StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Lumea poate si a ta
FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale Fise fiscale Situatii financiare Raportari anuale)

StiuCum Home » finante » finante internationale » Politica monetara - obiective si instrumente
Trimite articolul prin email Credibilitatea politicii monetare : Politica monetara - obiective si instrumente Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Credibilitatea politicii monetare



Credibilitatea reprezinta principala calitate a politicii monetare, mai ales in cazul in care banca centrala se angajeaza sa realizeze o politica de dezinflatie, indiferent daca se confrunta cu situatia unei inflatii moderate sau cu cazul mai grav, al hiperinflatiei. Daca autoritatea monetara reusi sa convinga opinia publica asupra hotararii sale ferme de a siliza preturile, sarcina sa fi mult mai usoara, intrucat nu mai fi necesar sa se tina piept anticiparilor, luate in calcul in cadrul salariilor si dobanzilor. Politica de dezinflatie deveni astfel mai putin costisitoare in social.
Aceasta credibilitate este un deziderat greu de obtinut, intrucat nu exista formule sau remedii miracol care sa convinga pietele si marele public cu privire la respectarea obiectivelor pe care puterea monetara si le-a asumat. in general, se bucura de bu



na reputatie acele banci centrale care au reusit, in decursul timpului, sa reduca substantial inflatia si apoi sa o mentina sub control. Intereseaza, in primul rand, reducerea duratei procesului antiinflationist, respectiv "curei de dezinflatie", diminuandu-se, astfel, ineviilele pierderi de productie si locuri de munca. Banca centrala trebui, deci, sa silizeze preturile, facand fata scepticismului pietelor si opiniei publice.
Independenta bancii centrale intareste, desigur, credibilitatea acesteia. intrucat destul de putine banci centrale sunt cu aderat independente fata de puterea politica, ne putem intreba daca o banca centrala, devenita de curand independenta, reusi sa convinga marele public asupra sensului obiectivului propus? In acest caz, credibilitatea nu poate fi sustinuta decat printr-un efort de transparenta, respectiv prin informarea publicului larg asupra obiectivelor de politica monetara, cu prezentarea actiunilor sau interventiilor zilnice, intr-un cadru precis.
Cadrul general al politicii monetare se poate baza, asa cum am zut, pe o serie de obiective intermediare. Daca, de exemplu, autoritatea monetara hotareste sa mentina cursul de schimb in cadrul unei marje de fluctuatie, un astfel de cadru prezinta urmatoarele antaje:
- permite orientarea politicii monetare pe termen scurt si mediu;
- obiectivul curs de schimb este compatibil cu obiectivul pe termen mai lung care este dezinflatia;
- obiectivul si relatia sa cu instrumentele politicii monetare ies astfel clar in evidenta, fiind percepute de public, care poate elua in permanenta rezultatele obtinute de banca centrala. La inceput, bancile centrale au ales drept obiectiv masa monetara care reprezinta, in anumite imprejurari, cel mai bun indicator asupra silitatii preturilor, desi masa monetara nu poate fi controlata atat de indeaproape precum rata de schimb. La inceputul deceniului '80, o serie de banci centrale care isi fixasera drept obiectiv intermediar controlul asupra masei monetare, au ajuns la concluzia ca aptitudinea de a controla agregatele monetare era afectata de dezintegrarea estimarilor econometrice asupra cererii de moneda. Asa s-a ajuns la renuntarea la obiectivele intermediare, autoritatea monetara moderna concentrandu-se asupra unui singur obiectiv esential care este lupta impotri inflatiei.


Obiectivul tinta "inflatia sub control"
O serie de state (Canada, Finlanda, Noua Zeelanda, Suedia, Marea Britanie s.a.) au optat pentru un obiectiv tinta "inflatia sub control", fixand "a priori" o cifra care sa reprezinte rata inflatiei pe termen mediu. O astfel de masura ar putea avea efect limitat asupra anticiparilor opiniei publice care ar putea interpreta situatia drept un deziderat nedemn de luat in seama. Se pune, atunci, problema: cum poate fi pastrat obiectivul in sine, convingand, in acelasi timp publicul ca este vorba de "prioritatea prioritatilor" in materie de politica monetara?
Fiind cunoscut faptul ca masurile adoptate necesita timp - cate trimestre sau chiar ani - pana sa se produca efectele scontate, adoptarea obiectivului inflatie presupune o perspecti pe termen mediu si lung. in acelasi timp, actiunea de raspuns la inflatia in curs tine de politica pe termen scurt, de tipul "stop and go". Practic, previziunile asupra inflatiei vor fi ridicate la rangul de riabila centrala a politicii monetare, aceasta urmand sa fie mai restricti, daca proiectiile arata o inflatie mai ridicata, ativ cu obiectivul si relaxata, in cazul contrar. Adoptarea acestui obiectiv presupune o foarte mare transparenta, publicul trebuind sa fie informat, in permanenta, asupra riabilei "rata inflatiei". Aceasta optiune reduce putin vizibilitatea asigurata de un obiectiv intermediar, dar evita inconvenientele care tin de focalizarea politicii economice pe o singura riabila. Obiectivul tinta poate constitui, astfel, criteriul in baza caruia se poate aprecia succesul echipei la conducerea bancii centrale si credibilitatea de care se bucura aceasta.In Marea Britanie, de exemplu, se publica periodic date statistice asupra inflatiei, putandu-se, astfel, realiza previziunile necesare agentilor economici. S-a mers pana acolo incat mentinerea in functie a guvernatorului depinde, in mod expres, de realizarea obiectivului inflatie. in majoritatea tarilor studiate de expertii FMI , obiectivul inflatie se inscrie intr-un orizont temporal de 2-3 ani, tinandu-se astfel cont de termenul necesar pentru transmiterea efectelor politicii monetare. Silirea obiectivului se situeaza intr-o marja de toleranta de 2-3%


, ceea ce atesta imprecizia controlului monetar asupra inflatiei, oferind, in acelasi timp, bancii centrale un obiectiv relativ precis. in majoritatea cazurilor, obiectivul nu este adoptat in mod unilateral, doar de banca centrala, ci corespunde angajamentului comun al acesteia cu Trezoreria publica, chiar daca initiati ii apartine, in principal, bancii centrale.In unele tari ca, de exemplu, Canada sau Noua Zeelanda, Banca Centrala este protejata printr-o clauza de rezer, in cazul in care nu poate sa atinga obiectivul fixat, din motive care scapa de sub controlul sau. Asemenea clauze au, totusi, efecte limitate. in Finlanda si Marea Britanie calculul inflatiei nu tine cont de parametri cum sunt dobanzile ipotecare sau fiscalitatea indirecta.
Alegerea unui model
Eluarea rezultatelor acestui unic obiectiv, pana in momentul de fata, sustine aplicarea sa in cazul cat mai multor tari care nu dispun de obiective intermediare utilizabile. Adoptarea obiectivului inflatie ridica problema modelului utilizat pentru previzionarea evolutiei preturilor. Sensul, amploarea si momentul de reactie a politicii monetare sunt foarte importante, depinzand, in primul rand, de modelul utilizat de banca centrala. Modelele econometrice utilizate in prezent analizeaza prea putin mecanismul de transmisie monetara, care permite a se sti cand si cum isi exercita politica monetara influenta asupra inflatiei. De exemplu, modelul econometric trimestrial utilizat de Banca Italiei nu acorda politicii monetare nici o influenta asupra inflatiei, la un curs de schimb dat, acesta fiind considerat exogen (in afara modelului). O asemenea carenta trebuie remediata, daca se doreste realizarea obiectivului in general.
Informarea opiniei publice
Previziunile oficiale cu privire la inflatie vor fi aduse la cunostinta opiniei publice de 3 sau 4 ori pe an. Previziunile asupra inflatiei se pot combina cu proiectii asupra unui ansamblu de riabile economice, a caror loare se sileste dupa acelasi tip de model de previzionare. Agregatele monetare si de credit - M^ (moneda plus depozite in conturi de cecuri bancare) si necesarul de finantare al sectorului public pot reprezenta o prima categorie de riabile. Se vor sili, totodata, marjele de evolutie care vor fi, de asemenea, comunicate opiniei publice. A doua serie de riabile se poate compune din indicatori urmariti saptamanal sau lunar. Banca centrala le sili un nivel de referinta care sa se incadreze in scenariul cu privire la evolutia preturilor. Abaterea de la nivelul de referinta se examina lunar. O a treia serie de riabile cuprinde indicatori care vor fi urmariti in mod constant, cum sunt cursul de schimb si dobanzile pe termen scurt si lung. Acest tip de indicatori, reprezentand baza gestiunii obisnuite, nu se dau publicitatii. Se pot integra intr-un indice al situatiei monetare care contribuie la ponderarea indicatorilor de baza ai politicii economice. Utilizarea acestui indice permite semnalarea necesitatii cresterii dobanzilor pe termen scurt pentru a se permite bancii centrale sa-si atinga scopul in materie de inflatie.
In absenta unui punct de sprijin sau de ancoraj nominal vizibil ca, de exemplu, nivelul ratei de schimb, intr-un context bugetar incert, construirea credibilitatii este o sarcina dificila in foarte multe tari. Daca politica de silizare a preturilor poate sa invinga scepticismul pietelor si opiniei publice, atunci efectele negative asupra dobanzilor, productiei si ocuparii vor fi limitate.
Datorita faptului ca mecanismele de piata libera tind, tot mai mult, sa ia locul procedurilor interventioniste, iar informarea opiniei publice a devenit prioritara, ne putem intreba, desigur, daca mai putem vorbi, astazi, de o veriila politica monetara? Un pronostic cert este inca greu de silit. Viitorul ne spune daca se vor adeveri previziunile economistilor ultraliberali apartinand curentului teoretic denumit "noua economie clasica", aceia care preconizeaza disparitia completa a acesteia sau daca vor exista sanse de intarire a rolului sau actual. Ne putem intreba atunci daca atingerea scopului final, in cazul sfarsitului perioadei de dezinflatie, respectiv inflatia cu o singura cifra - obiectiv deja atins in tarile europene dezvoltate - inseamna ca a "sunat si ceasul" politicii monetare? Sau poate, cine stie, ii vor fi desemnate noi lente ori alte obiective in perspecti mileniului III?





Politica de confidentialitate
Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact