TEORIA CONSUMULUI. COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI

Teoria utilitatii

Consumator: agent economic care are functia de a consuma bunuri economice, criteriul sau de comportament economic fiind maximizarea utilitatii consumului

Definitie: utilitatea unui bun economic este data de capacitatea acestuia de a satisface o nevoie economica stab 919j99j ilita, la un nivel considerat acceptabil de catre consumator

utilitatea reprezinta satisfactia subiectiva resimtita la consumarea bunului

Exista doua teorii privind utilitatea bunurilor (a consumului de bunuri):

Teoria utilitatii cardinale: fiecarui bun i se poate asocia un numar numit numar de utilitate, ceea ce face ca bunurile sa poata fi comparate cantitativ intre ele

aceasta intrucat utilitatea este obiectiva, invariabila, fiind data de caracteristicile bunului

cel mai uzual numar de utilitate este pretul

teoria are doua inconveniente:

presupunerea constantei valorii unitatii monetare - presupunere falsa

utilitatea unui cos de bunuri este egala cu suma utilitatilor individuale ale bunurilor din cos - presupunere falsa         

• Teoria utilitatii ordinale: nu este posibila asocierea numarului de utilitate fiecarui bun economic, dar nici nu este necesara, fiind suficienta ierarhizarea bunurilor economice dupa marimea utilitatii lor, ceea ce face ca bunurile sa nu mai poata fi comparate cantitativ in mod direct, ci doar ordonate intre ele

Utilitatea totala si functia de utilitate

Fie un bun economic, x. O functie notata U=U(x) este functie de utilitate daca indeplineste urmatoarele conditii, cumulativ:

1. x > 0 : bunul economic este real

2. U'(x) > 0 : utilitatile individuale (ale fiecarei unitati din bun) sunt aditive

3. U''(x) < 0 : satisfactia creste incetinit la cresterea consumului (legea I a lui Gossen)

4. U(0) = 0 : utilitatea are sens numai la consumul bunului economic (obs.: cu exceptia cazului abstinentilor)

NB : Conditiile functiei de utilitate trebuie indeplinite pentru fiecare bun economic, in cazul in care este vorba nu despre un bun individual ci despre un cos de bunuri x, y, z, .

Figura 7: Curba utilitatii totale. Aditivitatea utilitatilor individuale

Utilitate marginala. Paradoxul apa-diamant

Din forma concava a functiei utilitatii totale rezulta ideea ca sporul de utilitate totala este descrescator

Definitie: utilitatea marginala (U_m) reprezinta modificarea utilitatii totale antrenata de modificarea cu o unitate a cantitatii consumate din bun

Mod de calcul sau, in cazul continuu,

Analiza calitativa a utilitatii marginale:

Figura 8: Curba utilitatii marginale

Utilitatea marginala sta la baza formarii pretului bunurilor economice

Mecanismul de formare a pretului de tranzactie se bazeaza pe coincidenta valorica dintre utilitatea marginala a monedei (la care se renunta) si utilitatea marginala a bunului economic (care este dorit)

Enuntul paradoxului apa-diamant: desi apa este cu mult mai importanta pentru om, fiind cu mult mai utila decat diamantul, acesta este, totusi, cu mult mai scump decat apa

Este un paradox aparent, bazat pe confuzia intre utilitatea totala si utilitatea marginala

Rezolvarea paradoxului

prin introducerea raritatii ca factor de crestere a utilitatii marginale si care ordoneaza bunurile pe axa cantitatilor

pe baza faptului ca pretul este dat de utilitatea marginala si nu de cea totala

Figura 10: Rezolvarea paradoxului apa-diamant

Curba de indiferenta

Definitie: Ansamblul punctelor din spatiul bidimensional (x,y) care desemneaza combinatii de consum ce asigura o aceeasi utilitate totala

Figura 11: Derivarea curbei de indiferenta pentru cazul a doua bunuri

Curba de indiferenta nu poate avea forma circulara, ea are sens economic, ca ansamblu al alegerilor potentiale ale consumatorului, numai pe zona ei descrescatoare si convexa

Figura 12: Zona semnificativa economic a curbei de indiferenta

Pe baza definitiei curbei de indiferenta, se poate deduce ecuatia acesteia:

Din ultima relatie se poate deduce un indicator economic foarte important pentru decizia consumatorului si anume rata marginala de substitutie (R_ms):

Definitie: Rata marginala de substitutie (R_ms) arata cu cate unitati se modifica cantitatea consumata dintr-un bun atunci cand cantitatea consumata din bunul alternativ se modifica cu o unitate, in sens contrar, asa incat utilitatea totala sa nu se modifice (decizia sa ramana pe curba de indiferenta)

Din punct de vedere grafic, rata marginala de substitutie poate fi reprezentata astfel:

Figura 13: Imaginea grafica a ratei marginale de substitutie a bunurilor

Bugetul consumatorului

Continut: Suma monetara alocata achizitionarii de bunuri economice

Definitie: Ansamblul punctelor din spatiul bidimensional (x,y) care reprezinta decizii de consum ce epuizeaza complet suma monetara alocata consumului de bunuri economice

Fie doua bunuri economice, x, respectiv y, avand preturile de tranzactionare p_x, respectiv p_y. Vom presupune ca x si y desemneaza, totodata si cantitatile achizitionate din cele doua bunuri. De asemenea, admitem, pentru moment, ca preturile de tranzactie ale celor doua bunuri sunt constante

Fie B bugetul consumatorului. Admitem, pentru moment, ca si bugetul este constant

Atunci, conform continutului bugetului consumatorului, se poate scrie:

, sau:

, numita ecuatia bugetului consumatorului, unde:

se numeste pretul relativ al bunurilor x si y

Figura 14: Linia bugetului consumatorului si deciziile semnificative economic

Alegerea optima a consumatorului

Consumatorul va alege in acel punct care satisface, simultan, restrictia sa bugetara (bugetul consumatorului) si curba sa de indiferenta

Rezulta ca, din punct de vedere grafic, decizia se va lua in punctul de tangenta dintre linia de buget si curba de indiferenta:

Figura 14: Alegerea optima (grafica) a consumatorului

Din punct de vedere analitic, trebuie rezolvat sistemul de ecuatii format din ecuatia bugetului consumatorului si ecuatia curbei de indiferenta:

Diferentiind ecuatia bugetului in raport de x si y, obtinem:

Eliminand pe intre cele doua ecuatii ale sistemului, obtinem, succesiv:

unde se numeste multiplicator Lagrange

al consumului si exprima numarul de unitati cu care se modifica utilitatea totala a consumatorului atunci cand bugetul sau se modifica cu o unitate

Asadar, conditia de optim analitic al consumatorului este data de egalitatea rapoartelor dintre utilitatea marginala a fiecarui bun si pretul sau (a doua lege a lui Gossen)

Sa demonstram  semnificatia economica a multiplicatorului Lagrange, in cazul a n bunuri economice:

Fie bunurile x₁, x₂, ., x_n , cu preturile, respectiv p₁, p₂, ., p_n.

Functia de utilitate aferenta va fi: U(x₁, x₂, ., x_n).

Bugetul consumatorului este:

Intrucat preturile sunt constante, rezulta ca orice modificare in buget se regaseste in modificarea cantitatilor de bunuri achizitionate, adica:

Functia Lagrange care maximizeaza utilitatea in conditiile restrictiei bugetare este:

Conditia de maximizare cere ca                      , pentru orice i, adica:

Modificarea utilitatii totale este:

adica definitia prezentata mai sus.

Variatia bugetului la preturi constante

Pentru p_x respectiv p_y constante si buget variabil, ecuatia bugetului conduce la o familie de drepte paralele (cu aceeasi panta, respectiv pretul relativ, p_r=p_x/p_y=const.)

Fiecare linie de buget din familie conduce la un optim, iar ansamblul acestor puncte de optim genereaza magistrala consumului (traiectoria consumului)

Intr-adevar, din , pentru preturi constante si buget variabil, rezulta constant, iar variabil

Figura 15: Imaginea grafica a magistralei consumului

Definitie  Magistrala consumului este curba care uneste punctele de optim ale consumatorului la preturi constante si buget variabil

Magistrala consumului are forme diferite pentru cele trei categorii de bunuri de consum (curbele Engel):