StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Dovedeste-ti eficienta, sau invata de la altii
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » ECONOMIE » economie generala
Trimite articolul prin email Rolul statului in economie : Economie generala Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Rolul statului in economie



Rolul statului in economie

- Sinteza -

Interventia statului in economie este extrem de complexa in perioada contemporana. Evolutiile economice, sociale, curentele de gandire economica au antrenat profunde transformari in ceea ce priveste rolul statului in economie.

Crizele economice, razboaiele, precum si necesitatea sustinerii unor lucrari de mari proportii in domeniul infrastructurii au facut necesara reconsiderarea rolului statului. Aceasta a constat in sprijinirea dezvoltarii industriei, protectia economiei nationale, dezvoltarea comertului exterior etc. Dupa primul razboi mondial, statul se implica tot mai mult in economie, la inceput sprijina reconstructia, apoi sustine diverse programe, ceea ce conduce la sporirea cheltuielilor publice. Implicarea statului prin subventionarea transporturilor, cresterea numarului de societati comerciale mixte, subventionarea exporturilor etc. determina o schimbare a mentalitatii. Triumful politicilor economice de inspiratie keynesista este evident, iar statul preia si atributii legate de protectia sociala, redistribuirea veniturilor si sustinerea activitatii economice.




Interventia statului in economie se realizeaza prin intermediul politicilor economice.

Prin politica economica se intelege ansamblul masurilor pe care le ia statul pentru a influenta viata economica. Aceste masuri pot fi elaborate de administratia centrala (guvern, parlament), si au o actiune de obicei la scara macroeconomica (pe ansamblu economiei), cu efecte la acelasi nivel sau pot apartine administratiilor locale si in acest caz se refera la a 636g67g ctivitatea de pe un teritoriu mai restrans, bine definit. Politica economica adoptata la nivel central difera deci, atat ca perspectiva cat si a instrumentelor de aplicare si a efectelor scontate, de cele la nivel local. De exemplu, masurile legate de stoparea inflatiei nu pot fi luate decat la nivel central unde administratia are parghiile necesare pentru actiune.

Politicile macroeconomice pot fi de conjunctura si de structura. Prima vizeaza indeosebi cererea agregata si indeosebi componentele ei, respectiv din sectorul public si privat si modul in care acestea pot fi influentate in vederea realizarii unei stabilitati macroeconomice. A doua vizeaza oferta agregata, si se refera la instrumente prin care pot fi influentate volumul capitalului, a muncii si incorporarea progresului tehnic in productie.

Din punctul de vedere al perioadei de timp, politica economica poate fi construita pe baza unor obiective si instrumente care sa vizeze termenul scurt sau o perioada mai lunga.

Obiectivele politicii economice se refera la urmatoarele aspecte: controlul inflatiei si asigurarea unei stabilitati a preturilor; controlul somajului si realizarea unei piete a muncii dinamice si echilibrate; realizarea unei balante de plati echilibrate; realizarea unui buget de stat echilibrat; distribuirea echilibrata a veniturilor si redistribuirea acestora; protejarea mediului inconjurator.

Aceste obiective nu pot fi intotdeauna delimitate cu precizie, ele intrepatrunzindu-se si uneori chiar intrand in contradictie, cum ar fi politicile legate de reducerea somajului si a inflatiei. De asemenea, masurile de stabilizare a preturilor pot afecta echilibrul de pe piata muncii si realizarea unei cresteri economice sustinute precum si a unei balante de plati favorabile.

Autoritatile politice pot interveni in viata economica prin forme directe si indirecte.

Interventia directa a statului se realizeaza prin urmatoarele instrumente: politica preturilor, a salariilor si a veniturilor; balanta de plati care poate fi influentata la randul ei, de politicile comerciale, in special prin masuri permanente legate de importurile si exporturile de bunuri si capital; investitii ale statului menite sa asigure o crestere economica sanatoasa si sa sprijine unele domenii cum ar fi: industria, transporturile, telecomunicatiile, precum si evitarea degradarii mediului ambiant sau atenuarea unor conflicte sociale generate de lipsa locurilor de munca; concurenta, in vederea diminuarii posibilitatilor de abuz, mai ales in ceea ce priveste calitatea bunurilor sau a unor domenii de activitate.

Obiectivele politicilor economice se fundamenteaza pe teoria economica, pe relatiile economice ale etapei, si tine cont de preferintele publice ale partidului aflat la guvernare sau ale partidelor din coalitia guvernamentala, interesele grupurilor de presiune si nu in ultima instanta de situatia internationala.

Interventia indirecta se realizeaza mai ales prin politica bugetara si fiscala. Prin intermediul politicii bugetare statul poate influenta economia modificand volumul si structura veniturilor si al cheltuielilor.

Bugetul de stat

Una din cele mai eficiente instrumente de interventie a statului in economiile tuturor tarilor lumii este bugetul de stat.

Acesta reprezinta un document care cuprinde pe de-o parte, cheltuielile publice si pe de alta parte, veniturile aferente acestora, pe o perioada de un an. Se calculeaza anticipat, pe baza previziunilor privind activitatea economica, evolutia veniturilor si a cheltuielilor necesare activitatii publice.

Bugetul de stat se bazeaza pe trei principii: anualitatii, ceea ce inseamna ca se calculeaza pe un an; unitati, ceea ce inseamna ca toate veniturile si cheltuielile sunt cuprinse intr-un singur act; universalitatii, ceea ce inseamna ca toate veniturile se contopesc intr-o masa comuna si servesc acoperirii cheltuielilor prevazute.

Cheltuielile bugetului de stat include urmatoarele domenii: administratia publica, invatamant si educatie, cultura, sanatate, asistenta sociala, aparare, dobanzi care trebuie platite pentru imprumuturile primite de stat sau colectivitatile locale.



Structura cheltuielilor publice desi este diferita de la o tara la alta cuprinde in linii mari urmatoarele: 1. consumul intermediar, format din bunuri si servicii destinate functionarii administratiilor publice centrale si locale; 2. subventii si ajutoare banesti pentru investitii, in domenii bine precizate si aprobate de puterea legislativa; 3. salarii platite lucratorilor din domeniul public; 4. prestatii sociale concretizate in: alocatii familiale, alocatii de somaj, pensii; 5. dobanzi varsate pentru imprumuturile contractate de stat; 6. alte cheltuieli.

Cheltuielile bugetare pot fi clasificate dupa mai multe criterii. Astfel:

- dupa profilul activitatilor publice: cheltuieli cu functionarea administratiei publice centrale si locale, justitie, armata, invatamant, cultura, actiuni economice, actiuni sociale;

- dupa natura institutiilor care obtin venituri de la bugetul de stat: unitati administrativ-teritoriale, alte institutii publice;

- dupa fondurile din care se finanteaza cheltuielile: bugetul central, bugete locale, conturi speciale ale trezoreriei etc.;

- dupa rolul cheltuielilor in activitatea economica: cheltuieli pentru consum public: armata, intretinerea aparatului administrativ, justitie etc., si cheltuieli care asigura largirea activitatii economice: investitii in noi intreprinderi publice, reutilarea celor existente, investitii in sectorul energetic, invatamant, infrastructura, sisteme de irigatii;

- dupa natura economica a cheltuielilor publice: 1. cheltuieli cu functionarea si intretinerea administratiilor publice, ale institutiilor publice (salarii, procurarea unor materiale, servicii, iluminat, posta, telefon, incalzit etc.); 2. cheltuieli de transfer, cuprinzand sume din fondurile publice alocate diferitelor persoane fizice sau juridice cu titlu definitiv si nerambursabil (dobanzile la datoria publica, ajutoare de somaj, pensii, subventii acordate firmelor etc.); 3. cheltuieli pentru investitii destinate construirii de noi intreprinderi, reutilarii celor existente, construirii unor institutii publice (ca de exemplu: scoli, spitale, etc.);

Veniturile bugetare provin din urmatoarele surse: venituri obtinute din activitatea proprie, desfasurata in intreprinderile publice, partea din profiturile obtinute in societatile mixte (cu capital privat si public), precum si din impozite si taxe. In primul caz, fondurile banesti rezulta in urma repartitiei primare a venitului, iar al doilea caz, ele provin din redistribuirea venitului national. In unele cazuri exceptionale, statul recurge la imprumuturi interne sau externe sau la emisiunea monetara.

1. Impozitele si taxele sunt principalele forme de venit la bugetul de stat. Ele constituie o prelevare asupra diferitelor forme de venit, cu titlu obligatoriu, definitiv, deci nerambursabil. Atributele esentiale sunt: obligativitatea, nerambursabilitatea, dreptul de urmarire in caz de neplata si generalitatea, adica extinderea asupra tuturor categoriilor sociale.

Impozitele si taxele pot fi: directe si indirecte. Cele directe includ: impozitele asupra salariilor, profiturilor, veniturilor agricole, veniturilor liber profesionistilor si asupra altor forme ale veniturilor. Impozitele indirecte sunt formate din: taxa pe valoarea adaugata, accize, taxa asupra produselor petroliere, taxele vamale etc.

Sistemul de impunere poate fi de doua feluri: in cote fixe si cote procentuale. Acestea din urma se aplica in urmatoarele forme: impunere proportionala (la o cota de impozit fixa, marimea impozitului va fi proportionala cu nivelul venitului), impunere progresiva (cotele de impozit cresc odata cu cresterea marimii materiei impozabile), si impunere regresiva (in cazul in care, pe masura sporirii veniturilor scade cota de impunere).

In conditiile in care veniturile au fost integral cheltuite si au acoperit aceste cheltuieli, deci veniturile sunt egale cu cheltuielile, bugetul este echilibrat si are un efect neutru asupra evolutiei preturilor.

In majoritatea cazurilor, datorita actiunii unor factori cum ar fi: cresterea preturilor, scaderea neprevazuta a activitatii economice, aparitiei unor cheltuieli neprevazute, evaziunile fiscale etc, cheltuielile bugetare pot depasi veniturile. Apare, in acest mod deficitul bugetar. Se pune intrebarea: de ce nu se stabilesc taxe si impozite mai mari pentru a preintampina o asemenea situatie?



Prelevarile fiscale apasatoare micsoreaza veniturile agentilor economici si posibilitatea lor de a crea locuri noi de munca, de a moderniza si de a eficientiza activitatea economica. Felul in care presiunea fiscala influenteaza asupra veniturilor fiscale, a fost studiata cu ajutorul curbei lui Laffer (economist american):

Presupunem ca in momentul t0 creste presiunea fiscala si, ca urmare, sporesc veniturile bugetului de stat (R0) din aceasta sursa. Daca aceasta politica se mentine, agentii economici isi restrang activitatea, creste de asemenea pericolul evaziunilor fiscale, iar unii investitori sunt descurajati si renunta sa initieze activitatile pe care si le-au propus, deoarece cu un impozit devenit impovarator, actiunile lor sunt nerentabile. Asa se explica ca in perioada urmatoare t1, scad veniturile fiscale la R1. Daca, insa, nivelul impozitelor se diminueaza dar se mareste baza de impozitare, activitatea economica tinde sa se relanseze, iar veniturile statului cresc.

Cauzele deficitelor bugetare pot fi de ordin conjunctural si structural. In prima categorie scaderea activitatii economice, ocupa un loc important. Orice diminuare a productiei de bunuri si servicii sau orice crestere mai slaba decat previziunile realizate de organismele statului conduce la micsorarea veniturilor din impozite si taxe, deci a intrarilor fiscale. In unele cazuri, cheltuielile pot depasi previziunile datorita unor factori cum ar fi: cresterea alocatiei pentru somaj, a pensiilor sau a unor subventii. Dintre cauzele de ordin structural cele legate de evolutia somajului ocupa un loc important. Orice crestere a acestuia va impovara bugetul de stat cu cheltuieli suplimentare si este legat tot de recesiunea economica.

O serie de alti factori contribuie, de asemenea, la cresterea cheltuielilor bugetare, dintre care pot fi enumerati: sporirea numarului personalului din administratiile publice si a investitiilor in acest domeniu, generate de necesitatea dotarii cu mijloace moderne, sporirea investitiilor in sectorul public, mai ales in infrastructura, energetic, participarea statului la societati mixte, acordarea de subventii, dezvoltarea cercetarii stiintifice fundamentale si aplicative; sporirea cheltuielilor in domeniul invatamantului, sanatatii, culturii ca urmare a cresterii populatiei si cerintelor tot mai mari ale vietii economice si sociale; dezvoltarea retelelor de asigurari sociale, extinderea retelei de mass-media, pretind sporirea cheltuielilor bugetare.

Sistematizarea teritoriului si protectia mediului inconjurator sporesc cheltuielile bugetare, alaturi de alte domenii ca: aparare, participarea tarii la diferite institutii si organisme internationale precum si cresterea obligatiilor legate de serviciul datoriei publice.

Deficitul bugetar are cateva influente negative: conduce la cresterea masei monetare in economie, deci la inflatie, la indatorarea generatiilor viitoare si la sporirea fiscalitatii.

Unii economisti considera ca pentru a acoperi deficitele bugetare nu este necesar sa sporeasca fiscalitatea. In conceptia lor, se poate actiona prin cresterea bazei monetare, daca inflatia nu este foarte ridicata si, de asemenea, prin imprumuturi de stat.

Rezumat

Interventia statului in economie este extrem de complexa in perioada contemporana. Evolutiile economice, sociale, curentele de gandire economica au antrenat profunde transformari in ceea ce priveste rolul statului in economie, mai ales dupa primul razboi mondial. O forma importanta de interventie a statului in economie il reprezinta politica economica.

Prin politica economica se intelege ansamblul masurilor pe care le ia statul pentru a influenta viata economica. Aceste masuri pot fi elaborate de puterea centrala (guvern, parlament) si au o actiune de obicei la scara macroeconomica (pe ansamblu economiei), cu efecte la acest nivel sau pot apartine administratiilor locale si in acest caz se refera la a 636g67g ctivitatea de pe un teritoriu mai restrans, bine definit.

Statul are un rol important si in corectarea mecanismelor pietei astfel incat anumite dezechilibre sa fie estompate si chiar inlaturate. In acest scop, se propun anumite obiective cum ar fi: achizitionarea de catre stat a anumitor bunuri pentru armata, administratie etc., cresterea volumului serviciilor in domeniul sanatatii, invatamantului, culturii etc. Interventia statului se realizeaza si prin ajustarea externalitatilor mai ales in domeniul protejarii mediului si a unei mai bune ingrijiri a populatiei.

Interventia indirecta se realizeaza mai ales prin politica bugetara si fiscala. Prin intermediul politicii bugetare statul poate influenta economia modificand volumul si structura veniturilor si a cheltuielilor.







Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact