StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Sa facem proiecte sanatoase
management MANAGEMENT

Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar.

StiuCum Home » management » managementul financiar » Decizii cu privire la structura financiara si costul capitalului

Alegerea structurii financiare

Aceasta problema este abordata in modulul 3.1. din partea a lll-a a sectiunilor, referitoare la "ificarea financiara"; paragraful referitor la levierul financiar este expus in modulul 7.1. din partea a ll-a, in care este prezentata "Analiza financiara".


Vom analiza in plus doua aspecte suplimentare:
Decizia de amortizare
fn intreprinderile industriale, amortizarea reprezinta partea, de departe, cea mai importanta, a autofinantarii.
Alegerea unei anumite metode de amortizare va influenta puternic evolutia intreprinderii. Reducerea duratelor de amortizare si utilizarea metodelor de amortizare accelerata, precum si degresiva au ca efect accelerarea "returului" lichiditatii spre institii.
Surplusul monetar astfel degajat va contribui la alimentarea proceselor de crestere rapida a capitalului economic al intreprinderii. Institia prin autofinantare contribuie la crearea unui excedent brut al exploatarii, asupra caruia s-au imputat noile amortizari si care nu a suportat nici o prelevare monetara pentru a acoperii cheltuieli financiare suplimentare.
Factor de accelerare a cresterii, amortizarea accelerata este si un factor de securitate, contribuind la diminuarea riscului, prin scurtarea timpului de utilizare a actilor economice si permitand de asemenea de a lupta impotriva eroziunii la care e supusa anuitatea amortismentului, fn lipsa reevaluarii, amortismentul nu permite combaterea efectelor eroziunii monetare.
Politica si decizia de amortizare este instrumentul privilegiat al protejarii capitalului si a cresterii sale. Ea implica o alegere cu privire la niturile actionarilor. Acestia din urma nu pot beneficia in acelasi timp de o accelerare a cresterii si de dividende substantiale.
fn faza de crestere rapida pe o piata expansiva, cresterea autofinantarii care rezulta dintr-o politica de amortizare accelerata, majoreaza capacitatea de indatorare. Utilizarea acestei capacitati accelereaza procesul de crestere. insa nu trebuie uitat ca, daca amortizarea este atat de favorabila acumularii de lichiditate si ea evita impozitarea, aceasta din urma nu este decat amanata, si asta numai in conditiile mentinerii ritmului de institii.
De multe ori este dificil de a se suprapune in acelasi timp cheltuielile exceptionale pentru lansarea unei institii si o sarcina suplimentara de amortizare, in timp ce activul economic creat nu asigura deplina utilizare a capacitatii si finantarea sa este la originea unor noi cheltuieli financiare.
Rolul amortizarii este si in functie de acceptarea reevaluarii fiscale a acestora, pentru a evita saracirea intreprinderii, cel putin pentru partea din capitalul sau finantat din fonduri proprii, in special in perioadele de inflatie prelungita. Provizioanele pentru reinnoirea imobilizarilor sunt mijlocul cel mai eficace; in conditiile construirii lor pornind de la situatia neta conila reevaluata si de la un indice al preturilor realist, ele ar permite de a nu se suprapune modalitatii degresi de amortizare.


Limitele indatorarii
Cresterea activului circulant datorita inflatiei antreneaza o crestere permanenta a creditului intre intreprinderi si a creditelor bancare. Nici o intreprindere nu admite "spontan" cresterea capitalului sau pentru a raspunde unei nevoi de crestere a fondului de rulment. Acest lucru il va accepta numai constransa.
Traditional, intermediarii financiari utilizeaza ratele structurii bilanturilor pentru aprecierea indatorarii intreprinderilor.
Acest criteriu se bazeaza pe aprecierea riscului de catre cel care acorda imprumutul, care se ingrijoreaza adesea mult prea mult de garantiile pe care le poate detine, decat de perspectile cresterii si renilitatii.
fnsa de multe ori, utilizarea ratelor de structura nu asigura o abordare adecvata a renilitatilor potentiale pe care le-ar putea sesiza intreprinderea, si nu il asigura pe cel care imprumuta contra insolvabilitatii.
Punctele de dere, al bancii si al intreprinderii, sunt diferite referitor la imprumut. Pentru primul, orizontul de previziune este perioada rambursarii si obiectivul sau este certitudinea recuperarii remuneratorii. Pentru intreprindere, obiectivul supravietuirii este fundamental. Costul detinerii de lichiditati este pentru intreprindere costul autonomiei sale, majorand costul indatorarii.
Daca pentru banca operatiunea de imprumut este o operatie izolata, pentru intreprindere indatorarea are adesea un caracter de "pivot". Rambursarea si noile imprumuturi trebuie sa asigure cel putin mentinerea unui anumit nil de indatorare, si cel mai adesea sa asigure cresterea progresiva.
Ameliorarea ratelor de indatorare a unor intreprinderi dintr-un sector in expansiune poate exprima deteriorarea situatiilor sale pe piata si o scadere a capacitatii sale de rambursare.
Caracterul static al ratelor de structura poate fi depasit utilizand marja bruta a autofinantarii (M.B.A.). Riscul de insolvabilitate genereaza cheltuieli fixe obligatorii, care rezulta din indatorare, deoarece M.B.A. care ar trebui sa serasca acoperirii acestor cheltuieli este supusa incertitudinii legate de activitatea economica.
Ofera informatii despre consecintele indatorarii asupra rezultatului, dar nu asupra trezoreriei, aceasta din urma exprimand cu adevarat capacitatea de indatorare a intreprinderii.
fn acest sens, se poate afirma ca riscul de insolvabilitate nu poate fi corect masurat decat prin situatia trezoreriei previzionale, numai anticiparea fluxurilor trezoreriei ofera o indicatie riguroasa despre gradul de autonomie. Se poate evidentia importanta silitatii fluxului de disponibilitati (cash-flow) pentru capacitatea de indatorire a intreprinderii. Suma datoriei nu trebuie niciodata sa fie la acel nil la care cheltuielile financiare sa fie superioare minimului trezoreriei disponibile in caz de recesiune.


Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact