StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Libertate financiara
FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale Fise fiscale Situatii financiare Raportari anuale)

StiuCum Home » finante » finante internationale » Industria bancara globala
Trimite articolul prin email Rolul bancilor in administrarea portofoliilor internationale : Industria bancara globala Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Rolul bancilor in administrarea portofoliilor internationale



Gestiunea portofoliilor de active financiare, domeniu relativ nou al cercetarilor in finantele moderne, are la baza teoria de portofoliu, dezvoltata in ultimii 45 de ani de universitari de prestigiu, indeosebi de dincolo de ocean. Astfel, universitari remarcabili au conceput si pus la punct tehnici de gestiune si produse noi, inspirate din cele mai recente cercetari in domeniul finantelor .
Este demna de remarcat, in acest sens, actitatea profesorului William F. Sharpe, de la Stanford University, laureat al premiului Nobel pentru economie in 1990. William Sharpe este in prezent consultant al grupului bancar elvetian Union de Banques Suisses (UBS Asset Management - Ziirich). In ultimii ani, a participat voluntar la asa-numitele "roadshows" organizate de UBS pentru a impartasi din experienta personala si a face cunoscute rezultatele cercetarilor de ultima ora. Specialistii de la UBS, in frunte cu W. Sharpe, in baza teoriei "behaoriste", au incercat sa elucideze comportamentul investitorilor fata de value stocks si growth stocks. A fost analizata statistic perioada anilor 1981-l992 in cadrul marilor piete de actiuni din SUA, Marea Britanie, Germania, Franta, Elvetia. S-a constatat, pe mai multi ani, o performanta suplimentara importanta, in favoarea actiunilor al caror curs la bursa capitalizeaza slab valoarea lor de activ, respectiv pentru value stocks , ativ cu actiunile mai scumpe, growth stocks. Aceasta performanta, a titlurilor decotate asupra titlurilor scumpe, este atribuita exagerarii reactiilor investitorilor atat intr-un sens, cat si in celalalt. Ca o concluzie a acestor cercetari, un portofoliu bursier investit, in principal, in valori decotate, a fost foarte performant in perioada 1981-l992, fara a-l expune pe detinator la riscuri de volatilitate periculoasa. Aceasta, insa, numai daca portofoliul respectiv cuprinde titluri internationale diverse. Cercetatorii de la UBS considera ca tendinta se va mentine si in urmatorii 10 ani.
Internationalizarea unui portofoliu de titluri raspunde preocuparilor de reducere a riscului cautandu-se, in acelasi timp, sa se obtina o renilitate egala sau superioara celei ce s-ar fi obtinut printr-o optiune limitata doar la titlurile indigene (nationale). Oricat de corect ar putea fi diversificat un portofoliu national, riscul legat de evolutia pietei este imposibil de eliminat ! A rezultat de aici ideea de a se profita de corelatia precara intre diferitele piete mondiale. Studiul lui B. Solnik (1974)** demonstreaza ca accesul la diferitele piete mondiale constituie o ocazie suplimentara de limitare a riscului legat de portofoliul de active financiare.
S-au introdus ulterior, in mod progresiv, actiuni suplimentare, selectionate la intamplare. In fiecare etapa, s-a observat diminuarea procentajului de risc. Se constata, de asemenea, faptul ca, incepand cu circa 40 de actiuni, numar la care adaugarea unui titlu suplimentar are o incidenta neinsemnata asupra reducerii riscului, un portofoliu de titluri americane, 100%, este de doua ori mai riscant decat un portofoliu international diversificat.
La fel se pune problema si in cazul obligatiunilor, intrucat corelatiile intre indicii pietelor obligatare mondiale sunt relativ reduse. Totodata, portofoliul poate fi diversificat pe actiuni si obligatiuni, nationale sau straine, putandu-se profita astfel, o data in plus, de corelatiile imperfecte intre pietele obligatare si pietele de actiuni. Se poate aplica, deci, teoria arbitrajului in contextul international al pietelor de valori mobiliare . Chiar si o diversificare internationala facuta la intamplare va da rezultate mai bune, in termeni de renilitate si risc, decat orice alta diversificare preponderent nationala.
Analistii financiari cu experienta sunt in masura sa depaseasca stadiul diversificarilor naive, realizand portofolii optime in baza selectionarii valorilor straine sau indicilor bursieri. Combinatiile de titluri nationale si straine, la o speranta de renilitate data , limiteaza la minimum riscul de portofoliu.
Bancile comerciale internationale se implica, tot mai mult, in administrarea portofoliilor, indeplinind, in acest sens, o serie de functii cum sunt: serciile globale de custodie, cercetarile in domeniul investitiilor internationale si consultanta aferenta, administrarea activelor straine apartinand fondurilor locale de pensii, administrarea propriilor active sau fondurilor provenite de la alte categorii de investitori. La acestea se adauga incheierea tranzactiilor si colectarea didendelor si dobanzilor.





Politica de confidentialitate
Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact