StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Afacerea ta are nevoie de idei noi
FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale)

StiuCum Home » FINANTE » sisteme fiscale
Trimite articolul prin email Elementele constitutive ale impozitului Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Elementele constitutive ale impozitului



Elementele constitutive ale impozitului


In elaborarea unui produs fiscal (impozit, taxa, drepturi si contributii cu caracter fiscal) apare necesitatea stabilirii in momentul elaborarii si ulterior in etapa legislativa, in mod clar si concis, a elementelor care formeaza structura tehnica a impozitelor. Orice omisiune a unui element constitutiv, precizarile incom­plete sau care dau posibilitatea unei marje de interpretare, au consecinte pe plan financiar, economic si social, afectand finantarea nevoilor publice, procesul de gestionare a impozitelor si principiile de baza ale impunerii.

Asupra modalitatilor de determinare la nivelul fiecarui impozit a elementelor constitutive ale acestora influenteaza diversitatea metodelor si procedeelor de impunere existente in teoria si practica fiscala.




Ce elemente trebuiesc avute in vedere atunci cand se proiecteaza, legifereaza si analizeaza un produs fiscal?


1 Faptul generator


Faptul generator constituie evenimentul juridic sau material care da nastere la aparitia obligatiei fiscale. Producerea acestuia contribuie la indeplinirea conditiilor legale necesare pentru ca impozitul sa devina exigibil fiscal.

Astfel, intocmirea unor acte juridice de vanzare, schimb sau donatie, cu titlu oneros sau gratuit, constituie evenimente juridice care genereaza aparitia unor obligatii fis 131j95b cale.

Alte evenimente pot fi de natura materiala. De exemplu:

intocmirea unui rol fiscal: pentru impozitul pe venitul net global impozite directe locale;

realizarea de beneficii: impozitul pe beneficiile societatilor de capital si respectiv a societatilor de persoane, impozitul pe beneficiile exceptionale a societatilor de capital, impozitul aditional, taxa aditionala, taxa complementara, taxa de dezvoltare pe beneficiile societatilor;

realizarea de venituri diverse: impozitul progresiv pe venitul persoanelor fizice retinut la sursa, impozite pe dividende, redevente, venitul capita­lului mobiliar, venitul agricol;

transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor sau serviciilor econo­mice: TVA;

trecerea frontierei de catre bunuri sau servicii economice: taxe vamale;

decesul: taxele de succesiune.

In consecinta, faptul generator da nastere la aparitia creantei fiscale a Statu­lui asupra contribuabililor legali (de drept). Acesta influenteaza asupra stabilirii datei exigibilitatii financiare (a platii).

Faptul generator este util pentru stabilirea aplicarii legii fiscale sub as­pect temporal, permitand determinarea regimului juridic care se aplica in cazul schimbarii legislatiei fiscale. Regimul juridic priveste metodele de determinare si evaluare a materiei impozabile, cotele de impozitare, procedeele de calcul a sumelor datorate. Acesta este intotdeauna cel existent la data producerii faptului generator. Aspectul acesta este deosebit de important pentru activitatea de control fiscal.


2 Sfera de aplicare


Sfera de aplicare constituie un element complex prin care se caracterizeaza persoanele si operatiunile impozabile, precum si delimitarea spatiala a acestora. Aceasta presupune precizarea urmatoarelor elemente simple:


A. - natura contribuabilului de drept (platitor) care este obligat prin lege la plata impozitului. Se precizeaza daca subiectul impozabil este o persoana fizica (salariat, liber profesionist, proprietar funciar, dona­tor, etc.) sau o persoana juridica (societate pe actiuni, societate in comandita pe actiuni, societate in comandita simpla, societate in nume colectiv, societate cu raspundere limitata).

In cazul persoanelor fizice sfera de aplicare poate fi delimitata pentru fiecare titular al unui venit sau bun cu caracter patrimonial, sau aceasta poate sa cuprinda un ansamblu de persoane, situatie in care apare necesitatea precizarii contribuabilului platitor. Astfel, in cazul impozitului pe venitul net al persoanelor fizice, sfera de aplicare poate fi distincta pentru fiecare titular in parte sau poate sa fie stabilita la nivelul unui camin fiscal. In acest din urma caz se desemneaza persoanele care intra in componenta caminului fiscal si contri­buabilul responsabil cu plata impozitului.

In cazul persoanelor juridice se impune a se preciza daca sfera de aplicare se suprapune sau nu cu clasificarea juridica a societatilor sau daca apar criterii fiscale suplimentare. Astfel, in cazul impozitului pe beneficii in sfera de aplicare se pot include:

fie toate societatile (de capital si de persoane);

fie numai societatile de capital;

fie se face distinctie intre societatile de capital (cu riscuri limitate) si cele de persoane (cu riscuri nelimitate) prin anumite elemente tehnice;

fie societatile fac obiectul altor distinctii bine precizate (cifra de afaceri, numar de salariati, obiect de activitate, organizare: societati grup si filiale ale acestora);

fie se utilizeaza in acelasi timp criterii de natura juridica, economica si fiscala.

Implicatiile acestor distinctii constau in existenta sau inexistenta dublei impuneri a beneficiilor si dividendelor, precum si a dreptului de deducere a unui activ fiscal si credit de impozit.

Intr-o abordare juridico-economico-fiscala se pot face urmatoarele distinctii pentru includerea societatilor in sfera impozitului pe beneficii si a impozitului pe dividende: societati translucide, opace, transparente, semitransparente.

Transluciditatea este specifica numai societatilor de capital care au ca obiect asigurarea gestionarii colective a economiilor provenite de la particulari, sau a unui patrimoniu funciar care comporta anumite riscuri. Societatile translucide nu platesc impozit pe beneficiile realizate. Veniturile distribuite constituie adeva­rate dividende care sunt supuse actiunii impozitului, insa nu dau dreptul la deducerea unui credit de impozit (in conditiile existentei impozitului pe venitul net global). Scopul il constituie asigurarea neutralitatii fiscale intre cei care isi administreaza direct portofoliul de valori mobiliare si patrimoniul funciar si cei care o fac prin intermediul unei societati de administrare a investitiilor.

Restul societatilor de capital pot sa fie opace sau transparente, iar societatile de persoane pot sa fie semitransparente.

Opacitatea fiscala consta intr-o dubla impunere economica a beneficiilor. Mai intai se impun beneficiile realizate la nivelul societatii si apoi dividendele repartizate actionarilor. Creditul de impozit, atunci cand se acorda, este limitat numai la impozitul pe dividende.

In cazul societatilor transparente se face abstractie de existenta personalitatii juridice a societatii, iar asociatii sunt tratati si impusi ca simpli coproprietari pentru beneficiile realizate. Dubla impunere economica a beneficiilor dispare. Poate sa apara un credit de impozit partial. In situatia in care societatile opace si cele transparente nu inregistreaza beneficii sau acestea sunt negative, se are in vedere cifra de afaceri realizata pentru evitarea evaziunii fiscale prin crearea de societati aparente care asigura conducatorilor acestora avantaje economice.



Societatile semitransparente sunt societati de persoane in care asociatii sunt supusi la plata impozitului pe venitul net global in functie de participarea la beneficii.

Delimitarea contribuabililor de drept care au obligatia varsarii impozitului apare chiar si pentru impozitele indirecte. Astfel, in cazul TVA, platitorii de drept sunt cei care realizeaza operatiunile impozabile. Apare o tautologie: platitorii sunt cei care efectueaza operatiuni impozabile, iar operatiunile impozabile sunt efectuate de platitori. Asupra acestui aspect se va reveni la sfarsitul acestui paragraf. Platitorii de drept a taxei pe valoarea adaugata sunt persoane fizice sau juridice care efectueaza in mod independent, obisnuit sau ocazional sub propria responsabilitate operatiunile impozabile, indiferent de statutul juridic si situatia lor personala fata de alte impozite si fata de existenta altor operatiuni impozabile. Deci in sfera nu intra persoanele care desfasoara o activitate dependenta: salariati, reprezentanti de comert, muncitori la domiciliu.

Stabilirea contribuabilului de drept prin legislatia fiscala este necesara in activitatea de gestionare a fluxurilor fiscale care contribuie la finantarea nevoilor publice. Contribuabilii de fapt (reali) nu sunt stabiliti prin cadrul legal. Cunoasterea acestora este posibila in urma analizei repercusiunii si incidentei impozitelor.


B. - felul operatiunilor impozabile. Pentru delimitarea sferei de aplicare a unui impozit, operatiunile impozabile fac obiectul unei analize minutioase prin recurgerea la mai multe criterii de distinctie.

Un prim criteriu are in vedere consecintele pecuniare ale operatiunilor impozabile. In raport cu acesta se disting: operatiuni cu titlu oneros si operatiuni cu titlu gratuit. Pentru includerea in sfera diferitelor impozite a operatiunilor cu titlu oneros si stabilirea regimului de impunere a acestora, se poate recurge la gruparea acestora dupa un criteriu fiscal in: operatiuni impozabile obligatoriu, operatiuni impozabile prin optiune, operatiuni desemnate expres prin lege si operatiuni exonerate. Dreptul de optiune care se acorda pentru anumite impozite ofera contribuabilului posibilitatea de a alege intre diferite regimuri de impunere. Exonerarea unor operatiuni nu urmareste asigurarea unui regim preferential, fiind bazata pe considerente realiste. In cazul operatiunilor cu titlu gratuit, includerea in sfera impozitului a donatiilor si succesiunilor urmareste asigurarea unui tratament egal intre contribuabilii care obtin bunuri ca urmare a unor operatiuni oneroase, comparativ cu cei care le obtin cu titlu gratuit, precum si eliminarea unor cazuri de evaziune fiscala.

Un alt criteriu de delimitare a sferei de aplicare a unui impozit are in vedere natura activitatilor economice desfasurate de agentii economici. Intr-o abordare pragmatica se pot distinge:

activitati desfasurate in urmatoarele sectoare ale economiei: industrie, comert, servicii, agricultura, cooperatie. Includerea in sfera unui anumit tip de impozit este conditionata suplimentar de valoarea si natura operatiunilor comerciale, natura juridica a societatii, etc.

activitati care sub rezerva anumitor exceptii sunt situate in afara sferei de aplicare: activitati organizate fara scop lucrativ, activitati desfasurate in sectorul administratiei publice. Exceptarea societatilor care desfasoara activitati fara scop lucrativ, se acorda numai pana in momentul in care, prin gestionarea patrimoniului, acestea nu incaseaza venituri. Realizarea de venituri ca urmare a desfasurarii unor operatiuni cu caracter comercial, determina includerea acestora in sfera de actiune a impozitelor specifice activitatilor cu scop lucrativ.

Drept criteriu de delimitare a sferei de aplicare se poate utiliza natura operatiunilor impozabile:

rezultatul operatiunilor economice desfasurate in cadrul unor forme societare sau individuale de activitate;

recompensarea factorilor de productie utilizati;

tranzactii privind bunuri cu caracter patrimonial;

donatii, succesiuni;

operatiuni financiare desfasurate pe pietele de capital;

importul si/sau exportul de bunuri si servicii economice;

livrari de bunuri economice;

prestari de servicii: comisioane, inchirieri, reparatii, lucrari de constructii-montaj, transporturi, servicii specifice profesiunilor liberale, servicii economice diverse, etc.

Pentru caracterizarea operatiunilor impozabile care intra in sfera de aplicare a fiecarui impozit, datorita caracterului complex al acestora, nu se poate recurge la un singur criteriu de distinctie. In consecinta, este necesara analizarea operatiunilor prin recurgerea la ansamblul criteriilor mentionate pentru asigurarea unei impuneri juste.


C. - felul exonerarilor si scutirilor partiale. Acestea se pot acorda fie asupra persoanelor, fie asupra operatiunilor economice, fiind deter­minate fie de nivelul si natura veniturilor realizate, fie de modul de organizare a agentilor economici, fie de caracteristicile operatiunilor economice sau alte cauze.

Acordarea unor exonerari si scutiri partiale, difera de la un impozit la altul si trebuie sa aiba o justificare economica, sociala, tehnica. Pentru acordarea acestora este necesara analizarea comparativa a tuturor impozitelor existente la nivelul unei tari, a acordurilor internationale dintre tari, a provenientei, modului de formare si utilizare a fluxurilor de venituri impozabile.

Astfel, in conditiile aplicarii principiului teritorialitatii prin impunerea beneficiilor societatilor-grup, apare impunerea in cascada a beneficiului realizat la nivelul filialelor, societatii-mama si cu ocazia distributiei, comparativ cu restul societatilor. Aceasta nu are nici o justificare economica si determina aparitia unui tratament discriminatoriu intre societati, in lipsa unei exonerari. In consecinta, se poate acorda exonerarea de impozit a veniturilor actiunilor unei filiale primite de societatea-mama, sub rezerva reintregirii cheltuielilor aferente gestionarii participatiilor.





Impunerea unor cresteri de valoare (a plusvalorilor) urmareste atat descura­jarea unor operatiuni speculative, cat si aspecte de natura monetara, econo­mica, sociala. In functie de provenienta si durata detinerii unui bun cedat, se pot acorda exonerari pentru cresterea de valoare rezultata din cesiunea rezidentei principale a contribuabilului, a unui teren (cand pretul pe metrul patrat nu depaseste un anumit nivel), a unei masini, etc.

Pentru sustinerea procesului de economisire si de investitii se pot exonera dobanzile aferente sumelor depuse la Casele de economii si a celor inscrise in conturile de economii bancare de catre populatie, veniturile plasamentelor destinate sustinerii unor actiuni de dezvoltare a industriei initiate de Stat.

Pe langa stimularea economisirii in scop investitional, se urmareste cresterea interesului salariatilor unei societati fata de activitatea acesteia, prin exonera­rea sumelor corespunzatoare actiunilor distribuite salariatilor, a sumelor varsate de intreprindere reprezentand diferenta dintre valoarea unei actiuni a societatii si pretul propus salariatilor si participarea societatii la cumpararea pentru salariati a unor titluri financiare si CEC-uri de vacanta (in anumite limite).

In scopul finantarii deficitului bugetar se asigura exonerarea veniturilor produse de titlurile financiare emise de Stat.

Alte exonerari au motivatii profund sociale. Astfel, in cazul impozitului pe venitul net global, sunt exonerati contribuabilii de drept care au un venit net sub minimul garantat provenit din salarii, venituri funciare, pensii si rente viagere. Sunt exonerate urmatoarele venituri: ajutoarele acordate mamei, ajutoarele acordate adultilor handicapati, venitul suplimentar pentru imbunata­tirea situatiei financiare a familiilor numeroase, salariul unic, pensiile de invalidi­tate, pensiile acordate victimelor razboiului si combatantilor, indemnizatiile temporare si rentele viagere acordate victimelor unor accidente de munca.

Exonerarea ambasadorilor si agentilor diplomatici ai consulatelor straine de impozitul pe venitul net al persoanelor fizice este motivata de existenta unor acorduri juridice internationale, prin care tarile semnatare asigura avantaje similare reprezentantilor lor.

Acordarea altor exonerari au motivatii economice sau tehnice dupa caz. In cazul TVA sunt exonerate operatiunile care nu prezinta un caracter eco­nomic, realizate de asociatii sau administratii, unitati de asistenta sociala, sanatate, invatamant, cultura si sport. Pentru reducerea costului administrarii TVA, pe seama scaderii numarului de contribuabili, se acorda exonerari pentru operatiuni care prezinta un caracter economic dar sunt sub limita unui plafon valoric prestabilit. Pentru evitarea cumulului de impozite datorat existentei unor impozite cu caracter particular sunt exonerate de TVA: operatiunile de bursa, asigurari, reasigurari, vanzarea fondurilor de comert. Pentru stimularea exportului se exonereaza de TVA si taxe vamale bunurile si serviciile exportate. Sunt exonerate de impozite bunurile din import provenite din succesiuni testamentare, ajutoare, donatii cu caracter social, umanitar, didactic, culturali sportiv, bunurile apartinand persoanelor fizice aflate in misiuni diplomatice si consulare, bunuri ce nu sunt comercializate ulterior, bunurile inapoiate in tara.

Toate situatiile prezentate sunt justificabile din punct de vedere economic si social, putand fi acordate in mod permanent. Alte cazuri pot sa apara tranzitoriu, fiind motivate de actiuni de natura conjuncturala, pe care statele le pot promova pe perioade delimitate de timp si pentru anumiti contribuabili. Efectele acestora din urma sunt discutabile, depinzand de gradul in care subiectii economici receptioneaza corect decizia publica si de reactia acestora.


D - spatiul teritorial. Pentru fiecare impozit in parte trebuie sa se precizeze teritoriul pe care se aplica impozitul: la nivel de federatie, stat, colectivitati locale si mai nou la nivel de uniuni economice regionale. Acesta influenteaza atat asupra numarului contribuabililor platitori inclusi in sfera de aplicare a impozitului, cat si asupra nivelului fluxurilor fiscale care finanteaza bugetele diverselor nivele ale administratiei publice.

Din cele expuse rezulta ca pentru delimitarea sferei de aplicare a unui impozit se utilizeaza criterii multiple:

un criteriu personal: contribuabilul de drept;

criterii reale: operatiunile impozabile, exonerarile si scutirile partiale;

un criteriu teritorial.

Utilizarea unor criterii multiple constituie o consecinta a evolutiei in timp a impozitelor.

3 Asezarea impozitului


Asezarea impozitului consta in a determina si evalua materia impozabila, in vederea stabilirii bazei de impozitare asupra careia se va aplica cota impozitului. Initial baza de impozitare se confunda cu materia impozabila. Pe masura evolutiei impozitelor baza de impozitare a devenit pentru unele impozite directe o rezul­tanta, dupa cum se retine pentru a se impune fie intreaga valoare a materiei impozabile, fie numai o parte a acesteia, fie se insumeaza un ansamblu de veni­turi provenite din surse diferite.

Determinarea materiei impozabile pentru fiecare impozit in parte este influentata de criteriile reale si de criteriul teritorial utilizate in determinarea sferei de aplicare a impozitului, cu care trebuie sa fie in concordanta.

In determinarea materiei impozabile apare, fie necesitatea optiunii intre principiul realitatii si respectiv al personalizarii impozitului, fie recurgerea la utilizarea unor elemente specifice ambelor principii.

Principiul realitatii nu tine seama de interesele individuale, familiale, sociale si de situatia personala a contribuabilului. Principiul personalizarii impozitului are in vedere natura si importanta bunurilor economice, a veniturilor obtinute, obligatiile legate de asigurarea reconstituirii veniturilor si a patrimoniului, obligatiile de intretinere a membrilor familiei si cheltuielile profesionale care revin contribuabilului.

Diversitatii materiei impozabile (paragraf 3.1.1) ii corespunde o diversitate de metode de evaluare (paragraf 3.1.2) a acesteia: pe baza declaratiilor fiscale controlate (a contribuabilului platitor, a unei terte persoane), forfetar, pe baza semnelor exterioare.



Materia impozabila evaluata poate constitui in cazul impunerii directe, o baza de impozitare intermediara sau una finala. Pentru unele impozite, fie asu­pra fiecarui element, fie asupra unor elemente, fie asupra sumei elementelor materiale care formeaza baza de impozitare se aplica fie anumite deduceri, fie anumite abateri (paragraf 3.2.3). Acestea constau in diminuarea bazei de impo­zitare intermediare cu o serie de scazaminte, in vederea determinarii bazei im­pozabile finale, inainte de aplicarea cotei de impunere. Aceste scazaminte sunt in concordanta cu optiunea pentru principiul personalizarii impozitului.

In consecinta, asezarea impozitelor necesita determinarea urmatoarelor elemente simple: materia impozabila, metoda de evaluare, deducerile si abaterile. Materia impozabila este un element de natura materiala, in timp ce metoda de evaluare, deducerile si abaterile sunt elemente de natura tehnica. Prin interac­tiunea elementelor materiale cu cele de natura tehnica dupa reguli specifice fiecarui impozit, rezulta bazele de impozitare.


4 Calculul impozitului


Determinarea cuantumului monetar al impozitului necesita stabilirea:

persoanei care efectueaza calculul (contribuabilul de drept sau adminis­tratia);

cota de impozitare;

reducerile si majorarile acordate;

procedeul de calcul;

Pentru a calcula cuantumul prelevarii fiscale, este necesara optiunea intre re­curgerea la cote cu tarife specifice sau la cote procentuale. Cu mici exceptii, aproape toate cotele actuale de impunere sunt sub forma procentuala, constitu­ind o manifestare a personalizarii impozitului, inclusiv prin intermediul cotelor.

Nivelul si numarul cotelor de impozitare sunt specifice fiecarui impozit. Se poate utiliza fie o cota generala, fie o cota standard si un anumit numar de cote inferioare sau superioare acesteia, fie o cota aditionala fata de cota standard, in functie de anumite obiective urmarite prin politica fiscala.

Pe langa stabilirea cotelor, este necesara precizarea procedeului de calcul. Se poate alege intre procedeul impunerii proportionale, a progresivitatii simple, a progresivitatii compuse (paragraf 3.2.1).

In urma aplicarii, conform procedeului de calcul stabilit, a cotei asupra bazei de impozitare se obtine cuantumul prelevarii fiscale. In cazul unor impozite directe aceasta poate face in continuare obiectul unor reduceri si chiar a unor majorari. Reducerile constau in scaderea din cuantumul impozitului calculat a unor credite de impozit, a activului fiscal (cand este cazul), a unor cheltuieli prestabilite specifice fiecarui impozit. Majorarile privesc plata cu intarziere si corectarea unor defecte de calcul. In urma aplicarii reducerilor si majorarilor prevazute de lege se determina cuantumul final al prelevarii fiscale datorate.


5 Persoana obligata la plata impozitului


Determinarea persoanei obligate la plata impozitului trebuie sa fie in concor­danta cu criteriul personalitatii utilizat pentru delimitarea sferei de aplicare a acestuia. Pentru fiecare impozit in parte trebuie sa se stipuleze clar si precis, persoana fizica sau juridica obligata prin lege fie la plata, fie la calculul si plata impozitului catre trezoreria publica. Aceasta este pasibila in caz de neplata sau intarziere la sanctiuni fiscale sau penale.

Trebuie sa se faca distinctie intre doua categorii de contribuabili, respectiv cei care sunt obligati la varsarea obligatiei fiscale si cei care suporta definitiv obligatia fiscala. O persoana poate indeplini fie calitatea de platitor, fie de suportator, fie poate cumula ambele calitati.

Cunoasterea contribuabililor suportatori (reali) este posibila in urma analizei repercusiunei si incidentei impozitului. Asupra transmiterii unui impozit influen­teaza faptul generator, gradul de personalizare a impozitului si caracteristicile relatiilor economice.


6 Procedee si modalitati de incasare


Pentru fiecare impozit in parte trebuie sa se precizeze:

procedeele de incasare. Actualmente, in toate statele moderne administratia fiscala procedeaza la incasarea creantelor fiscale (procedeul regiei), ramanand de domeniul trecutului vechile procedee. In cadrul procedeului regiei trebuie sa se precizeze nivelul administratiei publice beneficiare a incasarii: federatie, stat, colectivitati locale.

modalitatile de incasare. Distinctia dintre impozitele portabile si cele cherabile si-a pierdut din importanta. Majoritatea impozitelor actuale in tarile dezvoltate sunt portabile, adica platite prin grija contribuabililor. Prezinta importanta mijloacele de plata a impozitelor. Acestea au inceput sa se diversifice. Dominante sunt platile in bani. In tarile dezvoltate exista posibilitatea platii prin utilizarea unor titluri de imprumut, opere de arta, efecte de credit, in limitele prevazute de lege (paragraf 5.5.2).

momentul incasarii. In raport cu faptul generator se poate utiliza sistemul platii pe loc si sistemul drepturilor constatate (paragraf 5.5.2).

Aceste doua sisteme de incasari uneori nu se mai gasesc intr-o forma absolut pura. Datorita decalajului de timp asupra gestiunii financiare a contri­buabilului si implicit asupra trezoreriei publice, acesta a inceput sa fi utilizat de catre puterea publica pentru a obtine anumite efecte.

Se poate aprecia ca incasarea impozitelor actuale corespunde “sistemului exigibilitatii financiare”. Acesta presupune ca obligatia de a plati impozitul e determinata de data producerii faptului generator sau data exigibilitatii fiscale, dar ca data exigibilitatii financiare a impozitului este stabilita de administratia publica. Exigibilitatea financiara poate fi anticipata (plati previzionale), concomi­tenta sau posterioara, operatiunilor de evaluare a materiei impozabile si de calcul a cuantumului monetar a obligatiei fiscale.

In concluzie, teoria si practica contemporana utilizeaza in proiectarea, elabo­rarea si legiferarea impozitelor moderne un ansamblu de elemente de natura materiala sau tehnica. Acestea servesc la elaborarea actualelor produse fiscale moderne, cautand sa tina seama de caracterul sintetic al unora si de interdepen­dentele care exista intre diferite impozite.








Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021: Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre sisteme fiscale

Arbitrajul pret - valoare si eficienta pietei financiare
Analiza echilibrului financiar
Gestiunea ciclului de exploatare. gestiunea stocurilor
Sistemul fiscal - concepte, interdependente, teorii
Obiectivul armonizarii fiscale a sistemului fiscal comunitar
Elemente comune pentru sistemele fiscale din uniunea europeana
Caracteristici esentiale ale sistemelor fiscale ale tarilor comunitare
Comparatii intre sistemele fiscale ale statelor membre din uniunea europeana(studiu de caz)
Elemente de armonizare ale sistemului fiscal romanesc
Implementarea aquis-ului comunitar in domeniul fiscalitatii indirecte in romania
Cresterea eficientei aparatului fiscal romanesc
Armonizarea impozitelor directe din romania la directivele comunitatii europene
Implementarea aquis-ului comunitar privind evaziunea fiscala in romania
Evolutia sistemului fiscal romanesc
Prioritati ale reformelor viitoare ale sistemului fiscal al uniunii europene
Modelarea cresterii economice sub impactul fiscalitatii
Armonizarea sistemelor fiscale in comunitatea europeana
Concluzii generale si recomandari de politica fiscala







































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare