Ghid pentru conducerea grupurilor

Ghid pentru conducerea grupurilor

Teoriile privind conducerea grupurilor au subliniat faptul ca fiecare membru al unui grup actioneaza, in procesul asumarii rolurilor, simultan si ca lider de grup. In alte conditii decat cele de grup, multe persoane nu-si asuma cu buna stiinta (constient) rolul de conducator, temandu-se fie ca nu vor sti cum sa actioneze, fie ca nu au caracteristicile necesare unui lider. In mod absolut surprinzator, se poate constata ca deseori se intampla ca cei mai timizi, anxiosi si neincrezatori participanti la grup, sa ajunga, finalmente, sa-si asume cu dezinvoltura roluri de lider.

Dorim sa subliniem (si sa incurajam, totodata, asumarea conducerii unor grupuri de catre persoanele reticente), faptul ca nu exista diferente semnificative intre asumarea rolurilor de lider in cadrul grupurilor si exercitarea acestor roluri in calitate de lider sau conducator desemnat, intr-o structura organizationala, de exemplu.

In cele ce urmeaza sunt sumarizate cateva dintre imperativele conducerii grupurilor (ele au fost deja prezentate pe parcursul acestui material)

1.     Utilizati exercitii de incalzire la inceperea grupurilor, atat in etapele initiale cat si cu ocazia fiecarei intalniri. Rolul acestor exercitii este de a "sparge gheata", de a suprima inhibitiile, de a facilita instalarea climatului de incredere, contribuind, prin toate acestea, la cresterea eficacitatii grupului.

2.     In etapele de inceput ale grupului, atentia liderului trebuie sa fie indreptata inspre identificarea scopurilor personale ale membrilor si pornind de la acestea, se vor stabili scopurile grupului.

3.     Un lider desemnat (numit, "oficial", formal), nu trebuie sa scape din vedere impartirea responasabiltatilor. Fiecare membru al unui grup trebuie sa aiba si experiente de lider. Liderului desemnat nu trebuie sa domine si sa detina controlul exclusiv al grupului: el nu este responsabil pentru toate sarcinile si functiile grupului.

4.     Pentru luarea deciziilor se vor utiliza acele modalitati care vor da cea mai mare satisfactie (posibilitati de exprimare si de "regasire" in decizia luata pentru cat mai multi membri) participantilor la grup si care se potrivesc cel mai bine situatiei de decizie create (consens sau majoritate simpla).

5.     Este intotdeauna de preferat o atmosfera cooperanta in grup (in defvoarea competitiei).

6.     Stiind ca, in grup, controversele si conflictele sunt inevitabile, pentru solutionarea acestora este preferabila abordarea de tipul "non-pierdere" (nimeni nu pierde) in detrimentul celei de tipul "castig-pierdere" (cineva castiga in timp ce altul pierde).

7.     In general este de preferat ca liderul sa faciliteze confruntarile deschise intre membrii care au manifestari ostile.

8.     Urmariti sa creati o atmosfera de comunicare deschisa, onesta.

9.     In grupurile educative, terapeutice sau de sensibilizare se vor oferi atat cunostinte teoretice cat si posibilitati practice de exersare a noilor cunostinte si de formare a deprinderilor.

10.  Acordati atentia cuvenita ultimei sedinte de grup. Nu ezitati sa sumarizati (atat liderul cat si ceilalti membri ai grupului) si in felul acesta sa punctati pe scurt cele mai importante momente ale grupului. Sumarizarea are rolul de a aminti etapele sau procesele cheie si de asemenea, confera membrilor satisfactia de a fi dus la bun sfarsit cele propuse.

Bibliografie

Asch, S. E., (1955), "Opinions and Social Pressure", Scientific American, No. 193

Brown, A., (1994), Group Work, Arena, England

Delbecq, Andre; Van de Ven, Andrew, (1971), A Group Process Model for Problem Identification and Program Planning, in Journal of Applied Behavioral Science, July-August

Egan, G., (1982), The Skilled Helper

French, J. R. P.; Raven, B., (1968), "The Bases of Social Power" in Group Dinamycs: Research and Theory", Ed. Dorwin Cartwright and Alvin Zander 3rd ed. New York: Harper & Row

Galinsky, Maeda J., Schopler Janice H (1995), Support Groups, The Haworth Press, New-York & London

Garland, James A.; Hubert Jones; Kolondny Ralph, (1965), 'A Model for Stages of Development in Social Work Groups', in ' Explorations in Group Work', Ed. Saul Bernstein, Boston: Milford House

Hare, A. Paul, (1962), Handbook of Small Group Research, New York, Free Press

Henry, Sue, (1992), Group Skills in Social Work, Brooks Cole Publ. Copmany, California

Johnson, D. W.; Jhonson F. P., (1975), Joining Together, Englewood Cliffs, N. J., Prentice-Hall

Katz, Alfred H.; Bender Eugene I. (1976), The Strength In Us: Self-Help Groups in the Modern World, New York: Franklin Watts

Krech, David; Crutchfield, Richard S.; Ballachey, E. L., (1962), Individual in Society, New York, McGraw-Hill.

Lewin, Kurt; Lippitt, R.; White, R. K., (1939), Patterns of Aggressive Behavior in Experimentally Created Social Climates, in Journal of Social Psychology, Nr.10

Maier, N. R. F., (1970), Problem Solving and Creativity in Individuals and Groups, Monterey, Calif: Brooks/Cole Publishing

Osborn, A. F., (1963), Applied Imagination: Principles and Procedures of Creative problem Solving, New- York: Charles Scribner s Sons.

Sherif, M., (1936), The Psichology of Social Norns, Harper & Row, New/York

Stock, Whitaker D., (1992), Using Groups to Help People, Routledge, London

Zastrow, C., (1989), Social Work with Groups, Nelson Hall Publishers, Chicago