StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Afacerea ta are nevoie de idei noi
FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale)

StiuCum Home » FINANTE » finate publice
Trimite articolul prin email Finantele – notiuni introductive : Finate publice Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Finantele – notiuni introductive



FINANTELE – NOTIUNI INTRODUCTIVE


analiza conceptuala a finantelor publice

raportul dintre continutul, functiile si rolul finantelor publice

Continutul economic al finantelor publice

Functiile finantelor publice

Rolul finantelor publice





Text Box: OBIECTIVE URMARITE




Studierea finantelor publice reprezinta o problematica de natura economica, dar care interfereaza nemijlocit cu cea a statului, in special, si a stiintelor politice, in general. Tocmai din acest motiv, intelegerea esentei finantelor publice depinde de intelegerea fenomenelor economice care guverneaza fiecare stat in parte.

In acest context, prin parcurgerea acestui prim capitol, care cuprinde elemente introductive in teoria finantelor publice, studentii au posibilitatea sa se familiarizeze cu notiunea de „finante”, privita prin prisma diverselor abordari conceptuale, sa cunoasca modul de actiune al functiilor finantelor si sa-si insuseasca rolul finantelor in economia moderna.


Text Box: CONCEPTE CHEIE




Finante publice;

Relatii sociale;

Relatii de mobilizare

Relatii de repartizare;

Relatii financiare;

Relatii banesti;

Functia de repartitie;

Functia de control.


Text Box: CONSIDERATII TEORETICE




Analiza conceptuala a finantelor publice


Existenta finantelor este strans legata de existenta statului si de folosirea banilor si a formelor valorice in repartitia produsului intern brut. De la aparitia primelor elemente de finante - la punctul de intersectie dintre oranduirea comunei primitive si oranduirea sclavagista - si pana in prezent, finantele au fost o componenta a sistemului relatiilor economice.

Conditiile care au facut necesara si posibila aparitia si dezvoltarea finantelor constau in:

a) aparitia si dezvoltarea relatiilor marfa-bani, in masura sa permita formarea si utilizarea resurselor statului in forma baneasca;

b) aparitia statului, care, pentru indeplinirea functiilor si sarcinilor sale, avea nevoie de resurse ce nu puteau fi procurate in cadrul relatiilor existente anterior.

Text Box: DE RETINUT: Aparitia statului implica nevoia de fonduri publice , precum si aparitia institutiei Finantelor publice

Ca institutie si functionalitate, finantele publice sunt rezultatul diviziunii sociale a muncii si isi au originea legata de aparitia si functionarea 343c24d statului. Stratificarea societatii pe clase sociale si interese diferite a determinat odata cu aparitia statului, institutie suprema a guvernarii sociale si aparitia multor institutii sub coordonarea acestuia ca, de exemplu: armata, justitia, mai tarziu politia, parlamentul, institutii sociale ca invatamantul si sanatatea s.a.m.d.

Apare astfel un insemnat numar de membrii ai colectivitatii umane ce parasesc sfera productiei de bunuri materiale si se ocupa cu apararea integritatii teritoriale, a clarificarii litigiilor determinate de interese diferite, instruirii, asigurarii sanatatii, a caror existenta este conditionata de redistribuirea veniturilor din sfera productiva.

Separarea statului si a institutiilor sale de societate in sfera relatiilor economice, obliga statul la asigurarea veniturilor, cheltuielilor si imprumuturilor sale proprii. Procurarea resurselor necesare indeplinirii functiilor si sarcinilor sale se face pe calea constrangerii pe care o exercita asupra membrilor societatii ce realizeaza venituri.

Asadar in procesul procurarii si repartizarii resurselor de care are nevoie statul pentru indeplinirea functiilor si sarcinile sale se nasc anumite relatii sociale. Acestea sunt de natura economica si exprima repartizarea unei parti din produsul intern brut, prin intermediul statului intre diferite categorii sociale. Relatiile acestea, aparute in procesul de formare si repartizare a resurselor necesare statului in forma baneasca sunt relatii financiare sau pe scurt finante.


Text Box: Caseta 1.1.
In oranduirea comunei primitive nu s-au manifestat relatii financiare. Statul nu se formase inca, iar functiile publice erau indeplinite de oameni alesi de intreaga comunitate. Economia, in aceasta perioada, avea un profund caracter natural, in mod deosebit, pana la realizarea diviziunii sociale a muncii. Munca se desfasura in comun, iar rezultatele muncii se repartizau in mod egal intre membrii societatii. Problemele privind convietuirea in comun, treburile obstesti, inclusiv cele de aparare impotriva atacurilor din afara s.a., se rezolvau cu participarea tuturor membrilor comunitatii sau prin oameni alesi, fara a exista un aparat special constituit in acest scop. In plus, organele autoritatii publice nu dispuneau de mijloace de constrangere speciale. 
In oranduirea sclavagista predomina economia naturala inchisa, functiile publice erau onorifice, iar cheltuielile statului erau acoperite prin prestatii in munca sau in natura la care erau obligati supusii statului. Separarea statului de societate, in oranduirea sclavagista, in sfera relatiilor economice, se concretizeaza in aceea ca statul isi are veniturile, cheltuielile si datoriile sale proprii. 
Procurarea resurselor necesare indeplinirii functiilor si sarcinilor sale se face folosind forta de constrangere asupra membrilor societatii.
Mai tarziu, cand a inceput sa se dezvolte economia de schimb, statul sclavagist a folosit si resursele banesti pentru acoperirea cheltuielilor publice, fapt care marcheaza aparitia primelor elemente de finante (impozite, imprumuturi etc.).
In oranduirea feudala datorita faptului ca relatiile marfa-bani au fost insuficient dezvoltate, s-a mentinut partial, forma naturala de acoperire a nevoilor statului, fapt care a influentat in continuare sfera de cuprindere a finantelor.
Cheltuielile statului pentru scopuri militare, intretinerea curtii domnesti, ocuparea tronului, indeplinirea obligatiilor externe, de administratie si justitie, pentru scopuri culturale si sanitare ca si subventiile pentru construirea de intreprinderi manufacturiere erau acoperite in mare parte pe seama prestatiilor de munca, darilor in natura, veniturilor domeniale si drepturilor cuvenite regalitatii. 
Vistieria statului se confunda, de regula, cu camara personala a domnitorului si era alimentata din impozite in bani, daruri, imprumuturi, tributuri etc. Veniturile banesti aveau o pondere relativ redusa, dar mai mare decat in perioada anterioara. Din aceasta cauza se poate vorbi inca de elemente de finante si nu de finante in adevaratul sens al cuvantului.
In oranduirea capitalista, cand productia de marfuri devine dominanta si relatiile banesti capata o larga dezvoltare, intretinerea aparatului de stat si acoperirea nevoilor publice se face aproape exclusiv pe seama resurselor banesti.
In prezent, nu numai ca se mentin cele doua conditii care au stat la baza aparitiei finantelor dar, pe de o parte, asistam la o amploare deosebita a productiei de marfuri, a schimbului si a relatiilor marfa-bani, iar pe de alta parte, la largirea si intensificarea activitatii statului, atat pe plan intern, cat si extern, ceea ce a determinat ca veniturile si cheltuielile statului sa imbrace in exclusivitate forma baneasca.


De-a lungul timpului au existat diferite modalitati de abordare a finantelor. Locul actual al finantelor publice in viata economica este rezultatul trecerii de la finantele numite “clasice” ale perioadei liberale din sec. al XIX-lea si inceputul sec. al XX-lea (abordarea clasica), la finantele perioadei interventioniste dintre cele doua razboaie mondiale si apoi la finantele statului “agent economic” din a doua jumatate a sec. al XX-lea (abordarea moderna).

Perioada liberala s-a caracterizat prin aceea ca, interventiile statului asupra activitatii economice nu limitau libertatea de actiune a fortelor pietei. Statul, trebuia sa lase sa actioneze libera concurenta si mecanismele pietei, trebuia sa fie departe de activitatea economica si actiunea sa trebuia sa fie, pe cat posibil, neutra.

Text Box: Caseta 1.2.
In perioada liberala (sec. al XIX-lea si pana la primul razboi mondial) viata economica era dominata de ideea de superioritate a initiativei private, asa cum a fost ea dezvoltata de François Quesney, Adam Smith sau J.B. Say. In acest context, ideea de baza care predomina era aceea a neutralitatii finantelor publice. Principiile care s-au impus in aceasta perioada au fost:
- limitarea la maximum a cheltuielilor publice. Acestea erau considerate ca un rau necesar, dar trebuiau sa ramana limitate la finantarea serviciilor care nu puteau sa fie furnizate de catre intreprinderi;
- neutralitatea impozitului. Conform interpretarilor perioadei liberale impozitul avea o singura functie, si anume, de a procura statului mijloacele de finantare a cheltuielilor sale;
- respectarea echilibrului bugetar anual. Acest principiu excludea orice idee de deficit sau excedent. In caz de deficit, acesta se putea finanta prin creatie de moneda, care este generatoare de inflatie, sau prin imprumut care comporta un risc de bancruta din partea statului. In situatia excedentului, acesta se considera a fi rezultatul unui exces de prelevari care grevau asupra economiei particulare. Avem de-a face cu niste tezaurizari de fonduri care ar fi putut sa fie utilizate mult mai bine daca erau lasate la dispozitia initiativei particulare;
- limitarea imprumutului la circumstante exceptionale. Acest principiu al gestiunii finantelor publice clasice este corolarul celui precedent. Se considera ca imprumutul trebuie sa fie utilizat decat in caz de forta majora, cand statul are nevoie rapid de importante resurse suplimentare.
In general, in cursul perioadei liberale, finantele publice nu au facut obiectul unei analize economice veritabile, dar recomandarile facute au la baza increderea absoluta in mecanismele pietei si vizeaza limitarea functiilor statului la cele traditionale.
Statul avea rolul esential de a crea cadrul pentru votarea si respectarea legilor si pentru actiunea indivizilor precum si sa furnizeze acele servicii care relevau competentele sale traditionale.


Finantele publice in perioada interventionista (intre cele doua razboaie mondiale) se caracterizeaza prin cresterea rolului acestora in viata economica fata de perioada anterioara, in special, datorita consecintelor razboiului si crizei din perioada 1929-1933. In aceasta perioada, finantele sunt considerate ca un veritabil mijloc de interventie in economie, instrumentele utilizate fiind veniturile si, respectiv, cheltuielile publice.

Text Box: Caseta 1.3.
Urmarile primului razboi mondial au facut sa evolueze conceptiile despre rolul statului. Cheltuielile publice ating o pondere de 30% din produsul intern brut. Statul incepe sa finanteze din plin ramuri ca: industria, transporturile, constructiile de locuinte s.a. Sub presiunea evenimentelor au evoluat conceptiile despre rolul statului in sensul ca, acesta putea sa-si largeasca campul misiunilor traditionale, sa procedeze la interventii deliberate in domeniul economic si social.
Conceptiile interventioniste care au predominat s-au aflat sub influenta doctrinelor socialiste si a teoriilor lordului britanic John Maynard Keynes. 
Postulatul lui Keynes consta in aceea ca puterile publice pot, din punct de vedere tehnic, si trebuie, din punct de vedere politic, sa utilizeze finantele publice pentru a asigura echilibrul tarii: echilibrul economic regland conjunctura prin politica bugetara si dezvoltand infrastructurile prin investitii, deoarece bogatiile prelevate prin puterea publica nu dispar intr-o prapastie financiara, ci reapar in circuitul economic (ideea statului filtru) si pot mai bine sa serveasca interesul colectiv decat daca ar ramane in proprietatea persoanelor private; echilibrul social, deoarece fiscalitatea si cheltuielile de transfer permit lupta contra inegalitatilor si pot atenua efectele somajului. Este vorba, mai ales, de un interventionism al faptelor mai mult decat un interventionism de doctrina, care vizeaza in special, corectarea deficientelor jocului liber al mecanismelor de piata, atunci cand acestea au consecinte grave pe plan social.
In planul finantelor publice aceasta se traduce nu numai printr-o crestere a cheltuielilor cu caracter economic sau social, dar, de asemenea, printr-o crestere a fiscalitatii si prin expansiunea deficitelor bugetare deliberat concepute ca mijloace de relansare ale unei economii in depresiune.
























Dupa al doilea razboi mondial, in special sub impulsul teoriei keynesiste, statul a devenit un veritabil agent economic, fapt care va face sa se vorbeasca din ce in ce mai mult de finantele publice ale statului-agent economic.

Dupa anul 1945 statul a iesit, in maniera constanta si sistematica, din functiile sale traditionale pentru a exercita un adevarat rol economic si social. Aceasta s-a datorat, in primul rand, transpunerii in practica a ideilor keynesiste, reluate si dezvoltate apoi de numerosi autori, care au avut rolul de a justifica, in general, masurile de redistribuire a veniturilor si, in particular, sistemele de asigurari sociale care s-au dezvoltat in cea mai mare parte a tarilor europene dupa al doilea razboi mondial.

Prin redistribuirea veniturilor in favoarea categoriilor sociale defavorizate (someri, pensionari, familii cu copii etc.), se reduc inegalitatile sociale si se influenteaza cererea globala.

Extinderea rolului statului la multiple domenii ale activitatii economice si sociale a determinat sporirea si schimbarea naturii finantelor publice.


Text Box: Caseta 1.4.
Dupa criza economica a anilor '70, am asistat la o restabilire foarte sensibila a unei conceptii neoliberale, mostenita, in special, de la gandirea lui Friederich von Hayek (1899-1992) si in principal, ilustrata, pe plan doctrinar, prin mai multe scoli de gandire (scoala de la Chicago a lui Milton Friedman, scoala Public Choise a lui James M. Buchanan, scoala libertaniana a lui Murray Rothbard) si pe plan guvernamental, prin Margaret Thatcher in Marea Britanie (1979-1990) si Ronald Reagan in Statele Unite ale Americii (1981-1989). Continutul acestei conceptii consta in aceea ca puterile publice nu mai pot sa regleze activitatea economica si sociala, ci prin interventiile lor impiedica solutionarea concomitenta a crizelor, dezvoltarea economica si libertatile.
Se preconizeaza astfel o reglare a activitatii, nu numai prin stat, ci si prin piata, care presupune o dereglementare a activitatilor nationale, o privatizare a intreprinderilor publice (caci sectorul comercial trebuie sa raspunda numai legilor pietei) si o reducere a rolului finantelor publice, in special a prelevarilor obligatorii (pentru a stimula oferta si activitatile agentilor economici) si a politicii bugetare (care trebuie pe cat posibil, sa fie inlocuita de politica monetara, mai globala si mai respectuoasa fata de principiile de egalitate si de prosperitate privata).

Acestea sunt conceptiile care inspira, in prezent, cea mai mare parte a guvernelor, dar cu unele nuante; in particular, daca dereglementarea si privatizarea au cunoscut progrese sensibile, finantele publice au conservat o pondere si un rol (pozitiv sau negativ) considerabil.

Text Box: DE RETINUT: CONCEPTE TEORETICE PRIVIND IMPLICAREA STATULUI IN ECONOMIE:
- PERIOADA LIBERALISMULUI ECONOMIC: etapa statului neutru
- PERIOADA CAPITALISMULUI IN ASCENSIUNE SI IN PREZENT: etapa statului activ

In concluzie, in toate oranduirile in care a existat, statul, pentru indeplinirea functiilor si sarcinilor sale, mobilizeaza la dispozitia sa o parte din produsul intern brut. In procesul mobilizarii, repartizarii si utilizarii fondurilor banesti ale statului, se nasc relatii sociale de repartitie intre stat, pe de o parte, si diferite categorii sociale, pe de alta parte.






Raportul dintre continutul, functiile si rolul finantelor publice


Continutul economic al finantelor publice


Pentru indeplinirea functiilor si sarcinilor sale si pentru satisfacerea altor nevoi generale ale societatii, statul are nevoie de importante fonduri banesti. Mobilizarea resurselor banesti la dispozitia statului are loc pe seama produsului intern brut prin transfer de resurse si, implicit de putere de cumparare, de la persoane fizice si/sau juridice la dispozitia organelor administratiei de stat centrale si/sau locale. Din fondurile astfel constituite la dispozitia statului, se efectueaza transfer de resurse (de putere de cumparare) in favoarea diversilor beneficiari, persoane fizice si juridice. Fluxurile de resurse banesti care iau astfel nastere se deruleaza, asadar, in dublu sens, de la persoanele fizice si juridice, catre fondurile financiare publice si invers, generand relatii economice de repartitie intre participantii la acest proces.

Relatiile de mobilizare a resurselor banesti catre fondurile financiare publice au loc intre agentii economici care desfasoara activitati cu scop lucrativ, indiferent de forma de proprietate a acestora, si persoanele fizice (membrii societatii) luate in mod individual ca cetateni ai statului care realizeaza venituri, pe de o parte, si colectivitate, reprezentata de stat, pe de alta parte.

Relatiile de repartizare a fondurilor banesti ale statului apar intre colectivitate, reprezentata de stat, pe de o parte si beneficiarii alocatiilor din fondurile statului, pe de alta parte, care sunt: agentii economici, institutiile publice si persoanele fizice luate in mod individual care beneficiaza de pensii, alocatii pentru copii, ajutoare, burse, indemnizatii etc. Relatiile de mobilizare si repartizare a fondurilor banesti ale statului, sunt, prin natura lor, relatii economice de repartizare a produsului intern brut.

Existenta productiei de marfuri si actiunea legii valorii fac ca repartitia produsului intern brut in economia nationala sa se realizeze in cea mai mare parte prin intermediul banilor, iar relatiile economice generate de catre aceasta sa imbrace forma baneasca.

Rezulta ca relatiile care apar, intre membrii societatii, in legatura cu satisfacerea nevoilor colective ale acesteia sunt relatii sociale de natura economica exprimate in forma baneasca. Asa cum s-a mai precizat, in teoria si practica financiara ele sunt cunoscute sub numele de relatii financiare, sau, pe scurt, finante.









Figura nr. 1.1.


Este de mentionat faptul ca nu toate relatiile banesti care apar in procesul repartitiei si circulatiei produsului intern brut sunt, in acelasi timp, relatii financiare. Sfera finantelor este mai restransa decat a relatiilor banesti, cuprinzand numai relatiile banesti care exprima un transfer de valoare si nu pe cele care reflecta o schimbare a formelor valorii.

Pentru ca relatiile banesti sa fie relatii financiare (finante) trebuie sa indeplineasca cumulativ anumite conditii, astfel:

- in primul rand, sa exprime un transfer de valoare, in forma baneasca, de la persoane juridice si/sau fizice la fondurile banesti ale statului sau de la aceste fonduri catre persoanele juridice si fizice beneficiare. Transferul de valoare, care se realizeaza prin actul de vanzare-cumparare a unor bunuri, reflecta o schimbare a formelor valorii-din forma marfa in forma bani sau invers-si, nu o cedare definitiva si fara contraprestatie de putere de cumparare. Salariul presupune, de asemenea, un schimb de echivalente si nu un transfer de putere de cumparare fara contraprestatie.


Figura nr. 1.2.


- in al doilea rand, transferul de valoare sa se efectueze, de regula, fara contraprestatie directa, imediata sau individualizata. Astfel, nici un agent economic si nici o persoana fizica care a varsat la bugetul public national o suma de bani cu titlul de impozit nu are dreptul sa solicite rambursarea acesteia sau nu dobandeste un drept de creanta asupra statului prin aceasta. In acelasi timp, finantarea de la buget a anumitor cheltuieli publice nu are o legatura nemijlocita cu varsamintele efectuate de beneficiarii alocatiilor bugetare;

- in al treilea rand, transferul de resurse sa aiba, in principiu, caracter nerambursabil. De la aceasta regula exista unele exceptii: cand persoanele fizice si/sau juridice subscriu la imprumuturile contractate de stat pe piata interna; cand din fondurile financiare publice se fac transferuri, in conditii de rambursabilitate catre agentii economici si persoanele fizice etc.

- in al patrulea rand, transferul de valoare trebuie sa aiba ca scop satisfacerea unor nevoi generale ale societatii, si nu a unor nevoi individuale, personale sau ale unui grup restrans de persoane.


Text Box: DE RETINUT: SUBSTANTA RELATIILOR FINANCIARE O REPREZINTA TRANSFERUL DE VALOARE SUB FORMA BANEASCA

Dupa modalitatea in care se realizeaza transferul de valoare, la si de la fondurile financiare publice, fara echivalent si cu titlu nerambursabil, ori in conditii de rambursabilitate, in cadrul relatiilor financiare, se disting:

- relatii care exprima un transfer de resurse banesti, fara echivalent si cu titlu nerambursabil, care sunt considerate relatii financiare clasice si sunt reflectate in bugetul de stat si in fondurile speciale si extrabugetare;

- relatii care exprima un transfer de resurse cu titlu rambursabil, pentru o perioada de timp determinata si pentru care se percepe dobanda. Acestea sunt relatii de credit care se deruleaza, in principal, prin intermediul institutiilor bancare;

- relatii care exprima, dupa caz, un transfer obligatoriu sau facultativ de resurse banesti, in schimbul unei contraprestatii care depinde de producerea unui fenomen aleatoriu. Aceste relatii apar in procesul constituirii si repartizarii fondurilor de asigurari de bunuri, persoane si raspundere civila.












Figura nr. 1.3.


Relatiile financiare clasice mai sunt cunoscute si sub numele de relatii financiare in sens restrans care impreuna cu celelalte doua categorii de relatii alcatuiesc relatiile financiare in sens larg sau simplu, finantele.


Functiile finantelor publice


Necesitatea finantelor publice, existenta acestora, nu constituie expresia dorintei cuiva, ci are un caracter obiectiv. Altfel spus finantele publice exista pentru a servi la realizarea unor obiective precis determinate, la indeplinirea anumitor sarcini care nu ar putea fi infaptuite pe alta cale sau cu alte mijloace.

Finantele publice isi indeplinesc misiunea lor sociala prin functiile pe care le exercita si anume:

- functia de repartitie;

- functia de control;





















Figura nr. 1.4.


Exercitarea celor doua functii reprezinta o necesitate obiectiva, fapt care rezulta din doua imprejurari:

- in primul rand, pentru a-si exercita si indeplini functiile si sarcinile ce-i revin, statul are nevoie de o serie de fonduri banesti, care se constituie in procesul repartitiei produsului intern brut, prin intermediul relatiilor financiare in mod deosebit;

- in al doilea rand, este necesara exercitarea unui control riguros asupra modului de desfasurare a activitatii economico-sociale, prin insasi derularea relatiilor financiare pentru obtinerea unor efecte economico-sociale utile de pe urma eforturilor societatii.

Intre cele doua functii exista o legatura stransa, interdependenta, o interactiune continua in sensul ca prima functie creeaza un camp larg de actiune celei de-a doua functii si invers.

Functia de repartitie are un caracter obiectiv, se manifesta in procesul repartitiei produsului intern brut si consta in doua faze distincte:

- mobilizarea resurselor si constituirea fondurilor banesti la dispozitia statului;

- distribuirea sau repartizarea fondurilor pe destinatii.

a. Mobilizarea resurselor si constituirea fondurilor banesti, precede procesul redistribuirii si folosirii lor si conditioneaza amploarea acestora. La constituirea fondurilor financiare publice, participa:

regiile autonome si societatile comerciale cu capital de stat;

societatile comerciale cu capital privat si mixt;

organizatiile cooperatiste si asociatiile cu scop lucrativ;

institutiile publice si unitatile din subordinea acestora;

persoanele fizice.

In procesul mobilizarii resurselor la fondurile financiare publice, finantele imbraca urmatoarele forme concrete: impozite, taxe, contributii pentru asigurarile sociale, amenzi, penalitati, varsaminte din veniturile institutiilor publice, redevente si chirii din concesiuni si inchirieri de terenuri si alte bunuri ale statului, venituri din valorificarea unor bunuri proprietate de stat si a bunurilor fara stapan, imprumuturi de stat primite de la persoane juridice si fizice, rambursari ale imprumuturilor de stat acordate, dobanzi aferente imprumuturilor acordate, donatii, ajutoare, alte venituri.

Text Box: DE RETINUT: Fondurile financiare publice sunt alimentate, de regula, cu resurse care isi au izvorul in produsul intern brut si numai intr-o mica masura in avutia nationala si in transferuri din strainatate. In totalul resurselor financiare publice o pondere hotaratoare o au cele mobilizate cu titlu definitiv si fara contraprestatie.

b. Distribuirea (repartizarea) fondurilor financiare cade in sarcina autoritatilor publice competente si se face in functie de resursele financiare disponibile si de cererea de resurse financiare, stabilindu-se optiunile pe baza unor criterii determinate de organele autorizate.

Distribuirea reprezinta practic operatiunea de stabilire a optiunilor bugetare pentru: actiuni social-culturale, actiuni economice, intretinerea organelor statului, ordinea interna si apararea nationala etc.

In procesul distribuirii resurselor financiare publice, fluxurile financiare imbraca forma cheltuielilor pentru: plata salariilor si a altor drepturi de personal in sectorul public, procurari de materiale si plata serviciilor achizitionate, subventii acordate unor agenti economici, investitii si rezerve materiale nationale etc. Prin intermediul cheltuielilor publice are loc completarea resurselor financiare ale agentilor economici, institutiilor publice si persoanelor fizice, resurse care sunt folosite pentru dezvoltare sau consum.

In urma procesului de distribuire si redistribuire a produsului intern brut au loc mutatii importante intre sferele de activitate, ramurile si subramurile economice, sectoarele sociale, zonele geografice si membrii ai societatii, deoarece persoanele fizice si/sau juridice care beneficiaza direct sau indirect de pe urma cheltuielilor publice nu sunt intotdeauna aceleasi cu persoanele care au participat la constituirea fondurilor financiare publice.

Prin urmare, importanta functiei de repartitie a finantelor publice trebuie apreciata prin prisma mutatiilor care se produc in economie in urma transferurilor de resurse financiare, a efectelor economice, sociale, demografice, ecologice sau de alta natura generate de acestea. Mutatiile sunt determinate de redistribuirea resurselor financiare pe plan intern.

Dar, redistribuirea se poate realiza si pe plan extern prin:

- contractarea de imprumuturi externe care, pe de o parte, completeaza resursele financiare ale tarii, iar pe de alta parte, antreneaza cheltuieli cu rambursarea ratelor scadente si plata dobanzilor aferente;

- acordarea de imprumuturi externe care, pe de o parte, antreneaza plati din resursele financiare ale tarii, iar pe de alta parte, genereaza incasari de resurse cu prilejul rambursarii ratelor scadente si platii dobanzilor aferente de catre debitori;

- achitarea cotizatiilor si contributiilor datorate organismelor internationale de catre stat sau alte institutii de drept public;

- primirea sau acordarea, dupa caz, de ajutoare externe de catre stat etc.

Redistribuirea de resurse financiare intre state se efectueaza in baza unor acorduri si conventii bi- si/sau multilaterale ori a unor decizii unilaterale, in conditii de rambursabilitate sau cu titlu definitiv, cu sau fara contraprestatie directa.

Text Box: DE RETINUT: Constituirea fondurilor financiare publice este determinata de necesitatea indeplinirii de catre stat a functiilor si sarcinilor ce-i revin, indiferent de gradul de dezvoltare economica a tarii respective, de structura de ramura, oranduirea sociala etc., fapt ce demonstreaza ca functia de repartitie are un caracter obiectiv.
In acelasi timp, procesul propriu-zis de redistribuire a acestor resurse, mijlocit de finante, are un caracter subiectiv, determinat de capacitatea factorilor de decizie de a percepe si determina nevoia sociala la un moment dat, de gradul de dezvoltare economica si sociala a tarii, de orientarea fortelor politice care guverneaza la un moment dat. Toti acesti factori influenteaza volumul resurselor financiare ce pot fi mobilizate la dispozitia statului si cererea de resurse pentru satisfacerea nevoilor generale ale societatii. In functie de acesti factori, organele competente stabilesc sursele de alimentare a fondurilor financiare publice, metodele de mobilizare a resurselor financiare si de dirijare a acestora catre diversi beneficiari.

Marimea, sursele de provenienta si destinatia fondurilor financiare publice sunt influentate de o serie de factori care difera de la o perioada la alta si de la o tara la alta.

Text Box: Caseta 1.5.
Dimensiunea fondurilor financiare publice este influentata de marimea produsului intern brut, de rata formarii brute de capital si, respectiv rata consumului, de raportul dintre consumul individual si cel social etc.
Sursele de provenienta a fondurilor financiare publice sunt dependente de gradul de dezvoltare economica, de politica promovata de catre guvern intr-o anumita perioada de timp, de raportul dintre resursele interne si cele din afara etc.
Destinatia fondurilor financiare publice este si ea influentata de numerosi factori astfel: proportia in care acestea sunt alocate pentru actiuni social-culturale, actiuni economice, administratia de stat, apararea nationala s.a.; proportia in care sunt repartizate resursele financiare pe sectoare sociale, zone geografice, membrii ai societatii etc.
Modificarile cantitative si structurale ale fondurilor financiare publice, care determina modificari ale fluxurilor financiare, pot influenta, intr-un sens sau altul, ritmul cresterii economice, satisfacerea nevoilor generale ale societatii, pastrarea echilibrului ecologic etc.

Functia de control a finantelor publice este indeplinita concomitent cu functia de repartitie, dar are o sfera de manifestare mult mai larga decat aceasta, deoarece vizeaza, pe langa constituirea si repartizarea fondurilor financiare publice si modul de utilizare a resurselor. Intre cele doua functii ale finantelor publice exista raporturi de interconditionare; functia de repartitie ofera camp de manifestare functiei de control, iar functia de control, la randul sau, genereaza uneori forme concrete de manifestare a functiei de repartitie.


Text Box: DE RETINUT: Functia de control are o sfera mai larga de actiune decat functia de repartitie, axandu-se, mai ales, asupra modului in care sunt utilizate resursele financiare publice.

Necesitatea functiei de control a finantelor publice decurge din faptul ca fondurile financiare constituite se afla la dispozitia statului, si acesta, este interesat de: asigurarea resurselor financiare necesare satisfacerii nevoilor generale ale societatii; distribuirea resurselor cu luarea in considerare a prioritatilor stabilite de organele competente; utilizarea resurselor financiare in conditii de maxima eficienta economica, sociala, ecologica etc.

In acelasi timp, prin intermediul fondurilor financiare publice se concentreaza la dispozitia statului si a institutiilor sale o parte insemnata din produsul intern brut, fapt care impune organizarea unui control strict asupra modului de constituire, distribuire si utilizare a fondurilor financiare publice.

Controlul financiar se exercita de: organele Ministerului Finantelor Publice, ale altor institutii financiare care participa la executia de casa a bugetului de stat; organele specializate ale ministerelor, departamentelor, agentilor economici cu capital de stat si institutiilor publice etc. Sarcini in domeniul finantelor publice revin si Parlamentului si Guvernului Romaniei, precum si altor organe. De cele mai multe ori, activitatea organelor de control financiar cuprinde si domenii care depasesc sfera relatiilor financiare si chiar pe aceea a relatiilor banesti.


Rolul finantelor publice


Extensia interventiei statului si a rolului finantelor publice in viata economica si sociala s-a concretizat, pe plan analitic, prin dezvoltarea studiilor relative la principalele aspecte economice si sociale ale cheltuielilor si incasarilor administratiilor publice. Prin aceste studii, care constituie economia finantelor publice, unii autori incearca sa justifice, sa explice sau sa constate acelasi principiu sau amploarea acestor interventii.

Text Box: Caseta 1.6.
De-a lungul timpului s-au remarcat, in principal, curentele de analiza neoclasica si keynesista. Justificarile neoclasice se bazeaza pe analiza microeconomica a producatorilor si consumatorilor considerati rationali, fapt care face sa fie ignorata existenta statului si a finantelor publice. Conceptia neoclasica este axata pe problema alocarii optime a resurselor intr-o economie de schimb perfect libera. Aceasta problema este privita doar in raport cu deficientele pietei vis-à-vis de furnizarea unor servicii si de conditiile de realizare a unei situatii optimale in sensul lui Pareto pe care teoria neoclasica l-a aratat finantelor publice.

Text Box: Mentionam ca o situatie este optima, in sensul lui Pareto, daca este imposibil sa se amelioreze bunastarea unei persoane fara a o diminua simultan pe aceea a unei alte persoane. Aceasta situatie este caracterizata prin egalizarea intre pretul de vanzare al unui produs si costul sau marginal si intre pretul de cumparare al unor factori de productie si productivitatea lor marginala exprimata valoric. Realizarea unei situatii optime presupune reunirea mai multor conditii si, in particular, existenta unei concurente pure si perfecte, o perfecta independenta a functiilor de utilitate ale consumatorilor si de productie ale intreprinderilor, adica absenta efectelor externe. Aceste conditii, foarte restrictive, au determinat autorii neoclasici sa puna in evidenta unele deficiente ale pietei vis-à-vis de alocarea optimala a resurselor si sa justifice prin aceste deficiente, interventiile statului prin intermediul finantelor publice in finantarea unor servicii publice. 
Este vorba in particular de doua mari categorii de servicii: serviciile colective indivizibile (serviciile de aparare nationala, justitie, politica, iluminat public, salubritate etc.) si serviciile numite “de protectie” (de exemplu, de protectia sociala sau de educatia publica).
Aceste servicii a caror productie genereaza, in opozitie cu conditiile de realizare a optimului lui Pareto, importante efecte externe legate de impactul lor pozitiv asupra activitatii economice, se bazeaza pe coeziunea sociala sau pe agrementul vietii colective. Aceste efecte externe justifica, dupa analiza neoclasica, o finantare publica, totala sau partiala a productiei serviciilor respective.
Justificarea keynesista se inscrie in cadrul unei teorii, numita “teoria constrangerii”, potrivit careia statul nu mai este un simplu ansamblu de indivizi care decid sa actioneze in colectiv, conform teoriei neoclasice, ci este un veritabil agent economic, plasat deasupra altor agenti economici carora poate sa le impuna punctele sale de vedere. Statul are un rol care ii este propriu si care este ghidat de satisfacerea interesului general. 
Actiunea sa nu se limiteaza la a raspunde cererilor de servicii colective, exprimate pornind de la preferintele individuale, ci consta in a efectua selectia si a lua masuri care sa fie utile pentru colectivitate. Astfel, deciziile de productie si de consum emanand de la intreprinderi si de la gospodariile familiale pot sa duca la dezechilibre. Analizele keynesiste arata ca statul poate sa tina seama de efectele multiplicatoare, pozitive si negative, ale cheltuielilor sale si ale prelevarilor obligatorii pentru a relansa economia atunci cand este vorba de lupta contra somajului sau impotriva inflatiei.
In optica keynesista, justificarea rolului finantelor publice este mai larga decat in analiza neoclasica. Pentru analiza neoclasica finantele publice trebuie, in mod esential, sa raspunda nevoilor publice sau adesea cererilor publice, pentru ratiuni tehnice legate de faptul ca serviciile pe care pot sa le satisfaca sunt indivizibile. Dimpotriva, pentru analiza keynesista, finantele publice raspund unor nevoi de natura foarte diversa care sunt publice pentru statul considerat, in numele interesului general.

Indiferent de conceptiile care s-au exprimat, de locul si timpul in care ele s-au manifestat, putem spune ca rolul finantelor publice se manifesta, in principal, in doua directii si anume:

- in redistribuirea produsului intern brut (P.I.B.);

- in interventia statului pentru reglarea vietii economico-sociale.

Redistribuirea P.I.B. se concretizeaza in faptul ca statul, pe seama veniturilor sale banesti, sprijina unii agenti economici, creeaza o piata de stat pentru desfacerea produselor agentilor economici, dezvolta forme noi de cooperare cum ar fi societatile mixte cu capital de stat si privat etc. Destinatiile primite de fondurile banesti ale statului faciliteaza influentarea procesului reproductiei sociale.

In ceea ce priveste interventia statului pentru reglarea vietii economico-sociale cu ajutorul unor masuri de natura financiara mentionam ca baza de pornire in sustinerea acestei conceptii a constituit-o teoria keynesista. Dintre instrumentele financiare care pot fi folosite de catre stat in interventia sa in viata social-economica fac parte: cheltuielile publice, impozitele, imprumuturile s.a.





Text Box:    TESTE GRILA






1. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la relatiile financiare sunt adevarate

a.       presupun un transfer de valoare ce are ca scop satisfacerea unor nevoi generale ale societatii;

b.      presupun un transfer de valoare cu caracter exclusiv rambursabil;

c.       reprezinta relatii sociale de natura economica exprimate in forma baneasca;

d.      exprima o transformare a formelor valorii din forma bani in forma marfa si invers;

e.       presupun un transfer de valoare ce are la baza o contraprestatie directa, imediata sau individualizata.


2. Perioada liberala s-a caracterizat prin aceea ca:

a.       statul nu lasa sa actioneze libera concurenta si mecanismele pietei;

b.      interventia statului asupra activitatii economice nu limita libertatea de actiune a fortelor pietei;

c.       in aceasta perioada, finantele sunt considerate ca un veritabil mijloc de interventie in economie;

d.      statul era considerat un veritabil agent economic;

e.       statul trebuia sa stea departe de activitatea economica.


3. In procesul mobilizarii resurselor la fondurile financiare publice, finantele imbraca urmatoarele forme concrete:

a.       dobanzi aferente creditelor bancare nerambursate la scadenta;

b.      redevente si chirii din concesiuni si inchirieri de terenuri si alte bunuri ale statului;

c.       penalitati pentru nerespectarea obligatiilor contractuale existente intre persoane fizice;

d.      contributii ale persoanelor fizice la capitalul social al intreprinderilor cu capital de stat si privat;

e.       impozite, taxe si contributii pentru asigurarile sociale.


4. Finantele publice isi indeplinesc misiunea lor sociala prin intermediul urmatoarelor functii:

a. de mobilizare;

b.                de administrare;

c. de repartitie;

d.                de control;

e. de executie.


In faza distribuirii, fluxurile financiare imbraca urmatoarele forme:

a.       amenzi si penalizari ;

b.      constituirea rezervelor materiale de stat;

c.       contributii de asigurari sociale si asigurari de sanatate;

d.      varsaminte din veniturile institutiilor publice;

e.       investitii publice.


6. Conditiile care au facut necesara si posibila aparitia finantelor sunt :

a.       aparitia si dezvoltarea relatiilor marfa-bani ;

b.      aparitia schimbului ;

c.       aparitia statului ;

d.      dezvoltarea relatiilor inter-umane ;

e.       nici unul din raspunsurile de mai sus.


7. In perioada interventionista

a.       finantele sunt considerate un veritabil mijloc de interventie in economie ;

b.      viata economica era dominata de ideea de superioritate a initiativei private ;

c.       finantele publice au fost utilizate pentru asigurarea echilibrului economic si social al tarii ;

d.      predomina ideea neutralitatii finantelor publice ;

e.       statul avea rolul de a crea cadrul pentru votarea si respectarea legilor.


Functia de control a finantelor publice:

a. are o sfera de manifestare mai restransa decat functia de repartitie;

b. are o sfera mai larga de actiune decat functia de repartitie;

c. vizeaza doar constituirea si repartizarea fondurilor financiare publice;

d. este indeplinita concomitent cu functia de repartitie;

e. consta in existenta doua faze distincte: mobilizarea resurselor; distribuirea fondurilor financiare


9. Redistribuirea fondurilor financiare se poate realiza pe plan extern prin urmatoarele modalitati

a. plata salariilor si a altor drepturi de personal in sectorul public;

b. contractarea de imprumuturi externe;

c. primirea sau acordarea de ajutoare externe de catre stat;

d. achitarea cotizatiilor datorate organismelor internationale de catre stat;

e. subventii acordate agentilor economici de catre stat.

Precizati varianta (variantele) de raspuns incorecta(e).


10. Finantele (relatiile financiare):

a. sunt exprimate in forma baneasca;

b. apar in legatura cu satisfacerea nevoilor colective ale societatii;

c. presupun o transformare a formelor valorii;

d. sunt relatii sociale de natura economica;

e. apar in legatura cu satisfacerea nevoilor individuale.

Precizati varianta (variantele) de raspuns incorecta(e).


11. Contributia principala la constituirea fondurilor publice o are:

a. produsul intern brut;

b. avutia nationala;

c. transferurile din strainatate;

d. imprumuturile interne si externe;

e. donatiile si subventiile.


12. Distribuirea fondurilor financiare au ca beneficiar:

a. numai persoanele fizice;

b. numai persoanele juridice;

c. persoanele fizice si persoanele juridice;

d. statul;

e. nici unul din raspunsurile de mai sus.


13. Dupa modalitatea in care se realizeaza transferul de valoare, in cadrul relatiilor financiare se disting:

a. relatii financiare clasice;

b. relatii sociale;

c. relatii ce apar in procesul constituirii si repartizarii fondurilor de asigurari;

d. relatii de credit;

e. relatii publice.

Precizati varianta (variantele) de raspuns incorecta(e).


14. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la functia de repartitie sunt adevarate?

a. se manifesta in procesul repartitiei produsului intern brut;

b. vizeaza modul de utilizare a resurselor financiare publice;

c. consta in existenta a trei faze: mobilizare, repartizare si control;

d. are un caracter subiectiv;

e. consta in doua faze distincte: mobilizarea resurselor si repartizarea fondurilor pe destinatii.









Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact