StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Lumea poate si a ta
FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale)

StiuCum Home » finante » finate publice » Imprumuturile de stat. datoria publica
Trimite articolul prin email Imprumuturile de stat : Imprumuturile de stat. datoria publica Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Imprumuturile de stat



Definitii
Sub raport juridic, imprumutul de stat apare ca o intelegere intervenita intre o persoana fizica sau juridica, pe de o parte, si stat, pe de alta parte, prin care prima consimte sa puna la dispozitia statului o suma de bani, sub forma de imprumut, pe o perioada determinata, iar acesta din urma se angajeaza sa o restituie la termenul silit si sa achite dobanda.Imprumutul de stat prezinta urmatoarele trasaturi caracteristice:
a) imprumutul de stat are caracter contractual. Spre deosebire de impozit, care reprezinta o prelevare obligatorie, silita in mod unilateral de catre stat, imprumutul de stat exprima acordul de inta al partilor, cu o precizare: conditiile de emisiune si rambursare, forma si marimea venitului pe care il asigura si eventualele avantaje acordate imprumutatorilor se silesc de organele de decizie competente ale statului, fara consultarea prealabila a sub-scriitorilor potentiali.
b) imprumutul de stat are caracter rambursabil, restituindu-se



la termenul fixat persoanelor fizice sau juridice care l-au acordat.
c) imprumutul de stat asigura o contraprestatie, sub forma dobanzii, sub forma castigului sau sub ambele forme, la care se pot adauga si alte avantaje materiale.


Elementele tehnice ale imprumuturilor de stat
Pentru lansarea unui imprumut public este necesara silirea catorva elemente tehnice care-l definesc din punct de vedere juridic, si anume:


> denumirea imprumutului;
> valoarea nominala;


> valoarea reala si cursul;
> termenul de rambursare;


> dobanda;
> avantaje si facilitati.
Denumirea imprumutului poate fi legata de destinatia acestuia, caracterul exceptional sau obiectivul urmarit fiind precizat in denumirea imprumutului. Cand statul doreste sa atraga atentia opiniei publice asupra caracterului exceptional al imprumutului ori asupra obiectivului urmarit prin acel imprumut, considerat de interes national, precizeaza acest lucru in insasi denumirea lui. Spre exemplu putem avea: „imprumutul inzestrarii armatei", „imprumutul pentru reconstructie", „imprumutul silizarii" etc. In cazul imprumuturilor contractate pentru acoperirea deficitelor bugetare, in denumirea imprumutului se precizeaza anul contractarii, nivelul dobanzii, forma pe care o imbraca venitul („imprumutul de stat 1947", „imprumut de stat cu castiguri"), dupa caz.
Valoarea nominala, valoarea reala si cursul
Pentru fiecare imprumut contractat statul emite niste inscrisuri denumite generic efecte publice, titluri, hartii de valoare, obligatiuni etc, in cupiuri de o anumita valoare (spre exemplu: 100 de lire sterline, 200 dolari SUA, 2.000 de franci francezi).
Suma inscrisa pe titlul unui imprumut de stat, denumita valoare nominala, exprima marimea creantei pe care detinatorul o are de incasat de la stat (sau, invers, datoria statului fata de detinatorul inscrisului respectiv.La scadenta, statul achita detinatorului valoarea nominala a titlului. Daca detinatorul doreste sa-si recupereze banii inainte de scadenta titlului, el poate sa-l vanda la bursa. Suma cu care se cumpara (se vinde) un inscris la bursa se numeste valoare reala, si poate fi egala mai mare sau mai mica decat valoarea nominala.
Marimea valorii reale depinde de cursul cu care se coteaza titlurile publice la bursa, curs care depinde de raportul dintre cererea si oferta de capital de imprumut, de nivelul dobanzii, precum si de alte avantaje oferite de stat detinatorilor de inscrisuri etc.
Cursul exprima pretul cu care se cumpara si se vand 100 de unitati monetare in valoare nominala.


Cursul poate fi:
• al pari, adica egal cu 100;


• sub pari, adica mai mic decat 100;
• suprapari, adica mai mare decat 100.
La lansarea unui imprumut de stat, cursul obligatiunii este de regula sub pari si numai arareori al pari sau supra pari. in acest context, titlurile publice neavand valoare proprie, folosirea notiunii de valoare nominala si reala este conventionala.
Termenul de rambursareImprumuturile publice pot fi: cu termene precise de rambursare si fara termene precise de rambursare. Cele cu termene precise pot fi pe termen scurt (sub 1 an), pe termen mijlociu (intre 1 si 5 ani) sau pe termen lung (peste 5 ani).
La imprumuturile pe termen scurt statul apeleaza atunci cand, desi echilibrat pe intregul an, bugetul prezinta neconcordante intre momentul incasarii veniturilor prevazute si momentul efectuarii cheltuielilor aprobate. La fel procedeaza in cazul in care veniturile nu se realizeaza in cuantumul prevazut in buget, sau cand apare necesitatea efectuarii unor cheltuieli neprevazute.Imprumuturile pe termene mijlocii si lungi sunt contractate de stat atunci cand acesta are neie de resurse banesti pentru acoperirea deficitelor bugetare devenite cronice sau pentru finantarea unor cheltuieli de investitii de mare valoare.
Pentru imprumuturile contractate:
• statul emite inscrisuri pe care le inmaneaza creditorilor (bonuri de tezaur, polite de trezorerie, certificate de datorie, certificate de impozite, obligatiuni sau titluri de renta etc); se foloseste, de obicei, atunci cand statul se imprumuta de la un numar mare de creditori;
• statul le inregistreaza in evidentele datoriei publice (creante de cont); se foloseste atunci cand este rba de imprumuturi obtinute de la un numar limitat de creditori.Inscrisurile emise de stat poarta denumiri diferite, in functie de termenul pentru care s-a contractat imprumutul si de caracteristicile inscrisurilor respective care, de asemenea, difera de la o tara la alta.
Pentru imprumuturile pe termen scurt se emit bonuri de tezaur, polite de tezaur, certificate de trezorerie, certificate (bonuri de impozite) etc.
a) Bonurile de tezaur pot fi lombardate la banci si vandute la licitatie la cursuri variabile.
b) Politele de tezaur, spre deosebire de celelalte inscrisuri pe termen scurt, sunt supuse dreptului cambial, care reglementeaza conditiile in care pot fi scontate la banci, executate silit etc.
c) Certificatele {bonurile de impozite) sunt inscrisuri nepurtatoare de dobanda, pe care statul le inmaneaza creditorilor sai pentru plata unor furnituri sau alte angajamente; detinatorii lor le pot folosi pentru achitarea impozitelor datorate statului. Pentru imprumuturile pe termen mijlociu si lung se emit inscrisuri cunoscute sub denumirea de obligatiuni sau titluri de renta, iar pentru cele fara termen, titluri de renta perpetua.
Dobanda este pretul pe care statul il plateste creditorilor sai pentru folosirea sumei imprumutate s


i imbraca forma:
dobanzii (venit fix de care benficiaza toti detinatorii de inscrisuri,
proportional cu valoarea nominala a sumelor imprumutate); castigurilor (venit diferentiat ca marime, de care beneficiaza numai
un numar restrans de detinatori); forma combinata a dobanzii si a castigurilor sau forma altor
avantaje. De regula, rata dobanzii la imprumuturile de stat se mentine la un nivel apropiat, dar mai mic fata de ratele la creditele bancare, diferind de la o tara la alta si de la o perioada la alta. Alteori, confruntat cu dificultati serioase in finantarea deficitului bugetar, statul consimte sa acorde dobanzi mai mari persoanelor fizice si juridice dispuse sa-l imprumute, decat cele acordate de banci la depozitele constituite la acestea.In tarile si in perioadele in care procesele inflationiste sunt mai accentuate, nivelul dobanzilor nominale este mai ridicat decat in cele care prezinta o mare silitate. Evident, cu cat termenul de rambursare a imprumutului este mai indepartat, cu atat rata dobanzii este mai mare.
Rata de emisiune a dobanzii se calculeaza la valoarea nominala a inscrisurilor emise, purtand numele de rata nominala a dobanzii.Daca titlul se plaseaza pe piata la un curs inferior valorii nominale, valoarea reala (suma incasata de subscriitor) va fi mai mica decat valoarea nominala si in acest caz rata nominala a dobanzii va fi mai mica decat rata reala.
Atunci cand preturile de pe piata interna inregistreaza o crestere de la un an la altul, aceasta diminueaza, practic, venitul realizat de creditor sub forma de dobanda; in schimb, scaderea preturilor majoreaza venitul real ce revine creditorului din dobanzi. Avantaje si facilitati
Pentru a face mai atractive imprumuturile, statul poate proceda la: inlocuirea dobanzii cu castiguri;
plasarea imprumuturilor la un curs sub valoarea nominala si acordarea unei prime de rambursare; prima de rambursare reprezinta diferenta dintre valoarea nominala a unui titlu de stat, la care se ramburseaza imprumutul si valoarea (reala) la care acesta a fost plasat, atunci cand: - cursul de emisiune a fost sub pari, iar la rambursare al pari; cursul de emisiune a fost al pari, iar la rambursare supra pari. scutirea de impozite si taxe a veniturilor din imprumuturi publice si/sau a tranzactiilor la bursa cu efecte publice;
acceptarea de catre stat a unor inscrisuri ale imprumuturilor sale, la valoarea nominala, drept plata in contul impozitelor datorate de catre detinatorul lor inainte de expirarea termenului de rambursare;
in unele tari, unele inscrisuri ale imprumuturilor de stat se bucura de privilegiul juridic de a nu putea fi supuse executarii silite, in cazul in care detinatorul lor a ajuns in stare de faliment;
garantarea impotriva variatiilor monetare. Pentru a proteja interesele creditorilor sai fata de eroziunea monetara a imprumutului, statul are la dispozitie doua solutii:
- silirea unei rate mai inalte a dobanzii, care sa acopere si deprecierea previzibila;
- oferirea unei garantii juridice impotriva deprecierii, cum ar fi:
o exprimarea imprumutului intr-o moneda mai sila; se aplica mai cu seama in cazul imprumuturilor contractate in strainatate, exprimarea facandu-se frecvent in drepturi speciale de tragere (DST), care are la baza un cos de valute;
o legarea monedei in care s-a exprimat imprumutul de continutul sau in aur (inaplicabila in prezent in practica);
o indexarea imprumutului, prin legarea valorii imprumutului de valoarea monedei nationale, calculate pe baza indicelui de pret al bunurilor de consum, sau a pretului anumitor produse (pretul unei tone de carbune extras sau al unui Kwh) ori a tarifului anumitor servicii (tariful de transport pe calator/km).
Clasificarea imprumuturilor de statImprumuturile de stat se pot clasifica astfel: a) in fun ctie de term en:


> imprumut de stat pe termen scurt (pana la un an);
> imprumut de stat pe termen mediu (2-3 pana la 5 ani);
> imprumut de stat pe termen lung (peste 5 ani). imprumuturile pe termen scurt se folosesc ca resurse de trezorerie,
pentru asigurarea echilibrului in executie a bugetului public. Astfel se constituie lichiditatile necesare pentru efectuarea platilor devenite exigibile, pe parcursul unui exercitiu bugetar.Imprumuturile pe termen mediu si lung se contracteaza in scopul procurarii de resurse suficiente pentru acoperirea integrala a cheltuielilor inscrise in bugetul public anual, al caror nivel depaseste nivelul resurselor totale din cadrul bugetului respectiv.


b ) in functie de locul deplasare (contractare):
> imprumuturi interne (de pe piata interna a capitalului de imprumut);
> imprumuturi externe (de pe piata externa a capitalului de imprumut).
Apelul la imprumuturi interne este legat de neile de procurare a lichiditatilor pe termen scurt sau de acoperire a deficitului bugetar sau de refinantare a datoriei publice.
Apelul la imprumuturi externe este legat in special de finantarea unor obiective de investitii legate de reforma, restructurare, modernizare sau dezltare sau de echilibrare a balantei de plati externe, uneori si pentru echilibrarea bugetara.
c) in functie depozitia statului fata de creditori:


> imprumuturi contractate direct de catre stat;
> imprumuturi garantate de stat, ele fiind contractate de catre agentii economici sau alte entitati in drept.


loading...





Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2020 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact