StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Arta de a lua DECIZIA CORECTA
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » ECONOMIE » economie generala
Trimite articolul prin email Venit, consum, economii , investitii : Economie generala Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Venit, consum, economii , investitii



Venit, consum, economii , investitii

-Sinteza-

Consumul (C) reprezinta folosirea de catre fiecare agent si subiect economic a venitului sau a unei parti din acesta pentru cumpararea de bunuri necesare satisfacerii trebuintelor sale de viata. El este format din totalitatea bunurilor materiale, serviciilor si informatiilor achizitionate de catre gospodarii si institutii private ce nu au drept scop obtinerea de profit si se structureaza pe trei grupe principale: consum de bunuri de folosinta imediata (curenta); consum de bunuri de folosinta indelungata; servicii si informatii.




Marimea cheltuielilor pentru consum si implicit marimea cererii agregate pentru bunuri de consum depinde in principal de marimea veniturilor personale disponibile, dar si de alti factori de natura obiectiva si subiectiva (inclinatii psihologice, scopuri individuale, capacitatea de anticipare s.a.).

C = f(Y)

Raportul dintre consum si venit este denumit rata (medie a) consumului sau inclinatia medie spre consum (c) si arata care este ponderea consumului in totalul veniturilor, respectiv cat reprezinta cheltuielile pentru consum in totalul venitului.

La un nivel dat al venitului, rata consumului va fi cu atat mai mare cu cat va fi consumata o mai mare parte de venit. In dinamica consumul creste odata cu venitul dar nu in aceiasi masura. Aceasta inseamna ca la niveluri scazute de venit rata consumului este mai ridicata, in timp ce pe masura ce veniturile devin tot mai mari ea se va reduce. Aceasta relatie da continut dupa Keynes unei legi a consumului formulata astfel: “Legea psihologica fundamentala pe care ne putem baza cu toata certitudinea,… este ca, in medie si in cea mai mare parte a timpului, oamenii tind 343g67d sa-ti sporeasca nivelul de consum pe masura ce venitul lor creste, dar nu cu o cantitate egala cu cresterea venitului”.

Pe de alta parte, un anumit consum de bunuri (C0 - consumul minim necesar supravietuirii, consum incompresibil, denumit si consum autonom) este necesar chiar si in situatia in care nu se realizeaza venituri. Aceste relatii sunt reflectate de functia consumului:

C = C0 + c’Y

unde: c’ – inclinatia marginala spre consum, 0<c’<1.


Coeficientul c’ reflecta panta dreptei consumului si este denumita rata sau inclinatia marginala spre consum. Aceasta ne arata cu cat creste consumul ca urmare a cresterii venitului (de regula cu o unitate).

Asa cum se poate constata, la niveluri scazute ale venitului (inferioare nivelului Y’) oamenii consuma mai mult decat castiga (apeland la economiile constituite in perioadele precedente sau la imprumuturi). La nivelul punctului de echilibru “E”, venitul realizat va fi in integralitate consumat (Y’=C’) si, totodata, abia la acest nivel de venit cheltuielile obisnuite de consum sunt acoperite pe seama veniturilor curente. Economiile pot si vor apare numai dincolo de acest nivel de venit (Y>Y’).

In aceasta varianta de construire a functiei consumului inclinatia marginala spre consum este constanta.

Factorii subiectivi de care depinde marimea cheltuielilor pentru consum au in vedere acele caracteristici psihologice ale naturii umane si acele obiceiuri si institutii sociale care, fara a fi imuabile, este putin probabil sa cunoasca schimbari radicale intr-o perioada de timp relativ indelungata (exceptand bineinteles situatiile “anormale” ce pot interveni). Astfel:

tendinta de mentinere a modului de viata cu care este obisnuit;

inclinatia de a economisi eventualul surplus a venitului realizat peste nivelul cheltuielilor pentru consumul obisnuit.

Ca urmare un venit in crestere sau in descrestere este insotit de cresterea sau scadere a consumului (si economiilor), dar nu in acelasi ritm.

In categoria factorilor obiectivi se includ: marimea si dinamica salariilor, modificari ale politicii fiscale, modificari neprevazute ale valorii capitalului neluate in considerare in calculul de previzionare a venitului net, modificarea ratei de scontare a factorului timp, adica a raportului de schimb intre bunurile prezente si bunurile viitoare, modificarea asteptarilor in ceea ce priveste raportul dintre nivelul actual si nivelul viitor al venitului.

Economisirea. Orice venit poate servi la doua scopuri principale: fie este consumat, fie este economisit:

Y=C+S de unde S=Y-C

Ca urmare economiile (S) reprezinta surplusul venitului peste ceea ce se cheltuie pentru consum. Astfel definite ele reprezinta o marime reziduala ce apare odata cu atingerea unui anumit nivel al venitului. La fel ca si consumul si marimea si dinamica economiilor este dependenta de cea a veniturilor:

S = f (Y)

Aceasta relatie dintre economii si venituri este evidentiata prin functia economisirii, care se deduce prin 'scaderea' functiei consumului in relatia de mai sus: S = Y – (C0 + c’Y) si S = -C0 + (1-c’)Y, de unde:

S = -C0 + s’Y

in care: s’ – inclinatia marginala spre economisire

(s’=1-c’, pentru ca s’+c’=1)


La nivele reduse de venit nu numai ca nu se realizeaza practic economii, dar se “consuma” economii (S<0). Economiile vor apare (S>0), asa dupa cum s-a precizat si la functia consumului, numai pentru venituri superioare nivelului Y’ (“de echilibru”). Aceasta pentru ca la fel dupa cum economisirea este legata de consum si functia economisirii este strict legata de cea a consumului. Intr-un anume sens ea este imaginea “in oglinda” a functiei consumului.



Asa dupa cum se poate constata economisirea este o functie crescatoare de venit, deoarece s’>0. Coeficientul s’ reflecta panta dreptei economisirii si este denumita rata sau inclinatia marginala spre economisire. Ea arata cu cat vor spori economiile ca urmare a cresterii venitului (de regula cu o unitate).

In societate actioneaza si o serie de factori, de mobiluri, preponderent de natura subiectiva, care-i pot determina si ii determina pe indivizi sa-si diminueze cheltuielile de consum. Este vorba aici de economii-scop (economisirea devine un scop in sine, fiind considerata un mijloc pentru realizarea anumitor obiective) ca si de anumite economii “fortate” (indivizii nu gasesc bunurile de consum dorite sau in cantitatile dorite si ca urmare nu au pe ce isi cheltui venitul). Astfel de factori sunt: tendinta de constituire a unor rezerve banesti pentru situatii neprevazute; tendinta de a se asigura material pentru batranete, pentru intretinerea anumitor persoane sau pentru studiile unor membrii ai familiei; dorinta de a beneficia de dobanzi sau sporuri de valoare; preferinta pentru o majorare treptata a consumului (satisface “instinctul” in virtutea caruia oamenii se asteapta la imbunatatirea continua a standardului de viata); senzatia de independenta si libertate pe care o confera o suma economisita; asigurarea conditiilor pentru realizarea unor proiecte de afaceri (inclusiv speculative) sau consum viitor (in general bunuri de valori mari ce nu pot fi achizitionate din veniturile curente ale unei perioade, inclusiv petrecerea concediilor); satisfactia de a lasa avere mostenitorilor; placerea de a-si satisface pur si simplu zgarcenia. Ele sunt opuse mobilurilor ce actioneaza in sensul cresterii consumului (setea de satisfactie, miopia, generozitatea, nechibzuinta, ostentatia, risipa), iar din confruntarea lor ia nastere marimea concreta a cererii totale si consumului fiecarui individ, a fiecarei familii, in raport desigur si cu posibilitatile concrete determinate de un anumit nivel al venitului personal disponibil.

Pe langa economiile acumulate de indivizi se formeaza si economii ale autoritatilor centrale si locale, ale diferitelor organizatii si societati, a caror mobiluri principale sunt: spiritul de afaceri (asigurarea unor resurse pentru investitii fara a face imprumuturi); dorinta de a avea lichiditati pentru a putea face fata unor situatii de urgenta sau unor crize; setea de propasire (dorinta de a asigura un venit in crestere treptata care va feri conducerea de critici – nu se va face diferenta intre cresterea veniturilor datorita acumularilor anterior facute si cea datorata unei eficiente mai mari); prudenta financiara.

Investitiile (I) sunt reprezentate de totalitatea cheltuielilor ce se fac pentru realizarea de noi capitaluri fixe, inlocuirea capitalului fix uzat, precum si de cheltuielile ocazionate de dezvoltarea sau modernizarea capitalurilor fixe existente, ca si pentru cresterea volumului stocurilor de capital circulant. Definite astfel investitiile au sensul de investitii brute si desemneaza formarea bruta a capitalului. Daca din valoarea acestora vom elimina cheltuielile legate de inlocuirea capitalului fix (in general asimilate cu marimea amortizarii sau consumului de capital fix), deci vom avea in vedere numai cheltuielile legate de dezvoltarea capitalului fix si cresterea stocurilor, vom vorbim de investitii nete (noi) sau de dezvoltare, respectiv de formarea neta a capitalului.

Notiunea de investitii este legata nu atat de cheltuirea unor sume de bani, cat de realizarea fizica a lucrarilor, de momentul in care echipamentele, imobilele achizitionate sunt puse in functiune, respectiv de constituirea fizica a stocurilor.

Daca volumul economiilor este rezultanta comportamentului consumatorilor individuali, investitiile apar ca rezultat al comportamentului intreprinzatorilor individuali. Decizia de investire ii apartine producatorului, intreprinzatorului, care hotaraste sa transforme sume banesti in active “fizice”.

La baza incitatiei pentru investire se afla o serie de factori economici, printre care amintim: nivelul, fluctuatiile si tendintele de evolutie a ratei dobanzii; nivelul, fluctuatiile si tendintele profiturilor si a eficientei marginale a investitiilor; riscurile generale si specifice unei activitati (atat din punctul de vedere a potentialului intreprinzator cat si din punctul de vedere a creditorilor); sistemul fiscal, in special cu referire la eventuale facilitati pentru investitori; situatia economiei (conjunctura economica); etc. Primii doi factori amintiti - rata dobanzii si eficienta marginala - ca si raportul dintre acestia sunt elementele principale de care depinde comportamentul investitional. Nivelul dobanzilor pe piata este rezultatul unui anumit raport dintre cererea (esentialmente determinata de eficienta marginala) si oferta de capital de imprumut (constanta pentru un anumit moment). Daca rata dobanzii (d’) este privita ca o variabila exogena, cheltuiala investitionala depinde de aceasta:

I = f (d’)


Astfel, atunci cand subiectii si agentii economici fac o investitie ei conteaza pe obtinerea unor venituri (profituri) suplimetare in viitor. Dar daca ei se imprumuta pentru a face aceasta investitie vor trebui sa plateasca o dobanda din veniturile (profiturile) obtinute. Cu cat va fi mai mare dobanda platita, cu atat profiturile ramase vor fi mai mici si cu atat va fi mai mica dorinta lor de a investi si invers, cu cat va fi mai mica dobanda cu atat incitatia spre investire va fi mai ridicata. Relatiile dintre marimea investitiilor si nivelul ratei reale a dobinzii sunt reflectate prin functia investitiilor (investirii).

Conform acestei relatii orice crestere a dobanzii reale va determina o scadere a investirii, ca urmare a modificarii raportului dintre aceasta si eficienta marginala a capitalului (rata marginala a profitului sau rata profitului noilor investitii).

Prin implicatiile lor, investitiile au un puternic efect de antrenare in toate sectoarele economiei. Cresterea investitiilor corespunzator cerintelor economiei, corespunzator evolutiei si structurii cererii, are drept rezultate: cresterea productiei, imbunatatirea calitatii si diversificarea acesteia, cresterea veniturilor si pe aceasta baza a cererii agregate - element care ofera un nou imbold spre investire, crearea de noi locuri de munca si imbunatatirea conditiilor de munca, cresterea eficientei economice (in special a productivitatii muncii), cresterea nivelului de trai.

Rezumat

Urmarirea, masurarea si evidentierea fluxurilor economice in scopul determinarii indicatorilor macroeconomici are la baza contabilitatea nationala si sistemul conturilor nationale (SCN). Acesta este astfel conceput incat permita aprecierea nivelu­lui de dezvoltare si structurile economice ale unei tari, sa urmareas­ca di­namica productiei si venitu­rilor, modul de distribui­re/redistribuire si utilizare a acestora, pe baza de fluxuri reale si monetare

Indicatorii sintetici ai rezultatelor macroeconomice calculati in cadrul SCN sunt:

Produsul global brut (PGB), Produsul intern brut (PIB), Produsul national brut (PNB), Produsul intern net (PIN), Produsul national net (PNN), Venitul national (VN), Venitul personal (VD), Venitul personal disponibil (VPD), Venitul disponibil (VD).

Venitul are urmatoarele doua destinatii: consum (C) si economii (S).

Consumul (C) reprezinta folosirea de catre fiecare agent si subiect economic a venitului sau a unei parti din acesta pentru cumpararea de bunuri necesare satisfacerii trebuintelor sale de viata. Analiza consumului se realizeaza cu ajutorul functiei de consum, care pe termen scurt poarta denumirea de functia afina a consumului: C = C0 + c’Y.

Raportul dintre consum si venit este denumit rata (medie a) consumului sau inclinatia medie spre consum (c) si arata care este ponderea consumului in totalul veniturilor, respectiv cat reprezinta cheltuielile pentru consum in totalul venitului.

Inclinatia marginala spre consum - ne arata cu cat creste consumul ca urmare a cresterii venitului (de regula cu o unitate).



Economiile (S) reprezinta surplusul venitului peste ceea ce se cheltuie pentru consum. Astfel definite ele reprezinta o marime reziduala ce apare odata cu atingerea unui anumit nivel al venitului. La fel ca si consumul si marimea si dinamica economiilor este dependenta de cea a veniturilor:

Aceasta relatie dintre economii si venituri este evidentiata prin functia economisirii, care se deduce prin 'scaderea' functiei consumului in relatia de mai sus: S = Y – (C0 + c’Y) si                 S = -C0 + (1-c’)Y, de unde: S = -C0 + s’Y.

Asa dupa cum se poate constata economisirea este o functie crescatoare de venit, deoarece s’>0. Coeficientul s’ reflecta panta dreptei economisirii si este denumita rata sau inclinatia marginala spre economisire. Ea arata cu cat vor spori economiile ca urmare a cresterii venitului (de regula cu o unitate).

Investitiile (I) sunt reprezentate de totalitatea cheltuielilor ce se fac pentru realizarea de noi capitaluri fixe, inlocuirea capitalului fix uzat, precum si de cheltuielile ocazionate de dezvoltarea sau modernizarea capitalurilor fixe existente, ca si pentru cresterea volumului stocurilor de capital circulant. Definite astfel investitiile au sensul de investitii brute si desemneaza formarea bruta a capitalului.

TESTE PENTRU AUTO EVALUARE

Care din elementele de mai jos reprezinta trasaturi ale pietei muncii?

a) munca este un bun omogen; b) munca nu este elastica in raport cu pretul ei; c) lipsa de transparenta; d) transparenta perfecta; e) lipsa de mobilitate.

De ce este considerata rigida piata muncii?

a) cererea de munca nu se poate modifica, pe termen scurt decat in anumite limite; b) oferta de munca nu se poate modifica, pe termen scurt decat in anumite limite; c) nu exista somaj; d) nu se poate modifica salariul.

Cum se clasifica piata muncii in functie de nivelul la care se formeaza?

a) piata primara; b) piata gulerelor albe; c) piata nationala a muncii; d) piata neagra; e) piata informaticienilor.

Care sunt factorii care influenteaza oferta de munca?

a) standardul de trai al lucratorilor; b) nivelul salariului; c) nivelul si evolutia productivitatii muncii; d) nivelul altor venituri obtinute de indivizi (in afara salariului); e) posibilitatile de promovare in cadrul firmei; f) volumul productiei.

La un nivel inalt al salariului:

a) efectul de venit este mai mare comparativ cu efectul de substitutie; b) efectul de substitutie este mai mare comparativ cu efectul de venit; c) efectul de venit este egal cu efectul de substitutie; d) fiecare ora de munca are o utilitate mai mare comparativ cu o ora libera; e) fiecare ora de libera are o utilitate mai mare comparativ cu o ora munca.


Problema 1. In conditiile in care preturile au crescut cu 40%, salariul nominal a crescut de 3,4 ori, iar salariul nominal din perioada precedenta este 25.000 u.m., calculati: a) salariul nominal curent; b) cum a evoluat salariul real; c) salariul nominal curent pentru ca salariul real sa ramana neschimbat (justificati raspunsul).

Pe piata financiara se tranzactioneaza:

a) moneda fiduciara; b) valuta; c) moneda scripturala; d) aur          e) titluri mobiliare.

Cursul titlurilor pe piata financiara primara :

a) depinde de venitul net adus de titlu; b) depinde cifra de afaceri a firmei; c) se identifica cu valoarea nominala a titlului;                d) depinde de rata dobanzii bancare.



Care sunt functiile pietei financiare?

a) faciliteaza tranzactionarea firmelor; b) plaseaza titlurile emise anterior; c) orienteaza disponibilitatile banesti ale agentilor economici catre domeniile cele mai profitabile; d) asigura diminuarea masei monetare.

Ce asteapta vanzatorul unui titlu (actiune, obligatiune) la bursa de valori in cadrul unei operatiuni “la termen”?

a) sa sporeasca cursul titlului; b) sa scada cursul titlului; c) sa nu se modifice cursul titlului.

Ce masoara indicii bursieri?

a) variatia cursului dolarului si a altor valute; b) modificarea cursului tuturor actiunilor; c) modificarea cursului tuturor obligatiunilor; d) variatia cursului pentru un anumit numar de titluri de la o perioada la alta.


Problema 2. O obligatiune are valoarea nominala de 150 000 u.m. si ii aduce posesorului un venit anual fix de 14 400 u.m. Dobanda la depozitele bancare scade de la 12% la 10%. Cum va evolua cursul obligatiunii?



Ce inseamna calcularea indicatorilor macroeconomici in expresie reala?

a) in preturi curente; b) in preturi maxime; c) in preturi fixe; d) in preturi comparabile.

Ce fel de bunuri finale intra in componenta indicatorilor macroeconomici in forma bruta?

a) bunuri care formeaza capitalul tehnic; b) care formeaza capitalul circulant; c) capitalul fix destinat largirii activitatii; d) capitalul fix destinat inlocuirii capitalului fix uzat; e) destinate consumului menajelor; f) stocul de materii prime necesar largirii activitatii.

Deflatorul se calculeaza:

a) prin raportarea preturilor curente la cele din anul precedent sau dintr-un alt an anterior; b) prin raportarea P.N.B.real la cel nominal; c) prin raportarea P.N.B.nominal la cel real; d) prin scaderea din Produsul global a consumului intermediar.

Calcularea Produsului national brut prin prisma cheltuielilor presupune:

a) insumarea cheltuielilor de la bugetul de stat si pe cele ale firmelor; b) insumarea valorii adaugate in toate firmele;            c) insumarea valorii adaugate in firmele care produc bunuri finale; d) insumarea cheltuielilor de consum si pentru investitii; e) insumarea veniturilor obtinute de posesorii de factori de productie; f) insumarea veniturilor firmelor, a particularilor si ale statului.

In ce consta metoda utilizarii finale (pentru determinarea indicatorilor macroeconomici)

a) insumarea cheltuielilor realizate de agentii economici pentru procurarea bunurilor ce compun productia finala; b) insumarea valorii adaugate realizate de toti agentii economici; c) eliminarea consumului intermediar (Ci) din Produsul global Brut pentru a determina marimea efectiva a produsului brut si a consumului de capital pentru a determina produsul net.


Problema 3. Se cunosc urmatoarele date privind o economie nationala: consumul populatiei 20.000, consumul guvernamental 8.000, investitiile brute 5.000, CCF (amortizarea) 2.500, exporturile 1.000, importurile 2.000, impozitele indirecte 500. Sa se determine a) PIBPP (in preturile pietei); b) PINPF (in preturile pietei); c) IN (investitia neta).

Care dintre elementele de mai jos pot constitui mobiluri subiective ale economisirii?

a) prudenta; b) prevederea; c) setea de propasire; d) independenta; e) mandria; f) avaritia.

Cum evolueaza, de regula, economiile, atunci cand scade venitul?

a) se reduc, dar intr-o proportie mai mare; b) se reduc, dar intr-o proportie mai mica; c) se reduc in aceeasi proportie; d) nu se modifica.

Care dintre factorii de mai jos pot determina cresterea cheltuielilor pentru consum?

a) cresterea veniturilor; b) scaderea puterii de cumparare a banilor; c) cresterea fiscalitatii; d) scaderea valorii capitalului in perspectiva; e) nevoia de a crea rezerve pentru situatii neprevazute; f) dorinta de a beneficia de dobanzi si sporuri de valoare.

Ce ne indica multiplicatorul investitiilor?

a) odata cu cresterea venitului, investitiile cresc de “K” ori b) cu cat sporeste productia la o crestere a investitiilor cu o unitate; c) o sporire a ofertei va determina o crestere a investitiilor de “k” ori; d) la o sporire a cererii de bunuri va avea loc o crestere mai mult decat proportionala a investitiilor.

Ce ne indica principiul acceleratorului?

a) odata cu cresterea venitului investitiile cresc de “K” ori; b) cu cat sporeste productia la o crestere a investitiilor cu o unitate; c) o sporire a ofertei va determina o crestere a investitiilor de “k” ori; d) la o sporire a cererii de bunuri va avea loc o crestere mai mult decat proportionala a investitiilor.


Problema 4. Fie functia consumului: C = a + bY intr-o economie inchisa si fara sector guvernamental.

a)     Care este inclinatia marginala spre consum ?

b)    Care este functia economiilor si inclinatia marginala spre economii ?

c)     Daca a = 60 si b = 0,6, la ce nivel al venitului economiile sunt zero?

d)    Daca investitiile sunt 300 u.m., care este nivelul de echilibru al venitului?







Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact