StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Lumea poate si a ta
FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale)

StiuCum Home » finante » finante internationale » Pietele derivate
Trimite articolul prin email Operatiunile swap : Pietele derivate Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Operatiunile swap



Operatiunea "swap" este un instrument foarte interesant si util pentru gestiunea riscului pe termen lung, fiind asociat de regula imprumuturilor sau plasamentelor. Bancile primesc depozite in monede diferite, cu dobanzi fixe sau variabile. In acelasi timp, bancile ofera imprumuturi, pe aceleasi baze. Faptul ca bancile isi pot permite sa primeasca depozite cu rate variabile, oferind apoi credite cu rate fixe si viceversa, constituie esenta si ratiunea pietei swap cu dobanzi. La fel, bancile primesc depozite in anumite monede la rata fixa sau variabila, si acorda credite clientilor in alte monede, diferite de cele dintai, creandu-se astfel conditiile functionalitatii pietei swap. Pe langa operatiunile swap cu devize si dobanzi, mentionate si in modulul 5, exista si operatiuni de tipul forward/forward swaps sau spot / forward swaps. Principiul de baza al operatiunii implica schimbul de dobanzi sau devize la anumite scadente sau o combinatie intre cele doua, intre doi sau mai multi operatori, in baza unui contract sau aranjament similar. Operatiunea este aparent com



plicata, de aceea cateva exemple practice sunt absolut necesare.


Swap cu dobanda
Orice swap - fie ca e vorba de dobanzi (interest rate swap) sau devize (currency swap) - reprezinta transformarea unui flux financiar viitor intr-un alt tip de flux, cu caracteristicile schimbate. Operatiunea swap de dobanda reprezinta schimbarea intre doi parteneri a obligatiilor provenite din plasamente (investitii) in aceeasi moneda, la o valoare determinata si pentru o durata fixa. Schimbul de obligatii de plata se numeste swap pasiv, schimbul de venituri din investitii - swap activ. Dobanda fixa sau rata fixa se sileste la inceputul imprumutului si ramane valabila pe toata perioada acestuia. De exemplu, un imprumut pe cinci ani, in valoare de 10 milioane lire sterline, cu dobanda de 10%, presupune plata unei dobanzi anuale de 1.000.000 lire sterline, timp de cinci ani, la sfarsitul acelor cinci ani urmand a fi rambursat intregul imprumut, respectiv 10 milioane lire sterline. Termenul "dobanda variabila" se refera la o rata revizuibila periodic: de exemplu, un imprumut de 10 milioane lire sterline cu dobanda variabila, revizuibila la sase luni, in baza ratei uzuale de referinta care este LIBOR. Termenul "LIBOR", acronim de la "London inter-bank offered rate", reamintesc ca reprezinta dobanda practicata la imprumuturi pe piata interbancara londoneza. Rata la care aceleasi banci se imprumuta, la randul lor, procurand astfel fonduri de la alte banci, se numeste LIBID - London inter-bank bid rate. O alta rata, denumita LIMEAN, reprezinta media intre LIBOR si LIBID. Atat LIBOR, cat si LIBID se utilizeaza ca referinta • pentru calculul dobanzilor variabile. Orice banca va cota propriul sau LIBOR sau LIBID. Uneori, plata dobanzilor in cadrul unui swap utilizeaza o rata LIBOR bazata pe media ratelor mai multor banci. Din acest motiv, in cadrul acordului de swap trebuie mentionat precis modul in care se sileste LIBOR.


Se pot practica doua tipuri principale de swap:
- swap de cupon si swap de baza. Prin swap de cupon, fluxurile de dobanda fixa se convertesc in dobanda variabila sau, invers, utilizandu-se aceeeasi moneda.
A doua posibilitate - swap de baza - presupune conversia fluxurilor de dobanzi provenite dintr-o rata variabila, calculata dupa o anumita formula, intr-o dobanda variabila calculata dupa o alta formula. De exemplu, un flux de dobanzi poate fi calculat pe baza LIBOR, pentru dolari la sase luni, iar alt flux poate avea drept baza de calcul rata bonurilor de tezaur americane - US Treasury Bills - sau chiar LIBOR cu scadenta o luna sau trei luni.
Pentru a intelege mai bine metodologia arbitrajului si potentialul de economisire, sa exemplificam prin cazul societatilor X si Y. Societatea X are un "rating" foarte bun, iar Y, unul mai putin bun, dupa cum rezulta din elul care urmeaza:


Societatea X Societatea Y
Rating de credit AAA BBB


Costul finantarii 10,40% 11,50%
directe cu dobanda


fixa
Pozitia superioara a firmei X pe piata creditului ii confera acesteia 110 puncte procentuale de baza ca avantaj pe piata fondurilor cu dobanda fixa si 50 de puncte avantaj pe piata cu dobanda flotanta. In ciuda faptului ca firma X poate mobiliza mai ieftin fonduri decat firma Y pe ambele piete, posibilitatea, unui arbitraj de dobanzi se mentine. Societatea X isi va procura fonduri pe piata cu rata fixa, iar Y pe cea cu rata variabila, dupa care vor proceda la un swap de dobanzi, fiecare asteptand plata dobanzilor, una catre cealalta, dupa cum rezulta din el. Daca se a costul total al finantarii cu costul finantarii directe, rezulta ca fiecare firma va economisi, de pe urma operatiunii de swap, 30 de puncte de baza.
Pe langa avantajul reducerii costurilor imprumuturilor, operatiunea swap de dobanzi permite accesul unor firme pe piete care, altfel, ar ramane inchise pentru acestea, datorita faptului ca nu beneficiaza de reputatie sau fiindca utilizeaza doar un anumit segment al pietei de capital. Operatiunile de acest gen pot fi utilizate ca simplu instrument financiar, dar si in scopul reducerii expunerii la riscul de dobanda. De exemplu, analistul financiar al unei societati are un imprumut cu dobanda anuala fixa de 13% si anticipeaza o scadere a dobanzilor pe piata. Va initia atunci o operatiune swap pentru a obtine fonduri in baza ratei LIBOR si va mentine operatiunea pe toata durata de timp afectata de declinul dobanzilor. La sfarsitul perioadei de declin, cand trendul se inverseaza, va initia un nou swap, pentru a obtine din nou o rata fixa, sa zicem, de asta data, de 11% pe an.
Modul de desfasurare a operatiunilor swap este foarte simplu. Tranzactiile se negociaza prin telefon, cu confirmare ulterioara via telex, in baza acordului asupra documentatiei care este in momentul de fata tipizata. Operatiunile se practica atat pe pietele primare de titluri cat si pe cele secundare. Foarte multe emisiuni de obligatiuni fac imediat obiectul unor astfel de combinatii; se schimba, desigur, obligatiuni cu dobanda fixa contra obligatiuni cu dobanda variabila.
O prima estimare a volumului tranzactiilor de swap cu dobanzi, datand din anul 1982, este de ordinul a 3 miliarde dolari; in prezent volumul anual al acestor operatiuni depaseste cu mult 500 miliarde dolari . Arbitrajele de acest gen se intalnesc cu preponderenta pe piata SUA. Cu timpul, activitatile tind sa se erodeze, iar profiturile sunt in scadere datorita inmultirii operatorilor interesati. Bancile se implica, tot mai mult, in mod direct si mai putin in calitate de intermediari. in consecinta, tranzactiile devin din ce in ce mai putin transparente.
Asa cum am vazut in modulele precedente, pietele internationale de obligatiuni sunt deschise in primul rand, agentilor economici de talie, companiilor de buna reputatie, bine cunoscute pe piata imprumuturilor internationale. Firmele mai mici, dar serioase, se pot imprumuta pe pietele domestice de capital, unde sunt bine cunoscute. in acest sens, o ierarhie a participantilor -jucatori pe pietele swap - ar fi urmatoarea:
- institutii supranationale ca, de exemplu Banca Mondiala, BERD;
- institutii guvernamentale sau apartinand sectorului public, cum sunt Gas de France sau Export Credit Guarantee Department;


- firme transnationale;
- societati mai mici
- banci, atat in calitate de intermediari cat si sub forma de contraparteneri, cu utilizarea fondurilor proprii de investitii.
Bancile dirijeaza piata operatiunilor swap. Aceasta calitate, de market-makers presupune cotarea regulata a dobanzilor pentru clientela interesata. in acelasi mod ca si pe pietele obisnuite, bancile coteaza pentru orice swap doua rate: o rata la care banca este dispusa sa plateasca rata fixa si o rata la care este dispusa sa primeasca rata fixa. Pe piata britanica, in mod uzual, rata fixa se coteaza in baza ratei LIBOR la sase luni ca rata variabila, daca nu se precizeaza altfel. Daca, de exemplu, o banca coteaza o rata swap pe cinci ani in felul urmator: 10,70 - 10,85%, aceasta inseamna ca banca este dispusa sa plateasca 10,70% dobanda fixa si sa primeasca LIBOR la sase luni; rata de 10,85% este cea la care banca primeste un imprumut cu rata fixa si plateste altul cu rata LIBOR - sase luni. Dintr-o astfel de tranzactie banca va obtine 0,15%. Prin negocieri si presiuni asupra bancii, clientii pot obtine de la aceasta o rata mai buna.
Daca, pe piata britanica, rata de referinta este LIBOR — sase luni, pe piata americana de swap rata fixa se coteaza ca valoare sau marja peste echivalentul bonurilor de tezaur la maturitate. De exemplu, o banca americana poate cota operatiuni swap asupra imprumuturilor pe cinci ani sub forma 82-88. Cifrele se interpreteaza astfel: banca este dispusa sa plateasca rata fixa a imprumutului de cinci ani, care este 0,82% sau 82 puncte de baza, peste rata bonurilor de tezaur americane (obligatiuni de stat) emise pe cinci ani. Daca rata obisnuita a acestor obligatiuni este 8,08%, atunci banca va plati 8,9% (8,08+0,82%), la interval de sase luni. Aceasta, intrucat in SUA dobanzile se platesc de doua ori pe an. in acelasi timp, banca de mai sus este dispusa sa primeasca rata fixa pentru imprumuturi "swapate" pe cinci ani la 8,96% (8,08+0,88%), platibila de doua ori pe an.
Calculul dobanzilor pe piata obligatara, ativ cu piata monetara
Dobanzile, pe piata obligatara, au drept baza de calcul anul de 360 de zile (360/360) Pe piata monetara, dobanzile se calculeaza in baza anului calendaristic 365/360. Unii parteneri de swap doresc sa calculeze rata fixa conform pietei monetare. Mai mult, LIBOR se calculeaza intotdeauna pe baza ratelor pietei monetare. Aceasta inseamna ca este necesara transformarea dobanzilor schimbate, de pe piata obligatara, pe cea monetara, astfel incat fluxurile banesti sa devina echivalente.
Comparatie intre swap si alte instrumente financiare
Instrumentele specifice pietelor anglo-saxone de capital sunt variate si, in cea mai mare parte, intraductibile in alte limbi, de aceea vor fi preluate ca atare, incercand sa explic, apoi, pe rand, sensul. Aceste instrumente sunt: caps, floors, collars, swap options si futures.
Un cap reprezinta o polita de asigurare pentru o societate care doreste sa fie protejata de riscul cresterii dobanzilor pe termen scurt, peste un anumit nivel, sperand, in acelasi timp, sa poata beneficia de orice posibila scadere a acestora. Institutia financiara care subscrie un cap, in schimbul primei, va compensa societatea cu nivelul cu care rata LIBOR va depasi rata cap. Societatea va continua sa plateasca dobanda pentru imprumut, plus o posibila, eventuala marja peste nivelul asigurat, dar va primi ulterior suma care depaseste acest nivel.
Instrumentul floor se aseamana cu cel descris mai sus, functionand in sens invers. Protejandu-l pe investitor de scaderea dobanzilor sub un anumit seu (prag, nivel), permite, in acelasi timp, sa se poata profita de o evolutie favorabila.
Instrumentul collar reprezinta o combinatie intre floor si cap. Societatea beneficiara va fi protejata contra cresterii ratelor peste un anumit nivel — cap- dar, in acelasi timp, va fi abilitata sa profite de o cadere a dobanzilor, insa numai sub un anumit nivel - nivelul floor. Astfel, societatea cumparatoare de "collar" va dispune de o banda de toleranta reprezentand costul minim si maxim al imprumutului.
Daca dobanzile cresc peste rata cap, societatea va fi compensata corespunzator, la fel si daca acestea scad sub nivelul floor. Tranzactiile se fac in asa fel, incat prima pentru cumpararea unui cap este egala cu cea la care subscriptorul cumpara un "floor" de la firma in cauza, rezultand practic plata nici unei prime, intrucat acestea se anuleaza. Daca nivelul primelor este totusi diferit, se vor plati diferentele nete.
Instrumentul swap options sau optiunea asupra unui swap (in jargonul financiar swaptions) este o intelegere intre o societate (firma, intreprindere) si o institutie financiara care confera unei parti dreptul, dar nu si obligatia, sa cumpere sau sa vanda, la o data fixa sau in cursul unei perioade presilite si sa faca un swap la o rata presilita. Partea cumparatoare a optiunii va plati, pentru aceasta, o prima. Instrumentul a fost descris pe larg in prima parte a acestui modul, in cazul devizelor, functionand dupa aceleasi principii si in cazul dobanzilor.
Instrumentul financial futures a fost analizat, la randul sau, pentru devize. Sensul in limba romana este „contract financiar la termen", de aceasta data activul de suport* fiind dobanda.
Toate instrumentele prezentate mai sus presupun acoperirea riscurilor (hedging), fiind utilizate intens de managerii financiari avizati. Instrumentul swap se evidentiaza prin cateva caracteristici si avantaje in plus:
- in primul rand, nu necesita plati in avans, adeseori cash, avantaj important mai ales pentru acele firme care duc lipsa de lichiditati;
- in acelasi timp, operatiunile swap pot fi primejdioase, atunci cand se trece pe piata dobanzilor fixe, tocmai cu putin timp inainte ca dobanzile sa scada. Totusi, printr-o monitorizare atenta a pietei, o astfel de situatie poate fi inversata, cu efecte negative minime;
- dimensiunea pietei swap, ativ cu celelalte instrumente aflate in competitie, este un alt avantaj. Operatiunile swap se negociaza mai usor, intrucat sunt mai bine intelese, spre deosebire de caps, collars, floors sau optiuni. Mai mult decat atat, asociatia internationala a operatorilor swap - The International Swap Dealer's Association (ISDA) a pus la punct o documentatie de aproximativ 12 ini, aferenta desfasurarii standardizate a operatiunilor, pentru celelalte instrumente asftfel de initiative neexistand deocamdata.
Swap cu devize
Operatiunile swap de devize (currency swaps) presupun trei etape principale:
- schimbul initial de capital;


- schimbul urmator de dobanzi;
- din nou schimbul capitalului aferent, la maturitate.


Principiul de baza este urmatorul:
— la inceput, partile schimba sumele principale la un curs de schimb convenit. Acest curs este, de obicei, bazat pe cursul spot, dar este posibila si silirea unui curs la termen (forward). Schimbul initial poate fi pe baza notionala, fictiva, ceea ce inseamna ca nu vor avea loc miscari fizice de fonduri sau, ca alternativa, pe baza unor schimburi fizice. Fie ca sunt fictive sau nu, important este sa se sileasca punctul de referinta pentru calculul platilor de dobanzi aferente. Schimbul ulterior de dobanzi reprezinta a doua etapa, intr-o operatiune de swap, urmand apoi a treia etapa, respectiv un ultim schimb de sume, la maturitate.
Acest proces, in trei etape, reprezinta o practica pe pietele


de swap de devize, permitand transformarea efectiva a unui imprumut cu rata fixa intr-o anumita moneda, intr-un pasiv cu rata fixa intr-o alta deviza, de cele mai multe ori prin evitarea riscului de schimb. Operatiunile sunt avantajoase si pentru ca permit accesul operatorilor pe piete care altfel ar ramane inchise pentru acestia, reducandu-se^ astfel, costul imprumutului. De exemplu, beneficiarul unui imprumut pe piata francului elvetian poate obtine dobanda cu rata fixa in dolari americani, mobilizand fondurile direct pe piata elvetiana si apoi schimbandu-le in dolari. Totodata, piata swap de devize permite accesul pe pietele de capital straine unde astfel de fonduri nu se pot obtine decat cu costuri ridicate. Cele mai importante devize schimbate sunt dolarul american, francul elvetian, marca, ECU, lira sterlina, yenul si dolarul canadian. Foarte frecvente sunt operatiunile USD/JPY, JPY/SFR, JPY/ECU si DEM/SFR.
Evitarea riscului de schimb prin operatiuni swap
Un manager financiar cu experienta poate utiliza cu succes aceste operatiuni in scopul reducerii expunerii la risc si obtinerii consecutive de profit din operatiuni pur financiare.
Cateva exemple vor ilustra in continuare utilitatea acestor instrumente.
Exemplul 1: O firma americana doreste sa faca un imprumut in yeni pentru o durata de cinci ani. Nu se poate imprumuta direct pe piata japoneza din cauza protectionismului prezent pe aceasta piata. In acelasi timp, o firma japoneza doreste sa se imprumute in dolari, tot pentru cinci ani, fara a prelua asupra sa riscul de schimb si neavand acces la piata americana, intrucat nu indeplineste toate conditiile impuse de catre SEC (Securities Exchange Commission).
Solutia este ca fiecare firma in parte sa se imprumute pe local, in dolari si yeni, procedandu-se ulterior la un swap. Presupunem ca la vedere cursul este USDl = 100 JPY si ca valoarea imprumuturilor este de 200 milioane dolari, cu dobanda 8% si 20 millioane yeni, cu dobanda 5%.


Operatiunea de swap se va derula in felul urmator:
- la semnarea contractului, cele doua societati procedeaza la un schimb de capital, in baza cursului de schimb la vedere din momentul schimbului respectiv.
Timp de cinci ani, o data sau de doua ori pe an, cele doua firme vor proceda la plata dobanzilor, respectiv 16 milioane dolari si 1 miliard de yeni.
La scadenta contractului de imprumut, cele doua firme vor proceda la plata ultimelor dobanzi si rambursarea investitorilor care i-au imprumutat in moneda locala. Rezulta deci, de aici, ca firmele s-au putut imprumuta in yeni si dolari, pe perioada de cinci ani, fara sa suporte riscul de schimb.
Exemplul 2. O intreprindere americana care are acces pe piata japoneza, pentru a-si diversifica sursele de finantare, doreste sa se imprumute in yeni. Va imprumuta titluri obligatare in valoare de 30 miliarde yeni, pe o durata de sapte ani si nu doreste sa-si asume riscul de schimb. Pentru a se acoperi, firma va initia cu o banca americana o operatiune de swap.
La incheierea contractului de swap, intreprinderea va schimba yeni contra dolari, la cursul pe piata la vedere, fie USD = 100 JPY. Se imprumuta deci in yeni si da apoi cu imprumut dolari. In fiecare an, firma va primi de la banca sume in yeni, corespunzatoare dobanzilor ce trebuie platite investitorilor japonezi care au cumparat titlurile obligatare emise de aceasta. In contrapartida, va varsa bancii un flux financiar in dolari, corespunzator dobanzilor asupra sumei in dolari pe care a schimbat-o.
La scadenta contractului, atat firma cat si banca vor proceda la plata capitalului. Firma isi va recupera cele 30 miliarde de yeni, pe care le va rambursa investitorilor in obligatiunile sale. Riscul de schimb a fost transmis si preluat de banca sa, prin intermediul operatiunii de swap.
Exemplul 3. Un exemplu de plasament.
Un fond de pensii britanic cumpara bonuri de tezaur americane in valoare de 20 milioane de dolari. Titlurile au scadenta 12 ani si vor fi pastrate pana la final. Cuponul anual, de 10%, procura 2 milioane de dolari pe an. La patru ani dupa acest plasament, investitorul anticipeaza o scadere a dolarului in raport cu lira sterlina, in urmatorii trei ani. Va dori sa se acopere contra riscului de curs, pastrandu-si in acelasi timp activele in dolari. Solutia adecvata este un swap cu o durata de trei ani care sa-i permita investitorului sa schimbe anual 2 milioane de dolari contra unei sume in lire sterline, la un curs fix sau flotant, aplicat la valoarea lirei sterline, in momentul incheierii operatiunii de swap.
Aranjamente de acest gen se fac, de obicei, pe perioade de 2-l0 ani, scadenta de cinci ani fiind cea mai uzitata. Pentru scadente lungi, piata swap ofera preturi mai bune, ativ cu piata forward, fiind utilizata indeosebi pentru acoperirea expunerilor la risc pe termen lung. Valoarea minima a unei operatiuni este, in prezent, de aproximativ 3 milioane US$ sau echivalent, in alte devize. Operatiunile legate de emisiuni obligatare pot fi de ordinul a 350 milioane dolari.In concluzie, operatiunea swap urmareste urmatoarele obiective:


- acoperirea riscului de schimb sau scopul speculativ;
- obtinerea de fonduri cu costuri reduse;


- obtinerea accesului la piete restrictive;
- modificarea, schimbarea devizelor in cadrul fluxurilor de plati sau venituri.
Bancile nu prefera sa se ocupe doar de o singura latura a operatiunii, situandu-se pe o singura pozitie, ci procedeaza la combinatii, prin aranjamente cu parteneri care au preferinte opuse. Asemenea pozitii permit reducerea riscului bancar.
Daca, acum 15 ani, piata era foarte restransa, in 1990 se cifra la 100 miliarde de dolari. Participantii sunt aceiasi ca si in cazul dobanzilor: institutiile internationale si cele ale sectorului public, firmele transnationale, marile banci si intreprinderi.


Ingineria financiara a produselor derivate
Cursa derivatelor continua. Pe piata apar, aproape zilnic, noi formule, calificate drept hibride, exotice sau structurate. Ingineria financiara se caracterizeaza printr-o multitudine de acronime, in spatele carora se ascund produse tot mai greu de descompus. Ni se propun recent asa-numitele BOOSTS - acronim de la "banking on overall sility" - respectiv titluri care mizeaza pe probabilitatea de a iesi dintr-o banda de fluctuatie, determinata in avans. Noua serie de optiuni, mai sofisticata pe zi ce trece, cuprinde optiuni cu "bariera activanta" (knock in) sau "dezactivanta" (knock out) care fac ca optiunea sa apara sau sa dispara numai daca valoarea spot atinge un anumit nivel, optiuni asupra unei valori medii (floating strike options) sau cele look-back analizate anterior. Toate acestea provoaca adeseori frisoane sau sudori reci chiar si celor mai versati specialisti, grupati in cadrul back-office-urilor bancare.
Tendinta actuala este cea a produselor structurate. Produsele structurate sunt, in momentul de fata, greu de definit intrucat sunt prea diverse. In orice caz, acestea se prezinta ca fiind instrumente fabricate pe masura, rezultate din combinatia intre un titlu de plasament - obligatiune, titlu de creanta negociabil sau datorie - si un ansamblu de produse derivate: futures, options, swaps, fara nici o restrictie pentru activele de suport. Acestea din urma pot fi produse derivate din actiuni, indici bursieri, curs de schimb sau materii prime. Scopul acestor montaje complicate este acela de a permite, in momentul in care randamentul obligatar este in regres sau cel al pietei monetare este scazut, sa se "dopeze" performantele acestor portofolii. Pentru aceasta, se va lega performanta operatiunii de unul sau mai multi indici bursieri, indici de curs de schimb sau de dobanda, urmarindu-se garantarea capitalului investit (acesta fiind, de fapt, rolul optiunii). Supletea utilizarii produselor structurate este mare, permitand, pe de-O' parte, randamente superioare, pe de alta, costuri de acoperire mai scazute ativ cu formulele clasice.
Exemplul tipic de produs structurat este coridorul. Scopul coridorului este acela de a se profita de pe urma unei piete nedirectionate, fluctuante in interiorul unei bande sau marje. Coridorul ofera randamentul maxim obtenabil din schimbul monetar, daca rata de schimb ramane in limita unei marje pe toata durata de viata a produsului. Valoarea nominala este garantata, in totalitate, la maturitate.


Caracteristicile coridorului USD/DEM
- maturitate: 1 an;
- valoarea principala: 10 milioane USD;
— pretul de emisiune: 100% (nominal);


— capitalul garantat la maturitate;
- cuponul = principal x 9% x — unde n este numarul de zile in
timpul carora cursul ramane in interiorul coridorului, iar N = 360 zile;
- marja presilita = coridorul USD / DEM = 1,36 - 1,65;


- randamentul maxim obtenabil din schimb: 9%.
Principala observatie la adresa acestor evolutii este aceea ca a fost dat startul pentru o noua etapa care reprezinta intarirea integrarii pietelor financiare. A lega, de exemplu, randamentul unui titlu de o optiune cu bariera asupra unui indice bursier sau a mentine cursul de schimb intr-un tunel, presupune, in mod evident, o integrare crescanda a pietei financiare cu cea de schimb si de dobanzi. S-a ajuns la instrumente cu efect de levier foarte puternic, valoarea lor precisa fiind din ce in ce mai greu de evaluat, in masura in care, in interiorul produselor in cauza, s'-au modificat sursele de incertitudine si pragurile de declansare a acestora.
CALL, PUTS, FRA, STR1PS, STRADDLES, STRANGLES sau BUTTEREFLY (lista fiind incompleta) sunt deja depasite. Noul strat de instrumente derivate, mult mai ambitioase, pretinde sa concilieze cautarea randamentului optim cu garantarea unui capital minim investit, prin limitarea pierderilor, in cazul tendintei "a la baisse". O astfel de strategie presupune o triere zilnica, foarte atenta, a gamei de produse posibile. in cazul bancilor, comisioanele realizate de pe urma acestor operatiuni sunt din ce in ce mai tentante, distantarea de operatiunile financiare primare crescand pe zi ce trece. Conform estimarilor GAO (General Accounting Office) apartinand Congresului american, volumul lunar al operatiunilor reprezinta de 10 ori volumul PIB al SUA, fiind de 3 ori mai mare decat operatiunile tratate la NYSE. La fel, pe piata petrolului, contractele la termen reprezinta de 4 ori valoarea productiei. Toate acestea au pus bazele finantelor virtuale care exista numai ca posibilitate, fara a se produce in fapt.In privinta riscurilor la care expune ingineria financiara, dezbaterea este aprinsa. Concluzia care se desprinde, deocamdata, este aceea ca nu este bine sa exageram, admirand capacitatea acestor instrumente de a raspunde la toate necesitatile si sa laudam avantajele tehnice ale produselor in cauza, fara a avertiza asupra riscurilor majore, in primul rand asupra posibilului risc de prabusire a intregului sistem. Lista sinistrelor si afacerilor uboase este, in prezent, foarte lunga. Firme mari precum Kidder-Peabody si Procter & Gamble au amenintat grupul bancar Bankers Trust cu urmarirea in justitie. In 1993, un broker din cadrul filialei americane apartinand companiei germane Metallgesellschaft, incercand sa se acopere la termen, pe piata petrolului, a provocat firmei-mama o pierdere de 1,3 miliarde dolari. in 1995, Nick Leeson, curtierul din Singapore angajat al bancii Barings, a produs falimentul acesteia, combinand cumparari de contracte asupra indicelui NIKKEI 225 si vanzari de PUTS pe aceeasi piata. Contrar asteptarilor sale, indicele bursier a continuat sa scada, uba reprezentand 800 milioane dolari.
Lista esecurilor creste: Cargill, Mead, Chemical, Gibson, Greetings, DELL in SUA, Pechiney in Franta, Kajimal Oii in Japonia. Majoritatea accidentelor au survenit pe pietele OTC care detin "partea leului". Aici nu exista reglementari care sa garanteze integritatea si transparenta pietelor (depozite, cereri de marja). La aceasta situatie, spun cei avizati, nu exista decat doua solutii: fie a milita pentru integrarea progresiva a OTC in structura pietelor organizate, fie adoptarea de reglementari protectoare, initiativa apartinand institutiilor insesi, cel putin pentru unele operatiuni. Ar mai fi de adaugat importanta pe care o detine informatia, eficienta acesteia pe piete care integreaza orice informatie disponibila, fie ea publica sau privata. in ceea ce priveste controlul prin reglementari, parerile sunt impartite. Institutul pentru Finante Internationale si Grupul celor 30 considera ca acesta nu este necesar, autoreglementarea rezultata de pe urma sanctiunilor pietei fiind suficienta. Ecoul accidentelor constatate este, totusi, atat de puternic, iar opacitatea tehnica, juridica si conila a respectivelor piete ramane considerabila, astfel incat, din acest punct de vedere, ingeniozitatea permanenta a fabricantilor de produse ramane in permanent conflict cu autoritatile legislative. GAO, bratul armat al Congresului american in materie financiara, a sesizat faptul ca doar 7 mari .banci americane controleaza 90% din piata produselor derivate din SUA. Aceasta supraconcentrare ar putea conduce la un risc de lichiditate, deosebit de important, daca unul din acesti operatori ar intra in faliment. S-a preconizat ca nu numai societatile bursiere, cele de valori mobiliare si asigurari, dar si sistemul bancar sa intre sub controlul SEC (Securities and Exchange Commission). Opinia este impartasita de BRI si OIC.




Politica de confidentialitate
Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact