StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Libertate financiara
FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale)

StiuCum Home » FINANTE » finate publice
Trimite articolul prin email Rolul si functiile finantelor publice : Finate publice Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Rolul si functiile finantelor publice



ROLUL SI FUNCTIILE FINANTELOR PUBLICE

Conceptul de finante publice si functiile acestora

Finantele reprezinta relatii de natura economica, exprimate valoric, sub forma baneasca, ce se stabilesc intre indivizii unei societati, relatii care apar in procesul de repartizare a valorii nou create in cursul perioadei luata in considerare.




Cuvantul “finante” exprima mai multe notiuni, cu sensuri mai inguste sau mai largi, dupa caz; finante private, finantele intreprinderii, finante publice etc. In prezent, el a capatat un sens foarte larg, care include bugetul statului, creditul din economie, operatiunile bancare si bursiere, relatiile cambiale s.a., adica resursele, relatiile si operatiunile banesti.

In sens larg, relatiile financiare sunt de mai multe tipuri:


Tipuri de relatii financiare in economie

transfer de resurse financiare fara echivalent si cu titlu nerambursabil; astfel de relatie financiara este realizata prin intermediul bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale si fondurilor extrabugetare. Acest tip de relatii financiare reprezinta finantele in sens restrans;

relatii de credit, cu percepere de dobanda;

transferuri obligatorii sau facultative de resurse banesti, in schimbul unei contraprestatii de care pot beneficia toti participantii la fonduri sau numai unii dintre acestia (de exemplu fondurile de asigurari, fondul de somaj, fondul pentru pensia suplimentara).


Se disting doua mari categorii de finante, respectiv finantele publice si cele private.

Categorii de finante

Finantele publice

Finantele publice exprima resursele, cheltuielile, imprumuturile si datoria administratiei centrale, a celei locale si ale altor institutii publice.

Finantele private

Finantele private se refera la resursele, cheltuielile, imprumuturile primite si acordate, creantele de incasat si obligatiile de plata, asigurarile si reasigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila.

Relatiile financiare (sau finantele) reprezinta relatiile economice, exprimate valoric, care apar in procesul repartitiei Produsului Intern Brut, in vederea satisfacerii nevoilor colective ale societatii.

Scopul finantelor publice este satisfacerea nevoilor generale ale societatii, in timp ce finantele private sunt dirijate catre desfasurarea activitatii in intreprinderile si institutiile cu capital privat in conditii de rentabilitate.

Gestiunea finantelor publice este supusa dreptului public (administrativ si constitutional), iar gestiunea financiara a intreprinderilor private trebuie sa respecte regulile dreptului comercial.

Finantele publice sunt definite in mai multe feluri:


Definitii ale finantelor publice

Fonduri banesti la dispozitia statului - venituri ale statului, resurse banesti prelevate la dispozitia statului in vederea indeplinirii functiilor si sarcinilor sale, mijloace de acoperire a cheltuielilor administratiei centrale de stat si ale colectivitatilor locale etc.

Mijloace de interventie a statului in economie. respectiv impozite, imprumuturi, alocatii bugetar 414e44e e, subventii si alte parghii sau instrumente cu ajutorul carora statul influenteaza activitatea economica;

Metode de gestionare a banului public, care includ forme si metode de administrare si utilizare a resurselor financiare ale statului;

Act juridic - actul de dispozitie autoritara sau contractuala prin care se preia la dispozitia statului o parte din PIB, in scopul realizarii functiilor si sarcinilor statului;

Relatii sociale, de natura economica, care apar in procesul constituirii fondurilor publice de resurse banesti si repartizarii acestora in scopul satisfacerii nevoilor generale ale societatii.


Procurarea si distribuirea resurselor financiare ale statului se realizeaza in procesul repartizarii PIB, cu ajutorul unor metode si instrumente specifice, intr-un cadru juridic adecvat, in scopul satisfacerii nevoilor sociale si al influentarii activitatii economice. aceste prelevari si redistribuiri de resurse banesti au loc intre persoane fizice si juridice, prin intermediul autoritatilor publice si afecteaza, direct sau indirect, intreaga economie nationala si pe toti membrii societatii.

Conceptul finantelor publice cuprinde doua elemente esentiale:


Elemente ale conceptului de finante publice

Conceptul economic favorizeaza analiza mijloacelor de interventie a statului prin intermediul cheltuielilor si veniturilor publice;

Conceptul sociologic, datorita caruia se realizeaza protectia sociala a populatiei.


In procesul de creare si repartizare a produsului social se produc fluxuri materiale si banesti intre persoanele fizice si juridice participante la viata economico-sociala a societatii. Finantele publice reprezinta fluxuri banesti care se stabilesc intre persoanele fizice si juridice - pe de o parte si stat - pe de alta parte.

Relatiile sociale pe care le exprima finantele publice se grupeaza in doua mari categorii:


Categorii de relatii sociale pe care le exprima finantele publice

de colectare, respectiv agentii economici si membrii colectivitatii care participa ca persoane fizice transfera fonduri banesti, fara contraprestatie directa, catre stat, ca reprezentant al colectivitatii;

de repartitie, respectiv statul dirijeaza fondurile publice catre beneficiarii acestora, care pot fi agenti economici sau persoane fizice.


Sfera finantelor publice este mai ingusta decat a relatiilor banesti, deoarece ele presupun numai transferuri de valoare, in timp ce relatia baneasca poate sa faca, pe langa transferul de valoare, si schimbarea formei valorii, prin relatie reciproca marfa-bani.

Serviciile publice

Intr-o acceptiune larga a sferei sale de activitate, Statul produce bunuri si servicii foarte diverse, de la educatie la electricitate si de la aparare nationala la anumite servicii bancare. In pofida marilor diversitati, aceste produse pot fi grupate ain doua categorii distincte:

pe de o parte, prin intermediul administratiilor publice, Statul produce servicii colective cu titlu gratuit sau semi-gratuit, cum sunt cele referitoare la educatie, aparare, sanatate;

pe de alta parte, prin intrprinderile publice, Statul produce bunuri si servicii necesare populatiei, la preturi mai mult sau mai putin la nivelul “pietei” - spre exemplu: energie electrica, servicii de transport etc.Utilizarea echipamentelor colective municipale, apelarea la serviciile invatamantului public, protectia oferita de politie sau de armata nationala, accesul la ingrijirea sanatatii s.a. decurg din ceea ce este denumit, cu termen generic, economie publica necomerciala, adica productia si consumul de servicii colective.

Sub denumirea de servicii colective sunt desemnate serviciile prestate cu titlu gratuit  sau semi-gratuit si finantate de o autoritate publica - centrala sau locala. Exista o mare diversitate, atat in ceea ce priveste natura acestor servicii, cat si a organizatiilor care le produc:

serviciile oferite pot fi din domeniul invatamantului, sanatatii publice, justitiei, telecomunicatiilor, etc.;

producatorii ofertanti pot fi Statul central, colectivitatile locale, organismele de securitate sociala s.a.

In ceea ce priveste natura serviciilor colective, bunurilor si serviciilor productive - sau comerciale - li se opun serviciile colective - sau necomerciale. Daca primele fac obiectul unui consum individualizat, cele din urma se numesc adesea “invizibile”, in sensul ca in cele mai multe cazuri, nu se poate preciza a priori care sunt beneficiarii acestor prestatii. De asemenea, bunurile comerciale sunt vandute pe piata la un pret remuneratoriu pentru producatori, in timp ce serviciile colective sunt furnizate cu titlu gratuit sau partial gratuit.

In previzionarea activitatii sale economice atat pentru o perioada scurta cat si pentru una mai lunga de timp, Statul este pus in situatia de a alege intre mai multe si dificile alternative, referitoare la natura serviciilor colective si rolul acestora in societate:

alternative legate de mecanismele pietei concurentiale:

care ar fi nivelul ce trebuie fixat pentru oferta

cum sa stabileasca pretul sau tariful serviciilor

cum sa evite risipa in consumul acestora.

alternative care privesc situatia economica. Intr-un context de criza globala - si in special al unei crize financiare cu care s-ar confrunta autoritatea publica - productia degajata de aceasta ar trebui sa evolueze in sensul unei restrangeri de activitate sau intr-un context mai larg de cautare a mijloacelor de amplificare a procesului de economisire.

alternative referitoare chiar la activitatea productiva. In imposibilitatea de a realiza in acelasi timp cantitate si calitate in ceea ce priveste serviciile colective, ce ar trebui ales dintre acestea, in conjunctura economico-sociala data.

Un bun sau un serviciu public va fi definit prin caracteristicile urmatoare:

Definirea bunurilor publice, private si mixte.


y        este destinat consumului public in general si daca o persoana il consuma, aceasta nu impiedica consumul, din acelasi bun, al altei persoane;

y        persoanele care nu pot plati pentru bunul sau serviciul respectiv nu pot fi excluse de la consumarea acestuia;

y        este accesibil tuturor sau majoritatii beneficiarilor tinta sau publicului larg si este finantat din fonduri publice;

y        producerea sau executarea bunului / serviciului public nu se realizeaza in scopul obtinerii de profit, ci din consideratii de strategie sociala, politica, economica sau legislativa.

Invers, un bun sau un serviciu privat este acela care nu indeplineste aceste caracteristici, ceea ce inseamna ca:

y        serviciul este utilizat numai de cei care platesc pentru el;

y        persoanele care nu-l pot plati sunt excluse de la folosirea acestuia;

y        producerea sa este realizata in scopul de a obtine profit;

y        nu este destinat consumului public;

y        realizarea sa este finantata din surse private.



In concluzie, din punct de vedere operational, sintagma 'serviciu public' desemneaza o activitate de interes general pentru colectivitatea umana la care se refera, iar din punct de vedere institutional, serviciul public desemneaza o persoana juridica, privata sau publica prin care se realizeaza o activitate de interes general.

Avand in vedere schema ce cuprinde caractersticile care se afla la baza definitiilor de mai sus, marea varietate de servicii publice realizate de autoritatea publica din stat - centrala sau locala - este clasificata in functie de scopul realizarii acestora, respectiv din consideratii sociale, politice, legale sau economice.

Aceasta schema este aplicata unei game mari de servicii, care sunt caracterizate de unul sau mai multi parametri dintre cei prezentati, dar la niveluri si/sau grade de extindere diferite. In aceasta situatie, schema de clasificare va fi aplicata fiecarui serviciu prin atasarea caracteristicilor sale, precum si procentul in care acestea definesc respectivul serviciu.

Criterii de clasificare a serviciilor ca bunuri private, publice sau mixte


y        din punct de vedere economic:

Analizand ponderile caracteristicilor, acele bunuri ce se apreciaza ca avand o trasatura puternic 'economica' pot fi introduse in procesul de privatizare, adica de incredintare a gestionarii catre sectorrul privat. Serviciile cu caraceristici preponderent sociale, politice sau legale sunt considerate ca fiind de natura mai apropiata de serviciile publice.

y        din punctul de vedere al ofertantilor de servicii publice:

Fata de aceste considerente, cea mai mare parte a serviciilor / bunurilor ce se inscriu in schema de clasificare nu pot fi delimitate net ca fiind servicii publice sau servicii private, ci mai curand sunt mixte, deoarece au caracteristici si dintr-o categorie si din cealalta, in proportii diferite.

Mai mult, gama de servicii publice pe care o realizeaza o autoritate publica - centrala sau locala - variaza in functie de organizarea administrativa a statului, inclusiv de performanta administratiei publice in ansamblul ei.

Pentru a stabili care serviciu poate fi privatizat si care trebuie sa fie realizat de sectorul public, in circumstantele date, trebuie parcurse mai multe etape. Este important de analizat, in functie de conjunctura economico-sociala data, daca un serviciu ce se adreseaza intregii comunitati este realizat cu mai multa eficenta si eficacitate de sectorul privat sau de cel public.

Un exemplu graitor in acest sens il constituie sistemul energetic. Acesta este un serviciu public prin excelenta, dar exista state in care realizarea acestuia a fost transferata unor societati nationale – cu capital mixt sau chiar privat integral, ce functioneaza pe principii de profitabilitate, specifice sectorului privat. S-a constatat, insa, ca rezultatele nu sunt intotdeauna multumitoare (vezi caderea retelei de energie electrica din SUA si Canada in data de 15 august 2003), ceea ce conduce la necesitatea ca autoritatile administratiei publice – centrale sau locale – sa monitorizeze aceasta activitate.

Prima etapa consta in determinarea naturii bunului sau serviciului. Daca, prin natura sa, serviciul sau produsul constituie un bun public, acesta va ramane de competenta sectorului public, atat timp cat conditiile economico - sociale nu vor se vor schimba. Orice serviciu ce este perceput a fi de natura unui bun privat ar trebui privatizat, in masura in care sectorul privat este capabil sa-l realizeze la standardele necesare. Daca, insa, desi serviciul este de natura unui bun privat, dar conditiile momentului arata ca privatizarea nu aduce o eficientizarea serviciului respectiv, acesta va ramane bun public si eficientizarea sa va urma o alta abordare, apeland la descentralizarea functionale si/sau financiara.

La nivel national, tintele de stabilitate macroeconomica si crestere sustinuta implica necesitatea consolidarii fiscale, precum si disciplina in ceea ce priveste cheltuielile publice, la toate nivelurile administrative, fie acestea publice sau private, centrale sau locale.

In prezent, autoritatea publica din numeroase tari a promovat politici de liberalizare, privatizare, concesionare sau descentralizare a serviciilor publice, fie din proprie initiativa, fie la indemnul organismelor financiare internationale.

Obiectivul global cel mai important urmarit de stat prin astfel de actiuni este eficientizarea economica, rolul preponderent indeplinit de autoritatile publice constand in crearea mediului de afaceri capabil sa faciliteze operatiunile derulate de sectorul privat. In acest sens, statul se straduieste sa asigure firmelor infrastructura institutionala, legislativa si operationala care sa permita realizarea unor activitati profitabile, prin protejarea competitivitatii pe toate pietele interne. Esecurile pietei, chiar daca adeseori sunt inevitabile, vor fi corectate prin programe special implementate in acest scop.

Sectorul privat are rolul de principal instrument al cresterii economice intr-un mediu caracterizat de concurenta, mediu in care se dezvolta spiritul intreprinzator al agentului economic, care se straduieste sa scada costurile operationale pentru a fi capabil sa ofere pe piata preturi mai atractive.

Printr-o politica de liberalizare bine condusa, consumatorii vor beneficia de reducerea preturilor, producatorii de costurile mai scazute si de cresterea productiei si a productivitatii, pe ansamblu inregistrandu-se o marire a output-ului macroeconomic.

De asemenea, este general acceptat ca programele de liberalizare si privatizare implementate atat in tarile in curs de dezvoltare, cat si in tarile in tranzitie catre o economie concurentiala au insemnat intrarea intr-un proces - de multe ori indelungat - de refacere si modernizare a economiei. Aceasta inclinatie catre privatizare este, cel mai adesea, insotita de neincrederea in capacitatea sectorului public de a oferi populatiei servicii eficiente si eficace, la important si in corelatie cu cererea.

Practica a aratat, insa, ca nu toate serviciile publice pot fi privatizate, dar pentru o mai buna gestionare, acestea vor trebui sa fie realizate de persoane publice situate cat mai aproape de consumatori si aceste persoane pot fi autoritatile locale, in conformitate cu organizarea administrativa a statului.

Multe elemente care pledeaza in favoarea principiului potrivit caruia trebuie lasata piata sa furnizeze bunurile si serviciile. Intr-adevar, intreprinderile sunt constranse, pentru a supravietui, sa furnizeze produsele si prestatiile pe care le cer consumatorii; de altfel, concurenta intre intreprinderi ar trebuie sa asigure eficienta productiei lor de bunuri si servicii.

Exista situatii in care statul nu poate lasa jocului liber al concurentei intreaga responsabilitate a distribuirii resurselor. Este vorba de situatiile numite 'esecul pietei'[1], adica acelea in care pietele nu functioneaza foarte bine. Aceste situatii pot fi legate de productia anumitor bunuri si servicii speciale si anume:

c      bunurile si serviciile a caror productie face, in general, obiectul unui monopol, ca de exemplu distributia electricitatii, a gazelor, a apei si buna functionare a acestor sectoare, daca monopolurile exista, pentru a se asigura de faptul ca intreprinderile particulare nu abuzeaza de pozitia lor practicand tarife ridicate in timp ce furnizeaza servicii mediocre, statul poate impune o reglementare, poate prelua el insusi productia;

c      bunurile si serviciile al caror pret este imposibil de evaluat, ca de exemplu apararea sau politia: partea intreprinderilor particulare va fi foarte redusa, daca nu chiar inexistenta in aceste sectoare. Statul se poate angaja el insusi si constrange ansamblul populatiei de a le finanta prin impozit;

c      serviciile, ca de exemplu ridicarea deseurilor (gunoaielor)  menajere, care sunt destinate sa rezolve problemele de externalitate : intr-adevar, daca aceste servicii ar fi incredintate sectorului privat, multi oameni si-ar arunca gunoaiele in strada sau pe camp pentru a nu fi nevoiti sa plateasca un tarif pentru serviciul pe care il presteaza o intreprindere specializata. Statul poate sa-si asume acest tip de servicii sau sa ceara ca ele sa fie furnizate de sectorul privat; in orice caz, se obisnuieste ca aceste servicii sa fie finantate prin tarife si, numai in completarea cheltuielilor, daca este cazul, prin impozite sau alte prelevari obligatorii;

c      serviciile pe care populatia le consuma, uneori, mai putin decat ar dori statul, in special educatia si sanatatea, caci anumite persoane nu pot sa-si permita sa cheltuiasca mult in acest domeniu. Se intampla chiar ca parintii sa ignore interesul pe care il prezinta educatia si securitatea sociala pentru copiii lor. si aici, statul poate actiona asigurand el insusi aceste servicii, finantandu-le din fonduri publice.

O problema importanta este aceea de a stabili daca un bun sau un serviciu sa fie gestionat de sectorul public sau sa fie privatizat. Exista anumite servicii care sunt considerate in totalitate de ddomeniu public. Aceste servicii trebuie sa fie gestionate de sectorul public, care, in aceasta situatie, poate fi considerat ca una dintre partile ce se constituie in contractul social, cu populatia de cealalta parte.

Rolul sectorului public in producerea si gestionarea serviciilor publice



y        Serviciul este in responsabilitatea autoritatii centrale sau locale si este gestionat in conformitate cu legea[3].

y        Pentru buna executie a servicului public se stabilesc standarde de calitate - unii parametri, cum sunt calitatea apei, gradul de poluare etc. - ce trebuie sa fie conforme cu normele internationale sau cu alte prevederi cuprinse in documente oficiale.

y        Serviciul public promoveaza obiective strategice ale autoritatii responsabile si urmareste interesul colectivitatii - la nivel national sau local.

y        Sectorul public poate avea ca sarcina sa participe si sa sprijine  realizarea de catre sectorul privat a unor servicii publice (sau mixte) ce le-au fost incredintate spre executie, in cadrul contractului social dintre autoritate si colectivitatea respectiva. De exemplu, aici pot fi citate responsabilitati referitoare la pregatirea profesionala, cercetare-dezvoltare, mentinerea unui anumit nivel al calitatii controlului, performanta manageriala etc.

y        Pentru tarile in tranzitie, un rol foarte important al sectorului public consta in a urmari, cu scopul de a diminua gradual, volumul de subventii si, implicit, necesitatea controlului utilizarii acestora. Aceasta actiune este cu atat mai necesara cu cat directionarea respectivelor subventii creaza discriminari pozitive si/sau negative pe piata, cu efecte evident nefavorabile asupra liberei concurente. Considerentele de acest fel sunt cu atat mai valabile in cazul unor bunuri mixte, adica pot fi produse si oferite unei anumite categorii ale populatiei de o autoritate publica, concomitent cu realizarea acestora de catre sectorul privat. Solutia este de diminuare, intr-un ritm mai alert sau mai lent, a ponderii implicarii sectorului public in oferta acestui serviciu[4].

y        Cand serviciul reprezinta un beneficiu esential pentru comunitate, dar furnizarea lui necesita fonduri considerabile si, mai mult, recuperarea acestora se realizeaza intr-un timp indelungat, respectivul serviciu nu poate fi decat public, cel putin pentru o buna bucata de vreme. De exemplu, furnizarea energiei electrice, incluzand aici investitiile noi si de modernizare a centralelor, retelelor de distributie etc.

y        De asemenea, servicii publice prin excelenta sunt interventiile in caz de calamitate, in urma unor dezastre naturale, combaterea daunatorilor, a secetei etc.

Rolul finantelor publice in economiile moderne

Sistemul economic este unul dintre cele mai importante, de rezultatele economice depinzand in cea mai mare masura atat calitatea vietii populatiei, cat si pozitia tarii in plan international.

Sistemul economic adoptat la nivel national trebuie sa tina seama de conditiile concrete din fiecare etapa istorica. El va trebui sa dispuna de o relativa stabilitate, respectiv reglarea activitatii economice se va realiza fie prin mijlocirea pietei concurentiale, fie prin intermediul planului de stat, cu caracter preponderent imperativ. In tarile cu economie planificata, instrumentul de baza al conducerii economiei nationale este planul directiva, in timp ce in tarile cu economie de piata, rolul hotarator in reglarea (autoreglarea) proceselor economice il are piata concurentiala.

Mecanismul economic este o modalitate de functionare a sistemului economic si a componentelor sale; el este format din totalitatea principiilor, corelatiilor, formelor, metodelor, instrumentelor si parghiilor economice, reglementate legal, pe baza carora si prin care agentii economici realizeaza, regleaza si perfectioneaza propria lor activitate, tinand seama de principiul rationalitatii economice. Practic, mecanismul economic este alcatuit dintr-o serie de subsisteme de functionare si reglare, cum sunt, de pilda, mecanismul preturilor, mecanismul formarii veniturilor, mecanismele bugetare, mecanismele bursiere etc. Mecanismul economic caracterizat prin raporturile libere intre agentii economici este denumit mecanism al economiei de piata, iar cel bazat pe raporturi de comanda mecanism al economiei planificate.

In vederea stabilirii echilibrului general economic intr-o economie de piata, se folosesc numeroase mijloace, instrumente, institutii caracteristice piatei concurentiale care joaca un rol hotarator in reglarea, respectiv autoreglarea, proceselor economice. In tarile cu economie de piata, si cu atat mai mult in tarile aflate in tranzitie catre o economie de piata, rolul statului actioneaza pe de o parte ca autoritate  publica si, pe de alta parte, ca producator si consumator de bunuri si servicii, organizator si finantator al asigurarilor si protectiei sociale, bancher si contractant de imprumuturi, asigurator sau asigurat.

In domeniul financiar, mecanismul adoptat intr-o economie de piata cuprinde numeroase elemente, prin intermediul carora se produc efecte semnificative in domeniul financiar, dar si in domenii ce tin de economia reala, sectoarele monetar, valutar etc. Cele mai importante elemente ale mecanismului financiar sunt:


Elementele mecanismului financiar

y        sistemul fondurilor de resurse financiare

y        parghiile financiare utilizate de stat pentru a influenta activitatea economica

y        metodele utilizate in managementul financiar

y        cadrul institutional, respectiv institutiile si organizatiile financiare

y        cadrul juridic, alcatuit din legi, decrete, hotarari si alte reglementari cu caracter normativ in domeniul financiar

Statul are un rol hotarator in repartizarea venitului national (a valorii nou create) prin prelevarea unei cote din acesta la fondurile de resurse financiare publice. De asemenea, statul influenteaza major activitatea economica prin instrumente economico-financiare, cum sunt: impozitele si taxele, granturile directionate sau nu, finantarea din fonduri publice a serviciilor publice realizate de administratiile centrale si locale, managementul prudential al creditului si al dobanzii, cursul de schimb si regimul valutar etc.

La nivel macroeconomic, bugetul de stat reprezinta, intr-o economie de piata, un plan financiar pe termen scurt. Pentru termene medii sau lungi se elaboreaza bugete-program, prin care se planifica cheltuielile publice mai indelungate, cum ar investitiile, concomitent cu prognozarea veniturilor corespunzatoare.

Finantele publice au un rol deosebit de important si, in acelasi timp, activ, atat in satisfacerea nevoilor populatiei, cat si pentru realizarea obiectivelor economice propuse prin programele guvernamentale. Acestea reprezinta obiective de interes national, care pot fi infaptuite pe termen mediu sau lung si cu eforturi financiare considerabile.



In acest sens, din fondurile publice autoritatile competente aloca fonduri pentru:


Destinatiile fondurilor publice

desfasurarea actiunilor cu caracter social, respectiv pentru educatie si invatamant, in domeniul sanitar, pentru odihna si tratament, cultura s.a.;

realizarea actiunilor economice in diverse sectoare, cum ar fi: infrastructura feroviara si rutiera, senalul navigabil si aeroporturile, posta, telefon, telegraf, energia, irigatiile, exploatarea forestiera etc.;

ordinea interna, apararea tarii si sustinerea relatiilor externe, in scopul acoperirii necesitatilor de finantare a fortelor armate, a functionarii Presedintiei, Guvernului, administratiei publice centrale si locale, a institutiilor care mentin ordinea publica si care indeplinesc relatiile diplomatice ale tarii;

pregatirea profesionala a fortei de munca, astfel incat sa corespunda exigentelor impuse de conditiile tehnologice noi;

asigurarea si consolidarea democratiei, urmarindu-se respectarea drepturilor minoritatilor, stabilirea si indeplinirea acordurilor bi si multilaterale, integrarea europeana;

protejarea mediului inconjurator si desfasurarea de actiuni sustinute in vederea imbunatatirilor conditiilor de mediu.


Fiecare etapa istorica are prioritatile sale specifice, in functie de situatia concreta in care se afla viata economico-sociala. Astfel, daca s-a constatat o subdimensionare a resurselor finantelor publice, aceasta s-a reflectat in neasigurarea cu forta de munca calificata, in sustinerea necorespunzatoare a activitatilor economice, in calitatea productiei.

Constituirea unor fonduri publice de resurse financiare, precum si gestionarea acestora reprezinta un proces obiectiv, necesar in toate tarile, indiferent de oranduire sociala, dezvoltare economica, politica a protectiei sociale etc. Finantele publice isi indeplinesc rolul in economie prin intermediul a doua functiuni: functia de repartitie si cea de control.


Functia de repartitie a finantelor publice

Functia de repartitie a finantelor publice se manifesta prin doua faze distincte, dar strict corelate intre ele: constituirea fondurilor publice si distribuirea acestora.

Fondurile publice se formeaza prin transferul catre autoritatile publice de resurse financiare de la agentii economici (regii autonome, societati comerciale cu capital majoritar de stat, mixt sau privat, intreprinzatori particulari, institutii publice si unitati subordonate acestora) si populatie (persoane fizice rezidente in tara sau strainatate)

Formele pe care le imbraca aceste transferuri sunt: impozite, taxe, contributii pentru asigurari sociale, varsaminte din profitul regiilor autonome, a institutiilor publice, venituri din valorificarea unor bunuri ale statului etc.; imprumuturi de stat primite de la persoane juridice si fizice, rambursari de credite acordate, donatii s.a. In cea mai mare parte, resursele finantelor publice provin din distribuirea valorii adaugate brute (exprimata, in general, prin macroindicatorul Produs Intern Brut) care a rezultat in desfasurarea procesului economic. Ele sunt constituite din participarea tuturor sectoarelor economiei nationale, indiferent de forma de proprietate (de stat, privata, mixta, cooperatista), precum si de la populatie.

A doua faza a functiei de repartitie a finantelor publice este distribuirea fondurilor constituite. Aceasta se realizeaza tinand seama de nevoile sociale si economice, exprimate prin cereri de resurse financiare din partea organismelor abilitate si de disponibilitatile de astfel de resurse. Atat la proiectarea bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale, cat si in timpul derularii acestora, autoritatile competente actioneaza pentru echilibrarea cerere-oferta de resurse bugetare, avand in vedere prioritatile sociale si economice nationale.

Formarea si distribuirea fondurilor publice presupune fluxuri multiple, provenienta si dimensiunea fondurilor fiind in continua transformare, in functie atat de performantele economiei, cat si de politica adoptata de autoritatile competente in domeniul protectiei sociale, dezvoltarii unor sectoare economice, tinand, totodata, seama de influenta factorilor externi.


Functia de control a finantelor publice

Functia de control a finantelor publice decurge din faptul ca fondurile care se constituie la bugetul de stat, la bugetele locale si la bugetul asigurarilor sociale apartin intregii societati. Finantele publice trebuie sa asigure resursele bugetare necesare satisfacerii nevoilor obstesti; sa dirijeze aceste resurse in functie de prioritatile societatii, prioritati care sunt stabilite de autoritatile competente; sa determine utilizarea resurselor financiare publice in conditii de maxima eficienta economica, sociala etc.; sa urmareasca armonizarea intereselor imediate ale societatii cu cele de perspectiva.

Datorita faptului ca finantele publice provin in cea mai mare parte din distribuirea valorii nou create la nivel national, a aparut necesitatea controlului riguros asupra formarii, distribuirii si utilizarii Produsului Intern Brut, concomitent cu pastrarea integritatii si buna gospodarire a patrimoniului public, precum si incasarea la timp si integrala a creantelor statului.

Prin exercitarea functiei de control a finantelor publice se impiedica irosirea avutului obstesc, efectuarea de cheltuieli care nu sunt in concordanta cu prevederile legale in vigoare, prejudiciul avutului public, in acelasi timp cu actiunile indreptate catre inlaturarea dezordinii si indisciplinei in gestionarea valorilor publice.

Organele abilitate sa exercite functia de control a finantelor publice au sarcina de a verifica integritatea avutului public, eficienta utilizarii finantelor publice, legalitatea si oportunitatea cheltuielilor institutiilor publice, respectarea obligatiilor contractuale, a celor fata de buget, fata de creditori etc.


Organele care sunt abilitate sa efectueze control financiar

Parlamentul

Guvernul

Curtea de Conturi

organe ale Ministerului Finantelor Publice (Garda Financiara si Directia Generala a Controlului Financiar de Stat, Directia Generala a Vamilor)

Directiile Generale ale Finantelor Publice din teritoriu

bancile si alte institutii bugetare care participa la executarea de casa a bugetului

controlul financiar intern din intreprinderi cu capital majoritar de stat si institutii publice


Sfera de control a finantelor publice la nivel national cuprinde activitatea economica, activitatea de educatie si cea cultural-stiintifica, ocrotirea medicala, protectia si asistenta sociala, ordinea publica si apararea nationala, promovarea relatiilor cu alte tari.

Pentru fiecare domeniu care face obiectul controlului finantelor publice sunt urmarite trei aspecte: indeplinirea corespunzatoare a sarcinilor specifice (de exmplu realizarile in productie, rezultatele in invatamant etc.); respectarea nivelului programat al efortului financiar al statului pentru sustinerea activitatii; aparitia efectelor utile pentru societate rezultate in urma desfasurarii activitatii respective, efecte care se pot exprima in bani. In cazul ultimelor doua aspecte, controlul efect-efort exercitat asupra activitatii economice este mijlocit de expresia baneasca, respectiv de asa numitul control prin leu. Acesta din urma are, insa, o sfera mai larga, cuprinzand, pe langa controlul financiar propriu-zis, si formarea preturilor, circulatia baneasca etc.

Controlul financiar urmareste conditiile in care se formeaza fondurile publice, modul de repartizare a acestora pe beneficiari, precum si eficienta utilizarii lor de catre institutiile publice si agentii economici cu capital de stat. El se realizeaza in faza de repartitie si analizeaza provenienta resurselor si destinatia acestora, nivelul finantelor publice, titlul cu care se mobilizeaza si cel cu care se repartizeaza fondurile, gradul de fiscalitate (totalul prelevarilor prin impozite si taxe raportat la Produsul Intern Brut ), gradul de redistribuire intre diferitele sectoare economico-sociale, zone geografice etc., modul de echilibrare intre resurse si destinatii, caile de acoperire a necesarului de resurse neacoperit.

Functia de control a finantelor publice este strans legata de functia de repartitie, dar are o sfera de aplicabilitate mai larga. Cele doua functii se interconditioneaza, respectiv functia de repartitie creeaza conditiile pentru exercitarea functiei de control, iar aceasta din urma genereaza alte domenii pentru functia de repartitie, statul foloseste mai multe cai de prelevare a veniturilor, putandu-se inlocui prelevarea nerambursabila la buget cu avansarea rambursabila, in functie de conditiile concrete in care se gaseste economia nationala in momentul respectiv.

Controlul financiar se exercita asupra activitatii productive desfasurate de societatile comerciale cu capital majoritar de stat, vizand toate elementele productiei (resursele, rezultetele) pana la incasarea contravalorii finite livrate in afara.

In faza schimbului, controlul financiar verifica realizarea in bani a marfurilor, valoarea de intrebuintare a acestora, costurile corelate cu pretul de livrare, viteza de circulatie a marfurilor produse, forta de munca implicata, stocurile de produse finite ce rezulta in urma desfasurarii procesului de productie-livrare.

In faza consumului, controlul se exercita asupra indicatorilor de performanta a procesului productiv, respectiv consumul de materii prime, materiale etc., gradul de valorificare a acestora, coeficientul de scoatere s.a.; rentabilitatea; cursul de revenire la export etc. Pentru institutiile publice din sfera nemateriala controlul financiar urmareste cheltuielile materiale in corelatie cu indicatorii specifici de realizare a activitatii proprii.

Rolul bugetului de stat se manifesta in activitatea economica, financiara, dar si in cea sociala:


Rolul bugetului public national

y        din punct de vedere financiar, asigura mobilizarea si distribuirea resurselor financiare ale statului, permitand acestuia sa-si indeplineasca sarcinile si functiunile;

y        din punct de vedere economic, bugetul de stat cuprinde o serie de instrumente si tehnici de interventie in activitatea economico-sociala, prin intermediul carora statul isi desfasoara politica de stimulare economica si de protectie sociala


Aplicarea de politici fiscale si bugetare implica utilizarea de instrumente adecvate in vederea realizarii obiectivelor politicii economice promovate de autoritati.

O cerinta fundamentala pentru aplicarea corecta si eficienta a unei politici economice (inclusiv in domeniul fiscal, bugetar etc.) este studierea in profunzime a mediului economic in care se aplica aceste politici, cunoasterea caracteristicilor si corelatiilor cauzale stabilite in cadrul activitatii economico-sociale, pentru a putea prevedea reactia economiei la diversi stimuli exogeni produsi de actiunea parghiilor utilizate de politicile economice, fiscale, bugetare, monetare etc.

Formularea si implementarea politicilor economice reprezinta un proces complex, in care unul dintre cele mai importante roluri il joaca structura institutionala a societatii, inclusiv reglementarile si procedurile de determinare si implementare a obiectivelor economice. Intr-o economie de piata, obiectivele la nivel national sunt stabilite in urma dezbaterilor pe scara larga, care implica participarea institutiilor cheie ale vietii societatii democratice, cum sunt Parlamentul si executivul, potrivit unor mecanisme statuate prin legile fundamentale ale tarii, ceea ce presupune aplicarea regulilor impuse de votul majoritar.

Guvernul sau organismele executive sunt organizate in diferite departamente sau ministere, in vederea aplicarii eficiente a programelor economico-sociale realizate in scopul atingerii obictivelor propuse, cum ar fi imbunatatirea invatamantului, educatiei, sanatatii, apararii nationale.Toate aceste programe au o trasatura comuna - necesitatea de finantare a cheltuielilor proprii.

Intr-o economie planificata, finantarea se realizeaza la nivel centralizat, dirijata cu scopul de indeplinire a planului, indiferent de cerintele reale ale dezvoltarii tarii.

Intr-o economie de piata, rolul Ministerului Finantelor Publice este preponderent pentru desfasurarea procesului de finantare a cheltuielilor publice, in conformitate cu politica fiscala si bugetara care se inscrie in politica economica globala a autoritatilor publice. Deoarece preturile sunt flexibile, este necesar sa se utilizeze metode si tehnici diferite pentru a determina nivelul corespunzator al cheltuielilor pentru fiecare departament in parte.



 


Intrebari si raspunsuri pentru fixarea cunostintelor

Care este cel mai agregat indicator macroeconomic :

a)     indicele general al preturilor de consum

b)     Produsul Intern Brut

c)      soldul bugetului general consolidat

Ce reprezinta notiunea de finante:

a)     relatiile banesti dintre agentii economici, populatie si exterior



b)     relatiile de formare a veniturilor in societate

c)      relatiile de repartitie a Produsului Intern Brut si fac parte din baza economica a societatii


Precizati care este scopul finantelor publice este:

a.      satisfacerea nevoile generale ale populatiei

b.      punerea la dispozitia autoritatilor a sumelor de bani necesare pentru protectia sociala a populatiei

c.      furniza fonduri agentilor economici si populatiei pentru a se dezvolta


Cum pot fi definite finantelor publice:

(a)    Fonduri banesti la dispozitia statului

(b)    Mijloace de interventie a statului in economie.

(c)    Metode de gestionare a banului public.

(d)    Act juridic prin care se preia la dispozitia statului o parte din PIB, in scopul realizarii functiilor si sarcinilor statului.

(e)    Relatii sociale, de natura economica, care apar in procesul constituirii fondurilor publice


Comletati enuntul: “Relatiile financiare publice in sens restrans reprezinta transferuri de resurse financiare fara echivalent si cu titlu .; astfel de relatie financiara este realizata prin intermediul bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale si fondurilor speciale

nerambursabil


Completati enuntul: “ Relatiile financiare publice in sens larg cuprind, pe langa transferurile de resurse financiare fara echivalent si cu titlu nerambursabil si transferuri sau .. de resurse banesti, in schimbul unei contraprestatii de care pot beneficia toti participantii la fonduri sau numai unii dintre acestia (de exemplu fondurile de asigurari, fondul de somaj, fondul pentru pensia suplimentara)

obligatorii sau facultative


Care sunt formele pe care le imbraca transferurile de la agentii economici si populatie catre autoritatile publice prin care se constituie finantele publice

(a)    impozite si  taxe

(b)    contributii pentru asigurari sociale

(c)    varsaminte din profitul regiilor autonome, a institutiilor publice;

(d)    venituri din valorificarea unor bunuri ale statului etc.;

(e)    imprumuturi de stat primite de la persoane juridice si fizice;

(f)      rambursari de credite acordate;

(g)    donatii s.a


Principalele obiective ale functiei de control a finantelor publice sunt:

(a)    asigure resursele bugetare necesare satisfacerii nevoilor obstesti;

(b)    sa dirijeze aceste resurse in functie de prioritatile societatii, prioritati care sunt stabilite de autoritatile competente;

(c)    sa determine utilizarea resurselor financiare publice in conditii de maxima eficienta economica, sociala etc.;

(d)    sa urmareasca armonizarea intereselor imediate ale societatii cu cele de perspectiva


Domeniile vietii economico-sociale ale tarii in care se desfasoara controlul finantelor publice:

(a)    activitatea economica,

(b)    activitatea de educatie si cea cultural-stiintifica,

(c)    ocrotirea medicala

(d)    protectia si asistenta sociala

(e)    ordinea publica si apararea nationala

(f)      promovarea relatiilor cu alte tari.


Controlul exercitat de finantele publice are ca obiective :

(a)    provenienta resurselor

(b)    destinatia acestora

(c)    nivelul finantelor publice

(d)    titlul cu care se mobilizeaza si cel cu care se repartizeaza fondurile

(e)    gradul de fiscalitate (totalul prelevarilor prin impozite si taxe raportat la Produsul Intern Brut )

(f)      gradul de redistribuire intre diferitele sectoare economico-sociale, zone geografice etc.

(g)    modul de echilibrare intre resurse si destinatii

(h)    caile de acoperire a necesarului de resurse neacoperit.



&

 


Teme



Functiile finantelor publice in economiile moderne concurentiale

Conceptul de finante publice si rolul acestora in economiile moderne

Servicii publice si servicii private – prezentare comparativa





Esecul pietei (defaillace du marché in franceza sau weakening or sagging of the market in engleza) inseamna nereflectarea la nivelul pretului stabilit pe piata a unor costuri sau beneficii asociate productiei sau consumului. Cand costul marginal al productiei nu este egal cu pretul pietei apare ineficienta economica a pietei.

Externalitate - efectul actiunii unui agent economic asupra altor agenti economici fara contrapartida monetara. Acest efect nu este prevazut si nu se tine seama de el in ansamblul activitatii economice.

Cadrul legislativ pentru fiecare serviciu public este format dintr-una sau mai multe legi organice, precum si din legile privind respectivul serviciu. De exemplu, in Romania, serviciile publice de gospodarie comunala se supun Legii nr.215/2001 a administratiei publice locale si Legii nr.189/1998 a finantelor publice locale (ce va fi inlocuita la 1 ianuarie 2004 de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.45/2003), ca legi organice si Legii nr.326/2001 a serviciilor publice de gospodarie comunala, Legii nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, Legii nr.219/1998 privind regimul concesiunilor.

De exemplu, in domeniul imobiliar, unde pentru persoanele defavorizate autoritatile centrale si locale asigura dreptul la o locuinta, cu chirie sau cu posibilitatea de a o cumpara in conditii foarte avantajoase. (Legea nr.116/2002 privind combaterea excluziunii sociale).






Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre finate publice

Constructia teoriei financiare
Decizia de investitii in mediu probabilistic
Decizii de finantare pe termen lung
Analiza cheltuielilor publice
Sistemul resurselor financiare publice
Imprumuturile de stat. datoria publica
Uniunea europeana
Ajutorul de stat
Bugetul de stat al romaniei
Analiza bugetului regatului unit al marii britanii si irlandei de nord in perioada 2000-2006
Analiza bugetului de stat al germaniei
Acquis-ul comunitar si uniunea economica si monetara
Impozitarea prevazuta de acquis-ul comunitar
Romania intre fiscalitate si politici fiscale







































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare