StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Crede in EFICIENTA TA
management MANAGEMENT

Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar.

StiuCum Home » management » managementul carierei » In ce situatie va aflati acum ?

De ce doriti sau credeti ca este necesar sa va schimbati locul de munca?

"implinesc patruzeci de ani anul acesta si dintr-odata imi pun intrebari in privinta locului meu de munca. Nu am mai trecut prin asa ce pana acum. E o nebunie!", spune Kim, vicepresedinte al departamentului de resurse umane in cadrul uneia dintre cele mai mari banci din Statele Unite.
Poate si dumneavoastra traiti aceleasi sentimente si treceti prin aceeasi stare de confuzie precum Kim in legatura cu locul dumneavoastra de munca. Cu siguranta nu exista asemanari intre locul de munca din ziua de astazi si cel care se preureaza in viitor, pe de o parte, si locul de munca pe care majoritatea oamenilor l-au avut acum zece, cincisprezece sau treizeci de ani, pe de alta parte. Din mai multe motive, a devenit din ce in ce mai dificil pentru cei mai multi dintre noi sa fim multum


iti de locul de munca. Louise Lague, psihoterapeut si scriitor, sintetizeaza aceasta situatie intr-o maniera clara: "Datorita tehnologiei, acum putem sa muncim tot timpul din orice loc. Aceasta situatie a transformat multe spatii de lucru intr-un cosmar - acestea nu se inchid niciodata! Termenele-limita sunt din ce in ce mai scurte, asteptarile sunt din ce in ce mai mari, iar weekendurile si serile libere sunt incontinuu sacrificate".
Schimbarile constante care au loc in cadrul firmelor, inclusiv caracterul temporar al slujbelor, care odinioara erau relativ permanente, creeaza un mediu de lucru stresant in care oamenilor le este greu sa se simta multumiti, cu atat mai putin fericiti. Comunicarea aparent fara sfarsit (e-mail, voice mail, intalniri), numeroasele proiecte cu termene--limita si presiunea extraordinara in vederea cresterii profiturilor, toate acestea contribuie la crearea unei atmosfere in care multi angajati se simt coplesiti.
Debbie lucra la o societate-mamut axata pe probleme de ingrijire medicala si vindea spitalelor sisteme de avertizare pentru asistente medicale. Era atat de stresata din cauza deplasarilor nesfarsite si a obiectivelor nerealiste de nzari incat, in cele din urma, a renuntat, luandu-si un serviciu care, desi nu-i oferea acelasi potential financiar, nu era nici pe departe atat de stresant. Dupa ce a depus preaviz la fosta firma, a stat de vorba cu vreo zece fosti colegi de la diferite niveluri din ierarhia corporatiei, pentru a-si lua ramas-bun. A fost socata cand fiecare i-a declarat ca este norocoasa intrucat a fost in stare sa renunte si ca, daca si ei ar fi capabili sa-si paraseasca locul de munca, ar face-o imediat. Acesti colegi au spus lucruri de genul: "Nu mai este ce era odata" si "Firma nu ne mai sprijina, nu le pasa decat de profituri".
"Epuizarea nu este provocata de prea multa munca", explica Louise Lague, "ci de faptul ca muncesti toata ziua la proiecte care pentru tine personal nu inseamna nimic. E nevoie de mult mai mult efort psihic pentru a face ce ce urasti decat ce ce-ti place". Cand ai un serviciu care nu-ti place, aceste sentimente negative iti ocupa tot timpul liber, inclusiv weekendurile. Lague spune in continuare: "Totul indica faptul ca nu mai suntem incantati de proiectele la care lucram asa cum se intampla altadata. Traim, evoluam si continuam sa intam, iar cand oamenii sanatosi nu mai inta, devin plictisiti si tanjesc sa invete ce nou. Este o greseala sa nu crezi ca ce nu e in regula atunci cand esti nemultumit de locul tau de munca; dimpotri, acest lucru este absolut normal si sanatos".
Kim, directorul de resurse umane despre care am vorbit mai sus, lucreaza la o banca ce de curand a achizitionat doua mari firme - a opta achizitie in trei ani. Cea mai mare problema ridicata de aceste achizitii este incapacitatea organizatiei de a contopi cu succes culturile de corporatie disparate. Acest obstacol organizatoric a dus la o si mai mare confuzie in randul angajatilor in privinta lorilor si a obiectivelor comune. Pe langa faptul ca Kim a fost afectata personal, ea trebuie, de asemenea, sa se confrunte, in calitate de cadru de conducere al resurselor umane, cu serioasele consecinte negative pe care fuziunile le au asupra angajatilor.
Chiar daca oamenii stiu, din perspecti intelectuala, ca munca solicitanta si loialitatea nu mai sunt atat de importante pentru majoritatea angajatorilor asa cum se intampla anterior, este dificil pentru cei mai multi dintre noi sa acceptam acest fapt la nivel emotional. De asemenea, oportunitatile de ansare care existau odata s-au diminuat semnificativ, astfel incat angajatii nu mai stiu foarte bine pentru ce merita sa se lupte. Acest lucru este labil in special pentru lucratorii mai experimentati, care in trecut erau intotdeauna motiti sa munceasca tocmai pentru a ansa inca o treapta pe scara ierarhica.
Multi oameni resimt, de asemenea, stresul provocat de diferenta dintre generatiile care lucreaza impreuna. De exemplu, Ron Zemke, Claire Raines si Bob Filipczak descriu in sectiunea lor Generations at Work ruptura dintre generatia baby boomers si generatia X* astfel: "Boomer-ii ii privesc pe cei apartinand generatiei X ca fiind lacomi, lenesi, suspiciosi, oportunisti, singuratici si cinici"; pe de alta parte, generatia X ii caracterizeaza pe Boomer-i drept "obsedati, nedispusi la compromisuri, un pic cam naivi si cam lipsiti de fermitate". Perceptia negati a fiecarei generatii asupra celeilalte conduce la conflicte, frustrari si neincredere - nu tocmai cele mai bune ingrediente pentru un mediu de lucru conforil.
Multi indivizi in rsta de peste patruzeci de ani sunt tot mai nemultumiti deoarece sunt discriminati fie subtil, fie direct de catre angajatorii lor. Joanie, in rsta de cincizeci si doi de ani, a ndut spatii publicitare in cadrul televiziunii intreaga ei cariera. Cand a implinit cincizeci de ani, seful ei i-a luat functia de director de nzari la nivel national, cu toate responsabilitatile adiacente, spunandu-i: "Acum ai cincizeci de ani si ar fi cazul sa nu mai faci atat de multe deplasari". Numerosi indivizi de peste patruzeci, cincizeci de ani considera ca sunt cautati pe piata muncii in special lucratorii tineri si cu abilitati tehnologice. Este vorba in mod deosebit de angajatii la care firmele au renuntat atunci cand ei aveau peste patruzeci, cincizeci de ani si care, in multe cazuri, sunt convinsi ca rsta lor a avut o mare contributie in luarea unei astfel de decizii. Oamenii ajunsi la aceasta rsta gasesc ca firmele, mai ales cele mari, ii percep ca fiind mai putin creativi si mai putin flexibili, in schimb mai costisitori decat angajatii mai tineri.
Si, intr-ader, exista multe do ca angajatii mai in rsta sunt deseori inlocuiti cu tineri care sunt dispusi sa munceasca nebuneste. Cand acesti tineri devin directori, se poate ajunge, si deseori chiar se ajunge, la dificultati sau la conflicte direct cu angajatii mai in rsta care au avut cand aceleasi slujbe. Concluzia? Acestia din urma de multe ori nu doresc sa ramana in cadrul firmelor unde sunt zuti intr-o lumina proasta pur si simplu din cauza rstei lor.
Un alt motiv pentru care angajatii sunt frustrati si nemultumiti este acela ca majoritatea firmelor, fie mari, fie mici, inca isi conduc oamenii pe baza vechiului principiu "fiecare sa munceasca in patratica sa". Multe firme fie nu pot gasi un nou model, fie evolueaza mult prea incet pentru a putea face fata unor nevoi personale diferite si a crea o forta de munca flexibila. Oamenii sunt frustrati de acest ritm lent si, in numar din ce in ce mai mare, pleaca sa lucreze pentru firme cu o viziune practica ce, cred ei, satisfac nevoile angajatilor in aceasta privinta. De exemplu, Ben proiecta echipamente audio pentru o firma mica, strabatand zilnic in jur de 180 de kilometri timp de trei ani. Desi ar fi putut fi foarte productiv daca ar fi lucrat in biroul sau de acasa, seful sau nu credea in munca la distanta, considerand ca daca un angajat nu este in biroul sau de la firma, atunci nu munceste. Cu toate ca Ben tinea la slujba lui, la sef si la firma in general, ajuns la rsta de patruzeci si sapte de ani a vrut sa elimine sau sa reduca macar stresul unei navete lungi, asa ca a gasit un post la o mare companie audio, astfel incat acum lucreaza acasa. in momentul in care a depus preaviz la fosta firma, seful sau, intr-o incercare de a-l pastra, a acceptat cu reticenta ca Ben sa poata lucra acasa o data pe saptamana. Desi era tentant pentru el sa ramana, Ben a inteles ca nu avea sa fie niciodata pe deplin sprijinit si a acceptat noua slujba. Asa cum anticipase, acum se simte mai sanatos, iar stresul creat de condusul masinii in fiecare zi pe distante atat de lungi a disparut.In atmosfera de lucru din ziua de astazi, din ce in ce mai multi indivizi incep sa-si puna problema ritmului lor de viata foarte obositor. intr-o incercare de a rezol aceasta problema, unele firme au instituit o politica ce incurajeaza mentinerea din partea angajatilor a unui "echilibru" intre serviciu si viata personala. De pilda, acum cati ani, Microsoft a creat o noua politica a concediilor pentru directorii generali, care sa le permita sa-si ia oricat de multe concedii au ei nevoie. Desi studiile arata ca majoritatea directorilor nu folosesc toata perioada alocata concediului, acesta a fost modul in care Microsoft si-a aratat recunostinta fata de liderii
sai. De fapt, un sondaj efectuat, in anul 2000, de catre Personnel Decisions International, o companie internationala de consiliere in domeniul resurselor umane, a dezluit ca aproape jumatate dintre angajatii chestionati de la toate nivelurile au spus ca timpul alocat serviciului a crescut in ultimii cinci ani, cu o medie a saptamanii de lucru de 49,2 ore pentru ur: angajat cu norma intreaga. Potrivit unei analize a Institutului pentru Studierea Raportului dintre Locul de Munca si Familie, 16% dintre cei chestionati isi aduc de lucru acasa macar o data pe saptamana. Verizon, o mare companie de telecomunicatii, a efectuat un studiu asupra angajatilor pentru a vedea daca acestia lucreaza si atunci cand sunt in concediu. Jumatate dintre ei au recunoscut ca fie suna la serviciu, fie isi verifica e-mailurile atunci cand sunt plecati in concediu. Ce arata toate acestea?
Din punct de vedere psihologic, crearea unui echilibru in viata angajatilor le pare multora dintre ei aproape imposibila si nerealista. De ce? Cerintele locului de munca sunt la ora actuala excesiv de mari pentru majoritatea oamenilor, in conditiile in care tehnologia ne permite sa comunicam douazeci si patru de ore din douazeci si patru, angajatii se simt obligati sa munceasca tot timpul, chiar daca sunt in weekend sau in concediu. Si mai semnificativ este faptul ca multe firme care au o politica de mentinere a echilibrului de care am vorbit mai sus pot sa transmita angajatilor un mesaj ambiguu in ceea ce priveste acceptarea sau nu a parasirii biroului la o ora rezonabila ori folosirea intregului concediu si a timpului liber alocate prin manualul angajatului, in cazul in care conducerea firmei si cultura corporatista demonstreaza ca a reusi inseamna a munci fara incetare, stresul de a te integra si de "a face orice pentru ca treaba sa iasa bine" devine mai important decat dorinta de a duce o viata echilibrata.In cele mai multe cazuri, provocarea de a-ti crea un stil de lucru echilibrat nu inseamna a nu mai lucra deloc. Indiferent de rsta, multi dintre noi simtim ca perceptia pe care o avem despre noi insine se rasfrange in munca pe care o facem si, psihologic vorbind, ar fi dificil sa nu mai muncim deloc, chiar daca financiar ne-am putea permite acest lucru. Ratiunea financiara de a munci este prioritara pentru majoritatea dintre noi. in Age Works, Beverly Goldberg explica faptul ca, atunci cand legislatia privind asigurarile sociale a fost instituita la mijlocul anilor '30, speranta medie de viata era cu putin sub saizeci si doi de ani, in conditiile in care indivizii de peste saizeci si cinci de ani reprezentau doar 7% din populatie. in schimb, in anul 2000, 13% din populatia Statelor Unite ale Americii era mai in rsta de saizeci si cinci de ani, iar acest procent continua sa creasca.
Numeroase implicatii financiare decurg din aceste statistici. Oamenii se bazeaza pe asigurari sociale, pensii si economiile personale pentru a se asigura financiar atunci cand ies la pensie. Cu toate acestea, multi nu sunt convinsi ca asigurarile sociale, asa cum se prezinta ele astazi, vor continua sa existe si in viitor. Cat priveste fondurile de pensii, Goldberg obser ca mai mult de jumatate dintre angajatii americani nu sunt inscrisi de catre firme intr-un de pensii. Cea mai graitoare statistica, preluata dintr-un studiu efectuat la sfarsitul anilor '90 de catre Institutul de Analiza a Beneficiilor Angajatilor, arata ca 35% dintre cei cu rste intre patruzeci si cincizeci de ani nu erau prea increzatori in ceea ce priveste capacitatea lor de a-si mentine dupa pensionare un stil de viata conforil.
Mai mult decat atat, generatia baby boomers, ce reprezinta cel mai mare segment al populatiei active, are reputatia de a nu economisi suficienti bani. Potrivit lui Ken Feltman, director al Consiliului Angajatorilor privind Salarizarea Flexibila, boomer-n au, dintre toate generatiile, cele mai mari datorii pe cardurile de credit si o medie de douazeci de ani ramasi pentru plata creditelor imobiliare. Din acest motiv, multi dintre noi ne vom trezi ca vom munci mai mult si ca ne vom pensiona mai tarziu decat generatiile anterioare.
Oamenii sunt nemultumiti si dintr-un numar de motive care nu au neaparat legatura cu firma la care lucreaza sau cu locul lor de munca, in general. in schimb, ei realizeaza fie treptat, fie dintr-odata ca se simt nemultumiti sau dezamagiti de serviciul lor. Astfel de sentimente au legatura mai degraba cu indivizii insisi decat cu felul in care ei il percep pe angajatorul lor, si ele pot aparea ca rezultat al unor conflicte interioare sau al dorintei de a face ce diferit.
Nu mai este aderat ca majoritatea celor care se intreaba daca si-au atins lorile si obiectivele sunt la rsta a doua. Desi multe evenimente care, in mod obisnuit, au loc atunci cand atingem rsta a doua, precum moartea unui parinte sau plecarea unui copil la facultate, ne pot determina sa ne gandim mai clar la ceea ce este important pentru noi, nu exista limita de rsta pentru cautarea fericirii si a implinirii in munca si in viata. Esecul multor firme .eoni la sfarsitul anilor '90 i-a facut pe multi oameni cu rste cuprinse intre douazeci si treizeci de ani sa se gandeasca foarte bine la ce au nevoie si ce doresc, in continuare, de la slujba lor.In ciuda faptului ca multi angajati nu sunt multumiti de locul lor de munca, unii dintre ei probabil nici macar nu stiu de ce anume sunt nefericiti, cu toate ca resimt acut simptomele acestei nemultumiri. Astfel de sentimente pot ria de la a fi deprimat, plictisit, letargic si apatic pana la a fi coplesit, stresat sau neimpulsionat. Aceia care insa chiar inteleg motivele nemultumirii lor sunt, de obicei, incapabili sa iasa dintr-o astfel de situatie; ei gasesc ca le este mai usor sa fie in continuare nemultumiti de locul lor de munca, decat sa invete cum sa faca o schimbare.In secolul XXI, munca este total diferita fata de cum era in anii '60, 70, '80 si in prima jumatate a anilor '90. Axarea pe o singura cariera sau pe un singur domeniu de activitate de-a lungul intregii vieti nu mai reprezinta modul in care muncim acum sau vom munci in viitor. in schimb, cerintele pietei muncii, precum si alegerile facute in viata particulara dicteaza tipul de munca pe care o prestam si felul in care o structuram. Din acest motiv, capacitatea de a schimba mai usor modul de abordare a muncii a devenit o competenta esentiala pentru cei care vor sa aiba o viata plina de succese. Daca veti insusi aceasta abilitate, veti simti o ameliorare a disconfortului si a suferintei pe care le-ati simtit in trecut sau pe care le simtiti in acest moment.
A trai inseamna a face alegeri. A decide ce tip de munca face fericit este o alegere foarte importanta. in ziua de astazi sunt atat de multe optiuni, incat uneori pare mai usor sa stam linistiti si sa nu facem nici o alegere. Aveti totusi o alegere lipsita de echivoc de facut: puteti fie sa hotarati sa incepeti un proces de schimbare, fie sa continuati ce ce nu face fericit.
Aceasta sectiune inta cum sa identificati si sa desfasurati munca ce vi se potriveste. Este posibil ca, dupa ce ati citit aceasta sectiune si ati decis ca sunteti pregatit si dispus sa schimbati locul de munca, sa cautati un nou serviciu sau o noua cariera si, eventual, sa abandonati munca pe care o faceti de atatia ani. Indiferent de decizia luata, trebuie sa aveti in minte un lucru important: nu tuturor li se potriveste aceeasi munca. Capacitatea dumneavoastra de a lua decizii inteligente in privinta tipului de activitate prestat depinde foarte mult de cine sunteti ca persoana.
Fiecare individ cu care lucrez in calitate de consilier pe probleme legate de cariera se simte nefericit sau neimplinit in munca sau in cariera sa. Acesti oameni imi spun deseori ca multi dintre colegii lor se simt la fel, dar accepta calm aceasta situatie sau nu stiu sigur cum sa o schimbe - asa ca nu o schimba. Nu este iesit din comun sau nepotrivit sa fii nemultumit de propria munca, dar daca aveti tot timpul astfel de sentimente negative, ar fi gresit sa nu faceti schimbari in aceasta directie.
Acum este timpul sa progresati si sa incepeti calatoria catre o viata profesionala in masura sa faca fericit.


Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact