StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


DEVII LIDER de succes in fiecare zi
MARKETING

Marketingul reprezinta "stiinta si arta de a convinge clientii sa cumpere" Philip Kotler definea marketingul ca "un proces social si managerial prin care indivizi sau grupuri de indivizi obtin ceea ce le este necesar si doresc prin crearea, oferirea si schimbul de produse si servicii avand o anumita valoare". Simplist, marketingul reprezinta "arta si stiinta de a vinde".

StiuCum Home » marketing » marketing strategic » Tipologia concurentei si a concurentilor
Trimite articolul prin email Forme de concurenta existente intre producatori (vanzatori) : Tipologia concurentei si a concurentilor Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Forme de concurenta existente intre producatori (vanzatori)



Pornind de la formele traditionale existente in literatura clasica, o prima clasificare ne indica doua tipuri principale: concurenta perfecta si concurenta imperfecta. Cea din urma prezinta o serie de forme caracteristice: monopolul, oligopolul, concurenta monopolistica, oligopsonul si monopsonul.
Notiunea de concurenta perfecta si pura a fost tratata pe larg in literatura de specialitate economica de numerosi autori, care au explicat conditiile necesare pentru existenta acesteia.
In ziunea renumitului economist Gilbert Abraham-Frois, trebuie facut distinctie intre ceea ce inseamna puritatea" concurentei si perfectiunea'1'' concurentei.8 Astfel concurenta este pura atunci cand sunt indeplinite simultan trei conditii:
> atomicitatea, care presupune existenta unui numa



r suficient de mare de agenti economici (vanzatori si cumparatori) de dimensiuni neglijabile in raport cu piata si nici unul dintre ei neputand influenta semnificativ piata;
> omogenitatea produsului, ceea ce presupune ca pe piata exista bunuri echivalente, identice fara deosebiri intre ele, neexistand diferentierea produselor si nici publicitate;
> intrarea si iesirea libera pe piata, care presupune sa nu existe nici o bariera juridica sau institutionala care sa limiteze intrarea noilor concurenti intr-un domeniu de actitate, ramura sau industrie. Eficienta producatorilor va fi determinata exclusiv prin mijloacele economiei de piata.
Concurenta perfecta apare atunci cand sunt indeplinite simultan urmatoarele doua conditii:
> transparenta perfecta a pietei, care presupune ca deciziile agentilor economici sa fie luate in conditii de informare perfecta, informatiile fiind referitoare la calitatea si natura produselor si asupra pretului.
> mobilitatea perfecta a factorilor de productie; aceasta conditie presupune ca factorii de productie (munca si capitalul) sa fie distribuiti" acolo unde vor fi folositi cel mai bine.
Ca urmare, concurenta este pura si perfecta numai atunci cand cele cinci conditii sunt satisfacute simultan. Daca una dintre aceste conditii nu este indeplinita, atunci se poate vorbi despre concurenta impura sau imperfecta.In multe situatii, in limbajul curent, se foloseste doar termenul de concurenta perfecta, ceea ce poate crea numeroase confuzii atunci cand se incearca delimitarea acesteia de ceea ce inseamna concurenta pura.
Pe o piata cu concurenta perfecta si pura bunurile sunt produse la costurile cele mai mici, pretul acestor bunuri fiind egal cu costul marginal. Pretul de echilibru, determinat de intersectia curbelor cererii si a ofertei va fi impus tuturor agentilor economici, acestia urmand sa actioneze doar asupra cantitatilor oferite sau cerute in functie de acest pret determinat de piata.
Piata cu concurenta pura si perfecta are o existenta doar teoretica, deoarece in practica este aproape imposibil sa fie reunite concomitent toate cele cinci conditii enumerate mai sus.
De aceea, situatia reala existenta in cadrul oricarei economii de piata este aceea a unei concurente imperfecte, cu o varietate de forme.
Totusi, poate surprinzator, concurenta perfecta incepe sa se contureze ca model existent in lumea reala. Astfel, Edward Yardeni, economist la Deutsche Bank, considera ca Interaetul se apropie cel mai mult de modelul de competitie de piata perfect. in modelul competitiei perfecte nu mai exista bariere la intrare, nu mai exista protectie pentru firmele neprofiile si oricine (consumator sau producator) are acces liber si neingradit la orice informatie. Acestea sunt cele trei caracteristici principale ale comertului prin Internet Internetul reduce la zero costul compararii preturilor. Consumatorul poate, din ce in ce mai mult, sa gaseasca usor si rapid pretul cel mai convenabil pentru orice bun sau serciu".9
Ca urmare, daca acceptam acest exemplu, dene edenta deschiderea de noi perspective competitionale pentru toti agentii economici care vor sa-si desfasoare actitatea intr-o economie de piata libera.
Concurenta imperfecta reflecta cel mai bine realitatea economica, fiind varianta intalnita in practica si care, la randul ei, prezinta urmatoarele forme: concurenta monopolistica, oligopolul, monopolul, oligopsonul, monopsonul.
Monopolul se caracterizeaza prin existenta unui singur producator al unui bun omogen care se confrunta cu o infinitate de cumparatori existenti pe piata. Produsul realizat de o intreprindere ce detine monopolul nu mai are un alt substitut pe aceea piata, situatie ce nu se regaseste in realitate, fiind doar o ipoteza, ca si in cazul pietei cu concurenta perfecta.Intreprinderea care detine monopolul fixeaza pretul pe piata, dar nu poate impune cantitatile ce vor fi cumparate la acest pret, ele depinzand de cererea cumparatorilor. Aceasta cerere este obtinuta prin agregarea cererilor indiduale ale tuturor consumatorilor de pe piata. Daca in cazul concurentei perfecte pretul este silit de piata, monopolistul poate alege orice nivel al pretului, dar cantitatile cerute de catre consumatori pot fi afectate, ceea ce se va reflecta negativ in veniturile incasate.
ativ cu concurenta perfecta, monopolul conduce la preturi mai mari, productii mai mici si profituri supranormale, ceea ce va determina un transfer de venituri dinspre consumatori inspre monopol.
Existenta monopolurilor este legata de existenta unor bariere de intrare pe o piata, acestea impiedicand patrunderea unor noi concurenti. Principalele bariere la intrare pot fi: economiile de scara, costurile de productie mai scazute, existenta unor brevete si licente, materiile prime, localizarea nefavorabila etc.
Un monopol poate fi detinut fie de o singura intreprindere, fie de mai multe, care actioneaza ca un tot unitar, situatie ce apare frecvent pe o piata oligopolista.In unele situatii, se poate ajunge la detinerea unui monopol temporar, atunci cand intreprinderea isi dezvolta actitatea de inovare si astfel, obtine un avantaj competitiv. Dar odata cu aparitia unor produse similare sau substituibile ale concurentilor, aceasta pozitie de monopol va fi pierduta.
Existenta indelungata a unui monopol pe o piata are ca efect lipsa preocuparilor pentru minimizarea costurilor si promovarea inovatiilor tehnologice, risipa de resurse etc. Toate acestea se constituie in efecte negative, cu implicatie pe termen lung, afectand grav mediul competitional existent. Pentru a preveni aceste aspecte nefavorabile se recurge la o serie de masuri ca: eliminarea reglementarilor vamale protectioniste, accentuarea relatiilor comerciale internationale etc.
Trebuie retinut ca monopolul pur, ca de altfel si concurenta perfecta, nu exista in realitate. in practica poate exista situatia de monopol natural. Acest concept releva posibilitatea ca o singura intreprindere sa poata deser o piata specifica cu costuri mai reduse decat s-ar putea realiza acest lucru de doua sau mai multe intreprinderi. Monopolurile naturale sunt caracterizate, in general, de costuri medii si marginale puternic descrescatoare pe termen lung, ceea ce face posibila exploatarea eficienta a economiilor de scara de catre o singura intreprindere.. Monopolul natural apare datorita proprietatilor tehnologice specifice unui anumit domeniu de actitate.
De regula, monopoluri naturale se regasesc in sectoare cheie ale infrastructurii economice, cum ar fi: energia electrica, transporturile, gazele naturale, comunicatiile etc.
Concurenta monopolistica este una dintre cele mai raspandite forme ale concurentei imperfecte, considerandu-se ca reuseste sa combine atributele monopolului, ca de exemplu, puterea de piata, cu atributele concurentei perfecte si anume, inexistenta supr


aprofiturilor.
Piata cu concurenta monopolistica se caracterizeaza prin diferentierea produselor si existenta unui numar mare de vanzatori de dimensiuni relativ reduse. De asemenea, o caracteristica esentiala este si intrarea si iesirea libera pe/de pe piata, precum si faptul ca fiecare intreprindere prezenta pe piata se confrunta cu o curba a cererii descrescatoare in raport cu pretul. Dar un argument important in favoarea acestui tip de concurenta il constituie diversificarea produselor si intrarea si iesirea libera de pe piata. De asemenea, diferentierea produselor permite intreprinderilor sa-si sileasca preturile peste cele ale concurentilor, fara a-si pierde astfel consumatorii, deoarece acestia percep avantajul competitiv oferit si sunt dispusi sa plateasca un pret mai mare.
Oligopolul se caracterizeaza prin existenta unui numar mic de intreprinderi ce produc bunuri similare sau diferentiate, intre ele putandu-se sili intelegeri in printa fixarii preturilor.In situatia in care pe piata exista cateva intreprinderi care produc aceeasi marfa intalnim situatia de oligopol pur, in timp ce oligopolul diferentiat poate fi caracterizat prin existenta catorva intreprinderi care ofera produse partial diferentiate (ex.: autoturisme). in acest caz, diferentierea se poate face prin calitate, prin diversificare sortimentala sau prin serciile oferite.
Piata oligopolista poate fi caracterizata prin interdependenta actiunilor intreprinderilor existente si prin incertitudinea reactiilor intreprinderilor concurente.In cazul oligopolului pur intreprinderile se concureaza, de regula, prin pret, acesta avand un caracter rigid si formandu-se prin intelegerea dintre producatori. Acest lucru nu mai apare in situatia oligopolului diferentiat, cand intreprinderile se concureaza prin performantele oferite consumatorilor, adica exact pe acele caracteristici ale produsului care creeaza avantajul competitiv.
Oligopsonul se caracterizeaza prin existenta mai multor intreprinderi pe piata cu o oferta diversificata adresata unui numar restrans de cumparatori. Practic, exista o atomicitate a ofertei, lipsind, in schimb, atomicitatea cererii.
Monopsonul se caracterizeaza prin prezenta mai multor intreprinderi pe piata cu o oferta restransa (chiar un singur produs) adresata unui singur cumparator.
Atat in cazul monopsonului, cat si in cel al oligopsonului, cumparatorul influenteaza pretul produselor oferite.
Din punct de vedere al marketingului sunt surprinse alte doua forme importante: concurenta directa si cea indirecta.
Concurenta directa apare intre intreprinderile ce ofera bunuri identice sau similare adresate aceleiasi categorii de nevoi ale consumatorului (de exemplu: nevoia fiziologica de a bea se poate satisface prin consumarea unei bauturi carbogazoase pe baza de cofeina Coca-Cola sau Pepsi Cola).
Concurenta indirecta se refera la intreprinderile care realizeaza produse diferite destinate sa satisfaca aceeasi nevoie sau nevoi diferite. De exemplu, nevoia de petrecere a timpului liber poate fi satisfacuta fie prin zionarea unui spectacol de teatru, fie prin zionarea unui film. in acest caz cei doi prestatori de sercii intra in relatii de concurenta indirecta. in cazul in care avem in vedere intreprinderi ce ofera produse diferite pentru satisfacerea unor nevoi diferite, atunci exemplul porneste de la optiunea cumparatorilor in functie de venitul disponibil. Astfel, o firma de turism se afla in concurenta indirecta cu una ce ofera bunuri de folosinta indelungata, deoarece consumatorii, in limita venitului disponibil, vor opta, fie pentru a cumpara o excursie, fie pentru a achizitiona o biblioteca.In incercarea de a surprinde si mai bine tipologia concurentei existente pe piata, Philip Kotler10 distinge existenta a altor patru niveluri ale concurentei bazate pe gradul de substituire al produsului, ele regasindu-se in structura celor doua tipuri enuntate mai sus.
Concurenta de marca se refera la intreprinderile care ofera produse sau sercii similare, la preturi similare, aceleasi categorii de consumatori. De fapt, este vorba despre o concurenta directa din punct de vedere al producatorului. Ca exemplu, concurenta dintre producatorii de masini automate de spalat, Bosch si Whirpool.
Concurenta la nivel de industrie apare intre intreprinderile care ofera aceleasi produse sau clasa de produse, aceasta fiind tot o forma a concurentei directe prita din punct de vedere al producatorului (exemplu: toate firmele din industria produselor cosmetice).
Concurenta formala apare intre intreprinderile care ofera produse destinate sa satisfaca aceeasi nevoie. De exemplu, nevoia de deplasare prin intermediul unui mijloc de transport poate fi satisfacuta fie prin achizitionarea unui autoturism, fie a unei motociclete. Aceasta reprezinta o forma a concurentei indirecte, daca prim din punct de vedere al pietei.
Concurenta generica apare intre intreprinderile care isi disputa aceleasi venituri ale consumatorilor, aceasta fiind de fapt, o concurenta indirecta (exemplu: o intreprindere ce ofera mobilier de birou si un magazin de bijuterii).
Din punct de vedere al dreptului comercial, concurenta prezinta doua forme:
> concurenta loiala, considerata licita, deoarece se desfasoara in cadru legal, avand ca baza perfectionarea propriei actitati a agentilor economici;
> concurenta neloiala, considerata ilicita, deoarece nu sunt respectate reglementarile din domeniul concurentei, din dorinta de a castiga prin orice mijloc piata si prejudiciind actitatea competitorilor.
Concurenta loiala reprezinta forma principala a competitiei existente in cadrul unei economii de piata; ea luand nastere din dorinta de a obtine profit si a castiga o pozitie avantajoasa pe o anumita piata. Dar tot din aceeasi dorinta, de maximizare a profitului, in situatii frecvente agentii economici pot recurge la mijloace neoneste pentru atingerea obiectivelor propuse. Daca mijloacele precum: reducerea costurilor de productie, scaderea pretului de vanzare, imbunatatirea calitatii produselor, lansarea de noi produse, utilizarea publicitatii si a promovarii etc, nu sunt suficiente in lupta concurentiala, atunci tentatia de a folosi alte mijloace mai agresive precum denigrarea concurentilor sau furtul de informatii dene extrem de mare. Aceste mijloace si metode sunt utilizate in functie de atitudinea agentilor economici s-a-s de ceea ce inseamna competitie. Daca aceasta este inteleasa ca pe un mijloc de imbogatire rapida, fara scrupule, in dauna altor competitori sau chiar al societatii in ansamblul ei, atunci se poate spune ca exista un comportament concurential neloial, care presupune folosirea unor metode si practici necinstite.





Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact