StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Lumea poate si a ta
FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale)

StiuCum Home » FINANTE » sisteme fiscale
Trimite articolul prin email Caracteristicile generale ale sistemului fiscal Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Caracteristicile generale ale sistemului fiscal



Caracteristicile generale ale sistemului fiscal

1. Cadrul de referinta


Studiul sistemelor fiscale necesita luarea in considerare a doi parametri: unul de natura spatiala, iar altul de natura temporala.

Parametrul spatial are in vedere existenta unei multimi de teritorii locuite, organizate din punct de vedere administrativ si politic, intr-un stat. Fiecarei tari ii corespunde un sistem fiscal cu o structura, comportament si obiective bine determinate.




Luarea in considerare a parametrului spatial corespunde principiului teritorialitatii impozitului, care este in concordanta cu suveranitatea fiscala a Statului de a institui impozite. Acesta este influentat de nivelul si structura surselor de venituri, de necesitatile financiare ale institutiei bugetare si de conceptiile etice si politice ale guvernelor. Importanta sa rezida in mai multe aspecte.

Prezinta importanta tehnicile prin care se actioneaza fie pentru evitarea dublei impuneri internationale a veniturilor, fie pentru combaterea evaziunii fiscale internationale stabilite prin cadrul legislativ national si acorduri fiscale internationale.

In cadrul unei tari poate exista o dubla impunere nationala a unor venituri, care nu contravine principiului teritorialitatii, intrucat tine de nivelul fiscalitatii promovat prin politica fiscala.

In contextul largirii pietelor prin tendinta de inglobare regionala, acest parametru capata noi valente, intrucat pune problema armonizarii si ulterior, a crearii unor sisteme fiscale omogene la nivel regional.

Parametrul timp corespunde principiului anualitatii impozitului, determi­nat de anualitatea exercitiului financiar si a institutiei bugetare, corelat cu cazurile de retroactivitate prevazute de lege.

Fiecare sistem fiscal include o multime (T) de momente de timp (ti):


T =


Daca in anumite momente de timp succesive sistemul fiscal poate avea o structura si obiective de politica fiscala bine stabilite, in schimb, in fiecare moment tiI T, dimensiunea fluxurilor de intrare in sistem influenteaza starea si fluxurile de iesire ale acestuia. Schimbarea structurii sistemului ca urmare a deciziei factorului uman, influenteaza asupra fluxurilor de intrare si de iesire din sistem, contribuind la modificarea starii sale anterioare.

Daca primul parametru delimiteaza un sistem fiscal de alt sistem fiscal, al doilea parametru contribuie la intelegerea si reflectarea actiunii si caracterului dinamic al acestuia.


2. Elementele si relatiile sistemului fiscal


Sistemul fiscal (SF) este un sistem complex, alcatuit dintr-un ansamblu de elemente (E), intre care exista o multitudine de relatii (R):


SF =

unde:

E =


Acestea influenteaza structura si comportarea sistemului, contribuind la realizarea obiectivelor sale.

Elementele fixeaza limitele analizei sistemului contribuind la delimitarea acestuia. In timp ce unele sunt de natura economica si sociala, altele sunt creatii intelectuale, dar toate fac obiectul reglementarilor juridice. Cum sunt extrase din infinitul concret? Ce transformari sufera pentru a raspunde obiectivelor sistemului?

In cadrul fiecarei tari subiectii utilizeaza factorii de productie de care dispun, desfasurand tranzactii evaluabile monetar, destinate realizarii unor activitati de natura economica, localizabile temporal si spatial, in scopul obtinerii de venituri.

Privite prin prisma constituirii si utilizarii veniturilor, se pot identifica urmatoarele activitati economice care constituie cauza tranzactiilor:

crearea veniturilor prin producerea de bunuri si servicii (productie)

utilizarea veniturilor prin consumul de bunuri si servicii (consum)

utilizarea veniturilor prin formarea patrimoniului (acumulare)

angajarea, respectiv acordarea de credite (finantare)

Statul nu are posibilitatea preluarii directe a unei parti din venit in momentul crearii sale si prin urmare, o fractiune este preluata cu ocazia repartizarii veni­tului intre subiectii economici participanti si a consumului acestuia.

Materia impozabila, reprezentata de venitul realizat, repartizat, consumat si capitalizat, constituie un element evolutiv complex, care se poate descompune in elemente simple.

Materia impozabila care poate face obiectul unor exonerari, deduceri si abateri cuprinde:

venituri din munca, respectiv salarii si alte venituri asimilabile acestora;

venituri din capital, respectiv rente, chirii, arenzi, dividende, dobanzi;

venituri produse de agentii economici, sub forma beneficiilor din industrie, comert, agricultura;

circulatia si consumul veniturilor. Se impune a preciza ca desi circulatia bunurilor este aleasa ca baza de referinta, in realitate consumul sau utilizarea venitului este lovit prin prelevarea fiscala. Deci in urma tranzactiilor, venitul este lovit cand acesta este schimbat contra unui bun sau serviciu. Apar situatii cand capitalul constituit in cadrul procesului de economisire este lovit.

Din cele expuse rezulta caracterul complex al materiei impozabile. Intrucat venitul are un caracter de periodicitate, comparativ cu averea (constituita din bunuri si drepturi apartinand persoanelor private si publice, ca urmare a procesului de economisire si investitie), fiind influentat nu numai de nivelul afacerilor dar si de evolutia preturilor, rezulta caracterul evolutiv (in sens pozitiv sau negativ) a materiei impozabile.

Din ansamblul subiectilor existenti in economie o parte apartin sistemului fiscal.

Care sunt criteriile de grupare?

Care sunt subiectii care constituie elemente ale sistemului fiscal?

Atunci cand se analizeaza subiectii (persoane fizice si juridice) din economie, se poate utiliza criteriul sociologic, criteriul functional, criteriul institutional. Totusi aceste criterii nu sunt satisfacatoare pentru analiza sistemica a domeniului fiscal. In consecinta se impune utilizarea unui criteriu specific, care poate fi numit criteriu fiscal. Exista vreo interferenta intre primele trei criterii si criteriul propus?

Optica sociologica care presupune gruparea in functie de apartenenta la o clasa sociala intr-o anumita perioada de timp, a determinat aparitia unor teorii fiscale cu privire la repercusiunea, incidenta si efectele impozitelor care s-au dovedit a fi eronate.

Criteriul functional care are in vedere functiile subiectilor in cadrul proceselor de productie, consum, acumulare, finantare, prezinta importanta cand se urmareste actionarea prin intermediul impozitelor asupra acestor procese si a subiectilor participanti.

Criteriul institutional are in vedere sectoarele institutionale in care actioneaza subiectii din economie. Acesta asigura cunoasterea functiei princi­pale exercitate de subiecti, fluxurile monetare si financiare dintre sectoare, permitand determinarea 222i81c agregatelor de productie (PIB si PNB) si agregatului de venit (VN). Deci se pot cunoaste fluxurile de consum si de distributie a veniturilor, inclusiv fluxurile prelevarilor fiscale catre administratiile publice (centrala si locale). Aceste fluxuri informationale sunt utile nu numai la fundamentarea politicii fiscale, dar si la cuantificarea finalitatii sistemului, a actiunii sale asupra mediului economico-social.

Criteriul fiscal are in vedere pozitia subiectilor in raport cu procesul de impunere: subiecti platitori (contribuabili de drept), subiecti suportatori (de fapt sau reali), subiecti cu functie legislativa si de decizie, subiecti cu functie de executie si subiecti cu functie de control. Acestia constituie ansamblul elemen­telor prestabilite ale sistemului, cu exceptia subiectilor suportatori care apar ca rezultat al tehnicilor de impunere, a relatiilor si fortelor pietei.

Dar cum calitatea de subiect platitor si respectiv suportator este conditionata de existenta materiei impozabile si natura acesteia, care constituie elementul de distinctie, se impune corelarea criteriului fiscal cu cel institutional, pentru a pregati cadrul de dezbatere cu privire la reflectarea si cuantificarea actiunii sistemului fiscal.

Acelasi subiect poate fi in acelasi timp atat contribuabil de drept, cat si contribuabil real, sau se poate situa intr-o singura pozitie in raport cu prelevarea fiscala. Acestia actioneaza in majoritatea sectoarelor institutionale ale economiei, respectiv in: societati si cvasisocietati nefinanciare, institutii de credit, societati de asigurari, gospodarii, intrucat restul lumii nu constituie un veritabil sector institutional. Acesta reflecta doar fluxurile destinate strainatatii sau produse in strainatate si destinate agentilor nationali.

Subiectii care compun administratiile particulare fara scop lucrativ constitu­ie subiecti suportatori pentru un numar mic de impozite si subiecti platitori in functie de modul de impunere a veniturilor de natura salariala precum si atunci cand in afara obiectului de activitate principal, acestia desfasoara activitati aducatoare de beneficii Oricum contributia fiscala a subiectilor din acest sec­tor, este nesemnificativa in raport cu a subiectilor care activeaza in restul sectoarelor.

Restul subiectilor, respectiv cei cu functii legislative si de decizie, de executie si de control, impreuna cu alte institutii publice, intra in componenta sectorului administratiilor publice. Acestia reprezinta in fapt, ansamblul de organe ale Statului, cu competente generale si respectiv cu competente speciale in domeniul fiscal, respectiv aparatul fiscal in sens larg.

Sistemul fiscal mai cuprinde elemente modificabile, stabilite de organele de decizie si legislative. Acestea sunt cotele sau tarifele de impunere, care cuprind ansamblul de procente (cote procentuale proportionale, cote procentuale progresive simple si pe transe, cote procentuale regresive) si sume fixe. Rolul acestora este de a servi la stabilirea cuantumului obligatiilor fiscale ale subiectilor platitori, respectiv a creantei fiscale pe care puterea publica o are asupra acestora.

Relatiile care apar intre elementele sistemului, ca urmare a metodelor de evaluare a materiei impozabile, a procedeelor de determinare si modificare a cuantumului obligatiilor fiscale, a metodelor de percepere, a stabilirii subiectilor platitori, a modului de gestionare a creantelor fiscale de catre stat, sunt proprii sistemului fiscal. Acestea constituie relatiile interne ale sistemului.

Aceste relatii sunt influentate de natura si fluctuatiile fluxurilor de venituri ale subiectilor economici, influentand numarul contribuabililor chiar in lipsa modificarii cotelor. Atunci cand fluxurile de venituri cresc pentru anumite categorii de impozite, unii subiecti devin contribuabili, iar altii intra sub influenta unor cote mai mari. Scaderea fluxurilor de venituri conduce la scaderea numa­rului de contribuabili si la incidenta unor cote mai reduse suportate de altii.

Prin urmare, sistemul fiscal nu este de tip inchis ci are un caracter deschis. Existenta relatiilor externe semnifica interdependenta dintre sistem si mediul economic, care actioneaza asupra sa si asupra caruia la randul sau actioneaza direct sau indirect. Aceste relatii se manifesta sub forma unor fluxuri de intrare si de iesire din sistem.

Totalitatea actiunilor economiei reale asupra sistemului constituie intrarile (X) in sistemul fiscal. Acestea se prezinta sub forma unor fluxuri de natura economica, umana si informationala, care sunt cuantificabile si care sunt rezultatul activitatilor economice, desfasurate de subiectii din economie, grupati in sectoare institutionale si ca urmare a actiunilor de reglare ale sistemului.


X


Iesirile (Y) din sistemul fiscal, se prezinta sub forma fluxurilor fiscale care finanteaza bugetul, alaturi de alte fluxuri de natura financiara.


Y =


3. Analiza structurii si comportamentului sistemului fiscal


Intrarile influenteaza asupra structurii, iar aceasta asupra comportamentului sistemului. Structura reflecta ordinea determinata, relativ stabila a relatiilor interne dintre elementele sistemului. Functionarea sistemului fiscal depinde de calitatea relatiilor dintre elementele sale. Luate in mod separat, aceste elemente nu pot sa asigure realizarea finalitatii sistemului, constituind elemente pasive pentru sistemul fiscal, pana in momentul interventiei deciziei factorului uman.

Factorul uman extrage in mod succesiv din ansamblul elementelor pasive, diferite componente intre care apar o serie de relatii. Se obtine astfel un produs financiar agregat, numit curent impozit, taxa. Acest produs agregat, care este un produs intelectual cu destinatie financiara, grupeaza elementele simple, in conditiile respectarii unor principii, reguli, tehnici. Nerespectarea acestora ar ameninta realizarea obiectivelor sistemului fiscal si chiar stabilitatea politica, economica si sociala. De ce?

Intrucat impozitul devine un vector activ al sistemului din momentul legiferarii sale. Calitatea sa de vector al sistemului fiscal, decurge din faptul ca acesta este bine definit prin caracteristicile elementelor componente, a relatiilor dintre acestea, avand o directie si un punct de aplicare (destinatie) bine precizate.

Ca urmare a diferitelor relatii existente, structura unui sistem fiscal se concretizeaza intr-un ansamblu de instrumente fiscale si intr-un ansamblu de organe centrale si teritoriale de specialitate cu competente generale si speciale, prin care se aplica politica fiscala si se gestioneaza relatiile fiscale.

Impozitul ca produs agregat, care prin constructia sa reflecta relatiile in­terne dintre elementele sistemului fiscal, are un rol determinant. Schimbarea relatiilor, respectiv a modului de asociere a elementelor, conduce la o noua configuratie a structurii si la schimbarea comportamentului sistemului fiscal.

Comportamentul sistemului, respectiv modul cum acesta actioneaza asupra economiei reale si reactia sa de adaptare la aceasta in urma receptionarii si prelucrarii informatiilor, constituie un criteriu de apreciere a conducerii sistemului. Se poate afirma ca, comportamentul este rezultatul deciziilor de conducere a sistemului. Deciziile se iau nu numai in functie de influenta fluxurilor de intrare si a structurii asupra comportamentului, dar si de influenta acestora asupra fluxurilor de iesire.

Structura si comportamentul sistemului fiscal sunt dependente de evolutia parametrului temporal?

Considerand ca in anumite momente de timp succesive, sistemul are o structura stabila si ca in fiecare moment de timp tiIT, fluxurile valorilor de intrare x(t) (valorile materiei impozabile, numarul de subiecti, numarul si dimensiunea cotelor) sunt constante, atunci valorile de iesire y(t) (prelevarile fiscale pe tipuri de impozite) din sistem nu fluctueaza.

Aceasta situatie nu este realista. Aceasta deoarece este posibila invariatia structurii fluxurilor de intrare si a structurii sistemului, dar este imposibil ca fluxurile valorilor de intrare (cuantumul monetar) sa nu fluctueze. Economia reala cunoaste fluctuatii ciclice, concretizate in perioade de crestere, recesiune, stagnare, iar fluxurile de intrare care sunt rezultatul activitatilor economice, reflecta fluctuatiile fluxurilor economice.

Se impune deci a vedea cum structura si comportamentul sistemului fiscal la un moment dat (ti) sunt influentate de structura si comportamentul sau precedent (din momentul ti-1).

Considerand ca, in anumite momente de timp succesive, sistemul fiscal are o structura stabila si ca in fiecare moment de timp tiIT, fluxurile valorilor de intrare fluctueaza, atunci comportamentul si fluxurile valorilor de iesire din sistem fluctueaza. Deci sub influenta economiei reale sau de schimb, poate exista invariatia structurala a fluxurilor de iesire in conditiile fluctuarii valorii acestora. Aceste fluctuatii reprezinta expresia sensibilitatii randamentului fiecarui flux fiscal in parte la fluctuatiile economiei reale. Incidenta sistemului fiscal asupra economiei reale si publice, impreuna cu deciziile de natura psiho­logica ale subiectilor din economia reala, poate conduce la noi fluctuatii ale fluxurilor valorilor de intrare.

Aceste fluctuatii pot conduce la decizia factorului uman (organele statului cu putere de decizie si legislativa) de a interveni in scop regulator in directia modificarii structurii sistemului fiscal. Scopul este de a se modifica fenomenele de impact, repercusiune si incidenta ale impozitelor care produc efecte de natura financiara, economica si sociala, pentru a se realiza obiectivele sistemului la parametrii doriti. Prin aceste decizii se determina schimbarea unora din elementele si relatiile proprii sistemului, intr-un moment de timp ti si fata de momentele anterioare t1, t2,, ti-1 si aparitia unor noi reactii comportamentale ale sistemului.

In prima situatie comportamentul sistemului fiscal ramane neschimbat. In al doilea caz, variatia fluxurilor valorilor de intrare influenteaza comporta­mentul si valoarea fluxurilor de iesire si ambele determina necesitatea modificarii in timp a structurii. Noua structura a sistemului si a fluxurilor sale de intrare, conduc la un nou comportament al sistemului fiscal si la noi fluxuri de iesire. Comportamentul sistemului prin efectele produse influenteaza asupra economiei reale. Fluxurile de iesire sunt fluxuri financiare care influenteaza direct asupra finantarii institutiei bugetare, iar indirect, prin intermediul alocatiilor bugetare pe care le finanteaza asupra economiei reale sau de schimb. Altfel spus economia publica este influentata de fluxurile fiscale si influenteaza la randul sau economia reala sau de schimb prin fluxurile alocatiilor bugetare. Aceasta din urma se afla sub actiunea “vectorului - impozit” care produce o serie de fenomene si efecte, ca urmare a circuitului sau, dar si sub actiunea exercitata de economia publica finantata pe seama prelevarilor fiscale.

Caracterul cibernetic al sistemului fiscal consta in faptul ca, pe baza deciziei se poate conduce comportamentul acestuia, prin reglarea sa, pentru realizarea obiectivelor prestabilite prin politica fiscala. Stabilitatea precum si evolutia sistemului fiscal se realizeaza prin intermediul politicii fiscale, care constituie baza financiara utilizata de puterea publica pentru exercitarea puterii sale decizionale la toate nivelele din societate, in scopul realizarii politicii sale economico-sociale.


4. Reglarea sistemului fiscal


Care sunt mecanismele de reglare ale sistemului fiscal?

Se pot identifica doua mecanismele de reglare:

mecanismul conexiunii inverse sau feed-back

mecanismul conexiunii in avans sau feed-before

Mecanismul feed-back, cunoscut si sub numele de “mecanism de retro-reactie”, mecanism in circuit inchis de “aferentatie inversa”, sau de “proces circular”, este de tip retroactiv.

Problema reglarii in acest caz consta in a asigura egalitatea:


unde:

yi = fluxul prelevarii fiscale “i”

Atunci cand apare o abatere intre valoarea prestabilita a fluxurilor prelevarilor fiscale fata de valoarea reala a fluxurilor prelevarilor fiscale, datorata unor cauze interne sau influentei exercitate de economia reala prin intermediul fluxurilor de intrare, apare decizia de reglare.

Reglarea necesita controlarea permanenta a intrarilor si iesirilor printr-un sistem de informare si comanda prin care se urmareste mentinerea unei anumite structuri si comportament al sistemului fiscal. Aceasta necesita existenta unui centru de reglare si a unor fluxuri informationale, care sa fie receptionate, analizate si interpretate, pentru a se putea lua decizia de reglare.



Centrul de reglare este reprezentat de organele Statului care urmaresc derula­rea relatiilor fiscale, respectarea in practica a normelor de drept fiscal si realizarea veniturilor fiscale, conform obiectivelor de politica fiscala pe termen scurt.

Feed-backul actioneaza in directia reglarii sistemului fiscal in doua situatii distincte:

1. Cand nu se respecta normele de drept fiscal, in timpul derularii relatiilor fiscale care au loc in interiorul sistemului, care determina abateri ale fluxurilor valorilor de iesire de la nivelul normal. Aceste abateri au un caracter deliberat, fiind determinate de comportamentul civic al contribuabi­lului, influentat la randul sau de nivelul educatiei fiscale al acestuia. In aceasta situatie centrul de reglare este reprezentat de organele Statului care urmaresc si controleaza derularea relatiilor fiscale, respectarea in practica a normelor de drept fiscal. Acestea efectueaza operatii de control asupra actelor si operatiilor economice care determina aparitia obligatiilor fiscale. Prin controlul efectuat cu privire la activitatea de impunere acestea urmaresc modul de constituire a fluxurilor fiscale. Nerespectarea normelor juridice ce privesc stabilirea si evaluarea materiei impozabile, determinarea bazei impozabile in corelatie cu facilitatile fiscale aprobate, utilizarea cotelor si obligatiile subiectilor platitori, conduce la aparitia deciziei de reglare a cuantumului creantei fiscale pe care Statul o are asupra subiectului platitor. Aceste decizii influenteaza fluxurile de intrare in sistem.

2. Cand apar perturbatii ale fluxurilor fiscale de iesire datorate fluc­tuatilor fluxurilor valorilor de intrare. Abaterile care apar in acest caz nu sunt rezultatul unor decizii de sustragere a contribuabililor de la plata obligatiilor fiscale. Acestea sunt influentate de perturbatii aparute in fluxurile componente ale proceselor de productie, economisire, investitie si consum, care contin si o componenta de natura psihologica. In aceasta situatie centrul de reglare este reprezentat de organele Statului cu competente speciale in domeniul fiscal. Acestea analizeaza cauzele care influenteaza asupra realizarii veniturilor fiscale la nivelul prestabilit, care produc efecte nedorite asupra economiei reale, efectuand studii si documentari pentru eliminarea acestora. Pe baza acestor studii organul Statului cu functie de decizie, elaboreaza proiecte de acte normative in corelatie cu obiectivele de politica fiscala pe termen scurt, pe care le prezinta organelor cu functie legislativa. In acest caz reglarea se face prin modificarea unuia sau a mai multor elemente ale sistemului fiscal si a unor aspecte care tin de tehnica de asezare a impozitului, fara ca prin aceste masuri sa se aduca schimbari asupra structurii sistemului fiscal. Concret este vorba de modificarea nivelului cotelor, acordarea sau eliminarea unor deduceri si exonerari, si modificari care influenteaza numarul subiectilor platitori. Modul in care se aplica in practica aceste decizii de reglare revine organelor cu atributii de urmarire si control operativ a relatiilor fiscale. Acest tip de reglare are in vedere deci, aplicarea unor decizii tactice prin care se determina aparitia unor fluxuri de intrare in sistem care pot fi pozitive sau negative. In timp ce fluxurile pozitive amplifica actiunea fluxurilor de intrare initiale, cele negative atenueaza actiunea acestora, dar indiferent de natura lor, vor influenta comportarea siste­mului fiscal si valoarea fluxurilor fiscale de iesire.

Pe baza celor expuse se poate face afirmatia ca mecanismul de reglare de tip feed-back, este un mecanism de reglare operativa a abaterilor si de ajustare a sistemului fiscal in functie de starea economiei reale, prin care se urmareste asigurarea realizarii obiectivelor de politica fiscala pe termen scurt.

Mecanismul conexiunii in avans sau feed-before, constituie un mecanism prin care se asigura reglarea sistemului fiscal conform strategiei de politica fiscala pe termen lung, prin care se urmareste prevenirea producerii unor abateri de la obiectivele prestabilite si mentinerea sau dezvoltarea unor procese pozitive. Daca mecanismul feed-back-ului este utilizat pentru corectarea perturbatiilor aparute, care influenteaza realizarea obiectivelor de politica fiscala pe termen scurt mecanismul feed-before este utilizat pentru realizarea obiectivelor strategice de politica fiscala.

Mecanismul feed-before necesita luarea unor macro-decizii structurale, prin care se aduc modificari importante sistemului fiscal. Centrul de reglare reprezentat de organele Statului cu functii de decizie si legislative, trebuie sa dispuna de informatii asupra economiei reale, economiei publice si cu privire la structura si comportamentul sistemului fiscal. Acesta trebuie sa stabileasca corespondenta cea mai adecvata intre elementele sistemului fiscal in conditiile producerii unor evenimente multiple, care ar putea produce anumite abateri de la obiectivele strategice.

Aceasta necesita existenta informatiilor cu privire la derularea activitatilor intre subiectii care activeaza in economie, contributia acestora la formarea produsului intern brut si utilizarea acestuia, modul de repartizare a veniturilor (pentru a se analiza puterea contributiva individuala), structura consumului, evolutia procesului de economisire, evolutia inflatiei, somajului, a soldului bugetului public national, a modului de finantare a deficitului bugetar, influenta relatiilor economice internationale asupra economiei nationale, etc. Pe baza informatiilor prelucrate, centrul de reglare ia decizia adecvata pentru obtinerea unor efecte predeterminate si prevenirea unor efecte nedorite.

Prin mecanismul feed-before se urmareste deci realizarea unei coresponden­te optime intre fluxurile de intrare si de iesire din sistem, in conditiile actionarii asupra structurii si comportamentului acestuia. In acest scop organele de decizie cauta sa stabileasca mai multe strategii pentru realizarea obiectivelor de politica fiscala si sa o aleaga pe cea mai adecvata. Aceasta alegere este influentata de evaluarea anticipata a rezultatelor care se vor produce ca urmare a politicii Statului in domeniul monetar, valutar, al preturilor, al fortei de munca, etc.

Mecanismul feed-before se utilizeaza si actioneaza in doua situatii distincte. Prima vizeaza prevenirea efectelor nedorite ca urmare a prognozarii evolutiei ciclurilor economice. A doua situatie are un caracter mai complex vizand modificari structurale ale sistemului fiscal, determinate de factori interni si/sau externi in raport cu parametrul teritorial.

Pentru prevenirea efectelor nedorite ale ciclurilor economice, centrul de reglare reprezentat de organele Statului cu functii de decizie si legislative, dispune de trei vectori fiscali: impozitul pe venitul individual al persoanelor fizice, impozitul pe beneficiile realizate de societati, impozitele pe consum. Acestia sunt principalii vectori fiscali care actioneaza ca stabilizatori in economia reala. Masurile vizeaza modificarea modului de evaluare a materiei impozabile, regimul exonerarilor, deducerilor, abaterilor si reducerilor, nivelul cotelor de impozitare, stabilirea subiectilor platitori, in functie de evolutia prognozata (de crestere sau scadere) a fluxurilor de venituri realizate si a celor utilizate pen­tru acumulare si consum. Comparativ cu mecanismul feed-back prin care se regleaza fluxurile fiscale de iesire datorate fluctuatiilor fluxurilor de intrare (cazul 2), in acest caz, reglarea nu mai intervine dupa producerea abaterii, ci inaintea producerii sale pe baza informatiilor care au un caracter de prognoza si nu constatativ. Elementele asupra carora se actioneaza sunt aceleasi, dar informatiile si momentul luarii deciziilor de reglare sunt diferite temporal.

Mecanismul feed-before de reglare a structurii sistemului fiscal intervine inclusiv atunci cand apar schimbari de natura politica, economica si sociala la nivelul unei tari. Reglarea apare ca fiind necesara datorita noilor tipuri de relatii care apar intre subiectii din economie, care influenteaza asupra sistemului de repartitie a veniturilor, asupra sistemului de venituri care finanteaza institutia bugetara. Aceasta situatie a aparut, in tarile din sud-estul Europei angajate in trecerea de la o economie centralizata spre una bazata pe actiunea libera a cererii si ofertei.

Centrul de reglare reprezentat de organele Statului cu functii de decizie si legislative, plecand de la informatiile existente privind starea economiei si a sistemului fiscal, utilizand informatiile referitoare la prognozele privind economia, caracteristicile sistemelor fiscale ale altor tari, obiectivele strategice ale reformelor, procedeaza la modificari structurale profunde ale sistemului fiscal.

Aparitia unor factori de natura externa, cum ar fi formarea sau aderarea unor tari la uniuni cu caracter economic, pentru formarea unor piete regionale unitare (cum sunt Uniunea Economica si Monetara Europeana, Asociatia Economica a Liberului Schimb, Asociatia Economica a tarilor Americii Latine, NATAF, Comunitatea Statelor Independente) sau alte acorduri si organizatii internationale (GATT, OCDE), necesita reglarea prin mecanismul feed-be­fore. Reglarea are ca obiectiv, eliminarea distorsiunilor care ar putea sa apara, in circulatia libera a capitalului, persoanelor, bunurilor si serviciilor economice si constituie una din conditiile de baza ale aparitiei si respectiv a aderarii la aceste piete unice regionale si acorduri internationale.

Reglarea prin mecanismul feed-before determina aparitia unor schimbari a structurii materiei impozabile, cotelor de impozitare, subiectilor platitori si modificari in tehnicile de impozitare. Apar noi vectori fiscali si fluxuri fiscale in economie, iar uneori noi organe ale Statului, care urmaresc si controleaza derularea relatiilor fiscale, conform politicii fiscale promovate de guvernul unei entitati politice. Reglarea se realizeaza prin intermediul vectorilor fiscali, care actioneaza asupra PIB, in sensul restrangerii veniturilor si consumurilor individuale impozabile cand PIB creste si a moderarii scaderii veniturilor si consumurilor individuale impozabile cand PIB scade.

Deci, ca urmare a deciziei umane, conform obiectivelor de politica fiscala, se realizeaza reglarea sistemului fiscal, prin intermediul unor elemente compo­nente ale vectorilor fiscali sau prin schimbarea acestora, luati in mod indi­vidual. Scopul este acela de sustinere a structurilor administrative, a institutiilor publice si de a contribui la procesul de stabilizare si reglare a economiei nationale.

Conducerea sistemului fiscal realizata prin intermediul politicii fiscale, da acestuia caracterul de sistem cibernetic. Ca sistem cibernetic, acesta se caracterizeaza prin capacitatea de adaptare si stabilitate dinamica, prin care isi perfectioneaza structura si comportarea, pentru realizarea obiectivelor finale la anumiti parametri.

Stabilitatea dinamica rezulta din perturbarea homeostazei existente (structura si comportament) prin decizii tactice si strategice, pentru realizarea unei homeostaze, care sa corespunda realizarii obiectivelor sale, corelate cu modificarile survenite din mediul extern. Deciziile pot avea ca efect modificarea sau mentinerea fluxurilor fiscale de iesire sau/si modificarea structurii, a relatiilor si a intregii organizari a sistemului fiscal.


5. Analiza finalitatii sistemului fiscal


Deciziile de politica fiscala influenteaza nu numai asupra fluxurilor de intrare-iesire, asupra structurii si comportamentului sistemului fiscal, dar constituie o componenta a politicii de stabilizare macroeconomica. Prin urmare, finalitatea sistemului fiscal consta in realizarea obiectivelor sale de natura financiara (finantarea institutiei bugetare), economica (stabilizarea ciclurilor economice) si sociala (actionarea asupra sistemului de distribuire a bunastarii).

Care sunt modalitatile de cuantificare a finalitatii sistemului fiscal?

Partea preluata din venitul realizat, acumulat, consumat, prin intermediul prelevarilor fiscale se concretizeaza in fluxuri fiscale (care provin de la subiectii care activeaza in economia reala), catre economia publica.

Aceasta parte, care constituie obligatia pe care o suporta venitul indivi­dual sau global la formarea fluxului fiscal, constituie continutul conceptului de presiune fiscala, utilizat pentru cuantificarea finalitatii sistemului fiscal.

Doua abordari sunt posibile, atunci cand se analizeaza presiunea fiscala: una in termeni de flux si alta in termeni de indici. Informatiile furnizate de analiza in termeni de flux sunt necesare pentru realizarea analizei in termeni de indici.


A. Presiunea fiscala in termeni de flux

Presiunea fiscala in termeni de flux, reprezinta cuantumul monetar a obligatiei fiscale, pe care o suporta venitul la nivel individual, sectorial si global.


A1. Baza informationala necesara evaluarii

In tarile care utilizeaza Sistemul Economic al Conturilor Nationale, fluxurile fiscale pot fi evaluate si analizate intr-o maniera complexa, plecand de la nivel micro-economic pana la nivel macro-economic inclusiv.

Sistemul Economic al Conturilor Nationale (SECN) constituie un sistem integrat de reflectare a activitatilor din economie in termeni de flux, constituind un instrument utilizat pentru fundamentarea deciziilor de politica macroecono­mica. Acesta asigura informatii cu privire la realizarea si utilizarea veniturilor, acumularea de capital, nivelul proceselor de economisire, investitii, consum, constituind baza informationala pentru determinarea nivelului si continutului agregatelor macro-economice de productie si venit.

In acest scop, subiectii sunt grupati in sectoare institutionale, iar operatiunile din economie in trei categorii: operatiuni asupra bunurilor si serviciilor, operatiuni de repartitie, operatiuni financiare. In cadrul acestor categorii, operatiunile sunt reflectate pe tipuri omogene de operatiuni.

Pentru reflectarea ansamblului operatiunilor efectuate de subiectii sectoarelor institutionale se utilizeaza un ansamblu de conturi specifice (cont de productie, cont de exploatare, cont de venit, cont de utilizarea venitului, cont de capital, cont financiar), soldul unui cont care apare in partea de “Utilizarii preluandu-se in contul urmator in partea “Resurse” in ordinea indicata, cu exceptia contului financiar care are la baza un principiu de inregistrare diferit.

Ansamblul operatiunilor de acelasi fel efectuate de ansamblul sectoarelor sunt reflectate cu ajutorul unor conturi de operatiuni (conturi-ecran, contul operatiunilor asupra bunurilor si serviciilor, contul operatiunilor de repartizare, conturile operatiunilor financiare).

Reflectarea sintetica a activitatilor din economia nationala, se realizeaza prin intermediul unor tabele de tip “input-output”: “Tabelul Operatiunilor Financiare”, “Tabelul Economic de Ansamblu” si “Tabelul de Intrari-Iesiri”.

Acest sistem complex de informare permite cunoasterea modului de formare a fluxurilor fiscale globale care finanteaza institutia bugetara, analizarea efectelor acestora, utilizarea sistemului fiscal ca instrument de reglare a ciclurilor economice, luarea deciziilor de politica fiscala si a tuturor celorlalte politici macroeconomice.

Presiunea fiscala in termeni de flux, se determina pe baza informatiilor din conturile specifice sectoarelor si a unor informatii din “Tabelul Economic de Ansamblu”.

Conturile utilizate in acest scop sunt (document 5-1,2,4):

Contul de venit al agentului economic

Contul de venit al unei gospodarii familiale

Conturile de exploatare ale sectoarelor institutionale (societati si cvasi-societati nefinanciare, institutii de credit, intreprinderi de asigurari)

Conturile de venit ale sectoarelor institutionale (pentru toate sectoarele)

De exemplu informatiile privind fluxul TVA care apare ca resursa la administratia publica se preiau din Tabelul Economic de Ansamblu, respectiv din “Contul operatiunilor asupra bunurilor si serviciilor”. Informatiile din acest cont sunt prezentate invers comparativ cu cele din conturile sectoarelor.

Contul de venit al agentului economic si conturile de venit ale urmatoarelor sectoare institutionale: societati si cvasi-societati nefinanciare, institutii de credit, intreprinderi de asigurari, au o structura identica.

Contul de venit al unei gospodarii familiale, apare in tarile a caror sisteme fiscale utilizeaza pentru impunerea persoanelor fizice tehnica impunerii venitului net. In acest caz contul are aceeasi structura cu contul de venit al sectorului gospodarii.

Contul de venit al sectorului “administratii publice” (document 5-3) are o structura specifica.

Prin agregarea conturilor subiectilor din economie la nivelul sectoarelor institutionale, se determina fluxurile de resurse si respectiv de utilizari ale acestora. In urma acestor operatiuni de agregare la nivel de sector institutional, fluxurile intrasectoriale dispar, ca urmare a operatiunilor de consolidare a informatiilor (se compenseaza tranzactiile similare legate de o anumita activitate dintre subiectii economici din cadrul sectorului). In conturile sectoarelor se reflecta numai fluxurile intersectoriale dintre subiectii economici.

Pe baza suportilor informationali prezentati, se determina presiunea fiscala in termeni de flux la nivel individual, sectorial, global.


A2. Indicatori de referinta

Presiunea fiscala individuala in termeni de flux se poate analiza pe baza urmatorilor indicatori:

“Fluxul prelevarilor directe de la agentul economic” global si in structura. Acesti indicatori reflecta cuantumul obligatiei fiscale care influenteaza dimensiunea “Venitului disponibil brut.” Cum la nivelul agentului economic nu exista consum final, “Venitul disponibil brut” este egal cu “Economisirea bruta”. Termenul de “brut” indica faptul ca “Venitul disponibil brut” cuprinde amortizarea care constituie o sursa a autofinantarii. Fluxul global al prelevarilor directe influenteaza participarea agentului economic la procesul de economisire si respectiv de investitii din economie. Agentul economic poate sa apara ca subiect al ofertei sau al cererii de capital financiar.

Analiza in structura a “Fluxului prelevarilor directe” permite cunoasterea cuan­tumului prelevarii care afecteaza produsul averii si, respectiv, substanta averii. Informatiile sunt preluate din “Contul de venit al agentului economic” (docu­ment 5-1).

“Fluxul prelevarilor directe de la o gospodarie” global si in structura, se determina pe baza informatiilor din “Contul de venit al unei gospodarii” (document 5-2). Acest indicator reflecta cuantumul obligatiei fiscale, prelevate asupra veniturilor totale personale (totalul veniturilor din Contul de venit) ale unei gospodarii. Fluxul global al prelevarilor directe influenteaza direct asupra dimensiunii si structurii consumului si indirect asupra aparitiei, evolutiei si destinatiei economisirii. Analiza in structura reflecta cuantumul prelevarilor care afecteaza veniturile factorilor si substanta, averii.

La nivelul unei gospodarii fluxul prelevarilor indirecte suportate de membrii acesteia nu se poate cuantifica. Fluxul prelevarilor indirecte la nivelul agentului economic, constituie o obligatie suportata de consumatorii finali si deci nu prezinta relevanta pentru analiza presiunii fiscale la acest nivel (al agentului economic).

Presiunea fiscala sectoriala in termeni de flux se poate analiza pe baza urmatorilor indicatori:

“Fluxul prelevarilor directe din sector”, global si in structura. Acesta se determina in mod distinct pentru:

sectorul Societati si cvasi-societati nefinanciare, sectorul institutii

de credit, sectorul intreprinderi de asigurari

sectorul Gospodarii

sectorul Administratia Publica

sectorul “Restul lumii” (strainatatea).

Pentru subiectii economici grupati in primele trei sectoare institutionale informatiile sunt furnizate de “Contul de venit a sectorului” (document 5-1).

“Fluxul global al prelevarilor directe din sector” (primele trei sectoare) reflecta cuantumul obligatiei fiscale prelevate de la toti subiectii din cadrul sectorului. Acesta constituie factorul de natura fiscala care amputeaza “Venitul disponibil brut” al sectorului, influentand procesul de economisire si respectiv de investitii din economie. Cunoasterea venitului disponibil brut pe sectoare permite prognoze asupra evolutiei raportului cerere-oferta pe pietele bunurilor de investitii si pe pietele de capital, precum si prognoze privind fluxurile de venituri pentru sectorul gospodarii.



Analiza in structura permite cunoasterea cuantumului prelevarii care afecteaza produsul averii si respectiv substanta averii, constituind baza informationala pentru promovarea unei politici de stimulare a activitatilor specifice unor sectoare, in functie de interesele economiei, printr-un ansamblu de masuri specifice: deduceri, exonerari, reduceri. Este posibila cunoasterea costului fiscal a unor asemenea decizii ale puterii publice.



La nivelul sectorului “Gospodarii” se poate analiza:

Fluxul prelevarilor directe din sectorul gospodarii, stabilit pe baza informatiilor din “Contul de venit a sectorului gospodarii”, (document 5-2). Acesta reflecta cuantumul obligatiei fiscale prelevata in mod direct asupra veniturilor realizate de persoanele fizice (populatie) si care influenteaza direct asupra venitului disponibil al populatiei, destinat consumului si economisirii. Analiza in structura reflecta creantele fiscale ale statului stabilite asupra veniturilor persoanelor si asupra dreptului de proprietate (pe averea propriu-zisa, pe circulatia si pe cresterea averii), dar suportate din totalul veniturilor personale.

Fluxul prelevarilor indirecte asupra consumului final, se stabileste pe baza informatiilor din “Contul de exploatare” a sectoarelor agentilor economici si din “Contul operatiunilor asupra bunurilor si serviciilor” (pentru TVA) cuprins in structura “Tabelului Economic de Ansamblu”. Acesta reflecta cuantumul obligatiei fiscale prelevata in mod indirect prin intermediul preturilor si tarifelor sau, altfel spus, partea din venitul utilizat ca si consum final, redistribuita prin intermediul prelevarilor fiscale indirecte. Analiza in structura permite cunoasterea cuantumului fiecarui tip de prelevare in parte si efectuarea de prognoze in corelatie cu structura consumului pe feluri de bunuri si servicii. Desi teoretic se poate propune, practic e dificil de evaluat in mod distinct fluxul impozite­lor indirecte aferente bunurilor si serviciilor care formeaza consumul privat al gospodariilor, administratiilor publice si respectiv private. Exista insa incercari prin care se urmareste evaluarea prin prevederi statistice a impozitelor indirecte incluse in pretul bunurilor si serviciilor cumparate de administratii.                   

La nivelul sectorului “Administratii publice”, se pot analiza:

Fluxul prelevarilor fiscale directe incasate de administratiile publice

Fluxul prelevarilor fiscale indirecte incasate de administratiile publice

Fluxul prelevarilor fiscale totale incasate de administratiile publice.

Acestea sunt reflectate in “Contul de venit al sectorului Administratia publica” si se regasesc in Bugetul administratiei centrale si in Bugetele administratiilor locale (in cazul statelor de tip national; pentru statele de tip federativ, se au in vedere conturile de venit si bugetele corespunzatoare structurii administrativ-politice a acestora).

Contul de venit al sectorului Administratia publica prin structurarea sa pentru fiecare administratie locala, la nivel central si prin agregare pentru ansamblul sectorului “Administratia publica” permite, cunoasterea fluxurilor prelevarilor fiscale, care constituie intrari de resurse financiare preluate di­rect, sau prin transfer (redistribuire) de la nivelul central la nivelele locale. Aceste fluxuri constituie fluxuri de resurse pentru sectorul “Administratia publica” care se transforma in utilizari de venit pentru administratii si institutii publice, influentand asupra agentilor din economia reala.

Fluxul prelevarilor fiscale se poate analiza: la nivel de administratii si pe total administratii, pe grupe de impozite si total impozite, iar in cadrul grupelor pe feluri de impozite.

In toate cazurile acesti indicatori in termeni de flux, reflecta partea din venitul realizat, acumulat si consumat in societate, care este preluat prin intermediul diferitelor prelevari fiscale pentru finantarea institutiei bugetare.

Presiunea fiscala globala in termeni de flux la nivelul unei tari repre­zinta prelevarea fiscala globala suportata de subiectii din economie si reflecta suma fluxurilor fiscale individuale prelevate, prin intermediul instrumentelor fiscale de la subiectii grupati in sectoarele institutionale ale economiei, cu exceptia sectorului Administratia publica.

Teoretic (anumite fluxuri nu se pot evalua individual sau sectorial) aceasta se poate exprima prin urmatorii algoritmi:


unde:

Pfg (flux)= presiunea fiscala globala in termeni de flux

pfti = prelevarea fiscala totala la nivelul sectorului institutional “i”

i = l n = sectoarele institutionale (societati si cvasi-societati nefinan­ciare, institutii de credit, intreprinderi de asigurari, gospodarii, restul lumii)



pfj = prelevarea fiscala la nivelul fiecarui subiect economic din sector

j = l m =subiectii economici care formeaza sectorul institutional “i”



pd = valoarea prelevarii directe

pi = valoarea prelevarii indirecte

a = l..o = feluri de prelevari directe

b = l..p = feluri de prelevari indirecte


Deci:



Fluxul fiscal global constituie un agregat fiscal macroeconomic, care actioneaza asupra fluxurilor circulare de venituri si cheltuieli din economie.

Fluxul fiscal global constituie costul global necesar pentru satisfacerea nevoilor publice. Acesta este direct proportional cu extensia economiei publice si interventia Statului in economia reala. Apare problema raportului dintre sacrificiu si utilitatile publice de care beneficiaza subiectii din economie. O comensurare si comparare a raportului cost-avantaje la nivel de subiect eco­nomic si sectoare institutionale nu este posibila.

Presiunea fiscala in termeni de flux, este o presiune absoluta, care reflecta sacrificiul in expresie monetara, rezultat in urma impunerii. Cunoasterea acesteia permite analiza influentei sistemului fiscal asupra proceselor de economisire, investitii, consum, acumulare la nivel micro si macroeconomic.

Informatiile si suportii informationali utilizati in analiza presiunii fiscale in termeni de flux, permit analizarea presiunii fiscale in termeni de indici.


B. Presiunea fiscala in termeni de indici

Presiunea fiscala in termeni de indici, reflecta raporturile in expresie monetara dintre fluxurile fiscale si fluxurile economice creatoare de venit. Indicii reflecta partea din produsul national preluata de Stat, extrasa de sub actiunea legilor pietei din economia reala, suportata de contribuabili.


B1. Analiza bazelor de raportare

Problema consta in alegerea fluxurilor in expresie monetara intre care sa se stabileasca raportul si a metodelor de evaluare a acestora, astfel ca analiza sa devina operationala.

Dificultatea nu consta in alegerea fluxurilor fiscale de la numaratorul raportului. Informatiile exista si permit grupari diverse ale acestora. Problema o constituie fluxurile si modul de evaluare a acestora care vor constitui numitorul raportului.

Bazele de raportare alese trebuie sa contina cuantumul monetar al impozitelor a caror influenta se doreste analizata. Trebuie sa se aiba in vedere influenta fluctuatiei amortizarii asupra comparabilitatii in timp a indicilor si a altor elemente deductibile atunci cand se opteaza pentru valori nete si nu brute de venit. Prin urmare, bazele de raportare atunci cand reflecta valori brute de venit, sunt mai usor de determinat si mai putin influentate de particularitatile nationale, care intervin la nivelul fiecarei tari, chiar daca toate utilizeaza SECN.

Scopul analizei fiscale macroeconomice este de a asigura informatii, cu privire la influenta prelevarilor fiscale asupra fluxurilor de venituri din economie, necesare in procesul de luare a deciziilor de politica fiscala, pentru reglarea sistemului prin mecanismul de feed-before. In acelasi timp trebuie sa se asigure posibilitatea realizarii unor comparatii internationale intre tari, indiferent de structurile lor fiscale si economice, in conditiile in care nu toate tarile aplica SECN utilizat in statistica internationala a ONU.

Apare necesitatea analizarii structurale a agregatelor macroeconomice care se pot determina pe baza informatiilor asigurate de SECN. Necesitatea ca bazele de raportare sa includa fluxul prelevarilor fiscale de la numaratorul raportului impune analiza modului de evaluare a agregatelor. Acestea se pot evalua la preturile pietei sau la costurile factorilor.

Preturile pietei sunt formate din costurile factorilor de productie (sumele primite de posesorii factorilor de productie care au produs bunuri si servicii), la care se adauga impozitele indirecte. Serviciile guvernamentale sunt singurele evaluate in functie de costuri.

In consecinta, un agregat exprimat la preturile pietei poate fi retinut pentru calcularea unor indici, indiferent de fluxurile fiscale existente la numarator. Un agregat exprimat la costurile pietei poate sa fie utilizat numai daca numaratorul este reprezentat de fluxul impozitelor directe.

In conditiile aceluiasi parametru temporal, PNB reflecta puterea economica a unei tari, iar PIB reflecta bogatia acesteia, intrucat primul agregat include valoarea fluxurilor generate de relatiile economico-financiare internationale. PIB reda valoarea bruta a productiei de bunuri si servicii finale produse intr-un an de agentii economici din interiorul unei tari. Optica de abordare (a productiei, consumului, veniturilor) si regulile stabilite de SECN influenteaza asupra metodei de calcul (metoda valorii adaugate brute, metoda utilizarii productiei finale si metoda insumarii veniturilor repartizate).

Prin optica productiei, PIB evaluat la pretul pietei se determina prin adu­narea valorii adaugate brute din diferite sectoare institutionale (soldul “Contului de productie” la nivel de sector), la care se adauga impozitele indirecte care nu au fost cuprinse in pretul productiei (TVA, taxe vamale, reflectate in Tabloul Economic de Ansamblu).



VABpp = Valoarea productiei - Consum intermediar

(Resurse) (Utilizari)

unde:

VAB = valoarea adaugata bruta a sectorului “i”

i = l..n = sectoarele institutionale (societati si cvasi-societati nefinanciare, institutii de credit, intreprinderi de asigurari)

pp = pretul pietei


Prin eliminarea tuturor impozitelor indirecte se obtine PIB cf (la costul factorilor). La randul lor, restul metodelor de calcul permit determinarea PIB fie la pretul pietei, fie la costul factorilor.

PNB constituie tot un agregat de productie, care reda valoarea bruta a tuturor bunurilor si serviciilor finale produse de agentii nationali intr-un an. Legatura dintre PIB si PNB este reflectata prin urmatoarea metoda de calcul:


PNBpp = PIBpp + VOS - VPS


SOS = VOS - VPS

unde:

SOS = soldul operatiunilor cu strainatatea, reflectat in contul “Restul lumii” (acesta se descompune in subconturi pe grupe de operatiuni). Acesta reflecta veniturile din activitatea de comert exterior si din activitatile desfasurate de agentii nationali ai unei tari in strainatate si de agentii straini in interiorul acesteia, etc.

VOS = veniturile factorilor de productie provenite din strainatate, pe care acestia fie ca le obtin, fie ca le transfera in tara. De exemplu: venituri din exporturi, venituri din activitati econo­mice si din patrimoniu, transferuri de capital din strainatate inclusiv impozitele aferente veniturilor, etc.

VPS = veniturile factorilor de productie destinate strainatatii, pe care acestia fie ca le platesc, fie ca le transfera din tara. De exemplu: plati pentru importuri, venituri din activitatea economica si din patrimoniu platite strainatatii, transferuri catre strainatate inclusiv impozite aferente, etc.

In functie de soldul operatiunilor cu strainatatea, PIB poate fi mai mare sau mai mic decat PNB.

PIB < PNB in cazul tarilor dezvoltate, cand agentii acestora realizeaza o productie finala din operatiunile cu strainatatea superioara celei realizate de agentii straini in aceste tari.

PIB > PNB in tarile unde structura productiei si cea sociala determina, ca agentii straini sa realizeze o productie finala bruta in aceste tari, superi­oara celei realizate de agentii nationali in strainatate.

Prin eliminarea impozitelor indirecte se determina PNBcf (la costul factorilor). Diferenta dintre valoarea PNBpp si valoarea PNBcf constituie fluxul impozitelor indirecte care sunt incluse in pretul bunurilor si serviciilor finale platite de consumatori, dar virate de agentii economici la buget. Deci partea din venit creat in economie reala, dar scos de sub actiunea pietei.

Este necesar a se preciza, ca PNBpp, denumit si cheltuieli nationale brute exprima oferta nationala, iar PNBcf, denumit si venit national brut, exprima cererea agregata nationala.

Ambele agregate de productie pot fi utilizate ca baze de calcul in scop fiscal. Agregatele exprimate la pretul pietei se pot utiliza, indiferent daca la numaratorul raportului figureaza fluxuri fiscale analitice, pe grupe sau totalul impozitelor. Cand sunt exprimate la costul factorilor, la numaratorul raportului se are in vedere numai fluxul impozitelor directe.

SECN asigura posibilitatea calcularii anumitor indici nu numai la nivelul unei tari, dar si la nivel de ramura si sector institutional.

Teoria si practica fiscala internationala au optat pentru calculul indicilor utilizand ca baza de calcul PIBpp. De ce PIB si nu PNB? De ce conceptul de intern si nu conceptul de national?

PIB corespunde conceptului de intern fiindca reflecta rezultatele economiei nationale privita ca un ansamblu a agentilor institutionali, care au un centru de interes (desfasoara tranzactii) pe teritoriul economic (din cadrul granitelor vamale) al unei tari, deci inclusiv veniturile realizate de agentii straini.

PNB corespunde conceptului de national, fiindca reflecta rezultatele economiei nationale privita ca suma a persoanelor, care au un centru de interes pe teritoriul economic al unei tari, situatie in care veniturile apar ca venituri personale in calculele tarii de care apartin aceste persoane.

In consecinta, scopul urmarit il constituie asigurarea comparabilitatii indicilor intre tari cu grade diferite de dezvoltare. Motivatiile sunt diverse. Cele doua concepte de reflectare a rezultatelor economice determina influenta diferentiata a soldului operatiunilor cu strainatatea in tari cu structuri economico-sociale diferite. In situatia in care tarile isi finanteaza deficitul bugetar pe seama imprumutului public extern, acesta este puternic afectat, influentand comparabilitatea internationala.

In tarile cu structuri economice nedezvoltate aceste agregate fie ca nu se determina, fie ca se utilizeaza forme empirice simplificate, fie ca aceste calcule sunt putin riguroase. Rigurozitatea calculelor e determinata de dificultatea evaluarii productiei agricole, a tranzactiilor comerciale, a modului de stabilire a preturilor in domeniile in care capitalul public detine ponderi importante in economie, influenta subventiilor, care determina subevaluarea productiei industriale a acestor tari, comparativ cu tarile dezvoltate, etc.

In consecinta, in timp ce numaratorul raportului reflecta o marime cu un grad mai mare de exactitate, numitorul raportului, indiferent ca e vorba de PIB sau PNB este mai putin riguros.

Pe baza PIB si PNB se pot determina agregate de natura neta, fie la preturile pietei, fie la costurile factorilor, care sunt mai semnificative pentru stabilirea unor indici. Acestea permit aprecierea influentei prelevarilor fiscale asupra distribuirii veniturilor si a proceselor de consum si de economisire dintr-o tara. De ce indicii calculati pe baza unor valori nete de venit nu sunt utilizati in comparatiile internationale?

Sistemele internationale de calcule macroeconomice (Sistemul ONU, Sistemul Eurostat, etc.) bazate pe SECN cunosc anumite particularitati care se amplifica pe masura ce se trece de la agregate brute, la agregate nete de venit.

Urmatoarele agregate de venit care urmeaza a fi analizate sunt PIN, PNN si VN. Indiferent de metoda de calcul utilizata pentru determinarea acestora, este necesara eliminarea consumului de capital fix (a amortizarii) din valoarea bruta a bunurilor si serviciilor finale pentru a se obtine valori nete de venit.

Sub aspectul fluxurilor reale PIN si PNN reflecta bunurile si serviciile de consum si bunurile de investitii care asigura cresterea averii, respectiv a patrimoniului. Sub aspectul fluxurilor monetare PIN reflecta veniturile factorilor (agentilor institutionali) interni, iar PNN reflecta veniturile factorilor (persoanelor) nationali.

Valoarea adaugata neta a bunurilor si serviciilor finale produse in interiorul tarii in decurs de un an este reflectata de PIN.

Evaluat la pretul pietei acesta reflecta punctul de vedere al consumatorilor, intrucat se includ impozitele indirecte.


PINpp = PIBpp – A


Avand in vedere ca:

pretul pietei cuprinde impozite indirecte, dar nu include subventii de exploatare;

costul factorilor include subventii de exploatare, dar nu include impozite indirecte;

VAN = VAB - A


atunci:


sau:

PINpp = PINcf + I ind - Se

sau


unde:

VAN = valoarea adaugata neta

VAB = valoarea adaugata bruta

A = amortizarea

I ind = impozite indirecte totale

Se = subventii de exploatare totale

i = 1…n = sectoare institutionale (sau ramurile economiei)

j = 1 … m = veniturile factorilor interni.

PIN evaluat la costul factorilor (care include subventiile dar nu si impozitele indirecte), reflecta punctul de vedere al producatorilor.


PINcf = PIBcf - A


sau

sau

PINcf = PINpp - 1 Ind + Se

sau


Metodele de calcul expuse scot in evidenta fluxurile in expresie monetara care diferentiaza aceste baze de calcul. In SECN soldul contului “Crearea veniturilor”
reflecta pentru fiecare sector VANcf si PINcf pentru intreaga economie, rezultat
din activitatea economica si din patrimoniu.



Valoarea adaugata neta a bunurilor si serviciilor finale produse de agentii nationali, in interiorul si in afara unei tari in decurs de un an este reflectata de PNN. Acesta poate fi evaluat la preturile pietei sau la costurile factorilor. Atunci cand bunurile si serviciile finale sunt evaluate la costul factorilor, produsul national net (PNNcf) este denumit venit national (VN).

Diferenta dintre aceste doua agregate de venit net consta in faptul ca PNNpp include impozitele indirecte, in timp ce VN sau PNNcf nu le include.


PNNpp = PNBpp - A = PIBpp + SOS – A


VN = PNNcf = PNBcf - A - PIBpp + SOS - A - I ind


Diferite metode de calcul care evidentiaza diferenta dintre aceste doua agregate de venit net sunt prezentate in document 5 - 5 si 6.

VN constituie un agregat de venit care reflecta veniturile repartizate factorilor de productie, care au participat la producerea de bunuri si servicii finale. Acesta e reflectat de soldul contului “Repartitia veniturilor”, in mod direct (VN = PINcf + SOS). Intrucat nu exista posibilitatea unei separari riguroase a veniturilor din punct de vedere functional, acestea sunt grupate in trei grupe: venituri din munca, activitati productive si din patrimoniu. O repartizare riguroasa a prelevarilor fiscale directe pe aceste trei grupe este la randul sau dificila. Elementele principale care formeaza veniturile factorilor sunt: profituri (dividende, beneficii nedistribuite, impozit pe beneficiile societatii in functie de tehnica de impunere), salarii nete, impozite pe salarii (numai cand sunt impuse la sursa), cotizatii sociale obligatorii, dobanzi, rente, etc. Rezulta clar ca VN reflecta veniturile repartizate si nu cele efectiv primite.

La nivelul unei tari, agregatele de venit net evaluate la pretul pietei pot fi utilizate indiferent de fluxurile fiscale de la numaratorul raportului, in timp ce restul pastreaza restrictia amintita anterior.

Venitul national nu este egal cu veniturile primite de sectorul “Gospodarii”. O parte din acesta e redistribuita (prelevari fiscale, cotizatii sociale, alte prelevari obligatorii platite de agentii economici), alta parte constituie beneficii nedistribuite, reinvestite sau care alimenteaza diverse fonduri ale societatilor, iar restul contribuie la formarea veniturilor personale ale factorilor nationali (persoane fizice). La acestea se adauga transferurile sociale, obtinandu-se Venitul Personal al sectorului Gospodarii, care poate fi retinut ca baza de calcul pentru determinarea ponderii obligatiilor fiscale directe platite la acest nivel. Scazand din Venitul Personal, impozitele directe personale, alte prelevari obligatorii si plati neimpozabile se obtine Venitul Personal Disponibil destinat consumului personal si economisirii.

Intrucat impozitele indirecte privesc atat consumul privat al bunurilor si serviciilor destinate sectorului “Gospodarii” dar si cele destinate administratiilor publice si private, determinarea indicilor de analiza ramane a se efectua in raport de agregatele de productie si de venit evaluate la preturile pietei.

Compararea agregatelor de productie si de venit cu Venitul Personal Disponibil, asigura analiza influentei globale a politicilor promovate de Stat asupra consumului si economisirii.

Prezentarea continutului bazelor de calcul potentiale constituie cadrul de referinta pentru determinarea presiunii fiscale. Acestea scot in evidenta o parte din dificultatile care apar in cuantificarea fluxurilor din economia unei tari.


B2. Indici de analiza

Presiunea fiscala sau efortul fiscal reflecta, sub aspect monetar, randamentul impozitelor, iar sub aspect economic, redistribuirile de valoare prin care o parte a venitului creat in economia reala este scoasa de sub actiunea pietei. Pentru a aprecia amploarea redistribuirii analiza fiscala poate recurge la urmatorii indici:




Acestia reflecta proportia in care valoarea bruta creata in interiorul tarii este redistribuita.




Acestia reflecta proportia in care valoarea bruta produsa de agentii nationali este redistribuita.




Acestia reflecta proportia in care valoarea neta creata in interiorul tarii este redistribuita.



Acestia reflecta proportia in care valoarea neta produsa de agentii nationali este redistribuita



Acesta reflecta influenta asupra veniturilor repartizate factorilor de productie,

unde:

IPFD = indicele presiunii fiscale directe

IPFI = indicele presiunii fiscale indirecte

IPFG = indicele presiunii fiscale globale

Fid = fluxul impozitelor directe

Fii = fluxul impozitelor indirecte

i = nivelul administratiei publice finantate

i = 1, Bugetul federatiei (numai in statele de tip federal)

i = 2, Bugetul statului

i = 3, Bugetul fiecarei comunitati locale

i = 4, Total administratii locale

i = 5, Total administratii publice


Informatiile privind aceste fluxuri se iau din “Contul de venit” al fiecarei administratii sau din bugetele administratiilor. Se au in vedere numai impozitele care finanteaza bugetele administratiei respective. Cuantumul este influentat cu impozitele transferate intre administratii conform prevederilor legale din fiecare tara (impozite care finanteaza direct sau indirect prin redistribuire diverse nivele ale administratiei publice). In tarile UE nu se elimina impozitele care finanteaza Bugetul Uniunii Europene.

Informatiile privind PIBpp, PIBcf, PNBpp, PNBcf, PINpp, PINcf, PNNpp si VN (sau PNNcf) se determina sau se iau din suportii informationali prezentati in paragraful anterior (5.-Bl).

In tarile care utilizeaza SECN exista posibilitatea calcularii unor indici la nivelul ramurilor si a sectoarelor institutionale ale economiei nationale.

Pentru calcularea indicilor la nivelul fiecarei ramuri a economiei nationale informatiile se iau din Tabloul de intrari-iesiri.

O parte a indicilor calculati la nivelul economiei nationale si a ramurilor pot fi determinati la nivelul sectoarelor institutionale.

Pentru urmatoarele sectoare institutionale (si):

societati si cvasi-societati nefinanciare;

institutii de credit;

intreprinderi de asigurari;

se pot calcula indici de analiza a influentei prelevarilor fiscale, pe baza urmatoarelor informatii determinate la nivelul fiecarui sector:

VAB = valoarea adaugata bruta a sectorului, care reprezinta soldul “Contului de productie”

VAN = valoarea adaugata neta, care constituie soldul contului macroeconomic “Crearea veniturilor”

sau:

VAN = VAB - A

unde:

A= amortizarea preluata din partea de resurse a “Contului de capital”

fid = fluxul impozitelor directe, luate din partea de “Utilizari” a “Contului de venit”.

fii = fluxul impozitelor indirecte, incluse in pretul bunurilor si serviciilor economice produse de agentii inclusi in sector. Informatiile se iau din partea de “Utilizari” a “Contului de exploatare” si din “Tabloul Eco­nomic de Ansamblu”.

Se = subventii de exploatare, luate din partea de “Resurse” a “Contului de exploatare”

Ipfd (si), Ipfi (si), Ipfg (si) = indicii presiunii fiscale directe, indirecte si respectiv globale la nivelul sectorului (si).

Bazele de calcul se pot exprima la pretul pietei (pp) sau la costul factorilor (cf) si reprezinta PIB si respectiv PIN produs la nivelul sectoarelor mentionate ante­rior. In consecinta:

VABpp(si) = VAB(si) + fii(si)


VABcf(si) = VAB(si)


VANpp(si) = VAN(si)+fii(si) - Se(si)


VANcf(si) = VAN(si)


Partea din valoarea bruta si respectiv din valoarea neta creata la nivelul sectoarelor si preluata la buget se poate determina utilizand urmatorii indici:


              



               


              


              


“Venitul personal” redistribuit la nivelul sectorului “Gospodarii”, prin interme­diul impozitelor directe personale platite de persoanele fizice se poate determina astfel:


unde:

fidpers = fluxul impozitelor directe personale, care se ia din partea de “Utilizari” a “Contului de venit”, specific sectorului “Gospodarii”

VP = venitul personal, care reprezinta total “Resurse” a “Contului de venit”.


Indicatorii si indicii presiunii fiscale reflecta actiunea directa a sistemului fiscal asupra fluxurilor reale si monetare. Venitul redistribuit prin intermediul impozitelor diminueaza venitul distribuit in economie si implicit partea destinata consumului si economisirii.


C. Gradul de acoperire a veniturilor si cheltuielilor institutiei bugetare

Alaturi de evaluarea actiunii sistemului fiscal asupra economiei reale, prezinta importanta cunoasterea actiunii sale asupra economiei publice.

Cat din totalul nevoilor financiare ale administratiilor publice este finantat pe seama prelevarilor fiscale? Care este structura acestor prelevari?

Analiza impune luarea in considerare a nivelelor la care sunt organizate administratiile publice: administratia publica centrala si administratiile publice locale sau administratiile publice ale federatiei, statelor si comunitatilor locale.

Contributia sistemului fiscal la finantarea necesitatilor financiare, prevazute in bugetele administratiilor publice se analizeaza global si in structura, cu ajutorul unor indici.

Contributia globala a sistemului fiscal la finantarea bugetului public national si a bugetelor administratiilor publice, reflecta in mod indirect informatii cu privire la structura proprietatii, puterea economica a agentilor economici cu capital public si privat si politica Statului. In statele in care capitalul agentilor economici apartine Statului, ponderea veniturilor nefiscale comparativ cu a celor fiscale ar trebui sa fie deosebit de importanta. In caz contrar aceasta reflecta rentabilitatea scazuta a agentilor economici cu capital public si cresterea gradului de fiscalitate.

Indicele prelevarilor fiscale totale (Ipft) exprima ponderea veniturilor fiscale in totalul veniturilor bugetare respectiv, contributia acestora la finantarea diferitelor nivele ale administratiei publice:


unde:

Ipft(ni) = indicele prelevarilor fiscale totale, la nivelul administratiei “ni”

Fid = fluxul impozitelor directe

Fii = fluxul impozitelor indirecte

Tvb = total venituri bugetare, la nivelul administratiei “ni”

ni = nivelul administratiei publice finantate

ni = 1, federatie

ni = 2, stat

ni = 3, comunitati locale


Analiza structurii administrative a prelevarilor fiscale (directe si indirecte) asigura informatii cu privire la:

incidenta juridica (legala) a prelevarilor fiscale, promovata de puterea publica prin politica sa fiscala;

tehnicile de impunere utilizate si procedeele de percepere si incasare implicate de acestea;

gradul de dezvoltare a unei tari.

In acest scop se poate utiliza:

Indicele prelevarilor fiscale directe (Ipfd) in totalul veniturilor bugetului administratiei (ni).



Indicele prelevarilor fiscale indirecte (Ipfi), in totalul veniturilor bugetului administratiei (ni).



Indicele prelevarilor fiscale directe in total prelevari fiscale Ipfd(T)



Tpf = Fid + Fii = totalul prelevarilor fiscale directe la nivelul “ni”.


Indicele prelevarilor fiscale indirecte in totalul prelevarii fiscale Ipfi(T)



Analiza structurii economice a prelevarilor fiscale (pe feluri de impozite) ofera informatii cu privire la provenienta si natura economica a fluxului prelevarilor fiscale care contribuie la finantarea institutiei bugetare. Aceasta permite analiza structurii si evolutiei spatiale si temporale a sistemelor fiscale.

Indicii de analiza se determina ca raport intre fluxul fiscal “v” (provenit din impozitul pe veniturile persoanelor fizice, impozitul pe societate, TVA, accize, taxe vamale, impozitul pe operatiunile bursiere, impozitul pe succesiuni, etc.) si totalul veniturilor bugetare (Tvb) sau totalul prelevarilor fiscale (Tpf).

Aportul fiecarui flux fiscal Ff “v” la finantarea bugetelor aferente fiecarei administratii se determina astfel:


Ponderea fiecarui flux fiscal in totalul veniturilor fiscale care finanteaza bugetele administratiilor se determina astfel:



Sistemul fiscal exercita o actiune indirecta asupra economiei reale prin intermediul alocatiilor bugetare. Existenta deficitului si respectiv a excedentului bugetar impun, analizarea participarii prelevarilor fiscale la finantarea alocatiilor bugetare.

Contributia fluxurilor fiscale (Cff) la finantarea alocatiilor bugetare (Ab), reflecta gradul de acoperire de catre prelevarile fiscale a nevoilor administratiilor publice.

Aceasta poate fi calculata distinct pe feluri de prelevari (Ft”v”), pe grupe de prelevari (Fid, Fii) si global (Tpf), pe fiecare nivel al administratiei publice.




Reunirea informatiilor privind contributia sistemului fiscal la finantarea alocatiilor bugetare cu cele privind ponderea deficitului bugetar in totalul nevoilor financiare ale institutiei bugetare, permite prognozarea sarcinii fiscale viitoare care revine subiectilor din economie (incidenta asupra generatiilor urmatoare).

Pe baza celor expuse se poate afirma ca fluxurile fiscale reflecta aportul structurilor economico-sociale la finantarea institutiei bugetare.







Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021: Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre sisteme fiscale

Arbitrajul pret - valoare si eficienta pietei financiare
Analiza echilibrului financiar
Gestiunea ciclului de exploatare. gestiunea stocurilor
Sistemul fiscal - concepte, interdependente, teorii
Obiectivul armonizarii fiscale a sistemului fiscal comunitar
Elemente comune pentru sistemele fiscale din uniunea europeana
Caracteristici esentiale ale sistemelor fiscale ale tarilor comunitare
Comparatii intre sistemele fiscale ale statelor membre din uniunea europeana(studiu de caz)
Elemente de armonizare ale sistemului fiscal romanesc
Implementarea aquis-ului comunitar in domeniul fiscalitatii indirecte in romania
Cresterea eficientei aparatului fiscal romanesc
Armonizarea impozitelor directe din romania la directivele comunitatii europene
Implementarea aquis-ului comunitar privind evaziunea fiscala in romania
Evolutia sistemului fiscal romanesc
Prioritati ale reformelor viitoare ale sistemului fiscal al uniunii europene
Modelarea cresterii economice sub impactul fiscalitatii
Armonizarea sistemelor fiscale in comunitatea europeana
Concluzii generale si recomandari de politica fiscala







































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare