StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Afacerea ta are nevoie de idei noi
FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale Fise fiscale Situatii financiare Raportari anuale)

StiuCum Home » finante » finante internationale » Convertibilitatea in europa centrala si de est
Trimite articolul prin email Restabilirea convertibilitatii intre teorie si realitate : Convertibilitatea in europa centrala si de est Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Restabilirea convertibilitatii intre teorie si realitate



Problema conrtibilitatii monedelor, de cativa ani la ordinea zilei in aceasta zona geografica, apare atat ca un obiectiv primordial de politica economica, dar si ca un simbol. Este, in primul rand, simbolul resilirii libertatii depline de circulatie a persoanelor, dupa o jumatate de secol de izolare prin forta. Pentru gurne si intreprinderi, conrtibilitatea monetara reprezinta simbolul reintegrarii in economia mondiala, conditia de baza a relansarii economice si a emanciparii politice. Pentru partenerii occidentali, intoarcerea la conrtibilitate inseamna redeschiderea pietelor estice pentru comert si institiile de capital. FMI a sustinut, in mod direct, aceasta politica, atat in tarile est-europene cat si in cele in curs de dezvoltare. Inconrtibilitatea este con



siderata, in prezent, o anomalie trecatoare, incompatibila cu statutul de economie moderna, evoluata.
Conrtibilitatea presupune posibilitatea rezidentilor sau nerezidentilor de a putea obtine, fara restrictii sau discriminari, moneda unei tari, in derea unor plati sau transferuri internationale. Conrtibilitatea deplina sau absoluta, respectiv absenta restrictiilor, de orice fel, asupra schimbului monetar, indiferent care sunt agentii economici sau tipul de tranzactie, reprezinta situatia limita. Literatura economica din anii '70 arata ca exista grade de conrtibilitate sau o scara graduala de conrtibilitate , notiunea de moneda forte (hardness) fiind asimilabila cu cea de conrtibilitate deplina. Se pot practica, deci, forme sau modalitati, mai mult sau mai putin sere, de control asupra schimbului monetar. O clasificare univoca a gradelor de conrtibilitate este dificila, intrucat sunt posibile o serie de variante: pe categorii de agenti economici (rezidenti /nerezidenti), pe zone monetare (conrtibilitate regionala), in functie de moneda in cauza si chiar dupa natura conrtibilitatii insasi (reala sau financiara). Combinarea acestor criterii a permis determinarea a 24 de forme diferite de conrtibilitate Gradul si modalitatile de conrtibilitate pentru rezidenti sunt cele ce trebuie luate in prezent in considerare (conrtibilitatea interna).
Este necesar sa amintim ca socialismul, trecand peste cele cateva incercari, mai mult sau mai putin izolate de liberalizare, a fost construit pe baza inconrtibilitatii monetare, atat externe, cat si interne. Inconrtibilitatea reala a monedelor in tarile cu economie ificata a fost, de fapt, o inconrtibilitate - marfa si nu o optiune de politica monetara, rezultata din natura specifica a sistemului economic de tip sovietic. Aceasta este asemanatoare, dar nu trebuie confundata cu inconrtibilitatea juridica, care se exprima printr-o serie de interdictii, insotite de sanctiuni: interdictia pentru rezidenti de a detine si a schimba devize, interdictia pentru rezidenti si nerezidenti de a scoate lichiditati in afara granitelor nationale . Unele operatiuni de schimb legale (cele efectuate de turistii straini) sau ilegale (piata neagra) sunt posibile. Existenta pietei negre reprezinta caracteristica monedei neconrtibile. Decotarea monedelor estice pe piata neagra, fata de cursul oficial, a atins uneori proportii insemnate - a fost cazul coroanei cehe, altadata o moneda puternica, renita, insa, in scurt timp la silitate, sau al zlotului si rublei, a caror depreciere detine un record istoric. Zlotul si rubla au fost supuse ulterior unor reforme monetare .
Efectele negati ale fostei inconrtibilitati regionale si ale organizarii multilaterale a schimburilor comerciale, derivata din aceasta, au fost cunoscute si criticate in repetate randuri. Crearea, in 1963, a rublei transferabile, care urma sa devina moneda internationala a tarilor membre CAER, a fost interpretata drept o trecere la o conrtibilitate regionala. Ca urmare a Programului Complex (1971), ulterior s-au succedat o serie de incercari, nereusite, de a pregati conrtibilitatea externa a rublei transferabile, ce urma sa aiba loc in preajma anului 1990. Toate aceste incercari, fara un rezultat corespunzator, constituie, astazi, o baza de studiu si reflectie asupra problemelor ridicate de trecerea la conrtibilitate. Ruptura internita in 1989, optiunea fara echivoc pentru transformarea intregului sistem economic si nu doar o simpla reforma, prioritatea acordata deschiderii internationale in toate tarile, au determinat un context cu totul nou pentru trecerea la conrtibilitate. Experienta acumulata, inca din anii 1960, a contribuit la o mai buna cunoastere a naturii inconrtibilitatii monedelor socialiste, multa vreme neinteleasa atat de catre specialistii din Est, cat si de catre cei occidentali. Experienta din trecut scoate in evidenta obstacolele acestei curse catre conrtibilitate, conceptia gradualizarii fiind, acum cativa ani, dominanta.
Trecerea la conrtibilitate se identifica cu transformarea radicala a economiilor socialiste. Conditia primordiala a fost aceea de a se resili relatii economice directe intre agentii economici nationali si exterior, ceea ce presupune instaurarea conrtibilitatii interne pentru tranzactiile curente, respectiv posibilitatea efectiva de a vinde si cumpara devize la un curs de schimb unic. Trecerea la conrtibilitatea a pus deci problema reunificarii cursurilor de schimb multiple, ce corespundeau odinioara diferitelor tipuri de tranzactii, reunificare indisociabila de trecerea la economia de piata.
Conrtibilitatea interna reprezinta, in acelasi timp, conditia necesara pentru resilirea relatiilor intre preturile interne si cele mondiale si pentru ansamblul restructurarilor ce vor fi intreprinse. Aceasta presupune intoarcerea la o autonomie deplina a intreprinderilor, stimulate in mod automat sa exporte, supuse presiunii importurilor concurentiale si, prin aceasta, constranse sa se adapteze la cerintele pietei, in conformitate cu normele tarilor dezvoltate.
Conditiile necesare pentru asigurarea conrtibilitatii sunt, pentru toate tarile in cauza, urmatoarele:
- existenta unui sistem de preturi bazat pe costurile reale si relativa raritate, nationala sau internationala, a produselor;
- o oferta larga, dirsificata de produse pentru export, nedirijata de la centru;
- punerea in functiune a pietei de schimb, in baza unor cursuri unice, care sa asigure un echilibru aproximativ intre cererea si oferta de devize.
Reforma pietei de schimb va aa loc imediat dupa cea a sistemului de preturi si aceasta va fi urmata de o serie de reforme la nil microeconomic care presupun liberalizare si renirea la productivitate pentru intreprinderi, ceea ce inseamna, de fapt si in primul rand, privatizare.
Metoda experimentata intr-o serie de tari, pana in momentul de fata a fost cea a gradualizarii, abordarea progresiva, etapa cu etapa, a reformelor si a obstacolelor reprezentand, in opinia unor specialisti, o solutie pentru evitarea blocajului financiar. Astfel, in Rusia, economistul Abalkin (1989) a propus, in acest sens, o ordine logica, de tip calendar, care presupune urmatoarele etape:
- privatizarea intreprinderilor si intoarcerea la proprietatea individuala;


- reforma sistemului intern de preturi;
- reforma sistemului bancar si desfiintarea monopolului asupra comertului exterior, iar in final


- conrtibilitatea monedei.
Ideea unei serii de reforme partiale care sa permita pregatirea sau asteptarea instaurarii conrtibilitatii a castigat ulterior teren doar in unele tari, printre care si Romania. S-a crezut ca asemenea "amenajari" ar putea aa avantajul de a evita socurile si de a-i pregati pe agentii economici pentru o renire deplina, ulterioara, la disciplina economiei de piata. Toate formulele avansate au fost apoi rapid abandonate, intrucat solutiile partiale presupun o serie de limite.


Solutiile partiale si limitele lor
Licitatiile monetare
Vanzari/cumparari de devize conrtibile la licitatie au fost organizate in Polonia, Bulgaria, Cehoslovacia, Romania, Rusia. Instituite pentru prima data in Polonia, in 1984 si rezervate, pe atunci, doar intreprinderilor de stat, ulterior, licitatiile valutare au fost extinse. Ideea de baza a fost cea a constituirii unui embrion de piata libera, care sa reprezinte o alternativa, in raport cu piata neagra, urmand apoi a se incerca silirea de cursuri de piata. Fiind inca foarte inchise, aceste piete au determinat cursuri ce nu corespund anticiparilor rationale, cu un mod de formare asimetric, cererea fiind mereu mai puternica decat oferta. Spre deosebire de piata oficiala, care a fost in continuare silita administrativ, s-ar putea spune ca nu s-a realizat altceva decat adaugarea unei gradatii suplimentare la regimul cursurilor de schimb multiple. Asa a considerat gurnul polonez, in martie 1989, cand a decis sa creeze o piata de schimb globala, complet liberalizata.
Zonele speciale
Asemenea zone presupun instaurarea progresiva a conrtibilitatii, in zone teritoriale limitate. Economistii "scolii siberiene", reuniti in jurul lui A.G.Abanbeguian si L.Abalkin, au propus, de exemplu, limitarea conrtibilitatii la intreprinderile create in aceste zone libere, aparute in Rusia, in anii 1990 - 1991 (in jurul portului Nahodka, de la Oceanul Pacific si alta la Viborg, in zona de frontiera cu Finlanda), experimentul urmand a fi, apoi, extins la alte zone.
Ulterior, experienta chineza a zonelor speciale a demonstrat ca nu se pot forma cursuri sanatoase in asemenea encla, sistemul functionand doar in cadrul circuitului inchis. Ideea unei conrtibilitati care sa castige teren, pas cu pas, pornindu-se de la aceste "laboratoare" este departe de ceea ce se doreste a se obtine prin renirea la conrtibilitate.


Cursurile duble
O alta metoda graduala este cea a unei duble piete valutare sau cursurile duble. In cadrul procesului de "perestroika", URSS a anuntat, cu ani in urma, ca se va orienta catre sistem de cursuri duble: unul pentru marfurile de baza, altul pentru toate celelalte marfuri. Un asemenea tip de reforma are drept inconnient principal mentinerea a doua modalitati de alocare a resurselor. Adeseori, mentinerea cursului de schimb "realist" sau "suporil", in primul sector, va furniza argumente pentru tot felul de obstacole sau intarzieri in liberalizarea completa a preturilor.


Moneda comuna
In sfarsit, o ultima solutie imaginabila, dar prea putin posibila, a fost a unei monede comune, dupa modelul mai chi al Uniunii Europene de Plati. Aceasta presupune existenta unui organism central de clearing (BRI pentru UEP) si un sistem de reglementare a soldurilor, care sa combine creditul cu reglementari in aur sau dolari, pentru deficite. Se stie ca acest mecanism a permis transferabilitatea monedelor europene si a pregatit conrtibilitatea lor externa.
Primul obstacol major, in calea unei asemenea solutii, 1-a constituit faptul ca, exceptand Rusia, celelalte tari nu detineau resurse suficiente de aur sau devize. in al doilea rand, fostele tari membre CAER au manifestat o adevarata "alergie" la monedele comune, ce tine de o atitudine de cooperare,


in prezent prea putin evidenta in estul Europei. Tarile mai avansate in procesul de reforma (Ungaria, Cehia), respingand ideea, au invocat experientele proaste din trecut, cand erau nevoite, prin sistemul de clearing, sa accepte marfuri de proasta calitate sau care nu corespundeau necesitatilor lor reale.
O asemenea solutie este, totusi, inca posibila in tarile din spatiul CSI care reunesc caracteristicile unei zone monetare optime, in baza criteriilor de preferinte comune (Ch.Kindelberger sau R.Cooper) si mai putin in baza criteriilor obiecti, cum ar fi mobilitatea factorilor (criteriul lui Mundell) sau de deschidere a economiilor spre exterior (Mc Kinnon).


Stadiul actual al procesului
Reforma radicala a regimului de schimb a inceput aproape simultan in toate tarile, in anii 1990-'91, imbracand forme diferite: cursuri de schimb fixe, in Cehoslovacia si Polonia, la inceput, apoi paritati glisante anuntate, in raport cu un cos de monede (in Polonia, din octombrie 1991); cursuri de schimb flotante, in Bulgaria si Romania. in Rusia, conrtibilitatea interna a ramas si ramane inca un deziderat in asteptarea preconizatei reforme monetare ce urmeaza sa aiba loc la 1 ianuarie 1998. Din cauza cronologiei diferite a reformelor intreprinse asupra sistemelor de preturi si puternicelor distorsiuni care limiteaza atiile in termeni de paritate a puterilor de cumparare, orice analiza ativa este dificila. Cu toate acestea se pot distinge cateva concluzii. in primul rand, tarile in cauza pot fi impartite in doua mari grupe:
- tari in care moneda a suferit o depreciere relativ moderata: Ungaria, Cehia s.a.;
- tari in care moneda a fost puternic depreciata (Polonia, Romania, Rusia, Bulgaria).
Reactia fluxurilor comerciale s-a lasat asteptata, indeosebi in cazul tarilor din a doua categorie. Politica monetara, asa cum am mai aratat in modulul referitor la balanta de plati, nu este suficienta pentru a obtine o astfel de reactie. Fluxurile comerciale depind de politica macroeconomica generala: politica bugetara, fiscala, cea a niturilor si-ndeosebi de progresul procesului de privatizare care determina reactiile la impulsurile generate de piata. La toate acestea mai trebuie adaugat si consensul social.
A doua concluzie importanta este aceea ca tarile care s-au angajat mai devreme in procesul de conrtibilitate au avut de castigat, in dauna celor care au tot amanat si tergirsat acest proces. Indiferent care ar fi incercarile de justificare invocate ca, de exemplu, structura necorespunzatoare a fluxurilor comerciale, economia insuficient pregatita pentru a sustine terapia de soc, nici una din aceste justificari nu rezista acum la proba faptelor. Succesul terapiei poloneze de soc, construita si pusa in practica de profesorul de economie Leszek Balcerowitz si respectiv, de catre doamna Hanna Gronkiewicz-Walz, gurnatorul Bancii Poloniei, consta, in primul rand, in cresterea exporturilor poloneze cu 37%, in 1994 -'95 si aceasta, in ciuda aprecierii zlotului , tendinta care s-a mentinut pana in prezent. Sa nu uitam faptul ca, in 1990, Polonia aa situatia economica cea mai nefavorabila, ativ cu celelalte tari, daca ne gandim doar la datoria externa. Mai mult decat atat, rezerle in devize au depasit 18 miliarde dolari, volumul institiilor straine 9 miliarde, iar evaluarea riscului de credit pe pietele de capital reprezinta un "instment grade rating". Toate acestea indreptatesc apelativul de "tigru economic" acordat Poloniei inca din anul 1995.
Polonia a inceput cu un an mai devreme procesul de trecere la conrtibilitate, inaintea Cehiei si Ungariei. Cele trei state, denite, intre timp si membre OCDE, au acceptat obligatiile prevazute in art. 8 din statutul FMI. Acestea precizeaza ca statele membre, care isi asuma prederile art. 8, nu vor impune restrictii legate de platile si transferurile asociate tranzactiilor de cont curent si nu se vor angaja in aranjamente discriminatorii privind moneda, fara aprobarea FMI. Prognozele FMI arata ca, in urmatorii ani, vom asista la generalizarea conrtibilitatii pe mondial. Poate ca astfel, "volens-nolens", intentia de a trece "treptat, dar rapid " la conrtibilitatea leului, anuntata in repetate randuri, va deni realitate.
Bulgaria, spre deosebire de celelalte tari, are o situatie aparte care se datoreaza ruperii treptate a puternicelor relatii bilaterale cu spatiul ex-URSS.In schimb, Romania ilustreaza cel mai bine relatia "conrtibilitate intarziata - contraperformanta a comertului exterior (H. Bourguinat, 1997). Experimentul initial al cursurilor paralele a fost un esec, hiperinflatia interna si dificultatea de a mentine exportul de produse petroliere si alte produse energofage, datorita problemelor ridicate de finantarea importurilor de titei si gaze, blocajul financiar intern ma indreptatesc sa afirm ca s-a mers pe un drum gresit. intarzierea declansarii procesului de trecere la conrtibilitate, politica monetara ezitanta si, adeseori, lipsita de transparenta au partea lor de responsabilitate.
A treia concluzie care se degaja se refera la avantajul pe care il prezinta un punct de ancora] nominal care este foarte util, mai ales in situatiile de lupta impotriva unei inflatii interne puternice. Acest punct de ancoraj (a lega moneda de o alta, mai sila si puternica sau de un cos de monede, asa-numitul "crowling peg" confera economiei, in ansamblu, silitate si un element de reper foarte util. Numai astfel se va putea ajunge la o mai mare silitate a preturilor interne, la importuri mai putin costisitoare dar foarte necesare, totodata. Desi aranjamentele de tipul "crowling peg" functioneaza, din anii 1994-'95, in tarile analizate, fiind ajustate periodic, de cateva ori pana in prezent, in cazul Romaniei a fost necesara reuniunea FMI din Hong-Kong (sept. 1997) pentru a se anunta, in sfarsit, ca moneda va fi atasata.In ceea ce priste nilul cursului de schimb, concluzia fireasca este aceea de a lasa, mai intai, pietei sarcina de a detecta nilul cursului real. intr-o a doua etapa, se va proceda la silirea acestui curs, prin interntia bancii centrale, in baza resurselor in devize acumulate. in acest sens, expertii FMI apreciaza ca nilul rezerlor, in aur si devize, trebuie sa acopere nilul valoric al importurilor pe 5 luni, pentru a se putea atenua, daca este cazul, efectul presiunilor speculati.
Situatia de mai sus da din nou castig de cauza "terapiei de soc". Exemplele negati in materie de performante economice, reprezentate de Romania si Rusia, ale caror gurnari anterioare au preferat terapia graduala, demonstreaza si faptul ca s-a procedat gresit acordandu-se prioritate reformelor institutionale si legislati, in raport cu cele care reprezinta direct mecanismele economiei de piata: preturi, concurenta, proprietate.
Experienta acumulata pana in prezent, dar, in primul rand, experienta poloneza scot in evidenta doua categorii de masuri necesare pentru intoarcerea la conrtibilitate:
- reforma monetara, care se va impune, cu timpul, in toate tarile, are drept scop sterilizarea excesului de lichiditati, deci reducerea inflatiei;
- reforma sistemului fiscal care trebuie sa aiba in dere reducerea deficitului bugetar si impunerea unor constrangeri de ordin bugetar, in primul rand intreprinderilor. Aceasta ar trebui sa conduca si la o scadere a cererii de devize.
Concluziile finale vizeaza 3 aspecte:
- conrtibilitatea nu poate asigura, de una singura, succesul tranzitiei, daca nu este insotita de numeroase alte reforme care implica o adeziune puternica din partea populatiei;
- in orice caz, din experienta tarilor cine decurge ca aceasta reforma nu trebuie sa fie nicidecum amanata;
- conrtibilitatea, limitata initial la perimetrul tranzactiilor curente, trebuie ulterior extinsa la tranzactiile cu capital, daca se doreste cu adevarat atragerea capitalului strain, atat de necesar economiilor in dezvoltare.
Avantajele conrtibilitatii monedei
Avantajele conrtibilitatii monedei pentru economia nationala sunt cel mai bine puse in evidenta de catre acad. Costin Kiritescu (1982) . Astfel, "prin conrtibilitate se creeaza premisele determinarii exacte a eficientei comertului exterior in ansamblu, a fiecarei tranzactii in parte si, pe mai general, a intregii productii a tarii. Aceasta, intrucat conrtibilitatea presupune existenta unor preturi apropiate de valoare, deci de preturile pietei mondiale. Atunci cand nilul si structura preturilor interne sunt diferite de cele ale pietei mondiale, in conditii de neconrtibilitate, calculele si concluziile referitoare la eficienta productiei si activitatii de comert exterior sunt deformate, producand dificultati in adoptarea masurilor celor mai potriviteIntrucat, ca urmare a conrtibilitatii, produsele nationale se afla intr-o concurenta reala cu produsele celorlalte tari, imbunatatirea activitatii de productie, cresterea productivitatii, ridicarea nilului tehnic, calitativ si estetic sunt stimulate. Totodata, prin silirea de relatii directe intre partenerii de schimburi, intreprinderile care nu indeplinesc conditiile de competitivitate cerute de piata mondiala au de facut fata unor dificultati de ordin economic si financiar.
Mai mult decat atat, conrtibilitatea face posibila restructurarea permanenta a economiei, prin dezvoltarea prioritara a productiei si produselor celor mai eficiente, cerute la export, precum si mai buna specializare a ramurilor in functie de cerintele si conditiile pietei externe. Din punct de dere financiar, conrtibilitatea contribuie la realizarea echilibrului monetar-financiar, moneda nationala putand fi utilizata - vremelnic si in anumite limite - pentru acoperirea unor entuale dezechilibre ale balantei platilor, intrucat soldurile creditoare in moneda nationala detinute de straini raman o perioada asupra acestora. Cursurile de schimb, in general si valoarea monedei nationale, in special, sunt puse pe o baza economica, ele rezultand din cererea si oferta de pe piata valutara".
Care alte argumente, mai zdrobitoare decat acestea, ar putea fi oare invocate in pledoaria pentru conrtibilitatea leului?






Politica de confidentialitate
Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact