StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Arta de a lua DECIZIA CORECTA
economie ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » economie comerciala » Integrarea economica din diferite tari

Integrarea economica din regiunile in curs de dezvoltare

Tendintele de cooperare si integrare economica si-au croit drum in deceniile sapte si opt si in regiunile in curs de dezltare. Cauzele sunt multiple si in general cunoscute. in mare masura ele deriva din slaba dezltare economica si dependenta pronuntata a acestor tari fata de fostele metropole sau alte tari puternic dezltate. De aceea, tendintele de cooperare si integrare economica din aceste regiuni raspund intr-o mare masura stradaniilor acestora de a accelera dezltarea economico-sociala pentru cucerirea deplina a independentei fata de tarile dezltate.In general, tarile din regiunile in curs de dezltare considera ca in stadiul actual al dezltarii lor economice, cooperarea si integrarea economica le poate ajuta la o mai buna mobilizare a resurselor (financiare, materiale si umane), la o mai buna organizare a piet


ei interne si la o intensificare crescanda a relatiilor economice externe, toate acestea contribuind la accelerarea progresului lor economic si social.
Majoritatea acordurilor si intelegerilor incheiate de catre tarile in curs de dezltare din America Latina, Africa si Asia, in acest domeniu au avut si continua sa aiba ca obiectiv prioritar dezltarea schimburilor comerciale reciproce si adancirea colaborarii economice. Pentru realizarea acestui obiectiv a fost creat cadrul institutional menit sa liberalizeze schimburile comerciale reciproce si sa permita unirea eforturilor financiare, materiale, umane si tehnologice ale tarilor interesate in construirea de obiective economice de mare insemnatate pentru dezltarea acestora. Unele rezultate au fost obtinute pe acesta linie, dar nu pe masura asteptarilor.
Integrarea economica din regiunile in curs de dezltare are in general trasaturi comune, dar si anumite trasaturi specifice derivand din conditiile economice si social- politice concrete, perticulare ale regiunilor si tarilor respective.
Spre deosebire de celelalte regiuni in curs de dezltare, in America Latina integrarea economica este ceva mai bine conturata, desi unele esecuri in elutia anumitor grupari regionale (ALALC) sau subregionale (chiar Pactul Andin) s-au manifestat. O serie de cauze de ordin intern'si extern n-au permis totusi sa se constituie pana in zilele noastre nici in America Latina o singura grupare economica regionala, desi se proiecteaza intr-un viitor mai indepartat o asemenea grupare, daca nu r fi atrase in zona de liber schimb Nord- Americana ceea ce, practic, a inceput sa-se realizeze.In prezent functioneaza in aceasta regiune urmatoarele grupari economice integrationiste regionale si subregionale: Asociatia Latino-Americana de Integrare (ALADI)2 care a inlocuit in 1980 Asociatia Comertului Liber din America Latina, creata la Montevideo 1960; Pactul Andin (1969) ; Piata Comuna din America Centrala (1960)2; Piata comuna din Zona Caraibilor (1973) . Aceste grupari economice cuprind aproape toate tarile din America Latina. Daca ALADI este abia la un deceniu si jumatate de la constituire, celelalte grupari economice subregionale s-au constituit cu mai multi ani in urma si au pus in aplicare cea mai mare parte a prevederilor tratatelor sau acordurilor care stau la baza lor. Dintre acestea se remarca, nu atat prin rezultatele obtinute pana in prezent, cat mai ales prin prevederile Acordului de constituire de la Cartagena (1969), Pactul Andin. Initial, el a raspuns intr-o mai mare masura obiectivelor urmarite de tarile membre atat in ce priveste dezltarea economico-sociala cat si cucerirea deplina a independentei fata de tarile dezltate. Ulterior, unele prevederi importante ale Acordului de la Cartagena au fost abrogate.In afara acestor grupari economice, pe teritoriul Americii Latine functioneaza si alte organizatii cu obiective mai limitate, sau mai largi, intre care de mare interes este SELA {Sistemul Economic Latino-American), constituita in octombrie 1975, prin semnarea conventiei de la Ciudad de Panama si la care participa toate tarile latino-americane (inclusiv Cuba). Obiectivele fundamentale ale SELA sunt: promovarea cooperarii interregionale in scopul accelerarii dezltarii economico-sociale a tarilor membre, concomitent cu instituirea unui sistem permanent de consultare si coordonare pentru adoptarea de pozitii si strategii comune asupra problemelor economice si sociale atat in organismele si forurile internationale, cat si fata de tari terte sau grupuri de tari.
Cat priveste Africa, desi in cea mai mare parte de curand eliberata de sub dominatia coloniala, ea nu a ramas pasiva fata de problemele colaborarii si integrarii economice. Cu foarte putine exceptii, tarile continentului african sunt astazi independente din punct de vedere politic, dar pozitiile fostelor metropole sau ale altor tari capitaliste dezltate in economia majoritatii acestor tari sunt inca destul de puternice. Asa se explica de ce un numar foarte mare de tari africane (foste colonii franceze, engleze, belgiene, etc.) au fost si continua sa fie asociate la Comunitatea Economica Europeana.
Fostele metropole europene, precum si alte tari dezltate manifesta un interes deosebit fata de integrarea tarilor africane intrucat doresc ca prin aceasta sa-si consolideze pozitiile lor in economia tarilor africane, perpetuandu-le dependenta pe aceasta cale.
In opozitie cu tendintele de integrare de inspiratie europeana, in Africa si-au facut loc, treptat, si tendinte locale de integrare economica subregionale, dintre care cele mai importante sunt: Comunitatea Economica a Africii Occidentale (CEAO)4, creata in 1970 prin tratatul semnat la Bamako de catre 7 state africane. in 1975, aceasta comunitate s-a largit prin aderarea altor tari din zona (in total 16 state africane) si si-a schimbat denumirea in Comunitatea Economica a Statelor Africii Occidentale (CEDEAO)1, Uniunea Vamala si Economica a
Africii Centrale (UVEAC)2, creata in 1964, prin tratatul semnat la Brazzaville (Congo) si care cuprinde 4 tari africane. Si aceasta grupare s-a largit; in octombrie 1983 a fost ratificat la Libreville (Gabon) tratatul cu privire la constituirea oficiala a Comunitatii Economice din Africa Centrala (CESAC)3, care cuprinde 10 state din zona si care urmareste crearea unei piete comune a Africii Centrale; Comunitatea Est-Africana (CEA)4, creata in 1964) prin tratatul semnat la Kampala (Uganda) si la care participa 3 tari africane. Toate aceste grupari economice subregionale imbraca forma uniunilor vamale, cu tendinta de a deveni treptat si uniuni economice. Ele au obtinut anumite rezultate mai ales pe linia infaptuirii uniunii vamale, dar in procesul de realizare a acestora au aparut si o serie de obstacole determinate fie de cauze interne, fie de ordin extern.
Si in Africa, in afara acestor grupari economice, au luat fiinta si alte grupari, acorduri, tratate care au obiective mult mai limitate, cum sunt: Comitetul Consultativ al Magrebului, Comisia pentru dezltarea bazinului fluviului Niger, Comisia pentru bazinul lacului Ciad, Consiliul African penru Arahide, Organizatia Inter-africana a Cafelei, Alianta tarilor producatoare de cacao etc.
Pe masura ce gruparile economice create r pune integral in practica prevederile tratatelor de constituire si r depasi dificultatile cu care se mai confrunta, incidentele acestora asupra comertului exterior al tarilor membre se r amplifica.
Spre deosebire de America Latina si Africa, in Asia, desi n-au lipsit incercarile de integrare economica, nu s-au putut totusi cristaliza pana in prezent grupari economice care sa cuprinda toate sau aproape toate tarile din zona. Evenimentele politice si militare in aceasta regiune au fost unul din factorii care au impiedicat o mai rapida elutie a procesului de integrare in zona.
Interesele fostelor metropole (indeosebi Anglia) au facut ca, si in aceasta regiune primele incercari de integrare sa fie de inspiratie extraasiatica (europeana, nord- americana sau japoneza). Treptat insa si in Asia au inceput sasi croiasca drum noi tendinte de integrare economica in concordanta cu interesele legitime ale statelor din acesta regiune. Pe aceasta linie, retin atentia doua grupari economice: Asociatia Natiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN), creeata in 1969 prin tratatul de la Bankok (Thailanda) la care participa sase state din zona (Thailanda, Filipine, Indonezia, Malaezia, Singapore si Brunei) si Cooperarea Regionala pentru Dezltare la care participa trei tari (Iranul, Pakistanul si Turcia). Aceste grupari economice nu imbraca forma uniunilor vamale, ci tind sa devina, traptat, zone de comert liber. Ele vizeaza nu numai relatiile economice reciproce ci si alte obiective, indeosebi pe linia cooperarii economice in domenii de interes reciproc.In decembrie 1985 alte 7 tari din Asia de Sud (Bangladesh, Bhutan, India, Maldive, Nepal, Pakistan si Sri Lanka) au hotarat crearea unui organism de cooperare denumit Asociatia Asiei de Sud pentru Cooperare Regionala (SAARC). Obiectivul acesteia este intensificarea cooperarii regionale in scopul dezltarii economice si sociale a tuturor tarilor din zona. Pe aceasta linie se are in vedere si crearea de conditii farabile pentru intensificarea schimburilor reciproce.In afara acestor trei grupari subregionale, in Orientul Mijlociu s-a constituit in 1964 Piata Comuna Araba, la care participa patru tari din zona: Egiptul, Irakul, Iordania si Siria. Prevederile acordului de constituire a Pietei Comune Arabe au fost infaptuite intr-un ritm mai rapid de cum se prevazuse initial. Pana la sfarsitul anului 1968 au fost integral desfiintate taxele vamale si a fost liberalizat comertul reciproc cu produse agricole, iar la comertul cu produse industriale acest proces s-a incheiat in cursul anului 1971. Paralel cu infaptuirea acestui obiectiv, au inceput sa fie luate masuri si pe linia realizarii uniunii economice arabe. Cu toate realizarile obtinute, Piata Comuna Araba a trecut prin momente de impas determinate de evenimentele politice si militare din zona.
Concluzionand cu privire la procesul de integrare economica din regiunile in curs de dezltare se impun a fi subliniate cel putin doua idei. in primul rand, se remarca interesul pe care il manifesta majoritatea tarilor din aceste regiuni pentru extinderea cooperaii economice si schimburilor comerciale reciproce ca parghii importante pentru impulsionarea dezltarii lor economice. in al doilea rand, in cadrul gruparilor economice mai bine cristalizate, cu toata insilitatea care continua sa se manifeste, se observa tendinta de inlaturare treptata a dependentei economice fata de tarile capitaliste dezltate, fara a respinge ideea sprijinului financiar extern neconditionat.


Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact