Factorii endogeni si contextuali de influenta asupra activitatii si performantelor intreprinderii

Factorii endogeni si contextuali de influenta asupra activitatii si performanTelor intreprinderii

In cadrul unei analize si evaluari globale a factorilor care influenteaza activitatea si performantele unei intreprinderi o atentie deosebita trebuie acordata factorilor exogeni si factorilor contextuali.

Fiecare din acesti factori endogeni poate exercita o influenta pozitiva sau negativa asupra activitatii firmei.

Proprietarul firmei, poate fi, dupa caz, o persoana sau un grup de persoane (asociati sau actionari), joaca un rol important in stabilirea optiunilor strategice, adoptarea si punerea in aplicare a unei s 545g62f trategii adecvate. Detinand puterea economica in cadrul firmei prin capitalul acesteia, proprietarul, de regula urmareste adoptarea unor obiective performante si urmareste realizarea acestora punand in folosul intreprinderii pregatirea sa manageriala si intregul sau potential de intreprinzator.

Managementul firmei reprezinta un alt factor endogen determinant in obtinerea unor performante superioare si asigurarea perenitatii intreprinderii. Realizarea unui management la nivel superior presupune existenta unei echipe de conducere si a unui corp de manageri pe toate verigile organizatorice si nivelurile ierarhice, cu o inalta pregatire tehnica si economica, care, prin calitatile, cunostintele, aptitudinile si deprinderile lor, sa asigure realizarea unui proces de management strategic eficient si adoptarea pe aceasta baza a unor strategii adecvate performante sau care sa permita asigurarea viabilitatii economice.

Consiliul de administratie si biroul executiv, organele de conducere directa ale intreprinderii, pot exercita un impact major prin deciziile adoptate asupra realizarii unei activitati la nivel superior si obtinerea performantelor economice dorite.

Dimensiunea intreprinderii, ca factor endogen, influenteaza asupra obiectivelor fixate, a felului strategiei si amploarea acesteia. O firma de mari dimensiuni comparativ cu una de mici dimensiuni, are o anvergura mai mare a activitatilor, avand la dispozitie un volum de resurse mai ridicat si posibilitati de a contracta credite mult mai mari, ca urmare a garantiilor pe care le ofera, ea avand insa o inertie mai mare fata de schimbare.

Complexitatea organizatiei, de asemenea factor endogen, concretizata in numarul de subunitati existente, numarul produselor sau al serviciilor executate este si un factor de stabilitate sub raport concurential si ofera posibilitatea realizarii unui volum important de beneficii, ca rezultat al efectelor economice favorabile de scara, de experienta, de anvergura. La o organizatie complexa strategia adoptata cuprinde optiuni ample, capabile sa genereze efecte economice si tehnice superioare. Pe de alta parte, in cazul unei complexitati prea mari se poate ivi pericolul aparitiei cheltuielilor suplimentare de complexitate, cu efecte negative, greutati in coordonarea activitatilor, existand pericolul amplificarii manifestarilor de birocratism.

Inzestrarea tehnica si tehnologiile folosite influenteaza prin starea si nivelul lor asupra performantelor intreprinderii. Cu cat intreprinderea dispune de o mai buna inzestrare tehnica si de tehnologii mai performante, cu atat gradul ei de competitivitate pe diferitele piete este mai mare si rezultatele obtinute mai bune.

Dispersia teritoriala a subdiviziunilor organizatorice exercita o puternica influenta asupra strategiei, in mod deosebit la intreprinderile mari care dispun de subunitati de productie, filiale sau sucursale cu amplasamente teritoriale diferite, in tara sau in strainatate. In aceste conditii se impun adoptarea unor strategii speciale, cum sunt strategiile de anvergura geografica sau de mondializare, care, bine puse la punct si corect operationalizate, pot asigura avantaje economice.

Gradul de dispersare teritoriala pune problema unei judicioase repartizari a resurselor, luarea in consideratie a particularitatilor pietelor de catre unitatile dispersate si o buna conducere si organizare de la centru a acestor subdiviziuni organizatorice.

Un factor endogen de o deosebita importanta sub raport strategic il constituie potentialul uman de care dispune intreprinderea, cuprinzand atat personalul care lucreaza in cadrul acesteia cat si colaboratorii sai, care participa la activitatea intreprinderii. Numarul si calitatea personalului sub aspectul profesiunii, al calitatii cunostintelor, al capacitatii de munca si al gradului de motivare influenteaza asupra bunei realizari a procesului de conducere strategica.

In conditiile unui mediu puternic concurential, potentialul informational al intreprinderii si cresterea acestuia capata o importanta strategica tot mai mare. Un bun potential informational trebuie sa asigure conducerii intreprinderii felul si volumul informatiilor necesare de natura tehnica, economica, juridica etc pentru o buna fixare a obiectivelor si a strategiei si pentru buna cunoastere a mediului concurential si valorificarea oportunitatilor care se prezinta.

Starea economica a firmei si cunoasterea in orice moment a acesteia sub raportul modului de folosire a resurselor si a rezultatelor obtinute, reprezinta punctul de plecare in evaluarea alternativelor strategice pentru viitor si adoptarea si punerea in aplicare a celei mai bune alternative strategice. In functie de starea economica se adopta, dupa caz, strategii de crestere, de stabilizare sau de redresare, optiunile si obiectivele strategice care se impun. Trebuie mentionat ca o stare economica buna a intreprinderii creeaza o imagine buna a intreprinderii, atat pentru institutele si persoanele din afara, interesate in activitatea intreprinderii (investitori, furnizori, clienti, institutii de credit, autoritati locale), cat si pentru persoanele din interiorul intreprinderii interesate direct de prosperitatea firmei.

Schematic, factorii endogeni care influenteaza activitatea si performantele unei intreprinderi sunt:

Astfel, un factor determinant asupra strategiilor economice il reprezinta cultura organizationala. Adoptarea obiectivelor strategiilor, a politicilor de realizare a acestora si a modului operativ de punere in aplicare a optiunilor strategice trebuie sa se tina seama si sa valorifice la maximum componentele culturii organizationale. Succesul unei strategii depinde in mare masura de valorile comune ale culturii organizationale, privind de pilda atitudinea fata de reducerea costurilor, privind disciplina in munca, grija manifestata fata de clienti, etc. cat si normele de comportament ale grupurilor de persoane din intreprindere, cum ar fi, de exemplu, raspunsul prompt al salariatilor la cererile clientilor, atragerea executantilor in discutarea si adoptarea deciziilor, promptitudinea conducerii de a recompensa personalul cu rezultate deosebite si de a sanctiona pe cei ce nu se incadreaza in spiritul culturii organizationale.