FINANTELE - NOTIUNI INTRODUCTIVE

analiza conceptuala a finantelor publice

raportul dintre continutul, functiile si rolul finantelor publice

Continutul economic al finantelor publice

Functiile finantelor publice

Rolul finantelor publice

Studierea finantelor publice reprezinta o problematica de natura economica, dar care interfereaza nemijlocit cu cea a statului, in special, si a stiintelor politice, in general. Tocmai din acest motiv, intelegerea esentei finantelor publice depinde de intelegerea fenomenelor economice care guverneaza fiecare stat in parte.

In acest context, prin parcurgerea acestui prim capitol, care cuprinde elemente introductive in teoria finantelor publice, studentii au posibilitatea sa se familiarizeze cu notiunea de "finante", privita prin prisma diverselor abordari conceptuale, sa cunoasca modul de actiune al functiilor finantelor si sa-si insuseasca rolul finantelor in economia moderna.

Finante publice;

Relatii sociale;

Relatii de mobilizare

Relatii de repartizare;

Relatii financiare;

Relatii banesti;

Functia de repartitie;

Functia de control.

Analiza conceptuala a finantelor publice

Existenta finantelor este strans legata de existenta statului si de folosirea banilor si a formelor valorice in repartitia produsului intern brut. De la aparitia primelor elemente de finante - la punctul de intersectie dintre oranduirea comunei primitive si oranduirea sclavagista - si pana in prezent, finantele au fost o componenta a sistemului relatiilor economice.

Conditiile care au facut necesara si posibila aparitia si dezvoltarea finantelor constau in:

a) aparitia si dezvoltarea relatiilor marfa-bani, in masura sa permita formarea si utilizarea resurselor statului in forma baneasca;

b) aparitia statului, care, pentru indeplinirea functiilor si sarcinilor sale, avea nevoie de resurse ce nu puteau fi procurate in cadrul relatiilor existente anterior.

Ca institutie si functionalitate, finantele publice sunt rezultatul diviziunii sociale a muncii si isi au originea legata de aparitia si functionarea 343c24d statului. Stratificarea societatii pe clase sociale si interese diferite a determinat odata cu aparitia statului, institutie suprema a guvernarii sociale si aparitia multor institutii sub coordonarea acestuia ca, de exemplu: armata, justitia, mai tarziu politia, parlamentul, institutii sociale ca invatamantul si sanatatea s.a.m.d.

Apare astfel un insemnat numar de membrii ai colectivitatii umane ce parasesc sfera productiei de bunuri materiale si se ocupa cu apararea integritatii teritoriale, a clarificarii litigiilor determinate de interese diferite, instruirii, asigurarii sanatatii, a caror existenta este conditionata de redistribuirea veniturilor din sfera productiva.

Separarea statului si a institutiilor sale de societate in sfera relatiilor economice, obliga statul la asigurarea veniturilor, cheltuielilor si imprumuturilor sale proprii. Procurarea resurselor necesare indeplinirii functiilor si sarcinilor sale se face pe calea constrangerii pe care o exercita asupra membrilor societatii ce realizeaza venituri.

Asadar in procesul procurarii si repartizarii resurselor de care are nevoie statul pentru indeplinirea functiilor si sarcinile sale se nasc anumite relatii sociale. Acestea sunt de natura economica si exprima repartizarea unei parti din produsul intern brut, prin intermediul statului intre diferite categorii sociale. Relatiile acestea, aparute in procesul de formare si repartizare a resurselor necesare statului in forma baneasca sunt relatii financiare sau pe scurt finante.

De-a lungul timpului au existat diferite modalitati de abordare a finantelor. Locul actual al finantelor publice in viata economica este rezultatul trecerii de la finantele numite "clasice" ale perioadei liberale din sec. al XIX-lea si inceputul sec. al XX-lea (abordarea clasica), la finantele perioadei interventioniste dintre cele doua razboaie mondiale si apoi la finantele statului "agent economic" din a doua jumatate a sec. al XX-lea (abordarea moderna).

Perioada liberala s-a caracterizat prin aceea ca, interventiile statului asupra activitatii economice nu limitau libertatea de actiune a fortelor pietei. Statul, trebuia sa lase sa actioneze libera concurenta si mecanismele pietei, trebuia sa fie departe de activitatea economica si actiunea sa trebuia sa fie, pe cat posibil, neutra.

Statul avea rolul esential de a crea cadrul pentru votarea si respectarea legilor si pentru actiunea indivizilor precum si sa furnizeze acele servicii care relevau competentele sale traditionale.

Finantele publice in perioada interventionista (intre cele doua razboaie mondiale) se caracterizeaza prin cresterea rolului acestora in viata economica fata de perioada anterioara, in special, datorita consecintelor razboiului si crizei din perioada 1929-1933. In aceasta perioada, finantele sunt considerate ca un veritabil mijloc de interventie in economie, instrumentele utilizate fiind veniturile si, respectiv, cheltuielile publice.

Dupa al doilea razboi mondial, in special sub impulsul teoriei keynesiste, statul a devenit un veritabil agent economic, fapt care va face sa se vorbeasca din ce in ce mai mult de finantele publice ale statului-agent economic.

Dupa anul 1945 statul a iesit, in maniera constanta si sistematica, din functiile sale traditionale pentru a exercita un adevarat rol economic si social. Aceasta s-a datorat, in primul rand, transpunerii in practica a ideilor keynesiste, reluate si dezvoltate apoi de numerosi autori, care au avut rolul de a justifica, in general, masurile de redistribuire a veniturilor si, in particular, sistemele de asigurari sociale care s-au dezvoltat in cea mai mare parte a tarilor europene dupa al doilea razboi mondial.

Prin redistribuirea veniturilor in favoarea categoriilor sociale defavorizate (someri, pensionari, familii cu copii etc.), se reduc inegalitatile sociale si se influenteaza cererea globala.

Extinderea rolului statului la multiple domenii ale activitatii economice si sociale a determinat sporirea si schimbarea naturii finantelor publice.

Acestea sunt conceptiile care inspira, in prezent, cea mai mare parte a guvernelor, dar cu unele nuante; in particular, daca dereglementarea si privatizarea au cunoscut progrese sensibile, finantele publice au conservat o pondere si un rol (pozitiv sau negativ) considerabil.

In concluzie, in toate oranduirile in care a existat, statul, pentru indeplinirea functiilor si sarcinilor sale, mobilizeaza la dispozitia sa o parte din produsul intern brut. In procesul mobilizarii, repartizarii si utilizarii fondurilor banesti ale statului, se nasc relatii sociale de repartitie intre stat, pe de o parte, si diferite categorii sociale, pe de alta parte.

Raportul dintre continutul, functiile si rolul finantelor publice

Continutul economic al finantelor publice

Pentru indeplinirea functiilor si sarcinilor sale si pentru satisfacerea altor nevoi generale ale societatii, statul are nevoie de importante fonduri banesti. Mobilizarea resurselor banesti la dispozitia statului are loc pe seama produsului intern brut prin transfer de resurse si, implicit de putere de cumparare, de la persoane fizice si/sau juridice la dispozitia organelor administratiei de stat centrale si/sau locale. Din fondurile astfel constituite la dispozitia statului, se efectueaza transfer de resurse (de putere de cumparare) in favoarea diversilor beneficiari, persoane fizice si juridice. Fluxurile de resurse banesti care iau astfel nastere se deruleaza, asadar, in dublu sens, de la persoanele fizice si juridice, catre fondurile financiare publice si invers, generand relatii economice de repartitie intre participantii la acest proces.

Relatiile de mobilizare a resurselor banesti catre fondurile financiare publice au loc intre agentii economici care desfasoara activitati cu scop lucrativ, indiferent de forma de proprietate a acestora, si persoanele fizice (membrii societatii) luate in mod individual ca cetateni ai statului care realizeaza venituri, pe de o parte, si colectivitate, reprezentata de stat, pe de alta parte.

Relatiile de repartizare a fondurilor banesti ale statului apar intre colectivitate, reprezentata de stat, pe de o parte si beneficiarii alocatiilor din fondurile statului, pe de alta parte, care sunt: agentii economici, institutiile publice si persoanele fizice luate in mod individual care beneficiaza de pensii, alocatii pentru copii, ajutoare, burse, indemnizatii etc. Relatiile de mobilizare si repartizare a fondurilor banesti ale statului, sunt, prin natura lor, relatii economice de repartizare a produsului intern brut.

Existenta productiei de marfuri si actiunea legii valorii fac ca repartitia produsului intern brut in economia nationala sa se realizeze in cea mai mare parte prin intermediul banilor, iar relatiile economice generate de catre aceasta sa imbrace forma baneasca.

Rezulta ca relatiile care apar, intre membrii societatii, in legatura cu satisfacerea nevoilor colective ale acesteia sunt relatii sociale de natura economica exprimate in forma baneasca. Asa cum s-a mai precizat, in teoria si practica financiara ele sunt cunoscute sub numele de relatii financiare, sau, pe scurt, finante.

Figura nr. 1.1.

Este de mentionat faptul ca nu toate relatiile banesti care apar in procesul repartitiei si circulatiei produsului intern brut sunt, in acelasi timp, relatii financiare. Sfera finantelor este mai restransa decat a relatiilor banesti, cuprinzand numai relatiile banesti care exprima un transfer de valoare si nu pe cele care reflecta o schimbare a formelor valorii.

Pentru ca relatiile banesti sa fie relatii financiare (finante) trebuie sa indeplineasca cumulativ anumite conditii, astfel:

- in primul rand, sa exprime un transfer de valoare, in forma baneasca, de la persoane juridice si/sau fizice la fondurile banesti ale statului sau de la aceste fonduri catre persoanele juridice si fizice beneficiare. Transferul de valoare, care se realizeaza prin actul de vanzare-cumparare a unor bunuri, reflecta o schimbare a formelor valorii-din forma marfa in forma bani sau invers-si, nu o cedare definitiva si fara contraprestatie de putere de cumparare. Salariul presupune, de asemenea, un schimb de echivalente si nu un transfer de putere de cumparare fara contraprestatie.

Figura nr. 1.2.

- in al doilea rand, transferul de valoare sa se efectueze, de regula, fara contraprestatie directa, imediata sau individualizata. Astfel, nici un agent economic si nici o persoana fizica care a varsat la bugetul public national o suma de bani cu titlul de impozit nu are dreptul sa solicite rambursarea acesteia sau nu dobandeste un drept de creanta asupra statului prin aceasta. In acelasi timp, finantarea de la buget a anumitor cheltuieli publice nu are o legatura nemijlocita cu varsamintele efectuate de beneficiarii alocatiilor bugetare;

- in al treilea rand, transferul de resurse sa aiba, in principiu, caracter nerambursabil. De la aceasta regula exista unele exceptii: cand persoanele fizice si/sau juridice subscriu la imprumuturile contractate de stat pe piata interna; cand din fondurile financiare publice se fac transferuri, in conditii de rambursabilitate catre agentii economici si persoanele fizice etc.

- in al patrulea rand, transferul de valoare trebuie sa aiba ca scop satisfacerea unor nevoi generale ale societatii, si nu a unor nevoi individuale, personale sau ale unui grup restrans de persoane.

Dupa modalitatea in care se realizeaza transferul de valoare, la si de la fondurile financiare publice, fara echivalent si cu titlu nerambursabil, ori in conditii de rambursabilitate, in cadrul relatiilor financiare, se disting:

- relatii care exprima un transfer de resurse banesti, fara echivalent si cu titlu nerambursabil, care sunt considerate relatii financiare clasice si sunt reflectate in bugetul de stat si in fondurile speciale si extrabugetare;

- relatii care exprima un transfer de resurse cu titlu rambursabil, pentru o perioada de timp determinata si pentru care se percepe dobanda. Acestea sunt relatii de credit care se deruleaza, in principal, prin intermediul institutiilor bancare;

- relatii care exprima, dupa caz, un transfer obligatoriu sau facultativ de resurse banesti, in schimbul unei contraprestatii care depinde de producerea unui fenomen aleatoriu. Aceste relatii apar in procesul constituirii si repartizarii fondurilor de asigurari de bunuri, persoane si raspundere civila.

Figura nr. 1.3.

Relatiile financiare clasice mai sunt cunoscute si sub numele de relatii financiare in sens restrans care impreuna cu celelalte doua categorii de relatii alcatuiesc relatiile financiare in sens larg sau simplu, finantele.

Functiile finantelor publice

Necesitatea finantelor publice, existenta acestora, nu constituie expresia dorintei cuiva, ci are un caracter obiectiv. Altfel spus finantele publice exista pentru a servi la realizarea unor obiective precis determinate, la indeplinirea anumitor sarcini care nu ar putea fi infaptuite pe alta cale sau cu alte mijloace.

Finantele publice isi indeplinesc misiunea lor sociala prin functiile pe care le exercita si anume:

- functia de repartitie;

- functia de control;

Figura nr. 1.4.

Exercitarea celor doua functii reprezinta o necesitate obiectiva, fapt care rezulta din doua imprejurari:

- in primul rand, pentru a-si exercita si indeplini functiile si sarcinile ce-i revin, statul are nevoie de o serie de fonduri banesti, care se constituie in procesul repartitiei produsului intern brut, prin intermediul relatiilor financiare in mod deosebit;

- in al doilea rand, este necesara exercitarea unui control riguros asupra modului de desfasurare a activitatii economico-sociale, prin insasi derularea relatiilor financiare pentru obtinerea unor efecte economico-sociale utile de pe urma eforturilor societatii.

Intre cele doua functii exista o legatura stransa, interdependenta, o interactiune continua in sensul ca prima functie creeaza un camp larg de actiune celei de-a doua functii si invers.

Functia de repartitie are un caracter obiectiv, se manifesta in procesul repartitiei produsului intern brut si consta in doua faze distincte:

- mobilizarea resurselor si constituirea fondurilor banesti la dispozitia statului;

- distribuirea sau repartizarea fondurilor pe destinatii.

a. Mobilizarea resurselor si constituirea fondurilor banesti, precede procesul redistribuirii si folosirii lor si conditioneaza amploarea acestora. La constituirea fondurilor financiare publice, participa:

regiile autonome si societatile comerciale cu capital de stat;

societatile comerciale cu capital privat si mixt;

organizatiile cooperatiste si asociatiile cu scop lucrativ;

institutiile publice si unitatile din subordinea acestora;

persoanele fizice.

In procesul mobilizarii resurselor la fondurile financiare publice, finantele imbraca urmatoarele forme concrete: impozite, taxe, contributii pentru asigurarile sociale, amenzi, penalitati, varsaminte din veniturile institutiilor publice, redevente si chirii din concesiuni si inchirieri de terenuri si alte bunuri ale statului, venituri din valorificarea unor bunuri proprietate de stat si a bunurilor fara stapan, imprumuturi de stat primite de la persoane juridice si fizice, rambursari ale imprumuturilor de stat acordate, dobanzi aferente imprumuturilor acordate, donatii, ajutoare, alte venituri.

b. Distribuirea (repartizarea) fondurilor financiare cade in sarcina autoritatilor publice competente si se face in functie de resursele financiare disponibile si de cererea de resurse financiare, stabilindu-se optiunile pe baza unor criterii determinate de organele autorizate.

Distribuirea reprezinta practic operatiunea de stabilire a optiunilor bugetare pentru: actiuni social-culturale, actiuni economice, intretinerea organelor statului, ordinea interna si apararea nationala etc.

In procesul distribuirii resurselor financiare publice, fluxurile financiare imbraca forma cheltuielilor pentru: plata salariilor si a altor drepturi de personal in sectorul public, procurari de materiale si plata serviciilor achizitionate, subventii acordate unor agenti economici, investitii si rezerve materiale nationale etc. Prin intermediul cheltuielilor publice are loc completarea resurselor financiare ale agentilor economici, institutiilor publice si persoanelor fizice, resurse care sunt folosite pentru dezvoltare sau consum.

In urma procesului de distribuire si redistribuire a produsului intern brut au loc mutatii importante intre sferele de activitate, ramurile si subramurile economice, sectoarele sociale, zonele geografice si membrii ai societatii, deoarece persoanele fizice si/sau juridice care beneficiaza direct sau indirect de pe urma cheltuielilor publice nu sunt intotdeauna aceleasi cu persoanele care au participat la constituirea fondurilor financiare publice.

Prin urmare, importanta functiei de repartitie a finantelor publice trebuie apreciata prin prisma mutatiilor care se produc in economie in urma transferurilor de resurse financiare, a efectelor economice, sociale, demografice, ecologice sau de alta natura generate de acestea. Mutatiile sunt determinate de redistribuirea resurselor financiare pe plan intern.

Dar, redistribuirea se poate realiza si pe plan extern prin:

- contractarea de imprumuturi externe care, pe de o parte, completeaza resursele financiare ale tarii, iar pe de alta parte, antreneaza cheltuieli cu rambursarea ratelor scadente si plata dobanzilor aferente;

- acordarea de imprumuturi externe care, pe de o parte, antreneaza plati din resursele financiare ale tarii, iar pe de alta parte, genereaza incasari de resurse cu prilejul rambursarii ratelor scadente si platii dobanzilor aferente de catre debitori;

- achitarea cotizatiilor si contributiilor datorate organismelor internationale de catre stat sau alte institutii de drept public;

- primirea sau acordarea, dupa caz, de ajutoare externe de catre stat etc.

Redistribuirea de resurse financiare intre state se efectueaza in baza unor acorduri si conventii bi- si/sau multilaterale ori a unor decizii unilaterale, in conditii de rambursabilitate sau cu titlu definitiv, cu sau fara contraprestatie directa.

Marimea, sursele de provenienta si destinatia fondurilor financiare publice sunt influentate de o serie de factori care difera de la o perioada la alta si de la o tara la alta.

Functia de control a finantelor publice este indeplinita concomitent cu functia de repartitie, dar are o sfera de manifestare mult mai larga decat aceasta, deoarece vizeaza, pe langa constituirea si repartizarea fondurilor financiare publice si modul de utilizare a resurselor. Intre cele doua functii ale finantelor publice exista raporturi de interconditionare; functia de repartitie ofera camp de manifestare functiei de control, iar functia de control, la randul sau, genereaza uneori forme concrete de manifestare a functiei de repartitie.

Necesitatea functiei de control a finantelor publice decurge din faptul ca fondurile financiare constituite se afla la dispozitia statului, si acesta, este interesat de: asigurarea resurselor financiare necesare satisfacerii nevoilor generale ale societatii; distribuirea resurselor cu luarea in considerare a prioritatilor stabilite de organele competente; utilizarea resurselor financiare in conditii de maxima eficienta economica, sociala, ecologica etc.

In acelasi timp, prin intermediul fondurilor financiare publice se concentreaza la dispozitia statului si a institutiilor sale o parte insemnata din produsul intern brut, fapt care impune organizarea unui control strict asupra modului de constituire, distribuire si utilizare a fondurilor financiare publice.

Controlul financiar se exercita de: organele Ministerului Finantelor Publice, ale altor institutii financiare care participa la executia de casa a bugetului de stat; organele specializate ale ministerelor, departamentelor, agentilor economici cu capital de stat si institutiilor publice etc. Sarcini in domeniul finantelor publice revin si Parlamentului si Guvernului Romaniei, precum si altor organe. De cele mai multe ori, activitatea organelor de control financiar cuprinde si domenii care depasesc sfera relatiilor financiare si chiar pe aceea a relatiilor banesti.

Rolul finantelor publice

Extensia interventiei statului si a rolului finantelor publice in viata economica si sociala s-a concretizat, pe plan analitic, prin dezvoltarea studiilor relative la principalele aspecte economice si sociale ale cheltuielilor si incasarilor administratiilor publice. Prin aceste studii, care constituie economia finantelor publice, unii autori incearca sa justifice, sa explice sau sa constate acelasi principiu sau amploarea acestor interventii.

Indiferent de conceptiile care s-au exprimat, de locul si timpul in care ele s-au manifestat, putem spune ca rolul finantelor publice se manifesta, in principal, in doua directii si anume:

- in redistribuirea produsului intern brut (P.I.B.);

- in interventia statului pentru reglarea vietii economico-sociale.

Redistribuirea P.I.B. se concretizeaza in faptul ca statul, pe seama veniturilor sale banesti, sprijina unii agenti economici, creeaza o piata de stat pentru desfacerea produselor agentilor economici, dezvolta forme noi de cooperare cum ar fi societatile mixte cu capital de stat si privat etc. Destinatiile primite de fondurile banesti ale statului faciliteaza influentarea procesului reproductiei sociale.

In ceea ce priveste interventia statului pentru reglarea vietii economico-sociale cu ajutorul unor masuri de natura financiara mentionam ca baza de pornire in sustinerea acestei conceptii a constituit-o teoria keynesista. Dintre instrumentele financiare care pot fi folosite de catre stat in interventia sa in viata social-economica fac parte: cheltuielile publice, impozitele, imprumuturile s.a.

1. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la relatiile financiare sunt adevarate

a.       presupun un transfer de valoare ce are ca scop satisfacerea unor nevoi generale ale societatii;

b.      presupun un transfer de valoare cu caracter exclusiv rambursabil;

c.       reprezinta relatii sociale de natura economica exprimate in forma baneasca;

d.      exprima o transformare a formelor valorii din forma bani in forma marfa si invers;

e.       presupun un transfer de valoare ce are la baza o contraprestatie directa, imediata sau individualizata.

2. Perioada liberala s-a caracterizat prin aceea ca:

a.       statul nu lasa sa actioneze libera concurenta si mecanismele pietei;

b.      interventia statului asupra activitatii economice nu limita libertatea de actiune a fortelor pietei;

c.       in aceasta perioada, finantele sunt considerate ca un veritabil mijloc de interventie in economie;

d.      statul era considerat un veritabil agent economic;

e.       statul trebuia sa stea departe de activitatea economica.

3. In procesul mobilizarii resurselor la fondurile financiare publice, finantele imbraca urmatoarele forme concrete:

a.       dobanzi aferente creditelor bancare nerambursate la scadenta;

b.      redevente si chirii din concesiuni si inchirieri de terenuri si alte bunuri ale statului;

c.       penalitati pentru nerespectarea obligatiilor contractuale existente intre persoane fizice;

d.      contributii ale persoanelor fizice la capitalul social al intreprinderilor cu capital de stat si privat;

e.       impozite, taxe si contributii pentru asigurarile sociale.

4. Finantele publice isi indeplinesc misiunea lor sociala prin intermediul urmatoarelor functii:

a. de mobilizare;

b.                de administrare;

c. de repartitie;

d.                de control;

e. de executie.

In faza distribuirii, fluxurile financiare imbraca urmatoarele forme:

a.       amenzi si penalizari ;

b.      constituirea rezervelor materiale de stat;

c.       contributii de asigurari sociale si asigurari de sanatate;

d.      varsaminte din veniturile institutiilor publice;

e.       investitii publice.

6. Conditiile care au facut necesara si posibila aparitia finantelor sunt :

a.       aparitia si dezvoltarea relatiilor marfa-bani ;

b.      aparitia schimbului ;

c.       aparitia statului ;

d.      dezvoltarea relatiilor inter-umane ;

e.       nici unul din raspunsurile de mai sus.

7. In perioada interventionista

a.       finantele sunt considerate un veritabil mijloc de interventie in economie ;

b.      viata economica era dominata de ideea de superioritate a initiativei private ;

c.       finantele publice au fost utilizate pentru asigurarea echilibrului economic si social al tarii ;

d.      predomina ideea neutralitatii finantelor publice ;

e.       statul avea rolul de a crea cadrul pentru votarea si respectarea legilor.

Functia de control a finantelor publice:

a. are o sfera de manifestare mai restransa decat functia de repartitie;

b. are o sfera mai larga de actiune decat functia de repartitie;

c. vizeaza doar constituirea si repartizarea fondurilor financiare publice;

d. este indeplinita concomitent cu functia de repartitie;

e. consta in existenta doua faze distincte: mobilizarea resurselor; distribuirea fondurilor financiare

9. Redistribuirea fondurilor financiare se poate realiza pe plan extern prin urmatoarele modalitati

a. plata salariilor si a altor drepturi de personal in sectorul public;

b. contractarea de imprumuturi externe;

c. primirea sau acordarea de ajutoare externe de catre stat;

d. achitarea cotizatiilor datorate organismelor internationale de catre stat;

e. subventii acordate agentilor economici de catre stat.

Precizati varianta (variantele) de raspuns incorecta(e).

10. Finantele (relatiile financiare):

a. sunt exprimate in forma baneasca;

b. apar in legatura cu satisfacerea nevoilor colective ale societatii;

c. presupun o transformare a formelor valorii;

d. sunt relatii sociale de natura economica;

e. apar in legatura cu satisfacerea nevoilor individuale.

Precizati varianta (variantele) de raspuns incorecta(e).

11. Contributia principala la constituirea fondurilor publice o are:

a. produsul intern brut;

b. avutia nationala;

c. transferurile din strainatate;

d. imprumuturile interne si externe;

e. donatiile si subventiile.

12. Distribuirea fondurilor financiare au ca beneficiar:

a. numai persoanele fizice;

b. numai persoanele juridice;

c. persoanele fizice si persoanele juridice;

d. statul;

e. nici unul din raspunsurile de mai sus.

13. Dupa modalitatea in care se realizeaza transferul de valoare, in cadrul relatiilor financiare se disting:

a. relatii financiare clasice;

b. relatii sociale;

c. relatii ce apar in procesul constituirii si repartizarii fondurilor de asigurari;

d. relatii de credit;

e. relatii publice.

Precizati varianta (variantele) de raspuns incorecta(e).

14. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la functia de repartitie sunt adevarate?

a. se manifesta in procesul repartitiei produsului intern brut;

b. vizeaza modul de utilizare a resurselor financiare publice;

c. consta in existenta a trei faze: mobilizare, repartizare si control;

d. are un caracter subiectiv;

e. consta in doua faze distincte: mobilizarea resurselor si repartizarea fondurilor pe destinatii.