StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Libertate financiara
FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale)

StiuCum Home » FINANTE » finate publice
Trimite articolul prin email Etapele parcurse in reforma fiscala dupa 1989 in romania : Finate publice Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Etapele parcurse in reforma fiscala dupa 1989 in romania



ETAPELE PARCURSE IN REFORMA FISCALA DUPA 1989 IN ROMANIA


Impozitul pe profit


Impozitul pe profitul persoanelor juridice, alaturi de impozitul pe venit, reprezinta una din principalele surse de venit a bugetului administratiei centrale de stat. In cadrul amplului proces al reformei fiscale din Romania, impozitului pe profit ii revine un loc deosebit atat prin prisma contributiei sale in formarea veniturilor bugetului public, cat si prin influenta asupra activitatii economico-sociale generatoare de profit si asupra structurii de ansamblu a economiei nationale.




Tocmai de aceea, instituirea acestui impozit in practica noastra fiscala s-a realizat inca din faza incipienta a perioadei de tranzie. In acest scop, a fost edictata o lege speciala vizand reglementarea detaliata a impozitului pe profit, prin care au fost excluse modalitatile anterioare de impunere diferentiata a beneficiilor.

Inainte de Revolutie bugetul de stat se sprijinea, in principal, pe prelevarile obligatorii de la unitatile economice care imbracau forma varsamintelor din beneficii, a impozitului pe circulatia marfurilor, a contributiilor la asigurarile sociale etc.; impozitele si taxele incasate direct de la populatie aveau o pondere redusa in totalul veniturilor bugetare, iar veniturile provenind de la institutiile publice s.a. erau insignifiante.

Dupa 1989, relatiile financiare dintre intreprinderile de stat si buget trebuiau reconsiderate. Se simtea nevoia inlocuirii sistemului rezidual al varsamintelor din beneficii la buget, care era nefiscal, avea un randament fluctuant si depindea de sarcinile de plan stabilite la nivel central si de gradul de realizare a acestora, cu un sistem fiscal, care sa aiba la baza la baza cote stabilite dupa criterii certe, sa fie capabil sa functioneze in conditiile descentralizarii deciziilor si sa asigure stabilitatea veniturilor bugetare.

In consecinta, in anul 1990 sistemul rezidual al varsamintelor din beneficiu a fost abrogat, iar in locul lui a fost instituit, cu titlu experimental, impozitul pe beneficiul unitatilor economice de stat din toate ramurile economice, cu exceptia

celor producatoare de energie electrica, carbune si minereuri, care erau scutite de plata acestuia.

Existenta unor regimuri diferite de impunere a unitatilor economice din aceeasi ramura a economiei, dar apartinand unor forme de proprietate diferite, nu era de natura sa favorizeze concurenta loiala intre agentii economici. Pentru ca intreprinzatorii sa aiba sanse egale de castig, era necesar ca situatia lor financiara sa nu fie distorsionata de regimul fiscal diferentiat ce li se aplica in functie de forma de proprietate sau de alte criterii. In acest scop, in locul multiplelor reglementari existente pentru impunerea agentilor economici, la inceputul anului 1991 a fost instituit impozitul pe profit.

Actele normative care au reglementat impozitul pe profit au suferit modificari importante in perioada 1991-2004, care au condus de fiecare data la o imbunatatire a sistemului de impunere si colectare a acestuia, cat mai apropiat de cerintele diferitelor perioade din largul proces de tranzitie prin care a trecut Romania.

Calitatea de subiect al impozitului pe profit a fost punctata in continutul actelor normative, cu o precizie mai mare pe masura ce activitatile economice desfasurate atat pe teritoriul Romaniei, cat si in strainatate, de catre persoane juridice romane sau straine, s-au diversificat, sporindu-si complexitatea dupa anul 1990.

Legea nr. 12 din 30 ian. 1991 privind impozitul pe profit utiliza formularea “unitati platitoare de impozit” cu obligatia de a plati, potrivit legii, la bugetul administratiei centrale de stat sau la bugetele locale, impozit pe profit. In acest context, impozitul pe profit a fost conceput ca o prelevare obligatorie efectuata statului roman din profiturile impozabile realizate de regiile autonome, societatile comerciale, societatile agricole, organizatiile cooperatiste, institutiile financiare si de credit, alti agenti economici organizati ca persoane juridice, inclusiv cele cu capital strain, precum si unitatile economice ale altor persoane juridice romane sau straine, care realizeaza profituri din activitatea desfasurata.

Impozitul se calcula cu cote progresive pe transe, diferentiate in functie de marimea profitului unitatii platitoare. Scala impunerii numara 67 transe de profit, carora le corespundea tot atatea cote de impozit. Intre acestea, prima si cea mai redusa cota era de 5% si se aplica la profitul anual cuprins intre 25.001 si 50.000 lei, iar cea mai ridicata- de 77% - se aplica la profitul care depasea 955 mln. de lei. Profitul de pana la 25.000 lei era exonerat de impozit. Cotele medii ale impozitului erau, evident,mai mici si variau intre 2,50%, la un profit de 50.000 lei anual, la 57,37%, la unul de 955 milioane.

Pentru stimularea intr-o mai mare masura a agentilor economici de a-si diversifica si spori productia si de a realiza, pe aceasta cale, profituri mai mari, precum si pentru inlaturarea unor dificultati in determinarea impozitului pe profit, de la 1 ianuarie 1992 s-a trecut la aplicarea unui sistem mai simplu de impunere a profitului.

Astfel, s-a redus numarul transelor de profit si, respectiv, cel al cotelor de impozit, de la 67 la numai 2, si anume: 121e47b 30% pentru profitul impozabil de pana la un milion de lei si 45% pentru partea din profitul impozabil ce depasea acest nivel.

Desi a stat la baza reformei fiscale din Romania, aplicarea in timp a dispozitiilor Legii nr. 12/1991 a scos la iveala o serie de neajunsuri pe care le prezenta respectivul act normativ, intre care alarmanta a fost imposibilitatea realizarii la buget a veniturilor corespunzatoare, necesare acoperirii cheltuielilor publice .

Incepand cu anul 1995 a intrat in vigoare o noua reglementare privind impozitul pe profit. Potrivit O.G. nr.70 din 29 august 1994, subiectilor impozitului pe profit li s-a atribuit denumirea generica de „contribuabili”. In conformitate cu art.1 erau obligati la plata impozitului pe profit urmatoarele categorii de contribuabili:

▪ persoanele juridice romane, pentru profitul impozabil obtinut din orice sursa, atat din Romania, cat si din strainatate;

▪ persoanele juridice straine care desfasoara activitati printr-un sediu permanent in Romania, pentru profitul impozabil aferent acelui sediu;

▪ persoanele juridice si fizice straine care desfasoara activitati in Romania ca partener intr-o asociere care nu da nastere unei persoane juridice, pentru toate veniturile rezultate din activitatea desfasurata in Romania;

▪ persoanele juridice si fizice romane, pentru veniturile dintr-o asociere a acestora care nu da nastere unei persoane juridice;

▪ institutiile publice, pentru veniturile extrabugetare din activitati economice desfasurate in conditiile legii.

In regimul de exceptare de la plata impozitului pe profit se afla trezoreria statului, pentru operatiunile din fondurile publice derulate prin contul general al trezoreriei, institutiile publice, pentru fondurile publice constituite si pentru veniturile extrabugetare realizate si utilizate, precum si organizatiile de nevazatori si invalizi, asociatiile persoanelor handicapate si unitatile economice ale acestora, si asociatiile de binefacere.

Actele normative ulterioare au adus si alte completari la regimul exceptarii :

▫ fundatiile testamentare;

▫ cooperativele care functioneaza ca unitati protejate, special organizate, potrivit legii;

▫ institutiile de invatamant particular acreditate, precum si cele autorizate, potrivit legii;

▫ asociatiile de proprietari, constituite ca persoane juridice pentru veniturile obtinute din activitatile economice, care sunt utilizate pentru imbunatatirea confortului si eficientei cladirii, intretinerea si repararea proprietatii comune.

O.G. nr.70/1994, in forma sa initiala, instituia o cota de impozitare de 38%, cu unele exceptii, printre care se numarau: veniturile din jocurile de noroc autorizate, inclusiv cele din baruri si cluburi cu program de noapte; veniturile Bancii Nationale a Romaniei; profitul impozabil al unei persoane juridice straine, realizat printr-un sediu permanent in Romania; veniturile din agricultura, in anumite conditii.

Potrivit acestei reglementari, impunerea se diferentiaza in functie de natura activitatii generatoare de profit, iar nu de marimea unitatii platitoare de impozit.

In 1996 au fost aprobate prin lege, cu unele modificari si completari, dispozitiile Ordonantelor Guvernului privind impozitul pe profit adoptate in 1994 si 1995. Aceste modificari si completari au intrat in vigoare la 1 ianuari 1997. Un an mai tarziu s-a aprobat deducerea nelimitata a cheltuielilor de reclama si publicitate la calculul profitului impozabil.

Daca prin acceptarea deducerii nelimitate a cheltielilor de reclama si publicitate la determinarea profitului impozabil s-a urmarit relaxarea impozitului datorat de agentii economici, in schimb, masura luata de Guvern in ianuarie 1998 a produs efecte diametral opuse. Este vorba de abrogarea reducerilor de impozit acordate agentilor economici care folosesc persoane handicapate, celor care realizeaza venituri in valuta din exportul de marfuri si din servicii internationale, precum si celor care folosesc profitul realizat pentru modernizarea tehnologiilor de fabricatie, extinderea activitatii sau protejarea mediului.

Faptul ca, dupa numai un an de aplicare, aceste facilitati fiscale, aprobate prin lege de Parlament in 1996, au fost abrogate printr-o ordonanta a Guvernului este greu, daca nu imposibil de explicat.

In decembrie 1997 Guvernul a aprobat o ordonanta de urgenta care continea o serie de prevederi menite sa-i puna pe picior de egalitate pe toti investitorii in ceea ce priveste drepturile si obligatiile lor, indiferent daca acestia sunt rezidenti sau nerzidenti, romani sau straini.

Asemenea prevederi erau menite sa incurajeze agentii economici sa faca investitii cat mai mari si pe perioade cat mai indelungate pentru a putea beneficia de facilitatile conferite de lege, sa stimuleze introducerea tehnicii moderne prin amortizarea accelerata a masinilor, echipamentelor si aparaturii.

Din nefericire, o serie de prevederi referitoare la facilitatile fiscale, cuprinse in legislatia in vigoare, au fost suspendate sau anulate la scurta vreme de la adoptare, adica inaite de a fi produs efecte utile.

In 1999, Guvernul de la Bucuresti s-a angajat fata de FMI sa suspende, sa anuleze si/sau sa elimine toate exceptiile de la impozitul pe profit, taxa pe valoarea adaugata, accize si taxe vamale, asa cum i-au cerut reprezentantii acestuia ca o conditi pentru semnarea Aranjamentului stand-by. Pretul acestui aranjament avea sa fie suportat de agentii economici, consumatorii interni, de intrega populatie a tarii noastre. Traducerea in viata a masurilor anuntate va influenta negativ mersul reformei, va intarzia stabilitatea macroeconomica si reluarea cresterii produsului intern brut, va diminua si mai mult interesul intreprinzatorilor straini de a face investitii de capital in Romania .

Dupa indelungate confruntari de opinii, in iulie 1999 s-a ajuns, in sfarsit, la adoptarea unei legi care se referea la: crearea unui cadru favorabil infiintarii si dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii; accesul la serviciile publice si la activele apartinand societatilor comerciale si companiilor nationale la care statul este actionar majoritar, precum si regiilor autonome; accesul prioritar la achizitiile publice de bunuri materiale, lucrari si servicii; elaborarea de programe de dezvoltare a intreprinderilor mici si mijlocii, precum si facilitati financiare, fiscale si bancare care se acorda intrprinderilor mici si mijlocii cu capital integral privat.

Incepand cu data de 1 iulie 2002 si pana la intrarea in vigoare a Codului fiscal s-au aplicat prevederile Legii nr.414 din 26 iunie 2002 care a abrogat O.G.nr.70/1994 privind impozitul pe profit.

Conform Codului fiscal, sunt obligate la plata impozitului pe profit urmatoarele categorii de contribuabili:

a)     persoanele juridice romane, asupra profitului impozabil obtinut din orice sursa, atat din Romania, cat si din strainatate;

b)    persoanele juridice staine care desfasoara activitate prin intermediul unui sediu permanent in Romania;

c)     persoanele juridice straine si persoanele fizice nerezidente care desfasoara activitate in Romania intr-o asociere fara personalitate juridica;

d)    persoanele juridice straine care realizeaza venituri din/in legatura cu proprietati imobiliare situate in Romania sau din vanzarea-cesionarea titlurilor de participare detinute la o persoana juridica romana;

e)     persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice romane, pentru veniturile realizate atat in Romania, cat si in strainatate, din asocieri fara personalitate juridica; in acest caz,impozitul datorat de persoana fizica se calculeaza, se retine si se varsa de catre persoana juridica romana.

Codul fiscal aduce completari si modificari in privinta persoanelor exceptate de la plata impozitului pe profit. Astfel, sunt scutiti de la plata impozitului pe profit urmatorii cotribuabili:

trezoreria statului;

institutiile publice, pentru fondurile publice, inclusiv pentru veniturile proprii si disponibilitatile realizate si utilizate;

persoanele juridice romane care platesc impozitul pe veniturile microinteprinderilor;

fundatiile romane constituite ca urmare a unui legat;

cultele religioase, pentru veniturile obtinute din activitati economice care sunt utilizate pentru sustinerea activitatilor cu scop caritabil;

cultele religioase, pentru veniturile obtinute din valorificarea obiectelor si produselor necesare activitatii de cult, potrivit legii, si pentru veniturile obtinute din chirii, cu conditia ca sumele respective sa fie utilizate, in anul curent sau in anii urmatori, pentru intretinerea si functionarea unitatilor de cult, pentru lucrarile de constructie, de reparatie si de consolidare a lacasurilor de cult si a cladirilor ecleziastice, pentru invatamant si pentru actiuni specifice cultelor religioase, inclusiv veniturile din despagubiri sub forma baneasca, obtinute ca urmare a masurilor reparatorii prevazute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate;

institutiile de invatamant particular acreditate, precum si cele autorizate, pentru veniturile utilizate, in anul curent sau in anii urmatori;

asociatiile de proprietari constituite ca persoane juridice si asociatiile de locatari recunoscute ca asociatii de propritari, pentru veniturile obtinute din activitati economice si care sunt sau urmeaza a fi utilizate pentru imbunatatirea utilitatilor si eficientei cladirii, pentru intretinerea si repararea proprietatii comune;

Fondul de garantare a depozitelor in sistemul bancar;

Fondul de compensare a investitorilor, infiitat potrivit legii.

Organizatiile non-profit, organizatiile sindicale si organizatiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru urmatoarele tipuri de venituri:

a)     cotizatiile si taxele de inscriere ale membrilor;

b)    contributiile banesti sau in natura ale membrilor si simpatizantilor;

c)     taxele de inregistrare stabilite potrivit legislatiei in vigoare;

d)    veniturile obtinute din vize, taxe si penalitati sportive sau din participarea la competitii si demonstratii sportive;

e)     donatiile si banii sau bunurile primite prin sponsorizare;

f)      dividendele, dobanzile si veniturile realizate din vanzarea-cesionarea titlurilor de participare obtinute din plasarea veniturilor scutite;

g)     cotizatiile si taxele de inscriere ale membrilor;

h)     contributiile banesti sau in natura ale membrilor si simpatizantilor;

i)       taxele de inregistrare stabilite potrivit legislatiei in vigoare;

j)       veniturile obtinute din vize, taxe si penalitati sportive sau din participarea la competitii si demonstratii sportive;

k)     donatiile si banii sau bunurile primite prin sponsorizare;

l)       dividendele, dobanzile si veniturile realizate din vanzarea-cesionarea titlurilor de participare obtinute din plasarea veniturilor scutite;

m)  veniturile pentru care se datoreaza impozit pe spectacole;

n)     resursele obtinute din fonduri publice sau din finantari nerambursabile;

o)    veniturile realizate din actiuni ocazionale, precum evenimente de strangere de fonduri cu taxa de participare, serbari, tombole, conferinte, utilizate in scop social sau profesional, potrivit statutului acestora;

p)    veniturile exceptionale rezultate din cedarea activelor corporale aflate in proprietatea organizatiilor non-profit, altele decat cele care sunt sau au fost folosite int-o activitate economica;

q)    veniturile obtinute din reclama si publicitate, realizate de organizatiile non-profit de utilitate publica din domeniul culturii, cercetarii stiintifice, invatamantului, sportului, sanatatii, precum si de camerele de comert si industrie, organizatiile sindicale si organizatiile patronale.

Organizatiile non-profit, organizatiile sindicale si organizatiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit si pentru veniturile din activitati economice realizate pana la nivelul echivalentului in lei a 15.000 euro, intr-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale scutite de la plata impozitului pe profit .

Cota de impozit pe profit care se aplica asupra profitului impozabil este de 25%, cu exceptiile prevazute de lege: in cazul Bancii Nationale a Romaniei, cota de impozit pe profit este de 80%; pentru persoanele juridice romane si straine care vand-cesioneaza proprietati imobiliare situate in Romania sau titluri de participare detinute la o persoana juridica romana, daca castigurile rezultate din aceste activitati depasesc pierderile rezultate dintr-o astfel de vanzare-cesionare, atunci impozitul pe profit se stabileste prin aplicarea unei cote de 10% la diferenta rezultata.

Contribuabilii care obtin venituri din activitati desfasurate pe baza de licenta intr-o zona libera au obligatia de a plati impozit pe profit in cota de 5% pentru profitul impozabil care corespunde acestor venituri, pana la data de 31 decembrie 2004. Fac exceptie contribuabilii care isi desfasoara activitatea in zona libera pe baza de licenta si care pana la data de 1 iulie 2002 au realizat investitii in zona libera, in active corporale amortizabile utilizate in industria prelucratoare, in valoare de cel putin 1.000.000 dolari S.U.A., acestia beneficiind de scutire de la plata impozitului pe profit, in continuare pana la data de 30 iunie 2007.

Impozitul pe venitul persoanelor fizice


In perioada 1949-1977, in tara noastra veniturile realizate de persoanele fizice au fost supuse unei impuneri cedulare in functie de natura sau provenienta acestora. La 1 iulie 1977 impunerea individuala a salariilor si a drepturilor asimilate acestora, cuvenite personalului intreprinderilor si institutiilor de stat, a fost inlocuita cu impunerea fondului total de salarii, celelalte venituri cu caracter neagricol ramanand supuse impunerii individuale .



Trecerea la economia de piata a facut necesara adoptarea unui sistem de impunere mai flexibil si care sa tina seama de puterea contributiva a fiecarui platitor de impozit. Ca urmare, in anul 1991 a fost instituit impozitul pe salarii, la care erau supuse veniturile sub forma de salarii si alte drepturi salariale realizate de catre persoanele fizice romane sau straine, pe teritoriul Romaniei.

Impozitul pe salarii se calcula lunar, pe fiecare loc de munca, asupra totalitatii venitului realizat in luna expirata de catre fiecare salariat cu cote progresive, pe transe. Cota cea mai mica a fost stabilita la 6%, iar cea mai mare la 45%.

Veniturile din lucrari de litere, arta si stiinta (drepturile de autor), veniturile liber- profesionistilor, veniturile din inchirieri de cladiri si terenuri, veniturile din colaborari, etc. au continuat sa fie impuse si dupa 1989, potrivit vechilor reglementari legale, in cote progresive pe transe, diferentiate in functie de natura venitului.

Incepand din anul 1977, gospodariile personale ale membrilor cooperativelor agricole de productie, gospodariile producatorilor agricoli individuali si cele apartinand altor persoane fizice si juridice au fost supuse la plata unui impozit pe teren.

Intrucat impozitul pe teren nu tinea seama de puterea economica a gospodariilor agricole ale populatiei, de capacitatea de plata a acestora, odata cu trecerea la economia de piata a aparut necesitatea inlocuirii impozitului pe teren cu un impozit pe venit.

De la 1 ianuarie 1998 a fost instituit in tara noastra un sistem nou de impunere pentru persoanele fizice care realizeaza venituri pe teritoriul Romaniei, exceptie facand veniturile care se afla sub incidenta fiscala a impozitului pe salarii si a impozitului pe venitul agricol.

Acest sistem de impunere vizeaza, pe de o parte, corelarea metodologiei de calcul a impozitului pe veniturile asociatiilor familiale, liber-profesionistilor si persoanelor fizice cu cea a impozitului pe profit, iar pe de alta parte, impunerea veniturilor realizate de micii meseriasi,liber-profesionisti, asociatiile familiale, din drepturile de autor, inchirieri de imobile, amenzi, activitati artistice sau sportive etc.

Pe perioada 1 ian. 2000 – 31 dec. 2001 s-a aplicat O.G.nr.73/1999 privind impozitul pe venit , iar pasul urmator in reglementarea veniturilor persoanelor fizice l-a constituit adoptarea O.G. nr.7/2001 care s-a aplicat pana la intrarea in vigoare a noului Cod fiscal,respectiv pana la 1 ian. 2004.

Conform Codului fiscal, persoanele care datoreaza plata impozitului pe venit, numite in continuare contribuabili sunt persoanele fizice rezidente, persoanele fizice nerezidente care desfasoara o activitate independenta prin intermediul unui sediu permanent in Romania, precum si persoanele fizice nerezidente, care desfasoara activitati dependente in Romania.

Categoriile de venituri care se supun impozitului pe venit sunt urmatoarele:

a)     venituri din activitati independente;

b)    venituri din salarii;

c)     venituri din cedarea folosintei bunurilor;

d)    venituri din investitii;

e)     venituri din pensii, pentru sumele ce depasesc 8 000 000 lei pe luna;

f)      venituri din activitati agricole;

g)     veniturile din premii si din jocuri de noroc;

h) venituri din alte surse.

Contribuabilii au dreptul la deducerea din venitul anual global a unor sume sub forma de deducere personala de baza si deduceri personale suplimentare, acordate pentru fiecare luna a perioadei impozabile. Deducerea personala de baza, incepand cu luna ianuarie 2004, este fixata la 2 000 000 lei pe luna. Deducerea personala suplimentara pentru sotia/sotul, copiii sau alti membrii de familie, aflati in intretinere, este de 0,5 inmultit cu deducerea personala de baza.

Contribuabilii mai beneficiaza de deduceri personale suplimentere in functie de situatia proprie sau a persoanelor aflate in intretinere, astfel:

a)     1,0 inmultit cu deducerea personala de baza pentru invalizii de gradul I si persoanele cu handicap grav;

b)    0,5 inmultit cu deducerea personala de baza pentru invalizii de gradul II si persoanele cu handicap accentuat.

Nu sunt considerate persoane aflate in intretinere acele persoane ale caror venituri, impozabile si neimpozabile, depasesc sumele reprezentand deduceri personale.

Deucerile personale se insumeaza, iar suma deducerilor personale admisa pentru calculul impozitului nu poate depasi de 3 ori deducerea personala de baza si se acorda in limitele venitului realizat.

Veniturile din activitati independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere si veniturile din drepturi de proprietate intelectuala, realizate in mod individual si/sau intr-o forma de asociere, inclusiv din activitati adiacente.

Sunt considerate venituri comerciale veniturile din fapte de comert ale contribuabililor, din prestari de servicii, precum si din practicarea unei meserii.

Constituie venituri din profesii libere, veniturile obtinute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, auditor financiar, consultant financiar, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament in valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfasurate in mod independent, in conditiile legii.

Veniturile din valorificarea sub orice forma a drepturilor de proprietate intelectuala provin din brevete de inventie, desene si modele, monstre, marci de fabrica si de comert, procedee tehnice, know-how, din drepturi de autor si drepturi conexe dreptului de autor si altele asemenea.

Beneficiarii de venituri din activitati independente datoreaza in cursul anului un impozit retinut la sursa, reprezentand plati anticipate, stabilit in situatiile si in cuantumurile urmatoare:

a)      15% din venitul brut incasat, in cazul veniturilor din drepturi de proprietate intelectuala;

b)     10% din venitul brut incasat, in cazul celorlalte venituri.

Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile in bani si/sau in natura obtinute de o persoana fizica ce desfasoara o activitate in baza unui contract individual de munca sau a unui statut special prevazut de lege, indiferent de perioada la care se refera, de denumirea veniturilor sau de forma sub care ele se acorda inclusiv indemnizatiile pentru incapacitate temporara de munca.

Beneficiarii de venituri din salarii datoreaza un impozit lunar reprezentand plati anticipate, care se calculeaza si se retine la sursa de catre platitorii de venituri.

Platitorii de salarii si de venituri asimilate salariilor au obligatia de a calcula si de a retine impozitul aferent veniturilor fiecarei luni, la data efectuarii platii acestor venituri, precum si de a-l vira la bugetul de stat pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei pentru care se platesc aceste venituri. Calculul impozitului pe veniturile din salarii se face pe baza informatiilor cuprinse in fisa fiscala.

Platitorii de venituri de natura salariala au obligatia sa determine venitul net anual impozabil din salarii, sa stabileasca diferenta dintre impozitul calculat la nivelul anului si cel calculat si retinut lunar, sub forma platilor anticipate in cursul anului fiscal, pana in ultima zi lucratoare a lunii februarie a anului fiscal urmator, precum si sa efectueze regularizarea acestor diferente in termen de 90 de zile de la aceasta data.

Veniturile din cedarea folosintei bunurilor sunt veniturile, in bani si/sau in natura provenind din cedarea folosintei bunurilor mobile si imobile, obtinute de catre proprietar, uzufructuar sau alt detinator legal, altele decat veniturile din activitati independente.

Veniturile din investitii cuprind:

a)     dividende;

b)    venituri impozabile din dobanzi;

c)     castiguri din transferul titlurilor de valoare;

d)    venituri din operatiuni de vanzare-cumparare de valuta la termen, pe baza de contract, precum si alte operatiuni similare.

Veniturile sub forma de dividende, inclusiv sume primite ca urmare a detinerii de titluri de participare la fondurile inchise de investitii, se impun cu o cota de 5% din suma acestora. Obligatia calcularii si retinerii impozitului pe veniturile sub forma de dividende revine persoanelor juridice odata cu plata dividendelor catre actionari sau asociati.

Veniturile sub forma de dobanzi se impun cu o cota de 1% din suma acestora.

Venitul sub forma de premii dintr-un singur concurs se impune, prin retinere la sursa, cu o cota de 10% aplicata asupra venitului net. Veniturile din jocuri de noroc se impun, prin retinere la sursa, cu o cota de 20% aplicata asupra venitului net. Obligatia calcularii, retinerii si virarii impozitului revine platitorilor de venit.



Impozitele asupra consumului


Impozitul pe circulatia marfurilor


In conditiile in care pricipalele mijloace de productie se aflau in proprietatea statului, iar economia nationala era condusa de la centru pe baza de plan, o parte din valoarea adaugata bruta era preluata de la bugetul de stat pe calea impozitului pe circulatia marfurilor. Cealalta parte capata forma beneficiului, a contributiilor pentru asigurarile sociale s.a.

Impozitul pe circulatia marfurilor aparea ca o marime fixa, dinainte stabilita, cuprinsa in pretul marfurilor, iar nu ca un adaos la pret.

Liberalizarea preturilor – una dintre primele masuri luate in 1990 in vederea edificarii economiei de piata – a facut necesara reconsiderarea modului de asezare si percepere a impozitului pe circulatia marfurilor.

Printr-o hotarare a Guvernului adoptata in anul 1990, au fost stabilite masuri de liberalizare a preturilor si de asezare pe baze noi a impozitului pe circulatia marfurilor.

Astfel, potrivit noii reglementari, obligatia de a varsa impozitul pe circulatia marfurilor la bugetul de stat revenea persoanelor juridice si fizice autorizate sa produca bunuri, sa execute lucrari, sa presteze servicii sau sa comercializeze bunuri, adica sa actioneze in calitate de agenti economici, indiferent de forma de proprietate.

Faceau obiectul impunerii:

a)     vanzarile produselor de orice fel, obtinute in tara;

b)    produsele din import;

c)     realizarile unitatilor de alimentatie publica;

d)    serviciile prestate si lucrarile executate, pentru teti, la extern.

Erau exonerate de plata acestui impozit:

a)     produsele industriei extractive (cu exceptia titeiului, a gazelor naturale si a sarii);

b)    energia electrica si cea termica;

c)     produsele agricole;

d)    produsele livrate la rezerva de stat si la rezerva de mobilizare;

e)     produsele de tehnica militara;

f)      produsele aprovizionate de catre unitatile comerciale la preturi cu impozit pe circulata marfurilor si revandute ca atare;

g)     produsele si serviciile utilizate in consum propriu.

Impozitul era stabilit in cote procentuale, diferentiate pe sectoare ale economiei nationale si pe grupe de produse.

Astfel, cote mici, de 1%-5%, se aplicau la materiile prime, materialele si semifabricatele supuse prelucrarii industriale sau care servesc la constructii; la produsele de natura mijloacelor de productie si care sevesc la investitii (utilaje si echipamente tehnologice, masini de forta si de ridicat, motoare, mijloace de transport s.a.), precum si la produsele alimentare de consum de prima necesitate.

Cote de nivel mediu, variind intre 10% si 20%, se aplicau la bunurile de uz casnic si gospodaresc, cosmetice si diverse bunuri de consum din industria chimica, la citrice, banane s.a., faina din cereale si malai, produse zaharoase, bauturi racoritoare si sucuri naturale, confectii textile, tricotaje, ciorapi si incaltaminte.

Cu cote mari si foarte mari, variind intre 30% si 90%, se impuneu bauturile alcoolice, vinul, berea, cafeaua, tigaretele si produsele din tutun, precum si titeiul si gazele naturale din productia interna.

Nu s-a putut evita impunerea repetata a produselor supuse acestui impozit si, pastrindu-si caracterul de impozit in cascada (bulgare de zapada sau piramidal), se aplica in mod repetat si, in final, nu se stia exact ce suma a fost inclusa in pretul unui produs in diverse faze ale circuitului sau.

In locul impozitului pe circulatia marfurilor a fos instituita taxa pe valoarea adaugata, iar la o serie de produse, pe langa aceasta taxa, care constituie o taxa de consumatie cu caracter general, a fost autorizata si perceperea unor taxe de consumatie specifice, denumite accize.



Taxa pe valoarea adaugata (TVA)


Taxa pe valoarea adaugata reprezinta una din cele mai moderne si mai eficiente componente ale politicii fiscale din tarile europene occidentale. Ca forma de impozitare, TVA a fost adoptata incepand cu 1 ianuarie 1970, de catre tarile Pietei Comune. Taxa pe valoarea adaugata a fost conceputa pentru a evita impozitarea in cascada cum se face prin impozitul pe cifra de afaceri. De asemenea, impozitul pe circulatia marfurilor, suferea de aceeasi anomalie fiscala a impozitarii repetate (impozit la impozit) si a impozitarii diferentiate a aceluiasi produs in functie de modul de productie sau destinatia acestuia.

Taxa pe valoarea adaugata este un impozit care se percepe pe valoarea adaugata (forma de consum), fundamentat pe principiul destinatiei marfurilor, calculat prin metoda facturarii (sau a creditarii), cu plata fractionata, asupra diferentelor dintre pretul de vanzare si pretul de cumparare ale unei marfi, respectiv asupra valorii adaugate in fiecare stadiu al circuitului economic, de catre fiecare participant la procesul de productie si de circulatie a produsului respectiv.

Calcularea acestui tip de impozit se poate face cu ajutorul mai multor cote fiscale sau de impunere, diferentiate in functie de natura si importanta bunurilor si a serviciilor economice impozabile, al caror numar si nivel difera de la o tara la alta, iar in cadrul aceleiai tari de la o perioada de timp la alta.

Se caracterizeaza, de asemenea, si prin faptul ca are un caracter general, in sensul ca se aplica asupra tuturor bunurilor si serviciilor economice, atat din activitatea curenta de exploatare, cat si din activitatea financiara de fructificare a capitalurilor disponibile, respectiv asupra vanzarilor bunurilor de consum si de capital, precum si asupra executarilor de lucrari si prestarilor de servicii si, ca urmare a acestui fapt, randamentul sau fiscal este ridicat; este neutru, in sesul ca elimina inegalitatile fiscale dintre diferitele structuri organizatorice, prin intemediul carora circula bunurile economice, presiunea sa neexercitandu-se numai asupra unui numar restrans de produse; este unic multistadial, in acceptiunea ca, indiferent de numarul verigilor sau fazelor pe care le parcurge materia prima pana la obtinerea produsului final, taxa are acelasi nivel al cotei de impunere, adica ea nu depinde de durata circuitului economic, aplicarea ei facandu-se numai pe teritoriul tarii in care se consuma produsul respectiv (tot ceea ce se exporta este degrevat complet de plata acestui impozit); este o sursa relativ stabila de venituri pentru bugetul statului, datorita faptului ca consumul produselor si serviciilor de prima necesitate, care fac obiectul acestui impozit, nu cunoaste fluctuatii ample de la o perioada de timp la alta.

Taxa pe valoarea adaugata a fost instituita la 1 iulie 1993 pe baza unei metodologii inspirate din practica tarilor Uniunii Europene.

Prin introducerea acestui tip de impozit s-a urmarit, de fapt, printre altele:

• evitarea taxarii in cascada, prin inlocuirea impozitului pe circulatia marfurilor, cu toate incovenientele acestuia generate de impunerea multifazica;

• infiintarea sau crearea unui mecanism de asigurare a veniturilor publice, pe seama impozitelor indirecte;

• transferarea sarcinilor fiscale de la venituri la cheltuieli, respectiv de la producatori la consumatori;

• combaterea evaziunii fiscale;

• alinierea sau adaptarea sistemului fiscal romanesc la sistemele fiscale ale tarilor membre ale U.E., in perspectiva integrarii Romaniei in structurile acestui organism intenational etc.

Erau supuse taxei pe valoarea adaugata operatiunile cu plata, precum si cele asimilate acestora, efectuate de o maniera independenta de catre persoane fizice si juridice, privind:

a)     livrarile de bunuri mobile si prestarile de servicii efectuate in cadrul exercitarii activitatii profesionale;

b)    tansferul proprietatii bunurilor imobiliare intre agentii economici, precum si intre acestia si institutii publice sau persoane fizice;

c)     importul de bunuri si servicii.

Nu erau cuprinse in sfera de aplicare a acestei taxe operatiunile privind livrarile de bunuri si prestarile de servicii rezultate din activitatea specifica autorizata, efectuate de:

a)     asociatiile fara scop lucrativ, pentru activitatile avand caracter social-filantropic;

b)    organizatiile care desfasoara activitati de natura religioasa, politica sau civila;

c)     organizatiile sindicale, pentru activitatile legate direct de apararea colectiva a intereselor materiale si morale ale membrilor lor;

d)    institutiile publice pentru activitatile lor administrative, sociale, educative de aparare, ordine publica, siguranta statului, culturale si sportive.



Operatiunile cuprinse in sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata se imparteau in trei categorii, si anume: operatiuni impuse obligatoriu; operatiuni la care se aplica cota zero si operatiuni scutite de plata taxei.

La operatiunile impozabile obligatoriu, taxa se calcula prin aplicarea cotei asupra sumelor obtinute din vanzari de bunuri sau prestari de servicii la fiecare stadiu al circuitului economic. Impozitul datorat se determina cu ajutorul metodei deducerii indirecte.

La operatiunile la care se aplica cota zero, furnizorii sau prestatorii de servicii nu calculau taxa la vanzarile de bunuri sau prestarile lor de servicii, dar aveau dreptul sa deduca taxa aferenta bunurilor si serviciilor achizitionate sau realizate in unitatile proprii, destinate realizarii operatiunilor impozabile.

La operatiunile scutite de plata taxei, furnizorii sau prestatorii de servicii nu calculau taxa la vanzarile de bunuri sau prestarile de servicii, dar nici nu deduceau taxa achitata de ei agentilor economici de la care s-au aprovizionat.

Cu cota de 22% (initial de 18%) se taxau operatiunile impozabile obligatoriu privind livrarile de bunuri, transferurile imobiliare si prestarile de servicii din tara si din import.

Cota redusa de 11% (initial 9%) se aplica la carne de animale si pasari domestice; peste si produse din peste; lapte, lapte praf si produse lactate; uleiuri si grasimi comestibile; medicamente de uz uman si veterinar, substante farmaceutice, plante medicinale, aparatura de tehnica medicala si alte bunuri destinate exclusiv utilizarii in scopuri medicale, chirurgicale, dentare sau veterinare, etc.

Cota zero se aplica la exportul de bunuri si prestarile de servicii legate direct de exportul bunurilor.

Scutirile de taxa se acordau in functie fie de profilul (obiectul activitatii) unitatilor care efectuau livrari de bunuri sau prestari de servicii, fie de categoria (felul, natura) operatiunilor si activitatilor efectuate de persoane fizice si juridice.

Cotele taxei pe valoarea adaugata si scutirile de la plata acesteia, pentru unele produse si prestari de servicii, au fost modificate la finele anului 1999 si puse in aplicare in anul fiscal 2000.

La reglementarea taxei pe valoarea adaugata a fost valorificata experienta acumulata pe plan international, si indeosebi in tarile membre ale Uniunii Europene. Totodata, s-a tinut seama de conditiile concrete din Romania in etapa actuala de dezvoltare. In perspectiva aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, apare necesitatea armonizarii reglementarii noastre in materie de taxa pe valoare adaugata cu cea comunitara. Aceasta, deoarece armonizarea legislatiei Romaniei cu cea comunitara constituie o conditie importanta a integrarii tarii noastre in Uniunea Europeana.

Lista produselor si a serviciilor scutite de TVA a fost in mai multe randuri modificata, in sensul completarii si, respectiv, al restrangerii acesteia. Ca urmare, numarul produselor si al serviciilor exonerate de TVA s-a redus de la 12 pozitii, cate existau in septembrie 1993, la 5 pozitii, in februarie 1998.

Cele mai multe dintre produsele de larg consum si prestarile de servicii care in trecut fusesera scutite de TVA au fost trecute treptat in categoria celor impuse cu cota redusa, iar cateva au fost impuse cu cota normala.

Legea nr. 345/2002 a constituit cadrul legal de reglementare a taxei pe valoarea adaugata pana la data de 1 ianuarie 2004, data de la care se aplica prevederile Titlului VI din Codul fiscal privind taxa pe valoarea adaugata.

In sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata se cuprind operatiunile care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

a)     constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plata;

b)    locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi Romania;

c)     livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizata de o persoana impozabila, adica de orice persoana care desfasoara, de o maniera independenta si idiferent de loc, activitati economice;

d)    livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor sa rezulte dintr-o activitate economica. Activitatile economice cuprind activitatile producatorilor, comrciantilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitatile extractive, agricole si activitatile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economica exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate.

In sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata se cuprinde si importul de bunuri.

Operatiunile impozabile pot fi:

a)     operatiuni taxabile, pentru care se aplica cota standard a taxei pe valoarea adaugata;

b)    operatiuni scutite cu drept de deducere, pentru care nu se datoreaza taxa pe valoarea adaugata, dar este permisa deducerea taxei pe valoarea adaugata datorate sau platite pentru bunurile sau serviciile achizitionate.

c)     operatiunile scutite fara drept de deducere, pentru care nu se datoreaza taxa pe valoarea adaugata si nu este permisa deducerea taxei pe valoarea adaugata datorate sau platite pentru bunurile sau serviciile achizitionate.

d)    Operatiunile de import scutite de taxa pe valoarea adaugata pentru care nu se datoreaza taxa pe valoarea adaugata in vama.

Cota standard a taxei pe valoarea adaugata este de 19% si se aplica asupra bazei de impozitare pentru orice operatiune impozabila care nu este scutita de taxa pe valoarea adaugata sau care nu este supusa cotei reduse a taxei pe valoarea adaugata.

Cota redusa a taxei pe valoarea adaugata este de 9% si se aplica asupra bazei de impozitare, pentru urmatoarele prestari de servicii si/sau livrari de bunuri:

a)     dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectura si arheologie, gradini zoologice si botanice, targuri, expozitii;

b)    livrarea de manuale scolare, carti, ziare si reviste, cu exceptia celor destinate exclusiv publicitatii;

c)     livrarile de proteze de orice fel si accesoriile acestora, cu exceptia protezelor dentare;

d)    livrarile de produse ortopedice;

e)     medicamente de uz uman si veterinar;

f)      cazarea in cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu functie similara, inclusiv inchirierea terenurilor amenajate pentru camping.

Sunt scutite de taxa pe valoarea adaugata urmatoarele operatiuni de interes general:

a)     spitalizarea, ingrizirile medicale, inclusiv veterinare, si operatiunile stans legate de acestea, desfasurate de unitati autorizate pentru astfel de activitati, indiferent de forma de organizare;

b)    prestarile de servicii efectuate in cadrul profesiunii lor de catre stomatologi si tehnicieni dentari, precum si livrarea de proteze dentare efectuate de stomatologi si tehnicieni dentari;

c)     prestarile de ingrijire si supraveghere efectuate de personal medical si paramedical;

d)    transportul bolnavilor si al persoanelor accidentate, in vehicule special amenajate in acest scop;

e)     livrarile de organe, de sange si de lapte, de provenienta umana;

f)      activitatea de invatamant prevazuta de Legea invatamantului nr.84/1995, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, desfasurata de unitatile autorizate, inclusiv activitatea caminelor si a cantinelor organizate pe langa aceste unitati, formarea profesionala a adultilor, precum si prestarile de servicii si livrarile de bunuri strans legate de acestea, efectuate de catre institutiile publice sau de catre alte entitati recunoscute, care au aceste obiective;

g)     prestarile de servicii si/sau livrarile de bunuri stans legate de asistenta si/sau protectia sociala efectuate de institutii publice sau de alte entitati recunoscute ca avand caracter social; serviciile de cazare, masa si tratament, prestate de persoane impozabile care isi desfasoara activitatea in statiuni balneoclimaterice, daca au incheiat contracte cu Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale si contravaloarea acestora este decontata pe baza de bilete de tratament;

h)     prestarile de servicii si/sau livrarile de bunuri stans legate de protectia copiilor si a tinerilor efectuate de institutii publice sau de alte entitati recunoscute ca avand caracter social;

i)       prestarile de servicii si/sau livrarile de bunuri furnizate membrilor in interesul lor colectiv, in schimbul unei cotizatii fixate conform statului, de organizatii fara scop patrimonial ce au obiective de natura politica, sindicala, religioasa, patriotica, filozofica, filantropica, patronala, profesionala sau civica, precum si obiective de reprezentare a membrilor lor, in conditiile in care aceasta scutire nu provoaca distorsiuni de concurenta;

j)       prestarile de servicii strans legate de practicarea sportului sau a educatiei fizice efectuate de organizatii fara scop patrimonial pentru persoanele care practica sportul sau educatia fizica;

k)     prestarile de servicii culturale si/sau livrarile de bunuri strans legate de acestea efctuate de institutii publice, precum si operatiunile care intra in sfera de aplicare a impozitului pe spectacole;

l)       prestarile de servicii si/sau livrarile de bunuri efectuate de persoane ale caror operatiuni sun scutite, cu ocazia manifestarilor destinate sa le aduca sprijin financiar si organizate in profilul lor exclusiv, cu conditia ca aceste scutiri sa nu produca distorstorsiuni concurentiale;

m)  realizarea, difuzarea si/sau retransmisia programelor de radio si/sau televiziune, cu exceptia celor de publicitate, efectuate de unitatile care produc si/sau difuzeaza programele audiovizuale, precum si de unitatile care au ca obiect de activitate difuzarea prin cablu a programelor audiovizuale;

n)     vanzarea de licente de filme sau de programe, drepturi de difuzare, abonamente la agentiile internationale de stiri si alte drepturi de difuzare similare, destinate activitatii de radio si televiziune, cu exceptia celor de publicitate.

Alte operatiuni scutite de taxa pe valoare adaugata:

a)         activitatile de cercetare-dezvoltare si inovare pentru realizarea programelor, subprogramelor, proiectelor, precum si a actiunilor cuprinse in Planul national de cercetare-dezvoltare si inovare, in programele nucleu si in planurile sectoriale, precum si in activitatile de cercetare-dezvoltare si inovare finantate in parteneriat international, regional si bilateral;

b)        livrarile de bunuri si prestarile de servicii efectuate de producatorii agricoli individuali si de asociatiile fara personalitate juridica ale acestora;

c)         unele prestari de servicii financiare si bancare;

d)        operatiuni de asigurare si/sau reasigurare, precum si prestarile de servicii in legatura cu operatiunile de asigurare si/sau reasigurare efectuate de persoanele care intermediaza astfel de operatiuni;

e)         jocurile de noroc organizate de persoanele autorizate, conform legii, sa desfasoare astfel de activitati;

f)          livrarile de bunuri sau prestarile de servicii efectuate de unitatile din sistemul de penitenciare, utilizand munca detinutilor;

g)         lucrarile de constructii, amenajari, reparatii si intretinere la monumentele care comemoreaza combatanti, eroi, victime ale razboiului si ale Revolutiei din decembrie 1989;

h)         transportul fluvial de persoane in Delta Dunarii si pe rutele Orsova-Moldova Noua, Braila-Harsova si Galati-Grindu;

i)           livrarea obiectelor si vesmintelor de cult religios, tiparirea cartilor de cult, teologice sau cu continut bisericesc si care sunt necesare pentru practicarea cultului, precum si furnizarea de bunuri asimilate obiectelor de cult;

j)           livrarea de bunuri catre Agentia de Valorificare a Activelor Bancare, ca efect al darii in plata sau bunuri adjudecate de catre Agentia de Valorificare a Activelor Bancare, cu stingerea totala sau partiala a obligatiilor de plata ale unui debitor;

k)         arendarea, concesionarea si inchirierea de bunuri imobile, cu anumite exceptii.


Accizele

Accizele sun aplicate, de regula, asupra unui numar limitat de produse si/sau servicii, dintre acelea insa care sunt considerate ,,de larg consum', adica utilizate in mod obisnuit de catre ,,consumatorii finali'.

Produsele pentru care se datoreaza accize in tara noasta sunt:

a)     alcoolul etilic alimentar, bauturile alcoolice si orice alte produse destinate industriei alimentare sau consumului, care contin alcool etilic alimentar, bauturile alcoolice naturale, vinurile si produsele pe baza de vin si berea;

b)    produsele din tutun;

c)     produsele petroliere;

d)    alte produse, cum ar fi: cafeaua; apele (minerale, gazoase s.a.); confectiile din blanuri naturale (cu anumite exceptii); autoturismele si autoturismele de teren, anumite produse electronice s.a.

Impunerea unor produse de larg consum, cu cerere neelastica – bauturi, tutun, cafea – urmareste in principal un scop fiscal, iar in subsidiar – limitarea consumului unor produse nocive sanatatii; impunerea autoturismelor si a produselor petroliere destinate mijloacelor auto vizeaza obligarea detinatorilor de astfel de mijloace sa participe intr-o masura sporita la acoperirea cheltuielilor cu repararea si modernizarea drumurilor deschise circulatiei publice; taxarea produselor de lux si de tehnica de varf are ca obiectiv determinarea categoriilor sociale care achizitioneaza astfel de produse cu cerere limitata sa participe intr-o masura mai mare la finantarea cheltuielilor publice.

Produsele supuse accizelor se impun cu cote proportionale variind intre 1% si 50% si care se aplica asupra bazei de impozitare stabilite astfel:

a)     pentru produsele din productia interna, valoarea acestora exprimata in preturile negociate intre vanzator si cumparator, din care se deduc accizele;

b)    pentru produsele din import, valoarea in vama, la care se adauga taxele vamale si alte taxe speciale.

Regimul accizelor aplicat in Romania, de la instituire si pana in prezent, a suferit modificari repetate. Acestea au vizat sfera produselor supuse taxelor de consumatie speciale (accizelor), modul de asezare a taxelor (cote procentuale ad-valorem sau sume fixe pe unitatea de masura, in lei sau in euro), precum si nivelul taxelor practicate si au urmarit apropierea treptata a legislatiei romane de cea comunitara.

Potrivit legislatie in vigoare, in Romania sunt supuse accizelor aproximativ aceleasi produse sau grupe de produse ca si in Uniunea Europeana, cu precizarea ca pentru alcool si produse alcoolice, produse din tutun si produse petroliere exista reglementari comunitare cu caracter obligatoriu pentru toate statele membre, in timp ce pentru celelalte produse exista numai reglementari la nivel national.

Asadar, in afara acestor trei grupe de produse – alcool, tutun si produse petroliere – statele membre ale Uniunii Europene au dreptul sa instituie sau sa mentina impozitarea cu accize si a altor produse, cu conditia ca, in cazul schimburilor comerciale intre statele comunitare cu asemenea produse, aceasta sa nu necesite indeplinirea vreunei formalitati legate de trecerea frontierei.

Dupa cum se stie, reglementarile internationale la care Romania este parte condamna practicile discriminatorii in materie de impozite indirecte.

Astfel, Acordul General pentru Tarife Vamale si Comert prevede (la art.3) obligatia partilor contractante de a nu supune produsele importate la taxe si alte impozite mai mari decat cele aplicate produselor indigene similare.

Autoritatile nu au pus si nu pun in discutie valabilitatea acestor angajamente si sunt preocupate sa asigure respectarea lor. Este de mentionat, insa ca unele bauturi alcoolice obtinute prin distilare de cereale (wisky, gin, rom si rachiuri din trestie de zahar), unele bauturi pe baza de vin (coniac, sampanie), ca si unele tigarete de calitate superioara, provenite din import, au fost impozate o vreme cu cote mai ridicate decat produsele din aceleasi grupe de provenienta indigena, care erau insa de calitate medie sau inferioara.

Aplicarea de cote ad-valorem putea sa creeze impresia existentei unui regim discriminator, in detrimentul produselor de import.

Pentru a corecta o asemenea stare de lucruri, in procesul armonizarii legislatiei s-a trecut, in numeroase cazuri , de la accizele in cote ad-valorem, la cele stabilite pe unitatea de masura sau in regim mixt ori de cate ori acest lucru a fost necesar si posibil.

Trecerea de la impunerea in cote procentuale ad-valorem la sume fixe in functie de cantitate este o sabie cu doua taisuri. Impunerea ad-valorem conduce la sporirea incasarilor bugetare din accize atat pe masura cresterii volumului desfacerilor, cat si a scumpirii produselor, in timp ce impunerea cantitativa determina sporirea (diminuarea) incasarilor exclusiv pe seama volumului desfacerilor. Atunci cand piata este saturata ori cererea de consum solvabila este limitata, impunerea cantitativa a produselor purtatoare de accize conduce la plafonarea incasarilor din aceasta sursa.

Deoarece existau decalaje foarte mari intre nivelul maxim si cel minim al accizelor ( de 67/1 la tigarete, de 13,9/1 la alcool si de 2,7/1 la benzina ) care influentau negativ buna functionare a pietei unice, Consiliul Comunitatii Europene a stabilit in 1993 accize minime pentru tigarete, alcool si produse petroliere.

Accizele percepute in Romania la produsele din tutun se situau la un nivel apropiat de cel comunitar, in schimb, la produsele petroliere decalajul era destul de mare. Pentru a le apropia de nivelul comunitar, accizele la produsele petroliere au fost majorate in mai multe reprize.





Impozitele asupra operatiunilor comerciale internationale


Din categoria impozitelor asupra operatiunilor comeciale internationale fac parte taxele vamale si alte impozite cu efect echivalent.

Taxele vamale sunt definite ca fiind acele prelevari banesti, percepute de catre stat in momentul in care lucrurile trec granitele tarii, respectiv in vederea importului, exportului sau tranzitului.

Depasind politica fiscala, ele s-au dovedit a fi instrumente eficiente si in alte domenii.

In conditiile economiei noastre, taxele vamale constituie un mijloc de stimulare a exportului, de largire a cooperarii economice cu alte state.

Prin taxele vamale se asigura folosirea avantajelor participarii Romaniei la diviziunea internationala a muncii, intensificarea pe baze reciproc avantajoase a schimburilor economice si tehnico-stiintifice cu alte tari.

Taxele vamale au un rol activ in asigurarea cu materii prime si alte produse deficitare. Astfel, pentru produsele exportate nu se datoreaza taxe vamale, iar sistemul vamal este astfel conceput incat sa stimuleze importurile, cu precadere spre materii prime si materiale necesare economiei nationale.

Tinand cont de pozitia sa geografica si de interesele pentru dezvoltarea exportului, Romania utilizeaza numai taxele vamale de import.

Aceste taxe sunt stabilite si percepute in conformitate cu Tariful vamal de import (art. 64 din Codul vamal).

Taxele vamale sunt prevazute in Tariful vamal de import al Romaniei si sunt exprimate in procente, diferentiate pe marfuri sau grupe de marfuri.

Marfurile sunt grupate pe sectiuni si capitole, potrivit Nomenclatorului Sistemului Armonizat – care se foloseste in relatii reciproce dintre statele membre ale Acordului General pentru Tarife si Comert (G.A.T.T.) . Cele mai frecvente sunt cuprinse intre 10 - 30%.

Se aplica taxa vamala in vigoare, adica taxa vamala care se aplica efectiv, in momentul vamuirii marfii din coloana.

De asemenea, trasatura esentiala a acesteia ca ele fac parte din sistemul veniturilor bugetare.

Referitor la la sistemul impozitelor indirecte putem spune ca acesta cuprinde si taxele vamale. Acestea din urma pot fi definite ca fiind “impozitul indirect pe care trebuie sa-l plateasca negutatorul care introduce marfa straina in Romania sau care exporta din Romania anumite marfuri'.

Taxele vamale formeaza o a doua categorie de venituri bugetare si reprezinta, mai pe scurt, plata efectuata de persoane fizice si juridice pentru serviciile prestate acestora de institutiile publice.

In prezent, taxele vamale indeplinesc atat un rol fiscal (de procurare a veniturilor bugetare necesare organizarii si functionarii statului), cat si rolul de principale instrumente tarifare de politica comerciala (fie de limitare a exporturilor unor marfuri, cum ar fi, de exemplu, limitarea exportului de materii prime, in scopul prelucrarii lor in tara, fie de protejare a pietei interne, a economiei nationale, de o concurenta straina, in scopul diversificarii productiei industriale, crearii unor noi ramuri de activitate, sustinerii ramurilor importante din punct de vedere economic, strategic si social, protejarii fortei de munca din anumite sectoare, de actionare asupra importurilor, in sensul reducerii lor etc.) .

Prin nivelul lor, care depinde de felul marfurilor care formeaza obiectul impunerii (materii prime, semifabricate, produse finite, produse agroalimentare sau industriale etc.), precum si de natura relatiilor comerciale existente intre tara importatoare si tara exportatoare, taxele vamale pot influenta oferta si cererea, atat pe piata interna, cat si pe piata internationala.

Taxele vamale percepute asupra importului produselor produc efecte complexe care se inscriu in sfera financiara, economica si comerciala. In principal, efectele taxelor vamale sunt urmatoarele:

a)     efect asupra venitului bugetar de formare a veniturilor statului;

b)    efect asupra consumului intern;

c)     efect de redistribuire a veniturilor dintre diferite categorii de participanti la activitatea economica;

d)    efect asupra raportului de schimb al tarii;

e)     efect de protejare a economiei nationale sau productiei interne;

f)      efect de competitivitate;

g)     efecte asupra veniturilor diferitelor categorii sociale;

h)     efecte asupra balantei de plati;

i)       efecte asupra costurilor.

Taxele vamale cunosc mai multe clasificari in fuctie de criteriul folosit.

Dupa scopul urmarit de catre stat, taxele vamale se impart in: taxe vamale fiscale si taxe vamale protectioniste.

Taxele vamale fiscale au - ca singur obiectiv - procurarea de venituri statului. Acest tip de taxe a fost folosit de state pana la inceputurile dezvoltarii industriale.

Taxele vamale protectioniste (prohibitive) au ca principal scop crearea unei bariere pentru marfurile straine, bariera prin intermediul careia se urmareste eliminarea concurentei staine pe piata tarii respective in infaptuirea expansiunii pe pietele externe.

Dupa obiectul impunerii, taxele vamale se impart in taxe vamale de import, taxe vamale de export si taxe vamale de tranzit.

Taxele vamale de import se platesc de importatori pentru toate produsele care fac obiectul importurilor si sunt incluse in preturile de desfacere pe piata interna.

Tot din aceasta categorie fac parte si suprataxele vamale. Acestea pot fi introduse in cazuri justificate, de exemplu, situatiile de dezechilibru din balanta de plati.

Taxele vamale de export se percep asupra marfurilor indigene la exportul acestora. Aceste taxe sunt stabilite in cazuri speciale, cand se urmareste restrangerea exporturilor.

Taxele vamale de tranzit se percep asupra marfurilor staine aflate in trecere pe teritoriul vamal al statului. Acest tip de taxe nu sunt folosite pentru ca statele obtin avantaje mai mari din incasarile pentru transportul marfurilor in tranzit decat ce obtin din aceste taxe.

Dupa modul de fixare, taxele vamale pot fi: taxe vamale autonome, taxe vamale conventionale, taxe vamale preferentiale si taxe vamale de retorsiune.

Taxele vamale autonome sau generale sunt stabilite de stat in mod independent. Aceste taxe se percep asupra marfurilor care provin din tarile cu care statul importator nu are incheiate conventii si nu se aplica clauza natiunii cele mai favorizate.

Taxele vamale conventionale sau contractuale al caror nivel vamal a fost convenit de stat prin intelegere cu alte state prin acordurile comerciale incheiate. Pe intreaga valabilitate a acordului comercial, statul stabileste pentru anumite marfuri taxe vamale mai reduse in comparatie cu cele autonome.

Taxele vamale preferentiale pot fi aplicate de un stat in cazurile importurilor din state ce se bucura de un regim comercial preferential mai favorabil decat cel aplicat tarilor care beneficiaza de clauza natiunii celei mai favorizate. Acest tip de taxe pot fi unilaterale sau reciproce.

Taxele vamale de retorsiune sau de raspuns sunt aplicate ca riposta la utilizarea de catre statele partenere de politici discriminatorii fata de produsele exportate pe pietele respective. Acest tip de taxe sunt taxele antidumping si taxele compensatorii.

Taxele antidumping au rolul de a anihila dumpingul practicat de unele tari.

Taxele compensatorii se percep asupra produselor provenind din tarile care subventioneaza anumite produse.

Dupa modul de percepere, taxele vamale pot fi taxe vamale ad-valorem, taxe vamale specifice sau taxe vamale mixte.

Taxele vamale ad-valorem se preleva unui procent determinat asupra valorii marfii importate. Avantajul acestor taxe este dat de faptul ca acestea nu necesita un tarif vamal detaliat. Tousi, acestui sistem i se aduce o modificare ce vizeaza modul de stabilire a valorii marfii importate, deoarece acesta se face pe baza facturii prezentate de importator.

Taxele vamale specifice – in acest caz este presupusa existenta unui tarif vamal care sa cuprinda o descriere detaliata a marfurilor. In acesta situatie masura valorii este inlocuita cu unitati de masura fizica.

Taxele vamale mixte se percep in special ca adaos la celelalte doua categorii.

Totalitatea taxelor vamale intr-un stat sunt cuprinse in tariful vamal.

Altfel spus, taxele vamale de import se determina pe baza tarifului vamal de import al Romaniei, care se aproba prin lege.

Deci putem spune ca tariful vamal de import este principalul instrument de politica comerciala.

Actualul Tarif vamal de import al Romaniei este aprobat prin Ordonanta Guvernului nr.26/28 august 1993 (publicata in Monitorul oficial al Romaniei nr.213/31 aug.1993) aprobata prin Legea nr.102/12 nov.1994 (publicata in M.O.nr.321/8 nov.1994).

Tariful vamal este un catalog care cuprinde nomeclatorul produselor supuse impunerii vamale si taxa vamala perceputa asupra fiecarui produs sau grupe de produse.

Taxa vamala este exprimata in procente si se aplica la valoarea in vama a marfurilor.

In general, tarile cu economie dezvoltata folosesc taxele vamale ca un instrument de protejare a producatorilor autohtoni de concurenta straina intr-o masura mai mica decat tarile in curs de dezvoltare si cele aflate in perioada de tranzitie.

Se poate spune ca taxele vamale de import percepute de Romania se situeaza la niveluri apropiate de cele incasate de alte tari aflate in tranzitie din Europa Centrala.

Nivelul taxelor vamale percepute de Romania se inscrie in limitele convenite prin acordurile internationale incheiate si reflecta nevoia de protectie tarifara a producatorilor autohtoni impotriva concurentilor straini in actuala etapa de dezvoltare a economiei nationale. Aceste bariere tarifare vor fi coborate treptat, pana la completa lor eliminare, in conformitate cu angajamentele pe care si le-a asumat fata de Organizatia Mondiala pentru Comert, Uniunea Europeana, AELS si CEFTA.

Ca urmare, la un anumit volum al importurilor, avand o structura determinata, cuantumul incasarilor din taxe vamale va cunoaste o evolutie descendenta. Numai in masura in care cresterea volumului importurilor si modificarea structurii acestora vor acoperi influenta negativa rezultata din reducerea nivelului taxelor vamale, ne-am putea astepta, in anii urmatori, la mentinerea (eventual la cresterea) cuantumului actual al taxelor vamale de import care alimenteaza bugetul de stat.

Dupa adoptarea legislatiei vamale, in fata autoritatilor publice si a agentilor economici din tara noastra stau sarcini de o importanta capitala pentru soarta economiei romanesti. Este vorba de grabirea restructurarii si retehnologizarii intrepriderilor industriale, de capitalizarea cvasitotalitatii unitatilor economice, a bancilor si a societatilor de asigurari, de imbunatatirea managementului la nivel microeconomic, de pregatirea atenta si responsabila a integrarii tarii noastre in structurile europene.

Exista semnale certe, profund ingrijoratoare, ca, aceste procese fiind mult intarziate, ne putem trezi foarte curand ca am lichidat toate restrictiile tarifare si netarifare la import, iar intreprinderile noastre industriale si agricole nu sunt capabile sa faca fata concurentei puternice pe care o vor exercita intreprinderile performante din Uniunea Europeana, din statele membre ale AELS ori din CEFTA.

Cu toate ca balanta noastra de plati este cronic dezechilibrata si nu o data am fost la un pas de a intra in incapacitate de plata, nicioadata nu am facut uz de masurile de protectie prevazute de Acordul General pentru Tarife Vamale si Comert, de Acordul European Romania-CEE si de Acordul intre statele AELS si Romania. Acesta deoarece facilitatile aprobate de GATT, CEE si AELS in favoarea tarilor care se confrunta cu dificultati de balanta de plati (inclusiv a Romaniei) au fost practic anulate prin restrictiile prevazute de Aranjamentele de credit stand-by, semnate de Romania. Potrivit acestor documente, creditele respective nu vor putea fi folosite, intre altele, daca Romania ,,impune sau intensifica restrictiile la import din motive de balanta de plati”.









DAN DROSU SAGUNA - Drept financiar si fiscal, Editura Eminescu, Bucuresti, 2000, pag.733

IULIAN VACAREL - Politici fiscale si bugetare in Romania 1990-2000, Editura Expert, Bucuresti, 2001, pag. 49

Legea nr. 12/1991 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 25 din 31 ianuarie 1991

IOAN GLIGA - Drept financiar public, Editura Humanitas, Bucuresti, 1998, pag.221

O.G. nr.70/1994 publicata in Monitorul Oficial al Romanie nr.246 dn 31 august 1994 a fost modificata si completata prin numeroase acte normative, dintre care amintim O.U.G. nr.92/1997, Legea nr. 249/1998, Legea nr.76/2000, Legea nr.430/2001 etc.

IULIAN VACAREL - Politici fiscale si bugetare in Romania 1990-2000, Editura Expert, Bucuresti, 2001, pag. 60

Art. 13 din Legea nr.571 privind Codul Fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.927, din data de 23 decembrie 2003

Potrivit dispozitiilor art.8, alin (1) din Codul fiscal, prin sediu permanent se intelege un loc prin care se desfasoara integral sau partial activitatea unui nerezident, fie direct, fie printr-un agent dependent.

Conform art.15, alin. (1) din Codul fiscal

Conform art. 15, alin. (3) din Codul fiscal

IULIAN VACAREL - Politici fiscale si bugetare in Romania 1990-2000, Editura Expert, Bucuresti, 2001, pag.62

Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, publicata in M. Of. al Romaniei, Partea I, nr. 70/1991

ALEXANDRU LAZARESCU - Finante publice, Editura Roza v{nturilor, Bucuresti, 2002, pag.130

Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 a fost publicata in M. Of. al Romaniei nr.419/31 aug.1999

Conform art. 15 din Codul fiscal

Conform art. 47, alin. (1), (2), (3) si (4) din Codul fiscal

Conform art. 56 din Codul fiscal

Conform art.65 din Codul fiscal

IULIAN VACAREL - Politici fiscale si bugetare in Romania 1990-2000, Editura Expert, Bucuresti, 2001, pag.77


IULIAN VACAREL - Politici fiscale si bugetare in Romania 1990-2000, Editura Expert, Bucuresti, 2001, pag.78

DAN DROSU SAGUNA - Drept financiar si fiscal, Editura Eminescu, Bucuresti, 2000, pag. 806

ALEXANDRU LAZARESCU - Finante publice, Editura Roza vanturilor, Bucuresti, 2002, pag.157


ALEXANDRU LAZARESCU - Finante publice, Editura Roza vanturilor, Bucuresti, 2002, pag.158

O.G. nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adaugata, publicata in M>O nr. 200/1991, aprobata prin Legea nr. 130/1992, publicata in M.O. nr. 338/1992

IULIAN VACAREL - Politici fiscale si bugetare in Romania 1990-2000, Editura Expert, Bucuresti, 2001, pag.81


Conform art.126 si 127 din Codul fiscal

IOAN GLIGA - Drept financiar public, Editura Humanitas, Bucuresti, 1998, pag.221

IULIAN VACAREL - Politici fiscale si bugetare in Romania 1990-2000, Bucuresti, 2001, pag. 89


IULIAN VACAREL - Politici fiscale si bugetare in Romania 1990-2000, Editura Expert, Bucuresti, 2001, pag.97

DAN DROSU SAGUNA - Drept financiar si fiscal, Editura Eminescu, Bucuresti, 2000, pag. 894

Acordul General pentru Tarife si Comert a fost adoptat in anul 1947 de catre 23 de tari participante la Conferinta de la Geneva ari participante la Conferinta de la Geneva tinuta in acest scop

ALEXANDRU LAZARESCU - Finante publice, Editura Roza vanturilor, Bucuresti, 2002, pag.170

DAN DROSU SAGUNA - Drept financiar si fiscal, Editura Eminescu, Bucuresti, 2000, pag. 896


DAN DROSU SAGUNA - Drept financiar si fiscal, Editura Eminescu, Bucuresti, 2000, pag. 899-900

ALEXANDRU LAZARESCU - Finante publice, Editura Roza Vanturilor, Bucuresti, 2002, pag.171-173







Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact