Metodologia analizei proceselor de management

Metodologia analizei proceselor de management

q      Metode si tehnici de baza utilizate in analiza

Cercetarea fenomenului economic din multiple puncte de vedere implica operarea cu o serie de metode si tehnici specifice sau imprumutate din alte stiinte. Cele doua laturi ale analizei sunt: latura calitativa si latura cantitativa.

Metodele analizei calitative, bazate in mare masura pe abstractia stiintifica, au ca obiect de baza stabilirea elementelor si relatiilor lor structurale, a factorilor si cauze 939h75j lor care explica fenomenul, a relatiilor de conditionare dintre fiecare factor (element) si fenomenul studiat, precum si dintre factorii (elementele) care actioneaza. Construirea modelelor unor fenomene economice are la baza analiza calitativa.

Analiza cantitativa are rolul de a cuantifica ansamblul relatiilor cauza- efect. Procesual, cele doua tipuri de analiza se intrepatrund intr-un asemenea grad incat, practic, orice analiza cantitativa este prelungita si se rasfrange in analiza si evaluarea calitativa a fenomenului economico-social.

Ansamblul de metode si tehnici ce formeaza metodologia diagnosticarii activitatii economico-financiare este format din: diviziunea si descompunerea rezultatelor, comparatia, stabilirea sistemului factorial-cauzal (pe baza analizei calitative a mecanismului formarii fenomenului), modelarea fenomenului analizat, comensurarea influentelor cu utilizarea diferitelor procedee adecvate analizei, interpretarea, evaluarea generala a functiunii sistemului (generalizarea).

q      Diviziunea si descompunerea rezultatelor

Rezultatele reflectate prin diferiti indicatori sau marimi de calcul ale activitatii intreprinderilor se divid si se descompun pentru a asigura profunzimea studierii faptelor; a se constitui un suport concret al diagnozei fenomenelor petrecute in activitatea intreprinderii, a se localiza rezultatele si cauzele lor in timp si spatiu.

Diviziunea si descompunerea rezultatelor si abaterilor lor sunt de mai multe feluri:

diviziunea dupa timpul de formare a rezultatelor

diviziunea dupa locul de formare a lor si descompunere pe parti

diviziunea dupa elemente, factori, cauze.

Diviziunea in timp permite evidentierea abaterilor de la tendinta generala de desfasurare in timp a rezultatului, de la ritmicitatea proiectata pentru un anumit indicator (de exemplu, asigurarea cu materii prime, materiale la intervale optime, realizarea productiei si distributiei pe decade, luni, trimestre).

Diviziunea rezultatelor dupa locul de formare decurge in mod necesar din functia analizei de semnalare a locurilor unde efectul obtinut nu corespunde conditiilor create, unde exista posibilitati mai largi pentru imbunatirea activitatii, unde se remarca atat rezultate bune cat si deficiente.

Descompunerea in parti componente permite aprofundarea elementelor economice ce compun fenomenul si constituie o conditie pregatitoare unei alte metode specifice de baza respectiv stabilirea legaturilor factorial-cauzale ce se reflecta in starea si miscarea fenomenului.

Exemplu, descompunerea imobilizarilor in corporale, necorporale si financiare, a surselor de acoperire financiara a activelor in proprii si imprumutate, a rezultatului exercitiului inainte de impozitare rezultatul din exploatare, rezultatul financiar si rezultatul exceptional. In acest sens se rea1izeaza descompunerea abaterilor rezultatelor pe factori si cauze, care imbraca forma complexa de analiza a abaterilor, deosebit de importana in managementul intern.

q      Comparatia

Orice rezultat al activitatii manageriale intr-o intreprindere se analizeaza si se apreciaza nu numai ca o marime importanta in sine, ci si in raport cu un criteriu, cu o baza de comparatie.

In conditiile oricarei societati criteriul principal al comparatiei il reprezinta nivelul obiectivelor programate. Dar, in diagnoza economica apar si o serie de alte criterii de comparatie cum ar fi rezultatele perioadei precedente, rezultate ale altor intreprinderi concurente, rezultate al unor intreprinderi din alte tari, normative, standarde, rezultate de laborator etc.

Dupa criteriul care sta la baza, se disting mai multe feluri de comparatii:

comparatii in timp, adica cele efectuate intre rezultatele perioadei raportate si rezultatele penoadei anterioare;

comparatii in spatiu, care pot fi efectuate intre rezultatele unor centre de responsabilitate ale intreprinderii; intre rezultatele obtinute de intreprinderea analizata si alte intreprinderi cu activitate similara;

comparatii mixte, care se bazeaza pe ambele criterii (timp si spatiu);

comparatii in functie de un criteriu prestabilit (program, norme, standarde, etaloane, valori de normalitate, stabilite de structuri specializate bancare, statistice, agentii);

comparatii cu caracter special, pentru care intervin alte criterii in afara de cele de mai sus, (comparatia variantelor in vederea alegerii celei optime).

Conditia esentiala care determina caracterul stiintific al comparatiei o constituie comparabilitatea datelor care trebuie sa aiba un continut omogen, sa fie exprimate intr-un etalon unic, sa fie determinate dupa o metodologie unica.