StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Libertate financiara
FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale Fise fiscale Situatii financiare Raportari anuale)

StiuCum Home » finante » finante internationale » Piata de schimb
Trimite articolul prin email Influenta evolutiilor macroeconomice asupra cursului : Piata de schimb Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Influenta evolutiilor macroeconomice asupra cursului



Determinantii fundamentali ai cursului de schimb si echilibrul pe piata fac obiectul unor interpretari diferite, carora le este consacrata o vasta literatura de specialitate. Studiul acestor factori de influenta a cursului devizelor a facut apel, in primul rand, la teoriile economice existente, bazate pe ideea de echilibru* . Toate aceste teorii pornesc de la acelasi numitor: cursul de schimb al unei devize, ca si pretul oricarui bun economic, este determinat prin legea cererii si ofertei. Realitatea economica a zilelor noastre fiind mult mai complexa, apar o serie de complicatii. Aceasta, intrucat legea cererii si ofertei determina doar in mod generic formarea cursului de schimb. O serie de factori economici si financiari isi pun, in prezent, amprenta asupra formarii si evolutiei cursului devizelor, cei mai imporanti fiind rata inflatiei, soldul balantei de plati si nivelul relativ al dobanzilor.
Cererea si oferta de



devize pe piata reprezinta, in pnmul rand, rezultanta activitatilor de export-import de bunuri si servicii. La acestea se adauga cererea si oferta alimentate de miscarile de capitaluri pe termen lung sau cele de origine speculativa. Toate miscarile monetare ce tin de relatiile cu strainatatea (export-import, credite, investitii, fluxuri monetare propriu-zise) exercita influente asupra formarii cursului de schimb si se regasesc in balanta de plati. Aceasta prezinta loul statistic, la intervale de timp regulate, al fluxurilor reale, financiare si monetare dintr-o economie catre exterior.
Rata inflatiei si cursul de schimb
Pe termen mediu si lung, cursul de schimb al unei monede este determinat de rata inflatiei din tara respectiva. Mai precis, variatiile de curs intre doua devize, A si B, depind de diferenta existenta intre ratele inflatiei in economia tarilor A si B. Aceasta concluzie are la baza teoria paritatii puterii de cumparare, supusa unor verificari teoretice, in decursul timpului, de "generatii de economisti" de prestigiu. Teoria PPC, foarte veche, revine in actualitate o data cu formarea cursurilor flotante* , fiind, in prezent, reexaminata si verificata in contextul unei economii internationalizate, dominata puternic de miscarile de capital.
Numeroasele studii empirice ce i-au fost consacrate ne determina sa o interpretam cu o oarecare prudenta. Verificarile intreprinse depind de situatia economica a tarilor luate in studiu. Astfel, ipoteza paritatii puterii de cumparare se verifica indeosebi in cazul tarilor industrializate, cu structuri economice si niveluri de dezvoltare apropiate sau identice.
Teoria paritatii puterii de cumparare explica evolutia cursului de schimb pe termen mediu si lung, fiind, insa, infirmata pe termen scurt. Printre numeroasele observatii critice aduse, sunt de retinut cateva aspecte mai importante.
1. Teoria paritatii puterii de cumparare se bazeaza pe evolutia balantei curente, care este influentata de variatiile preturilor marfurilor si serviciilor din diferite tari. Balanta operatiunilor curente nu reprezinta, insa, decat o parte din structura balantei de plati, celelalte posturi si componente ale balantei de plati pot exercita, la randul lor, influente asupra cursului de schimb. De exemplu, puterea de cumparare a monedei nationale poate sa scada, daca un flux de investitii pe termen lung vine sa compenseze deficitul rezultat din operatiunile curente. Teoria paritatilor puterilor de cumparare nu ia in consideratie operatiunile cu active financiare.
2. Teoria paritatii puterii de cumparare nu tine cont de faptul ca o deviza poate deveni moneda vehiculara, respectiv instrument de plata si transfer utilizat de terte tari. in acest caz, evolutia valorii sale se determina si in baza unor considerente ce nu mai au nici o legatura cu rata inflatiei din tara careia ii apartine moneda in cauza. Acest fenomen explica, in parte, fluctuatiile dolarului sau marcii pe piata internationala.
3. Verificarea empirica a teoriei este foarte sensibila la indicii de pret luati in calcul. Se utilizeaza, de regula, indicele general al preturilor de consum. Indicii generali cuprind, adeseori, bunuri si servicii care nu fac obiectul schimburilor internationale; in plus, introduc abateri ce tin de diferentele de productivitate si inflatie, existente intre sectoarele unei economii. Se poate forma, astfel, o imagine falsa asupra competitivitatii externe a unor tari. Recurgerea la indicii specifici produselor manufacturate devine, astfel, preferabila, intrucat acestia sunt mai bine corelati cu evolutia cursului de schimb.
4. Verificarea empirica a teoriei paritatii puterilor de cumparare este foarte sensibila la perioada de referinta avuta in vedere. Teoretic, este de dorit sa fie luata in considerare o perioada de echilibru. In realitate, niciodata nu putem fi siguri asupra cursului de schimb ales ca baza de plecare: acesta poate fi subevaluat sau supraevaluat, ceea ce va modifica cu certitudine rezultatele. Concluziile verificarilor empirice sunt influentate si de natura regimului de schimb in vigoare, in cursul perioadei alese pentru observatie. Concluziile variaza, totodata, in functie de regimul de cursuri fixe sau flotante si intervalul de observatie ales: luna, trimestrul sau anul.
Dobanda si cursul de schimbIntelegerea si previzionarea evolutiei cursurilor de schimb pe piata monetara internationala este strict legata de urmarirea ratei dobanzilor -variatiile acestora se repercuteaza imediat asupra cursului monedelor. Influentele ratelor dobanzilor explica, indeosebi, evolutia cursurilor de schimb la vedere. Daca teoria paritatii puterilor de cumparare se constituie intr-o explicatie satisfacatoare a evolutiei pe termen mediu si lung a cursului de schimb, pe termen scurt s-au constatat, frecvent, deviatii temporare, fluctuatiile dobanzilor reprezentand cauza principala a acestor deviatii. Impactul dobanzilor asupra cursului de schimb la vedere se asociaza, deci, influentei exercitate de evolutia procesului inflationist.
Relatia dintre rata dobanzii si cursul de schimb poate fi analizata pe termen scurt sau lung.
1. Pe termen scurt, variatia ratei dobanzii produce o fluctuatie a cursului de schimb la vedere. Pentru a intelege mai bine, sa presupunem ca autoritatile americane vor proceda, din ratiuni de politica monetara interna, la cresterea ratei dobanzii. Aceasta va atrage investitorii internationali, care vor fi tentati sa lichideze activele in alte devize, pentru a cumpara titluri in dolari: bonuri de tezaur, certificate de depozit etc. Vanzarea devizelor si cumpararea dolarilor au drept consecinta imediata crestere a cursului dolarului la vedere, in raport cu celelalte devize. in sensul invers, reducerea dobanzilor americane ii determina pe investitori sa lichideze activele in dolari, pentru a face plasamente in alte devize. Vanzarile masive de dolari, insotite de cumparari de devize vor avea drept urmare scaderea cursului monedei americane. Evolutia ratei dobanzilor reale in S.U.A.* , in perioada 1980-l985 explica cresterea cursului dolarului pe piata, in aceeasi perioada.
2. Pe termen mediu, relatia intre rata dobanzii si cursul de schimb devine complicata. Pentru majoritatea devizelor, asocierea moneda forte -rata a dobanzii redusa, pe de-o parte si moneda slaba - rata ridicata a dobanzilor, pe de alta parte, se verifica in practica. Pentru dolarul american, relatia este mult mai complexa. Astfel, in perioada 1980-l985 s-a verificat relatia moneda puternica - rata inalta a dobanzii. Dupa 1985, aceasta relatie, nonconforma cu logica economica, s-a modificat in mod radical, relatia clasica moneda slaba - rata a dobanzii inalta facandu-si din nou aparitia.
Variatia dobanzilor determina, asa cum demonstreaza teoria paritatii ratelor dobanzii, cursul de schimb la termen. Toate aceste aspecte vor fi dezvoltate din punct de vedere teoretic in modulul "Teorii si modele asupra evolutiei cursului de schimb".


Balanta de plati si rata de schimb
Informatiile cuprinse in balanta de plati prezinta un oarecare interes pentru explicarea nivelului cursului de schimb, intrucat balanta ilustreaza situatia relatiilor economice ale unor tari cu restul lumii.
Deficitul sau excedentul unor solduri ale balantei de plati pot explica nivelul cursului de schimb, in baza efectului mecanic al unui astfel de dezechilibru asupra cererii si ofertei de devize. Astfel, un deficit mareste cererea de devize, ceea ce determina reducerea valorii monedei nationale pe piata.
Orice sold excedentar al balantei comerciale provoaca, printr-un simplu efect mecanic, o tendinta de crestere a valorii cursului de schimb, iar soldul deficitar, o tendinta de scadere. Situatia nu trebuie privita in mod bilateral, izolat, intrucat se refera la excedente sau deficite globale in relatiile tarii A cu tot restul lumii chiar daca, in situatii bilaterale, comertul exterior fata de unele tari poate ti deficitar sau excedentar.
Soldul balantei operatiunilor curente ofera informatii asupra situatiei economice a unei tari, respectiv daca tara in cauza utilizeaza sau nu, mai mult decat produce. Daca soldul este poziti cursul de schimb se va aprecia si invers.
Balanta globala cumuleaza rezultatele balantei tranzactiilor curente si miscarilor de capitaluri pe termen lung. Soldul sau explica cel mai bine nivelul cursului de schimb. Cand balanta globala este pozitiva, cursul de schimb are tendinta de crestere si invers, un sold negativ produce o scadere a cursului monedei nationale.


Influente exercitate de agenti economici


Speculatorii constituie o categorie aparte de agenti economici care cumpara bunuri - devize, bunuri imobiliare, petrol, - nu pentru folosinta, nici pentru a face comert ci, pur si simplu, din speranta de a obtine un castig prin revanzare care sa fie superior celui realizabil prin plasarea patrimoniului propriu in active cu profit cert. Speculatorul isi bazeaza averea sau propria ruina pe intuitie, sansa sau gustul pentru risc si nicidecum, cel putin in aparenta, pe serviciile pe care le aduce societatii. il putem asemana, deci, cu camatarul, pentru a intregi imaginea fmantistului rapace care, adeseori, devine tap ispasitor, responsabil de toate dificultatile.
Arbitrajistii sunt, de obicei, confundati cu speculatorii, intrucat uneori aceleasi persoane defasoara, in paralel, atat activitati de speculare, cat si de arbitraj. Comportamentul lor este insa, diferit. Arbitrajistii realizeaza profit din intarzierile de ajustare pe diferitele piete. Spre deosebire de speculatori, arbitrajistii se acopera in permanenta contra riscului de schimb. Activitatea lor este posibila intrucat se constata diferente temporare intre ratele la vedere si cele la termen, fie ca este vorba de cursuri de schimb sau de dobanzi.
Rolul anticiparilor asupra cursului
Rolul anticiparilor asupra formarii cursurilor de schimb a fost si este adeseori invocat. Sub impulsul lui Aftalion si Nurske, in secolul XX, se dezvolta un adevarat curent teoretic, denumit psihologic. in baza acestei abordari, anticiparile agentilor economici cu privire la inflatie, dobanzi, deficit bugetar, sold comercial etc, conditioneaza comportamentele care declanseaza, ele insele, o serie de reactii.
Majoritatea specialistilor recunosc, in prezent, rolul factorilor psihlogici, punandu-se, in continuare, intrebarea daca anticiparile sunt rationale, deci previzibile, sau, dimpotriva, irationale si imprevizibile !
Economistii de influenta keynesiana considera ca anticiparile speculatorilor isi au originea in psihologia foarte complexa a pietelor. Anticiparile trebuie sa se constituie, pentru analisti, in date exogene, extraeconomice. Miopia speculatorilor, inclinatia acestora de a urmari evolutia generala, de a o amplifica, de a pleca urechea la zvonuri si false profetii (astrologi sau sarlatani cu diploma) conduc spre declansarea unei miscari speculative "irationale", fara o fundamentare stiintifica a riscurilor ce pot fi asumate.
Economistii moderni sustin ca anticiparile asupra cursurilor de schimb nu tin de hazard, precum jocurile de noroc, ci dimpotriva, ele se formeaza pe baza unui comportament rational al speculatorilor care, in baza informatiilor de care dispun, realizeaza cele mai bune anticipari posibile.
Modelele ce functioneaza in baza ipotezei anticiparilor rationale, descrise in modulul care urmeaza, merg inca mai departe. De aceasta data, speculatorii se adapteaza foarte bine la evolutia politicilor economice, ceea ce inseamna ca este tot mai greu sa poata fi surprinsi de evenimente. Se presupune, de asemenea, ca anticiparile sunt realizate nu atat in baza datelor constatate, ci pornindu-se de la un model de determinare a cursurilor de schimb care atribuie un rol esential ofertei de moneda, iar teoriei P.P.C., o putere explicativa exclusiva.
Anticiparile rationale nu exclud prezenta erorilor de previzionare; acestea sunt, insa, considerate aleatoare, impuile hazardului. Daca erorile sunt sistematice, respectiv daca se constata in mod frecvent si mereu in acelasi sens, anticiparea nu poate fi definita ca "rationala".
Teoria pietelor eficiente, propusa initial pentru pietele de active financiare, a fost adaptata ulterior la pietele de schimb. O piata eficienta* este constituita dintr-un mare numar de agenti rationali, care incearca maximizarea profiturilor, fiind in concurenta activa pentru previzionarea viitoarelor valori ale pietei, atunci cand informatia curenta este aproape liber accesibila tuturor participantilor. Pe piata de schimb, cursurile reflecta, deci, orice informatie pertinenta, disponibila.
Aparitia "baloanelor speculative"
Prin analogie cu aerul care patrunde intr-un balon de sapun, permitandu-i acestuia sa se umfle, ideea de "balon speculativ" a fost preluata de terminologia financiara. Pe masura ce cursurile de schimb se indeparteaza de nivelul considerat ca normal (corespunzator datelor fundamentale), speculatorii se tem, tot mai mult, de o rasturnare de tendinta sau de piata. Cel mai neinsemnat eveniment - o majorare de dobanzi, declaratia unui oficial, publicarea unui indicator economic etc. -poate dobandi o importanta atat de mare, incat sa produca spargerea balonului speculati respectiv o reorientare brutala a speculatorilor. Se pune intrebarea de ce speculatorii, presupusi a fi rationali, accepta un asemenea risc si nu isi inverseaza, mai devreme sau mai tarziu, pozitiile? Foarte simplu, intrucat acestia stiu ca orice crestere sau scadere nu se poate prelungi la infinit; nu sunt insa capabili sa prevada data inversarii de tendinta si spera ca, intre timp, sa realizeze castiguri substantiale. La data limita, speculatorii vor actiona, de fapt in bloc, intrucat riscul acceptat astazi va fi cu siguranta mai mic decat cel de maine. Astfel, in loc sa se incetineasca cu timpul, ritmul de umflare a balonului speculativ se poate accelera. Crahul bursier din octombrie 1987, care a survenit dupa o crestere pronuntata a cursurilor la bancile americane, constituie un caz interesant de explozie pe piata valorilor mobiliare. in 1985, balonul speculati care impingea cursul dolarului in sus, a fost ferit de explozie, nu insa si de dezumflare. Aceasta, intrucat in economia americana au existat si alti factori determinanti (cresterea ratei dobanzilor, in scopul finantarii economiei). Speculatorii au amplificat atunci miscarea.
In cazul modelelor de tipul "baloanelor speculative", speculatorii nu sunt neaparat irationali: acestia vor incerca sa obtina profitul cat mai ridicat posibil de pe urma propriilor actiuni, evaluand, in prealabil, atat riscurile, cat si castigurile posibile. Cursul de schimb anticipat se bazeaza acum mai putin pe modelul de tipul "paritatii puterilor de cumparare" s: mai mult pe comportamentul presupus al altor speculatori.Intr-un fel, speculatorii pot fi considerati drept "cumparatori" de riscuri. Daca gandim asa, prezenta lor poate fi considerata ca necesara, atata timp cat o serie de operatori actioneaza ca "vanzatori" de riscuri. Pietele la termen permit acestora din urma sa se despovareze de riscul de schimb, pasandu-l asupra speculatorilor.
Cu ocazia crizelor monetare, responsabilii guvernamentali au incriminat, in primul rand, speculatia asupra cursurilor de schimb. Intr-o asemenea ocazie, fostul ministru britanic al economiei, George Brown, a acuzat "gnomii din Ziirich", considerati de acesta drept simbol al speculatiei internationale. Harold Wilson, in 1967, generalul de Gauiie, in 1968 sau Richard Nixon, in 1971, au procedat in mod similar. Cu toate acestea, speculatia nu a constituit niciodata principala cauza a deprecierilor monetare. in acest sens, economistii ortodocsi considera chiar ca speculatia poate exercita o influenta echilibranta. Argumentatia lor se bazeaza pe ideea ca speculatorii, buni previzionisti, fiind direct interesati de rezultate, accelereaza ajustarile. O crestere a cererii de devize, in raport cu oferta, creeaza imediat o speranta de castig care declanseaza cumpararea, deci cresterea efectiva a cursurilor, pana cand acestea ating nivelul de echilibru. Speculatorul profita, astfel, de jocurile pietei, fara a o influenta in profunzime.
Mecanismele speculative sunt totusi mult mai complexe. in realitate, cursurile la termen se constituie foarte rar intr-o anticipatie corecta a cursului de schimb. Pentru a fi silizante, comportamentele speculative trebuie sa fie cat mai independente. Spiritul de "turma" al speculatorilor, observat adeseori, contrazice ipoteza de mai sus. Asa se explica indepartarea considerabila a cursului de schimb anticipat de valoarea sa de echilibru. in unele cazuri, fara sa exercite influente silizante, speculatia contribuie la mentinerea si intarirea dezechilibrelor.
Incertitudinea a multiplicat ocaziile speculative si, dupa cum am vazut, speculatia este astazi molipsitoare. Daca fenomenul speculati caracteristic pietei de schimb, ar parasi cu timpul aceasta zona, nimic nu-l poate impiedica sa se deplaseze spre alte piete, in primul rand catre cele financiare.





Politica de confidentialitate
Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact