StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Noi putem sa te ducem spre NIVELUL URMATOR
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » ECONOMIE » economie generala
Trimite articolul prin email Oferta si echilibrul, versus dezechilibrul pietei : Economie generala Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Oferta si echilibrul, versus dezechilibrul pietei



OFERTA SI ECHILIBRUL, VERSUS DEZECHILIBRUL PIETEI




Planul lectiei:





Oferta. Definitie si functie

Alte explicatii asupra functiei restranse

Miscari specifice

Surplusul producatorului

Elasticitatea ofertei

Echilibrul cerere-oferta

Definitie

Echilibru si dezechilibre

Analiza dezechilibrelor

Reechilibrarea cerere-oferta. Modelul “cobweb”



De revazut, in prealabil:

Functia cererii (Lectia II)
























Intr-o prima parte a expunerii de fata, putem considera oferta in simetrie cu elementele caracteristice functiei cererii de consum.


Oferta. Definitie si functie


Oferta este cantitatea dintr-un bun individual “x” pe care producatorii si ofertantii doresc si pot sa o prezinte spre vanzare, intr-o perioada considerabila. Astfel, spre deosebire de cererea de consum, oferta prezinta mai putina relevanta ca oferta individuala, a ofert 727f55h antului individual – cu alte cuvinte, ea se prezinta in mod relevant numai ca oferta de piata (totala sau cumulata).

In schimb, ca si in cazul cererii, se distinge la fel de bine si in cazul ofertei (1) functia extinsa si (2) functia restransa.

Functia extinsa a ofertei prezinta variabilele exogene:

obiectivele producatorului (B) – inclusiv in sensul organizarii acestor obiective pe scheletul unui obiectiv individual, considerat dominant, cu dominanta in luarea deciziei de oferta;

pretul bunului (Px) – cu influenta asupra ofertei de acelasi calibru cu influenta asupra cererii;

preturile altor bunuri (Pg);

preturi ale factorilor de productie (Pf);

nivelul tehnic si tehnologic al productiei (T);

alti factori (Z).

Drept urmare, luam in considerare o functie a ofertei – de piata -- de forma:

Sx = f (B, Px, Pg, Pf, T, Z)

Functia restransa a ofertei exprima – perfect similar cu cazul fnctiei cererii – dependenta cantitatii oferite de nivelul pretului bunului (Px), “ceteris paribus”. Forma functiei restranse devine:

Sx = f (Px)

Observatie: Mult cautata corespondenta cerere-oferta – adica intre cele doua functii fundamentale in economie – se regaseste exclusiv la nivelul functiei restranse. In realitate, studiul economiei a fortat conceptul functiei restranse, pentru ambele functii, in acest sens – rezultatele studiului asupra echilibrului cerere-oferta, in ultima parte a Lectiei de fata, vor veni sa justifice aceasta optiune.

Pe ce se fundamenteaza, insa, practic corespondenta cerere-oferta, la nivelul functiilor restranse, de o parte (cererea) si de cealalta (oferta) ?

(i)         pretul bunului (Px) este variabila exogena comuna cantitatii cerute si respectiv oferite;

(ii)      desi cele doua cantitati se individualizeaza astfel pentru cerere si oferta, sunt inlesnite si analiza si comportamentul interactiv al celor doua functii prin aducerea lor pe graficul comun cantitate (Qx) – pret (Px).


In fine, rezulta aici corespunzator legea ofertei – si ea cu expresie perfect asemanatoare legeii cererii – oferta (cantitatea oferita) creste, la cresterea pretului bunului, in oricari conditii. Ceea ce inseamna, pentru oferta:

(i)         influenta pretului (Px) asupra cantitatii oferite (Qx) -- similara cu cazul cererii;

(ii)      coroborata, in schimb, cu aceeasi libertate a formei curbei ofertei – ca in cazul cererii;

(iii)            lipsesc bunurile (considerate) speciale – care s-ar fi abatut de la legea specifica ofertei si deci ar fi modificat panta curbei;

(iv)            curba ofertei este una crescatoare in toate cazurile (Graficul III.1).


Px


(Sx)








Ox                Qx

Graficul III.1


Observatie grafica:

In conditiile libertatii de trasare a curbei ofertei -- in ce priveste forma curbei, vizavi de panta obligatoriu crescatoare, ca si in cazul curbei cererii -- aceasta curba indica (cazual), spre extremitatea dreapta, o crestere mai pronuntata a pretului bunului (Px) fata de cantitate oferita (Qx): este vorba de un bun intr-o penurie relativa, datorata sau indusa, de cele mai multe ori, de situatia productiilor si factorilor de productie specifici. Alte bunuri isi reclama curbe ale ofertei de alte forme specifice mult mai putin regulate (dar inclusiv rectilinii) decat este cazul curbelor productiei sau utilitatii, ci indicand alte situatii specifice.


Alte explicatii asupra functiei restranse


2.1 Miscari specifice

(i)         de-a lungul curbei ofertei este imaginata variatia cantitatii oferite, urmare (exclusiv) variatiei pretului bunului – similaritatea cu curba cererii este din nou una perfecta;

(ii)      miscarea curbei ofertei, in intregime indica, corespunzator, influenta variatiei altei / altor variabile, decat pretul bunului (Px), asupra curbei ofertei / functiei restranse. Miscarea (deplasarea) curbei ofertei in intregime semnifica, mai intai, pastrarea formei curbei originare.

In al doilea rand, si pentru curba ofertei pot fi desprinse – din nou, ca si in cazul curbei cererii – determinantele deplasarii curbei (Diagrama III.1).


Diagrama III.1

Determina deplasarea curbei ofertei:


Catre stanga:

Catre dreapta:

tendintele inverse ale factorilor din coloana dreapta

schimbarea de obiectiv a producatorului, de la maximizarea profitului la maximizarea vanzarilor

scaderea preturilor bunurilor substitute (inlocuitoare).


cresterea preturilor factorilor de productie aferenti bunului “x”


ameliorarile tehnologice operate asupra bunului “x”


Surplusul producatorului

Regasim aici un alt concept-replica la altul specific curbei cererii. Surplusul producatorului (Sp) reprezinta, prin definitie economica, valoarea totala a bunului “x”, oferita de producator, de la pretul primei unitati de bun oferite. Grafic, surplusul producatorului se regaseste:

(i)         la stanga curbei ofertei;

(ii)      sub pretul ofertei la momentul considerat (Graficele III.2b).


Px Px


B

(Sx)

(Sc)


PA                                 A PA A’

(Sp)

(Dx)


O QA Qx O QA’ Qx

(a)                                                (b)

Graficele III.2


Comentariu grafic:

S-a preferat ca cele doua surplusuri – al consumatorului (a), respectiv al producatorului (b) – sa apara corespunzatoare aceluiasi nivel al pretului bunului (PA).



Fireste, punctele A si respectiv A’ se situeaza la acelasi nivel al pretului (PA) , dar diferit pentru cantitati diferite: cerute, QA, si respectiv oferite, QA’.                  

Deocamdata, curbele cererii si ofertei nu sunt inca analizate si judecate pe acelasi grafic, dar este important de observat un fapt: variatia pretului PA ar induce variatii opuse asupra celor doua surplusuri (valori).


3. Elasticitatea ofertei


Si in cazul elasticitatii, lucrurile sunt perfect similare in cazurile cererii si ofertei -- elasticitatea ofertei este capacitatea de extindere-restrangere a ofertei (cantitatii oferite), urmare variatiei exogenelor acestei functii. Coeficientul de elasticitate (ei a ofertei se determina dupa aceeasi formula a elasticitatii -- valabila in cazul cererii, dar si in cazurile altor functii posesoare de elasticitate:

ei DQ / Qo) / (Di /i0)

unde DQ este variatia cantitatii oferite, Qo oferta corespunzatoare la momentul initial, iar Di si i0, corespunzator, variatia si valoarea initiala a variabilei exogene.

Sau, in cazul elasticitatii ofertei fata de pret:

ep DQ / Qo) / (DP /P0)

ea este aferenta fuctiei restranse.

Ca si in cazul curbei cererii, coeficientul de elasticitate (ep a ofertei fata de pret ia valorile multimii numerelor reale pozitive (Diagrama III.2) – in plus, semnul algebric al coeficientului de elasticitate, spre deosebire de cazul curbei cererii, cu panta negativa, este pozitiv.


Diagrama III.2

Valorile coeficientului de elasticitate a ofertei (ep

si semnificatii specifice


ep = 0 -- valoarea nula a elasticitatii fata de pret -- exprima, de fapt, variatia de anvergura infinita a pretului, vizavi de variatia nula a cantitatii cerute – inelasticitatea perfecta.

ep < 1 defineste starea de inelasticitate – variatia exogenei induce variatii inferioare ale endogenei;

ep defineste starea de elasticitate unitara – variatiile exogenei si endogenei sunt echivalente;

ep >1 defineste starea de elasticitate (propriuzisa) – exogena induce, prin variatiile ei, variatii mai mari (importante) ale endogenei.

ep ¥ -- valoarea infinita a aceleiasi elasticitati fata de pret -- exprima variatia nula a pretului, vizavi de variatia de anvergura infinita a cantitatii cerute -- elasticitatea perfecta.


Iar Graficul III.3 vizualizeaza aceeasi evolutie a elasticitatii cererii (coeficientului de elasticitate) fata de pret.



Px                                                  ( So)


(ep < 1) (ep

elasticitate unitara

inelasticitate

45o

elasticitate

(ep >

(ep ¥ elasticitate perfecta    (S+¥




(ep = 0)


inelasticitate perfecta

O Qx

Graficul III.3


Observatii grafice:

miscarea de torsiune a curbei ofertei, in sensul cresterii elasticitatii de la zero la plus infinit, este, in cazul ofertei, in sensul rotatiei acelor de ceasornic;

ca si in cazul curbei cererii, torsiunea – modificand valoarea elasticitatii – se adauga drept al treilea tip de dinamica grafica – pe langa cea de-a lungul curbei si cea care priveste deplasarea curbei in intregime;

semnul algebric pozitiv al coeficientului de elasticitate este pus in legatura cu panta crescatoare a curbei, dupa aceeasi regula cu cea din cazul curbei cererii, dar, evident, cu rezultat invers;

este, in fine, cel mai interesant de observat modul in care elasticitatile extremeperfecta inelasticitate si perfecta elasticitate -- sunt figurate de curbe ale ofertei in exact aceleasi pozitii cu curbele cererii de aceleasi elasticitati extreme: oferta perfect inelastica este verticala, ca si cererea perfect inelastica; la fel in cazurile cererii si ofertei perfect elastice;

dupa cum, regula este aceeasi in a compara vizual doua sau mai multe curbe ale ofertei, dupa nivelul elasticitatii: mai elastica este curba care se apropie de pozitia orizontala, ca si in cazul curbei cererii.


Din nou, ca si in cazul cererii, elasticitatea ofertei are – pe langa variabilele exogene, cele apartinand functiei ofertei – propriii factori de influenta:

timpul – care opereaza tot in favoarea elasticitatii astfel:

(a)   pentru momentul dat, este favorizata inelasticitatea perfecta;

(b)   termenul scurt aduce spor de elasticitate, atragand alti factori ai functiei ofertei;

(c)    termenul lung sporeste elasticitatea, odata ce face loc manifestarii integrale a setului de exogene al functiei ofertei;

excesul de capacitate productiva diminueaza elasticitatea ofertei, punand problema epuizarii resurselor de factori;

stocurile de bunuri – pun, la randul lor, problema deficientelor racordarii cererii la oferta;

capacitatea de mobilizare/mobilitate a factorilor intre industrii – opereaza, din nou, in favoarea elasticitatii ofertei.


4. Echilibrul cerere-oferta


4.1 Definitie

De prima importanta este de mentionat ca echilibrul se numara printre categoriile (conceptele) din economie cu cel mai bogat continut. Vom trata aici numai un fel de echilibru din zona pietei si consumului.

Echilibrul cerere-oferta priveste:

domeniul consumului, detaliul acestuia, respectiv un anume bun sau categorie de bunuri

si implica actorii economici interesati de acesta: consumatorul si ofertantul.

Se intelege astfel prin echilibru cerere-oferta punctul, momentul sau conjunctura in care, concomitent:

(a)    ofertantii sunt dispusi si capabili sa ofere bunul “x” pe piata;

(b)   consumatorii sunt, de asemenea, dispusi si capabili sa achizitioneze bunul “x” de pe piata (Graficele III.4).


Px (Dx) (Sx) Px (Sx)


(Dx)


PE1 E1 PE2 E2






O QE1 Qx O QE2 Qx



(a) (b)

Graficele III.4


Comentariu grafic:

Echilibrul cerere-oferta este de doua feluri: (a) stabil; (b) nestabil.

Echilibrul stabil(a) apartine majoritatii covarsitoare a bunurilor (bunurile ordinare) si se distinge prin faptul ca: nu exista forte de natura economica capabile sa deterioreze sau sa rastoarne un echilibru deja castigat.

Echilibrul nestabil (b) apartine, dimpotriva, bunurilor speciale (“Giffen-Veblen”). Se caracterizeaza prin caracterul conjunctural, accidental sau intamplator in care interesele consumatorilor si ofertantilor se impaca, fara asigurarea stabilitatii acestei situatii.

Distingem, deci, doua criterii de diferentiere a celor doua echilibre: (1) conceptual, felul echilibrului este dictat unilateral de curba cererii; (2) final, de marimea sau gradul tensiunii cantitate-pret si respectiv consumator-ofertant.   


Felul echilibrului este dictat unilateral de curba (functia) cererii, in detaliu de detasarea bunurilor speciale, in ansablul general si vizavi de legea cererii. Este prima asimetrie evidenta intre celoe doua functii fundamentale concurente pe piata.

Dimpotriva, pentru bunurile ordinare, comportamentul opus al cererii, fata de oferta, asigura un grad inalt de tensiune in jurul echilibrului, si tocmai aceasta asigura echilibrului performanta stabilitatii.


4.2 Echilibru si dezechilibre

Dincolo de departajarea echilibrelor, ramane identificarea oricarui echilibru drept un singur punct, astfel prin coodonatele sale cantitate-pret. Echilibrul de tip punctiform sugereaza un caracter static de principiu – echilibrul poate deveni dinamic, urmare dinamicii celor doua curbe, ceea ce inseamna actiunea factorilor specifici cererii si ofertei, respectiv pretului de piata.

Timpul revine, in concordanta cu aceiasi factori, dublu influent:

determinand elasticitatile cererii si, respectiv, ofertei, in crestere pentru alungirea intervalului;

determinand si forma curbelor cererii si ofertei, in sensul ca acestea se apropie de forma dreapta cu atat mai mult cu cat sunt analizate pe termene mai scurte sau la un singur moment dat – alungirea intervalului curbeaza cele doua functii.

Un alt factor dinamic al echiibrului si dezechilibrelor se leaga de dezechilibrele persistente – caracteristice unor industrii sau sectoare de bunuri si servicii. Cauze ale acestora se regasesc in exemplele:

restrictiilor guvernamentale – plafonari ale ofertei si/sau pretului;

echilibrului nestabil – ceea ce poate insemna si multiplicarea lui intre aceeasi cerere si aceeasi oferta (Graficul III.5).






Px


(Sx)

(Dx) E2


E1





O Qx

Graficul III.5


neatingerea obiectivelor producatorilor – atat cat se poate transforma intr-un fenomen generalizat, inseamna supra-estimarea performantelor sau capacitatilor de productie ale unei anume industrii;

inadecvarile persistente intre cerere si oferta – tin concomitent si specific de ambele functii. Pe partea cererii, schimbarea gustului si preferintelor consumatorului este, principial, un factor de indepartaarea trendului reechilibrarii. Pe partea ofertei, imperfectiunea informatiei de piata conduce la un efect similar.      


4.3 Analiza dezechilibrelor


In fine, desprindem si semnificatia dezechilibrului, vizavi de echilibru. Primul element important de desprins este acela ca, vizavi de un echilibru unic, punctiform in spatiul graficului cantitate-pret, dezechilibrul cerere-oferta este replica data de infinitatea punctelor planului (Graficul III.6). Cu alte cuvinte, pe cat un singur punct – pereche de coordonate, respectiv un singur nivel al pretului si, corespunzator, unul singur al cantitatii – satisface interesele comune consumatorilor si ofertantilor, pe atat toate celelalte niveluri de pret si cantitate se regasesc in dezechilibru. Aria dezechilibrului cerere-oferta este, insa, nu numai cu mult mai intinsa decat cea identificata de echilibru, ci si multiplu semnificativa.




Px


(Dx) (Sx)

(I)


PE             (III) E (IV)



(II)




O     QE Qx


Graficul III.6


Comentariu grafic:

Ariile I, II, III si IV se obtin prin despartirea corespunzatoare a planului in cate numai doua arii – asa rezulta (I) vizavi de (II) si, respectiv, (III) vizavi de (IV).

Prima departajare – (I) versus (II) – are loc pe criteriul (dimensiunea) pretului, iar cele doua devin, corespunzator, dezechilibre de tip: (I) supra-pret si (II) sub-pret;

cealalta departajare – (III) versus (IV) – are loc pe cealalta dimensine, cea a cantitatii, iar cele doua arii devin, corespunzator, (III) sub-cantitate si (IV) supra-cantitate;

dupa ambele departajari, colturile planului vor contine puncte regasite in dezechilibre care tin concomitent de cantitate si de pret. Exemplu: coltul stanga-sus (nord-vest) este o arie de sub-cantitate si supra-pret -- si asa mai departe, pana la recastigarea capacitatii de caracterizare a tuturor punctelor si zonelor din planul grafic, dupa criteriul felului dezechilibrului si raportarii la echilibru.


4.4 Reechilibrarea cerere-oferta. Modelul “cobweb”

Date fiind cele din sub-paragrafele precedent, majoritatea covarsitoare a teoreticienilor si specialistilor cade de acord ca situatia de echilibru, pe piata unui bun sau altuia, in cadrul unei economii la randul ei localizate si specifice, nu este nici principial obligatorie, nici permanenta, in practica. Parerile sunt insa impartite, intre autori si curente de gandire, in ce priveste existenta sau nu a trendului de reechilibrare. Nu vom intra in detalii asupra acestui aspect, in cele de fata, ci preferam o teorie a dezechilibrelor si reechilibrarii, numita modelul “cobweb” (panzei de paianjen).


CASETA III.1 MODELUL MATEMATIC “COBWEB”: BAZELE MODELULUI


Referitor la model, variabilele principale sunt:

pretul cererii anului precedent – P(t-1);

pretul preliminat pentru oferta anului curent – Pe;

nivelul cererii curente (cantitatea ceruta) – Dh;

nivelul ofertei curente (cantitatea oferita) – Sh..

Iar ele conduc la doua corelatii functionale:

(1) Dh = f ( P(t-1))

(2) Sh = f (Pe)


In explicatia sa non-matematica (grafica), modelul “cobweb” tine seama mai intai de sub-impartirea semnificativa a ariei de dezechilibru cerere-oferta din Graficul III.6. Apoi, intre situatia anilor precedent si curent are loc legatura multipla – corespunzatoare mai multor perioade succesive – de forma “panzei de paianjen” din Graficul III.7.


Px


(Dx) (1) (Sx)

Po   (5)

(2)

PE             (4) (6)


(3)




O     QE Qx

Graficul III.7


CASETA III.2 MODELUL “COBWEB”: DETALII


In exemplificare, autorii considera o piata mai putin organizata (a porcilor, vanduti si cumparati in special in preajma sarbatorilor de iarna). Se considera Po pretul anului zero, precedent – un pret de dezechilibru, cum se face vizibil pe Grafic --, pret la care – intr-o explicatie cat se poate de simplificata – se adapteaza oferta anului curent (segmentul 1), dar dupa cantitatea proprie ofertei la acest pret. Ofertantii urmeaza sa fie deceptionati, in anul curent – pretul cererii este ceva mai mic (2). In anul urmator, ofertantii se vor prezenta pe piata conform pretului cererii din anul curent (3) si vor constata disponibilitatea cumparatorilor pentru un pret sporit (4). In anul celalalt, se repeta oarecum situatia dintre anul trecut si cel curent, in materie de oferta (5), iar consumatorii sanctioneaza din nou supraoferta (6) si asa mai departe. Din fericire, insa, finalul povestirii nu se amana la infinit ci revine la regasirea echilibrului cerere-oferta, cel putin intr-un an “n”.


Pot fi aduse critici acestui model, si s-au si adus – in principal, el vede o piata de-a dreptul primitiva, fara comunicatii subtile intre cerere si oferta, in primul rand sub aspect informational. Totusi, nici calitatile lui nu sunt de neglijat. In primul rand, sa re-examinam Graficul III.7, impreuna cu Diagrama III.3.





Diagrama III.3

Schita reechilibrarii “cobweb”


Felul:

Pe segmentul:

¯

¯



¯

¯

dezechilibrului

supra-pret

supra-cantitate

sub-pret

sub-oferta

ajustarii

cresterea ofertei

scaderea pretului

scaderea ofertei

cresterea pretului

rezultatului

supra-cantitate

sub-pret

sub-oferta

supra-pret


Remarcam ca segmentele (1), (2), (3), … procedeaza fiecare la rezolvarea unui dezechilibru de felul pretului prin ajustarea cantitatii, si invers – ceea ce inseamna ca modelul evita capcana tratarii discriminatorii a pretului impotriva cantitatii, sau invers. Este inca o data un merit al acestei teorii, cu atat mai mult cu cat curentele de gandire cele mai bine pozitionate la aceasta ora (neoclasici si (neo)keynesisti) fac astfel de tratari discriminatorii.

In al doilea rand, modelul vede cu destula claritate doua lucruri, in concluzia sa:

(i)         (re)echilibrarea, ca proces de durata, respectiv etapizata – “tatonare” (expresia autorilor);

(ii)      aceeasi (re)echilibrare nu este obligatorie, ci conditionata – in favoarea reechilibrarii ( “cobweb” convergent) opereaza (1) elasticitatea cererii si (2) inelasticitatea ofertei; caracteristicile opuse (“cobweb” divergent) determina, dimpotriva, indepartarea accelerata a echilibrului cerere-oferta (Graficul III.8).




Px


(Dx) (Sx)

Po  


PE                        





O     QE Qx

Graficul III.8









Concepte:

coeficientul de elasticitate ( I)

corespondenta cerere-oferta

dezechilibrele persistente

dezechilibru cerere-oferta

echilibru

echilibrul cerere-oferta

echilibru nestabil

echilibru stabil

elasticitate

elasticitatea ofertei fata de pret:

elasticitatea perfecta

elasticitate unitara

excesul de capacitate

factori de influenta asupra elasticitatii

functia ofertei

functia extinsa

functia restransa

inelasticitate

inelasticitatea perfecta

legea ofertei

modelul “cobweb”

oferta

reechilibrarea cerere-oferta

surplusul producatorului (Sp)

timpul

coeficientul de elasticitate ( I)

corespondenta cerere-oferta

dezechilibrele persistente

dezechilibru cerere-oferta

echilibru

echilibrul cerere-oferta

echilibru nestabil

echilibru stabil

elasticitate

elasticitatea ofertei fata de pret:

elasticitatea perfecta

elasticitate unitara

excesul de capacitate

factori de influenta asupra elasticitatii

functia ofertei

functia extinsa

functia restransa

inelasticitate

inelasticitatea perfecta

legea ofertei

modelul “cobweb”

oferta

reechilibrarea cerere-oferta

surplusul producatorului (Sp)

timpul


Chestiuni:

Enumerati corespondentele caracteristice inte “legea cererii” si “legea ofertei” (de asteptat un raspuns complet).

Pe un grafic rectangular cantitate (Qx) – pret (Px), trasati o curba a cererii (Dx) si cealalta a ofertei (Sx) oarecare. Localizati si numiti echilibrul cerere-oferta si dezechilibrele specifice.

Care este elementul dominant al caracterului “convergent”-“divergent” al reechilibrarii de tip “cobweb”.








Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact