Individualizarea pedepselor

INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR

CAPITOLUL 1

FORMELE SI REGULILE DE INDIVIDUALIZARE A PEDEPSEI

SECTIUNEA 1

ASPECTE GENERALE

Notiune

Operatiunea prin care pedeapsa este adaptata nevoilor de aparare sociala in scopul asigurarii indeplinirii functiilor si scopurilor sale de prevenire si combatere a criminalitatii poarta denumirea de individualizare a pedepsei.

Formele sau fazele individualizarii pedepsei

Doctrina dreptului penal distinge trei forme sau modalitati ale individualizarii: una, cu caracter abstract si general, in faza elaborarii legii si instituirii pedepselor, alta, cu caracter concret-individual, de adaptare a pedepsei la fapte si persoane determinate - in faza de aplicare a pedepsei de catre judecator si ultima cu caracter de adaptare la nevoile reale de recuperare a condamnatului pe timpul executarii - in faza de executare a pedepsei aplicate.

A. Prima forma sau modalit 727j93h ate de individualizare a pedepsei este denumita individualizarea legala. Individualizarea legala sau legislativa a pedepsei exprima in mai multe planuri determinarea continutului si limitelor acesteia.

B. Cea de a doua forma a individualizarii pedepsei se realizeaza in cadrul activitatii judiciare de aplicare a pedepsei concrete, fiind numita individualizare judiciara sau judecatoreasca.

C. Individualizarea administrativ - executionala reprezinta cea de a treia si ultima (in ordinea succesiunii intervenirii) dintre formele de individualizare a pedepsei si se realizeaza in faza executarii pedepsei.

SECTIUNEA 2

INDIVIDUALIZAREA JUDICIARA SI REGULILE GENERALE DE INDIVIDUALIZARE

Notiune si reguli generale de individualizare. Sediu normativ

1. Individualizarea judiciara a pedepsei reprezinta acea faza ori forma de individualizare a pedepsei, care se realizeaza in cadrul activitatii de jurisdictie penala si care consta in determinarea pedepsei concrete aplicabile pentru raspunderea penala stabilita de judecator, ca urmare a savarsirii uneia sau mai multor infractiuni concurente.

2. In sistemul Codului nostru penal, regulile generale de individualizare a raspunderii penale si a pedepsei sunt prevazute de art. 87 in urmatoarea formulare:

"La stabilirea si aplicarea pedepselor pentru persoana fizica se tine seama de dispozitiile partii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, de gravitatea faptei savarsite, de persoana faptuitorului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala."

Potrivit art. 87(2) daca pentru infractiunea savarsita legea prevede pedepse alternative, se tine seama de dispozitiile aliniatului precedent atat pentru alegerea dintre pedepsele alternative, cat si

pentru proportionalitatea  acesteia.

CAPITOLUL 2

CIRCUMSTANTELE ATENUANTE

SECTIUNEA 1

GENERALITATI

I. Notiune

Sub denumirea de circumstante atenuante sunt circumscrise acele stari, sitiatii, calitati, imprejurari, intamplari ori alte elemente ale realitatii anterioare, concomitente sau subsecvente savarsirii faptei penale, care stau in afara continutului infractiunii, dar care, avand legatura fie cu fapta respectiva, fie cu persoana infractorului, releva un grad de pericol social mai scazut al faptei ori o periculozitate atenuata a infractorului.

II. Cadrul si sediul reglementarii

In sistemul codului nostru penal circumstantele atenuante sunt impartite in doua mari categorii:

circumstante atenuante legale si

circumstante atenuante judiciare.

A. Circumstantele atenuante legale sunt reglementate in legislatia noastra de art. 88 din Codul penal, care prevede interventia lor in situatii determinate:

a) savarsirea infractiunii in stare de provocare (art. 88, lit. a, Cp)

b) depasirea limitelor legitimei aparari ( art.88 lit. b, Cp)

c) depasirea limitelor starii de necesitate ( art. 88, lit. b, Cp)

d) savarsirea faptei cu un mobil sau cu un scop care pune in evidenta pericolul redus al persoanei faptuitorului (art. 88 lit.c Cp)

e) daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile ocrotite de lege si continutul concret al faptei prezinta o gravitate redusa (art. 88 lit. d Cp)

Circumstantele atenuante legale au un caracter legal, general si obligatoriu.

B. Circumstantele atenuante judiciare

Dispozitiile inscrise in art. 90 au urmatoarea redactare: " Urmatoarele imprejurari constituie circumstante atenuante:

a)      conduita buna a infractorului inainte de savarsirea infractiunii;

b)      staruinta depusa de infractor pentru a inlatura rezultatul infractiunii sau a repara paguba pricinuita;

c)      atitudinea infractorului dupa savarsirea infractiunii, rezultand din prezentarea sa in fata autoritatii, comportarea sincera in cursul procesului, inlesnirea descoperirii ori arestarii participantilor".

Principala particularitate a circumstantelor atenuante judiciare prevazute de art.90 se releva in caracterul lor facultativ si exemplificativ.

SECTIUNEA 2

CIRCUMSTANTELE ATENUANTE LEGALE

A. Provocarea ( art. 88 lit. a Cod penal)

Potrivit art. 88 lit. a din Codul penal, circumstanta legala atenuanta a provocarii exista atunci cand infractiunea a fost savarsita sub stapanirea unei puternice tulburari sau emotii, determinata de o provocare din partea persoanei vatamate, produsa printr-o violenta, atingere grava a demnitatii persoanei sau prin alta actiune ilicita grava.

1. Conditiile actului provocator

a) Potrivit art.88 lit.a , actul provocator trebuie sa se concretizeze intr-o fapta dintre cele aratate expres si limitate de lege si anume: o violenta, o atingere grava a demnitatii a persoanei si orice alta actiune ilicita grava.

b) Actul provocator trebuie sa provina de la persoana vatamata si sa fie de natura a produce in constiinta celui provocat o stare de puternica emotie sau tulburare psihica.

c) Actul provocator sa nu fi fost precedat de o agresiune de acelasi fel din partea infractorului

2. Conditiile infractiunii riposta

a) Infractiunea provocata trebuie sa fie savarsita intotdeauna dupa savarsirea actului provocator, deci sa aiba un caracter de riposta ulterioara ( de infractiunea-riposta)

b) Infractiunea provocata trebuie sa fi fost comisa sub stapanirea unei stari de puternica tulburare sau emotie produsa de actul provocator

c) Infractiunea provocata trebuie sa fi fost savarsita asupra provocatorului

d) Infractiunea provocata trebuie sa fi fost savarsita cu intentie ori cu praeterintentie.

B. Depasirea limitelor apararii sau excesul nejustificat de aparare(art. 88 lit. b Cod penal)

Depasirea limitelor legitimei aparari beneficiaza in legislatia noastra de doua regimuri juridice, dupa cum ea se datoreaza sau nu temerii sau tulburarii generate de atac.

In prima ipoteza, art. 22 alin. 4 din Codul penal asimileaza depasirea unei aparari legitime, literatura juridica denumind-o exces justificat de aparare.

In a doua ipoteza, art. 88 lit. b constituie din depasirea limitelor unei aparari legitime o circumstanta legala, generala de atenuare, circumstanta denumita si exces de aparare scuzabil.

C. Depasirea limitelor starii de necesitate (art. 88 lit. b Cod penal.)

Fapta savarsita in stare de necesitate constituie totusi infractiune daca - asa cum rezulta din dispozitiile art. 45 alin. 3 din Codul penal - a pricinuit urmari vadit mai grave decat cele ce s-ar fi putut produce in cazul in care pericolul nu era inlaturat si daca, in momentul comiterii, faptuitorul si-a dat seama de aceasta disproportie. Prin urmare, ca si in cazul depasirii limitelor starii de necesitate, actiunea de salvare este un exces nejustificat.

D.Savarsirea faptei cu un mobil sau cu un scop care pune in evidenta un pericol redus al persoanei faptuitorului

a. Concept; caracterizare; sediu normativ

Potrivit art.88 lit.c din noul Cod penal s-a instituit o noua functie posibila a celor doua elemente subiective, si anume aceea de a crea o circumstanta legala de atenuare a raspunderii penale.

b. Conditii

Pentru ca mobilul si scopul sa fie considerate circumstante atenuante in sensul art.88 lit.ceste necesar ca evaluarea lor sa se faca in contextul tuturor imprejurarilor cauzei si, evident, mai ales, ale celor care se refera la persoana faptuitorului atat din perspectiva conduitei lui generale si a trasaturilor personalitatii acestuia, cat si a motivatiei sau finalitatii urmarite.

E. Producerea unei atingeri minime uneia dintre valorile ocrotite de lege

a. Concept; caracterizare; sediu normativ

Atenuanta inscrisa in art.88 lit.d prin formularea ca devine incidenta "daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile ocrotite de legea penala si prin continutul ei concret fapta prezinta o gravitate redusa" are in vedere fapte cu o insemnatate redusa sub aspectul urmarilor negative minime pe care le antreneaza sau a modului lor de savarsire concreta.

b.Conditii

Prima cerinta impusa de text este aceea ca fapta sa nu fi produs consecinte daunatoare importante ci, dimpotriva, neinsemnate, care presupun o vatamare redusa a valorii ocrotite de legea penala.

A doua cerinta a legii se refera la corelarea ce trebuie facuta cu persoana faptuitorului asupra caruia se rasfrange raspunderea faptei.

SECTIUNEA 3

CIRCUMSTANTELE ATENUANTE JUDICIARE

A. Constatarea, aplicarea si motivarea circumstantelor atenuante judiciare

Spre deosebire de circumstantele atenuante legale, care odata constatate se impun ca obligatorii, atragand si efectele stabilite de lege, circumstantele atenuante judiciare prevazute de art. 90 din Codul penal sunt imprejurari care numai raportate la speta concreta pot dobandi valente atenuante, avand un caracter facultativ.

B.Imprejurari care pot constitui circumstante atenuante (judiciare)

Codul penal enumera, in mod exemplificativ, prin dispozitiile art. 90 cateva imprejurari care pot fi considerate circumstante atenuante (judiciare).

a) Conduita buna a infractorului inainte de savarsirea infractiunii (art.74 lit. a Cod penal) in contextul tuturor relatiilor sociale, profesionale si de familie.

b)Staruinta depusa de infractor pentru a inlatura rezultatul infractiunii sau de a repara paguba pricinuita (art. 90 lit. b Cod penal)

c)Atitudinea infractorului dupa savarsirea infractiunii rezultand din prezentarea sa in fata autoritatii, comportarea sincera in cursul procesului, inlesnirea descoperirii ori arestarii participantilor (art.90 lit. c Cod penal).

Intr-o opinie , general acceptata in prezent si in literatura de specialitate si practica judiciara se considera, insa, ca pot dobandi caracter de circumstante judiciare atenuante si imprejurarile reale - referitoare la fapta, cat si la cele personale - referitoare la persoana si la personalitatea faptuitorului.

SECTIUNEA 4

EFECTELE CIRCUMSTANTELOR ATENUANTE IN CAZUL PERSOANELOR FIZICE SI JURIDICE (ART.92 CPEN)

Spre deosebire de sistemul Codului penal anterior (1969), care in art.. 76 prevedea ca principal efect al constatarii si retinerii unor circumstante atenuante - legale sau judiciare - beneficiul reducerii pedepsei sub limita minimului special al pedepsei prevazute de lege sau chiar, in anumite cazuri, schimbarea naturii pedepsei in una mai usoara ( de pilda in loc de inchisoare - amenda), noul Cod penal (2004) avand la dispozitie o gama mai larga si variata de specii de pedeapsa atat la crime cat, mai ales, la delicte, promoveaza sistemul modificarii obligatorii a pedepsei ( pentru circumstantele atenuante legale) sau facultative (pentru cele judiciare), prin modificare intelegandu-se inlocuirea speciei de pedeapsa prevazuta de lege cu una mai usoara situata imediat pe scara de gravitate ierarhica a pedepselor.

CAPITOLUL 3

CIRCUMSTANTELE AGRAVANTE

SECTIUNEA 1

GENERALITATI

A. Notiune

Circumstantele agravante generale constau in stari, situatii, imprejurari, calitati sau alte elemente exterioare continutului infractiunii, anterioare, concomitente sau subsecvente savarsirii acesteia, care au insa legatura cu fapta ori cu infractorul, imprimand acestora un grad sporit de pericol social.

B. Cadrul reglementarii

Circumstantele de agravare si efectele lor sunt prevazute separat in dispozitiile noului Cod penal. Astfel, potrivit art. 89 sunt prevazute enumerativ si limitativ imprejurarile care sunt considerate circumstante agravante legale cu caracter general si obligatoriu.

In art.91C.pen. este reglementat statutul circumstantelor agravante judiciare, iar in art. 93 sunt prevazute efectele acestor agravante asupra pedepselor.

C. Circumstantele agravante legale cu caracter general

Potrivit art.89 C.Pen., constituie circumstante legale (generale) de agravare numai un numar de opt imprejurari mentionate, succesiv, in ipotezele vizate de textele numerotate de la litera a si pana la litera h, si anume:

1.Savarsirea faptei de trei sau mai multe persoane impreuna (art. 89 lit. a CPen)

2.Savarsirea infractiunii prin metode ori mijloace care prezinta pericol public (art.89lit. b C.Pen.)

3. Savarsirea infractiunii de catre un infractor major , daca aceasta a fost comisa impreuna cu un minor (art.89 lit. c C.Pen.)

4. Savarsirea infractiunii din motive josnice (art.89 lit. d C.Pen.)

5. Savarsirea infractiunii de catre o persoana care a profitat de situatia prilejuita de o calamitate , de o stare de asediu sau de starea de urgenta (art.89 lit. e C.Pen.)

6. Savarsirea infractiunii asupra unei persoane aflate in imposibilitatea de a se apara sau de asi exprima vointa , asupra unui minor care nu a implinit varste de 15 ani , ori asupra unui membru al familiei (art.89 lit. f C.Pen.)

7. Savarsirea infractiunii pentru a se sustrage pe sine sau pe altul de la urmarire, arestare, sau executarea pedepsei.( art. 89 lit. g. C.Pen. )

8.Savarsirea infractiunii pentru a inlesni sau ascunde comiterea unei infractiuni  ( art. 89 lit. h C.Pen.)

SECTIUNEA2

CIRCUMSTANTELE AGRAVANTE CU CARACTER JUDICIAR

Nefiind configurate limitativ printr-o dispozitie a legii, circumstantele agravante judiciare urmeaza a fi identificate de catre instanta de judecata, de la caz la caz.

In primul rand, sunt considerate circumstante de agravare judiciara acele imprejurari care desi determina continutul calificat al unor infractiuni, nu indeplinesc aceasta functie si in cazul celorlalte.

In al doilea rand, practica judiciara considera drept circumstante agravante judiciare: modul si mijloacele de savarsire a infractiunii precum si conditiile deosebite de timp si loc, daca in ansamblul contextului de elemente obiective si subiective ale cauzei acestea sunt de natura a imprima un caracter grav faptei penale.

SECTIUNEA 3

EFECTELE CIRCUMSTANTELOR AGRAVANTE ( ART. 93 C.PEN.)

Potrivit art. 93 C.Pen., sistemul de agravare a raspunderii penale, ca efect al retinerii unor circumstante de agravare este urmatorul :

in cazul cand exista circumstante agravante, persoanei fizice i se aplica o pedeapsa care poate fi sporita cu 5 ani, in cadrul limitelor pedepsei imediat superioare, daca legea nu prevede altfel; ( art. 93 alin. 1 C.Pen.)

in cazul aplicarii amenzii sub forma zilelor - amenda, se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special, fara sa depaseasca maximul general; ( art. 93 alin. 2 C.Pen.)

cand exista circumstante agravante, persoanei juridice i se aplica pedeapsa amenzii pana la maximul special prevazut de art. 80 alin. 2 sau 3, care poate fi majorat cu o treime.

SECTIUNEA 4

CONCURSUL DINTRE CAUZELE GENERALE DE AGRAVARE SI DE ATENUARE A RASPUNDERII PENALE SI A PEDEPSEI

Noul Cod penal a prevazut prin dispozitiile art. 94, un sistem extrem de elastic pentru rezolvarea problematicei pe care o ridica concursul intre aceste cauze.

Potrivit sistemului instituit de noul Cod penal prin dispozitiile art. 94 art. 1 si 2, solutiile de rezolvare a cazurilor de concurs intre cele doua categorii de cauze cu efect opus a fost structurat pe doua variante : prima, si anume cea vizata de art. 94 alin1 are in vedere situatia in care instanta stabileste ca una din cele doua categorii vadeste prin aplicarea concreta o preponderenta asupra celeilalte, iar a doua prevazuta de art. 94 alin. 2 ca instanta stabileste ca intre cele doua categorii de cauze exista echivalenta.

Bibliografie selectiva:

1. Stefan Danes Criterii de individualizare judiciara a pedepselor in lumina jurisprudentei Tribunalul suprem , R.R.D. nr.2/1989, p46.

2. Stefan Danes , Vasile Papadopol , Individualizare judiciara a pedepselor , Editura Stiintifica si Enciclopedica , Bucuresti ,1985,p.68

3. D.Lucinescu,in Codul Penal al Romaniei , comentat si adnotat , Partea generala , p.430

4. Mira Y.Lopez , Manual de psihologie judiciare , Paris , 2959 , p.104

5. V . Dongoroz , Explicatii teoretice ale Codului penal roman, Partea generala ,vol.4 , p.p.220