Piata de capital

PIATA DE CAPITAL

Definirea pietei de capital

In teoria economica specifica unei economii de piata, factori ca productivitatea muncii, economisirea fondurilor financiare si investirea acestora in sectoare aducatoare de profit, sunt conditiile esentiale ale cresterii economice.

Dupa cum se observa, economisirea si plasarea surselor financiare, capata valente deosebite in perioada de trecere la economia de piata functionala, unde, capitalul este cel care asigura functionarea acesteia.

In consecinta, piata financiara cu principalele componente piata monetara si piata de capital, este cea care asigura resursa atat a reluarii proceselor economice, dar si pentru investitiile necesare dezvoltarii economice.

Pornind de la considerentele de mai sus, dar si de la amplul proces de privatizare sau de constituire a societatilor comerciale, au impus formarea, organizarea, si dezvoltarea pietei de capital specifica economiei de piata functionala.

Daca in perioada de inceput, piata de capital a jucat un rol secundar in privatizarea societatilor comerciale, odata cu trecerea la economia de piata functionala, piata de capital va avea functii: de atragere de capital primar pentru constituirea si finantarea societatilor si de acumulare de capital obtinut prin tranzactii pe aceasta piata, utilizat cu preponderenta pentru investitii.

Prin activitatile realizate pe piata de capital, aceasta asigura, prin mecanismele sale, un transfer al capitalurilor disponibile catre utilizatorii a caror necesitati sunt neacoperite. Dealtfel, transferurile de capital realizate prin tranzactionarea pe piata de capital a activelor financiare admise, constituie o componenta importanta a capacitatii economiei statului respectiv, de a-si asigura resursele financiare necesare, exprimand totodata starea de dezvoltare economica si sociala a acesteia.

Scopurile urmarite prin dezvoltarea pietei de capital sunt in principal:

Ø atragerea economiilor banesti de la potentiali investitori: persoane fizice, juridice, organisme de plasament: fonduri de investitii, societati de investitii, etc.

Ø consultanta sau activitati desfasurate de jucatorii specializati pentru plasarea catre activitati profitabile.

Ø prin activitatile de tranzactionare sa se asigure tuturor jucatorilor accesul neingradit, transparenta si garantie asupra plasamentelor realizate pe aceasta piata.

Piata de capital, prin mecanismele si procesele pe care le declanseaza, va indeplini anumite functii, dintre care cele mai importante sunt:

Ø prin intermediul emisiunilor primare sau secundare de titluri financiare (actiuni) de catre firmele comerciale, acestea isi pot asigura sursele de finantare pentru constituire, iar prin emisiuni ulterioare pe o piata secundara, isi pot asigura dezvoltarea;

Ø valorificarea resurselor banesti atat prin achizitii de titluri financiare, cat si prin cresterea lichiditatii acestor active, care pot aduce profituri investitorilor;

Ø impun o administrare judicioasa de catre emitentii firmelor cotate pe aceasta piata, deoarece aceasta este foarte sensibila la orice sincopa, fiind un senzor de depistare a firmelor falimentare;

Ø prin sistemele de tranzactionare autorizate si reglementate prin modul de organizare a pietei de capital care sa asigure intalnirea neingradita a cererii cu oferta, iar cotatiile rezultate sa exprime caracteristicile unei piete libere, operative si atractive, capabila sa ofere investitorilor eficacitate, eficienta si garantie.

Premisele aparitiei si dezvoltarii pietei de capital in Romania

Piata de capital este o componenta importanta a parghiilor de finantare si redistribuire a capitalurilor, atat de initiere a afacerilor, cat si de dezvoltare a acestora. Aceasta piata este supusa reglementarilor, pentru a permite accesul unui numar cat mai mare de purtatori ai cererii si ofertei unde sunt tranzactionate titlurile financiare specifice.

a) O prima premiza a aparitiei pietei de capital, o reprezinta sectorul privat, in special dupa reglementarea acestuia prin Legea nr. 31/90, care a permis infiintarea societatilor comerciale si in special a celor pe actiuni. Apar pentru prima data emitentii de valori mobiliare, care lansau oferte publice primare de a atrage capitalul necesar functionarii, prin vanzari de actiuni direct catre investitorii potentiali.

Aparitia unui numar mare de societati comerciale emitente de titluri financiare, respectiv actiuni care sunt detinute de proprietari, a creat premisele existentei unei oferte de astfel de titluri. Nevoia unor proprietari de a transforma respectivele actiuni in lichiditati a impus aparitia si reglementarea unei piete de capital, astfel ca prin Legea nr. 52/1994 s-au pus bazele pietei bursiere de capital, unde se puteau tranz 222c25c actiona aceste titluri financiare, dupa o procedura reglementata.

Impulsionarea activitatii pietei de capital s-a datorat si prin emisiuni ulterioare realizate de emitenti respectiv societati pe actiuni, pentru a-si mari capitalul social care sa devina o sursa de dezvoltare a afacerilor initiale sau alte afaceri.

b) O premiza a perioadei de inceput a crearii pietei de capital a constituit-o privatizarea societatilor unde statul era actionarul majoritar. Astfel, o parte din societatile respective au facut obiectul unor oferte publice de vanzare a unor pachete de control sau majoritare, realizate de stat pe piata de capital, cu scopul de a asigura procesului de privatizare transparenta, eficienta, astfel ca pretul obtinut sa fie un rezultat al jocului liber al cererii si ofertei, deziderate pe care le poate oferi piata de capital.

Prin acest proces se poate afirma ca s-au impus si elementele existentei unei economii de piata, unde interventia administrativa a componentelor statului sa dispara.

Din randul acestor societati pe actiuni, foste cu capital de stat si privatizate prin sistemele de tranzactionare oferite de piata de capital, au facut obiectul unei selectii a celor cu un grad de capitalizare mare si cu multi detinatori de actiuni, astfel incat, sa fie admise pentru a fi cotate pe pietele infiintate de operatorii de piata (burse de valori).

Ca urmare a lipsei capitalului autohton, cat si lipsa conditiilor minime necesare pentru accesul capitalului strain, a fost initiat un program de privatizare in masa. Acest program a prevazut emiterea de certificate de proprietate nominative, cu valoare nominala de 975.000 lei (aproape 290 $), pentru fiecare cetatean roman cu varsta peste 18 ani, care puteau fi utilizate pentru plasamente la cele 5.774 societati selectate unde statul detinea o pondere intre 49% si 60%. Aproximativ 14.000.000 de certificate de proprietate nominative au fost preschimbate in actiuni la societatile comerciale selectate.

Acest mod de privatizare, insa, a dus la un grad mare de dispersie a actiunilor in conditiile in care asigurarea unui management eficient si a luarii deciziilor strategice in conducerea societatilor privatizate impunea procesul de polarizare sau concentrare in proprietatea unor actionari strategici. Insa pentru reusita acestui proces era necesara functionarea pietei de capital care sa asigure manifestarea micilor actionari, sa-si transforme actiunile in lichiditati, precum si manifestarea cererii de astfel de titluri, care sa fie achizitionate prin mecanism transparent, iar cotatia rezultata sa exprime raportul real dintre cererea si oferta pietei.

In paralel cu partea de capital social detinuta de stat la societatile comerciale organizate in baza Legii 15/1990, prin aceasta lege, care deschidea procesul privatizarilor, o parte din capital a fost transferata celor cinci F.P.P.-uri (Fondurile Proprietatii Private), carora li s-au repartizat actiuni la aceste societati de stat (30% din capitalul social), pe criterii geografice. Dupa terminarea procesului de privatizare au fost transformate prin Legea nr. 133/1996, in cinci S.I.F.-uri (Societati de Investitii Financiare). Actionarii S.I.F.-urilor sunt cei care au primit certificate de proprietate, si le-au preschimbat in actiuni la aceste institutii de investitii. Interventia acestor S.I.F.-uri pe piata de capital a fost ca sa-si micsoreze participarea la firmele mici sau la cele falimentare, in vederea reducerii costurilor de administrare si a riscurilor in lipsa unor investitori strategici si orientarea portofoliului ramas numai catre firmele viabile (societati comerciale pe actiuni, societati bancare, de asigurari) care sa le asigure o crestere a profitabilitatii si lichiditatii acestora.

In afara programului privatizarii in masa, fostul F.P.S. (Fondul Proprietatii de Stat actualmente A.V.A.S. - Agentia pentru Valorificarea Activelor Statului), a incercat sa atraga investitori strategici pentru societatile cu capital preponderent de stat de interes national prin oferte publice pe piata secundara respectiv Bursa de Valori sau prin licitatii speciale pe piata extrabursiera (RASDAQ). Acesta inseamna investitii de portofoliu, prin preluarea unui pachet de control, care urmat de oferte de cumparare lansate de investitor pe piata bursiera in vederea achizitionarii unui pachet majoritar, care sa-i asigure managementul societatilor respective.

Aceasta forma de privatizare prin investitii de portofoliu pe piata de capital, s-a lovit de greutati generate: neatractivitatea societatilor comerciale scoase la privatizare prin acest sistem; un cadru legislativ restrictiv care abia prin Legea 99/1999 a creat conditiile acestui tip de privatizare; atitudinea extrem de prudenta in stabilirea pretului actiunilor, care de multe ori erau mult peste posibilitatile oferite de piata; sistemul de impozitare si repatriere a capitalului investit, etc.

Toate aceste inconveniente au generat o stagnare a acestui proces de privatizare prin intermediul pietei de capital, care au nemultumit investitorii strategici, care urmareau achizitionarea de pachete majoritare de actiuni sau chiar intreg pachetul de actiuni.

Prin interventia organismelor internationale (Fondul Monetar International, Uniunea Europeana, NATO), care au solicitat accelerarea procesului de privatizare la marile companii de stat, societati comerciale de interes national cu capital majoritar de stat, sistemul bancar, au determinat masuri din partea organismelor de stat abilitate, care au dus la privatizarea marilor companii de stat, cu rezultate benefice in cresterea investitiilor straine, debransarea companiilor nationale si societatilor de stat de la sistemul de subventionare, reducerea arieratelor, retehnologizarea acestora, pentru a indeplini criteriile de performanta tehnica si economica, antrenarea personalului competent in activitatea acestor societati si restructurarea pe baza criteriilor de performanta profesionala.

Procesul de privatizare a marcat preponderenta sectorului privat, a asanat mediul de afaceri si a permis trecerea la economia de piata functionala, care presupune existenta unei puternice piete de capital, care sa asigure mobilitatea capitalurilor, eliminarea societatilor nerentabile si dezvoltarea acelor companii care asigura detinatorilor de titluri de proprietate o rata a profitabilitatii crescute dar si o lichiditate a acestor titluri.

c) Imbunatatirea cadrului legislativ

Pentru dezvoltarea pietei de capital s-a elaborat un cadru legislativ incepand cu Legea nr. 52/1994, privind bursele de valori, Legea nr. 99/1999, care aducea imbunatatiri cadrului legislativ al privatizarilor prin intermediul pietei de capital, Legea nr. 525/1992 privind valorile mobiliare, societatile de investitii financiare si pietele reglementate, Legea nr. 513/2002 privind organismele de plasament colectiv in valori mobiliare, etc.

Intrucat toate aceste prevederi legale incercau reglementarea acestui domeniu pe anumite etape a evolutiei economiei romanesti, respectiv de la o economie supercentralizata la o economie de piata si ulterior la o economie de piata functionala cu componenta importanta, respectiv piata de capital, toate prevederile existente trebuia adaptate la contextul necesitatilor impuse de o integrare in economia europeana. Astfel, s-a elaborat un cadru legislativ cuprinzator, in concordanta cu aceste deziderate, Legea nr. 297 din 28 iunie 2004, care sa reglementeze piata de capital: structuri, intermediari, operatiuni bursiere interne si libera circulatie a serviciilor, a operatiunilor transfrontaliere, abuzul de piata, etc, avand ca scop mobilizarea disponibilitatilor financiare prin intermediul investitiilor in instrumente financiare si functionarea acestei piete in conformitate cu noile realitati.

Titlurile (instrumentele) financiare specifice pietei de capital

Produsele specifice ce fac obiectul tranzactiilor bursiere pe piata de capital sunt titlurile sau instrumentele financiare.

Titlurile financiare sunt titluri de proprietate sau de credit emise si vandute pe piete bursiere primare sau secundare prin intermediul ofertelor directe sau prin intermediari. In schimb, instrumentele financiare includ si titluri emise pe piete monetare si instrumente financiare derivate care au devenit produse bursiere prin dezvoltarea operatiunilor realizate pe piata de capital si care nu pot fi tranzactionate direct in ringul burselor.

Dintre titlurile financiare care fac obiectul tranzactiilor pe piata de capital, distingem:

1. - Valorile mobiliare, sub genericul acesta, sunt intelese majoritatea instrumentelor financiare, care sunt negociabile, transmisibile prin simpla traditiune sau prin inscrierea in cont, care confera drepturi la o fractiune din capitalul social al emitentului sau un drept de creanta asupra patrimoniului emitentilor si sunt susceptibile de tranzactionare pe o piata bursiera autorizata si reglementata.

Emitentul de titluri financiare este o entitate cu sau fara personalitate juridica, ce a emis, emite sau intentioneaza sa emita astfel de titluri.

In cadrul valorilor mobiliare sunt incluse:

a) actiunile - se definesc ca fiind titluri de proprietate ce confera detinatorilor urmatoarele drepturi:

n     dreptul de proprietate asupra capitalului emitentului;

n     dreptul de a participa la gestiunea emitentului, prin dreptul de vot in Adunarea Generala a Actionarilor;

n     dreptul de a primi cota parte din dividendele repartizate, conform cu numarul de actiuni din proprietate.

Toate aceste drepturi sunt conferite de actiunile ordinare sau la purtator, al caror transfer al dreptului de proprietate se realizeaza prin simpla traditiune si nu au inscris numele proprietarului. Aceleasi drepturi sunt si ale actiunilor nominative, la care in momentul emiterii s-au inscris numele proprietarului, iar transferul de proprietate se face prin cesiunea lor transcrisa si consemnata in Registrul Actionarilor. Alte tipuri de actiuni emise:

- actiunile privilegiate, care nu confera dreptul de vot in Adunarea Generala a Actionarilor, ca masura de evitare a preluarii societatii si de conservare a puterii de decizie in mana actionarilor fondatori. In schimb, de dreptul de proprietate asupra capitalului social si dreptul la dividend asupra profitului net repartizat.

- actiuni preferentiale, care nu confera drept de vot sau proprietate asupra capitalului societatii, in schimb confera dreptul la dividend sau cuprind clauze prin care emitentul isi rezerva dreptul la rascumparare la un pret prestabilit.

Din categoria actiunilor preferentiale vom intalni:

- actiuni preferentiale convertibile, care confera dreptul de a fi schimbate in actiuni ordinare;

- actiuni preferentiale cu dividend sociabil respectiv dividendul exprimat procentual se ajusteaza cu dobanda la zi;

- actiuni preferentiale cumulative unde dividendele neplatite sunt cumulate pana la plata acestora;

- actiuni preferentiale noncumulative, unde dividendele neplatite datorita situatiei financiare precare, nu se cumuleaza;

- actiuni preferentiale participante la care pe langa dividendul fix, actionarul primeste un dividend suplimentar de participare;

- actiuni preferentiale nonparticipante, unde dividendul este fixat la emisiunea acestora;

- actiuni preferentiale prioritare, sunt actiuni unde dividendele se incaseaza inaintea tuturor altor tipuri de actiuni preferentiale;

- actiuni preferentiale revocabile, care contin clauze prin care emitentul isi rezerva dreptul de a cere detinatorului rascumpararea la un pret prestabilit;

- actiuni de aport, atunci cand aportul la capitalul social s-a realizat prin aport in bunuri materiale;

- actiuni de fondator, unde capitalul subscris nu se restituie.

b) obligatiunile - sunt titluri de credit emise de societati comerciale, organe ale administratiei centrale sau locale, care da dreptul detinatorului la un profit (dobanda) fix sau indexat si au termen de maturitate mai mare de un an.

In practica, in functie de termenul de maturitate, se intalnesc:

- obligatiuni pe termen mediu, cuprins intre 1-10 ani;

- obligatiuni pe termen lung, mai mare de 10 ani.

Functie de caracterul fix sau indexat, pentru contracararea inflatiei, precum si posibilitatea de a schimba la scadenta dreptul de creanta in actiuni, respectiv drept de proprietate, obligatiunile pot fi de mai multe tipuri:

- obligatiuni indexate unde emitentul isi asuma obligatia de a reactualiza dobanda, functie de un indice stabilit de comun acord cu investitorul;

- obligatiuni participative care acorda investitorului dreptul de a participa la rezultatele emitentului, fie sub forma unei dobanzi variabile, sau la dividendul repartizat actionarilor;

- obligatiunile convertibile care la termenul de maturitate, detinatorul le poate transforma in actiuni, la o paritate prestabilita, care sa acopere si contravaloarea obligatiunilor cumparate;

- obligatiunile ipotecare, emise in baza contractelor de ipoteca, de institutii ipotecare, care elibereaza inscrisuri funciare la valoarea lor nominala, iar pentru sumele necesare detinatorii acestor titluri pe piata de capital;

- bonurile de tezaur sunt emise de administratia publica cu scopul de a mobiliza activele monetare disponibile de la investitori necesare acoperirii cheltuielilor bugetare.

Atunci cand sunt emise de rezidenti si se realizeaza in moneda nationala se creeaza piata obligatiunilor interna.

Insa pe piata de capital, in afara obligatiunilor indigene, pot circula obligatiunile straine (foreign bond market) si euroobligatiunile (euro bond market).

Obligatiunile straine (foreign bond's) sunt valori mobiliare, respectiv titluri de credit emise de agenti economici din alte tari decat cea pe teritoriul careia functioneaza piata de capital si unde se realizeaza plasamentul.

Euroobligatiunile (eurobonds) reprezinta titluri de credit pe termen mediu si lung, exprimate in eurovalute si vandute simultan in mai multe piete de capital apartinand mai multor tari, de catre un consortiu bancar.

c) Dreptul de subscriere este acel drept pe care cei care aleg sa nu subscrie il pot vinde la valoare teoretica, dupa cum urmeaza:

C - PE

DS₁ =

N

+ 1

n

unde:

C = pret de piata

PE = pretul de emisiune

N = numarul de drepturi pentru subscriere

n

N = numarul de actiuni vechi

n = numarul de actiuni noi

Societatile comerciale care fac o noua emisiune acorda dreptul de subscriere actionarilor acesteia, acest drept este stabilit prin actul constitutiv si are la baza dreptul de preemtiune.

Cei care nu doresc sa subscrie intr-o noua emisiune pot vinde acest drept altor investitori, atunci cand piata de capital reglementeaza aceste tranzactii.

d) Orice alte titluri negociate in mod obisnuit care dau dreptul de a achizitiona respectivele valori mobiliare prin subscriere sau schimb, dand loc la o decontare in bani.

2. - Instrumente financiare derivate care sunt specifice pietelor la termen reglementate, emise la cota pe piata de capital, cum ar fi:

a)    contracte futures financiare,

b)   optiuni pe orice instrument financiar;

c)   instrumente financiare derivate pe marfuri;

d)   orice alt instrument admis la tranzactionare pe o piata reglementata autorizate de C.N.V.M.

Sisteme de tranzactionare utilizate pe piata de capital

Tranzactiile bursiere au rolul de a asigura circulatia libera a disponibilitatilor banesti, a capitalului de la detinator catre utilizatori in conditii de eficienta si transparenta. Realizarea acestui deziderat al pietei de capital, de circulatie a capitalului, este posibil ca urmare a mecanismelor si sistemelor reglementate de operatorii de piata care asigura concentrarea cererii si ofertei de capital, negocierea si perfectarea contractelor bursiere prin diferite sisteme de tranzactionare.

Operatorii de piata (bursele) care asigura aceste sisteme de tranzactionare sunt grupate dupa cum urmeaza:

a)    dupa varietatea tranzactiilor efectuate:

n     burse generale, unde sunt tranzactionate marfuri, valori mobiliare, efecte de comert;

n     burse specializate, unde sunt tranzactionate numai anumite categorii de marfuri, numai anumite categorii de valori mobiliare sau numai titluri financiare derivate;

b)   dupa importanta regionala a pietelor de capital, vom distinge:

n     burse de importanta globala, a caror tranzactii bursiere sunt caracteristice pentru evolutia de ansamblu, globala a pietei de capital si unde sunt cotate companii multinationale;

n     burse de importanta regionala care se refera la o zona geografica mai larga;

n     burse de importanta locala unde sunt tranzactionate actiunile emise de companiile nationale.

Sistemele de tranzactionare pornesc de la modelul pietei de licitatie in stabilirea cotatiilor de perfectare a tranzactiei care au la baza pretul ordinelor de vanzare sau de cumparare.

Practica bursiera prezinta doua categorii de piete de capital:

- piata de actiune / de intermediere - unde functia de concentrare a ordinelor de vanzare-cumparare si de asigurare a lichiditatii pietei (deverul tranzactiei) revine agentilor de bursa (societati de intermediere a valorilor mobiliare) ce actioneaza ca intermediari pentru titlurile respective. Ex. Bursa de la Tokio.

Pe aceasta piata se maximizeaza volumul tranzactiilor prin utilizarea algoritmului de realizare a pretului mediu, in una sau mai multe sesiuni, conform cu nivelul de executare a ordinelor introduse in sistem.

- piata continua, unde tranzactiile se realizeaza automat prin congruenta pretului si executarea unui volum al tranzactiilor corespunzator valorii volumului de titluri disponibile la acel moment.

A.PIETELE BURSIERE INTERMITENTE (call-maker) reprezinta sistemul tipic al pietei de actiune, specific pietei de mica anvergura.

In esenta, aceste piete opereaza cu oferte simultane de vanzari-cumparari, ordinele fiind concentrate si executate in acelasi timp. Momentul in care titlul este chemat (face obiectul tranzactiei) reprezinta call.

Negocierea titlului se face de obicei prin licitatie deschisa. Piata este strigata, iar agentii (brokeri) contracteaza direct in ring pe cale verbala sau alte semne uzuale, dupa care are loc incheierea documentatiei.

Licitatia mai poate fi efectuata si in scris (fiind inchisa) prin schimbul de documente (engl. - written auction).

Functionarea bursei - reguli generale

Reglementarea activitatii bursiere presupune selectarea pentru a fi listate efectele financiare (actiuni, obligatiuni) apartinand marilor companii cu certa bonitate, iar pentru celelalte efecte financiare, sa se tranzactioneze in compartimente auxiliare ale bursei.

In vederea usurarii tranzactiilor la bursele de valori prin regulamentele de tranzactii sunt prevazute criterii prin care se stabilesc urmatoarele elemente:

. selectia intermediarilor;

. admiterea companiilor care coteaza la bursa (performantele economico-financiare pe ultimii ani, informatii privitoare la conducerea companiilor, implicarea financiara a conducerii si gradul de control in total capital, participarea conducerii la afacerile altor societati etc.);

. participantii la bursa, operatorii profesionisti: dealerii, brokerii de actiuni - vand si cumpara actiuni de varf care nu implica risc; speculatorii - intermediarii sau speculantii care risca pentru a-si asigura un profit, care actioneaza cu motivare, dar actioneaza in necunoscut; investitorul care prin aprecierea capitalului propriu urmareste ca economiile sale sa depaseasca ritmul inflatiei;

. care sunt atributiunile intermediarilor: in nume propriu (dealer) sau in numele clientului (broker);

. care este modalitatea de determinare a cursului actiunilor;

. cum se efectueaza schimbul de actiuni si plata acestora;

. in ce masura sunt permise operatiunile speculative.

Restrictii:

1. Speculatorii nu stabilesc arbitrar cursurile (preturile), ei, nestiind daca brokerii cumpara sau vand, se pot confrunta cu doua cotatii:

- la un curs ridicat fata de valoarea reala a actiunii, se pot afla in situatia de a cumpara multe actiuni pe care sa nu le poata vinde decat in pierdere;

- la un curs scazut - acestia vand multe actiuni, pe care nu le mai pot rascumpara fara pierdere;

Cursul actiunilor intens comercializate sunt schimbate foarte rapid (chiar de la un telefon la altul). De aceea brokerii se orienteaza catre actiunile de varf in pachete mari, influentand conditiile pietei.

B. P1ETELE BURS1ERE CONTINUE

Caracteristica acestor piete este faptul ca ordinele de vanzare-cumparare de titluri pot fi plasate tot timpul cat piata este in functiune, iar negocierea are loc pe o baza continua.

Functionarea continua a pietei este determinate de :

a. colectarea ordinelor in bursa de catre societatile comerciale;

b. volumul mare al pietei - raspandirea titlurilor la un numar mare de investitori;

c. activitatea unor societati de servicii financiare de investitii, care prin capitalurile detinute pot asigura lichiditatea pietei.

Bursele traditionale renunta treptat la sistemul de tranzactionare intermitent, la sistemul de tranzactionare continuu, ca urmare a amplificarii activitatii bursiere generate de dezvoltarea economiei si trecerea intr-o etapa de internationalizare chiar de globalizare a pietei bursiere.

In acest context putem incadra dezvoltarea pietei de capital din Romania cu cei doi mari operatori de piata Bursa de Valori Bucuresti si RASDAQ.

A) Conditiile de admitere la tranzactionare

Pentru a fi admise valorile mobiliare (titlurile financiare) emise de o societate, pentru a fi tranzactionate pe o piata reglementata, va trebui sa se indeplineasca anumite proceduri, dupa cum urmeaza:

- elaborarea unui prospect de admitere a titlurilor financiare emise, dupa aprobarea organului care reglementeaza si supravegheaza piata;

- publicarea prospectului astfel incat sa se asigure toate informatiile care trebuie sa corespunda cu prevederile prospectului, fara, insa, a aduce prejudicii investitorilor (sa nu incite, sa asigure datele de derulare a operatiunilor, durata realizarii admiterii si alte informatii necesare);

- cerinte legate de emitent. Societatea care a emis titlurile financiare ce sunt propuse a fi tranzactionate pe piata bursiera trebuie sa dovedeasca:

- societatea sau emitentul trebuie sa faca dovada functionarii legale, asa cum sunt normele imperative cu privire la constituirea, capital, sediu social, inregistrarea la organismele judecatoresti, financiare, etc.

- sa aiba o capitalizare anticipata de cel putin echivalentul in lei al 1.000.000 Euro calculat in conformitate cu reglementarile elaborate de C.N.V.M.

- societatea sa aiba un istoric de minim 3 ani de functionare si sa dovedeasca ca a elaborat si publicat situatiile financiare in conformitate cu prevederile legale.

- emitentul trebuie sa fie capabil sa indeplineasca cerintele de informare continua si periodica angajate prin prospect, care sa fie aduse la cunostinta operatorului de piata, C.N.V.M. si a investitorilor, care astfel pot evolua in cunostinta de cauza, societatea si atractivitatea acesteia (indicatorii economico-financiari, informatii privilegiate de modificarea actionariatului, a capitalului social, etc).

- cerinte referitoare la titlurile financiare:

sa existe un numar suficient de titluri financiare distribuite publicului, distributia trebuie realizata printr-o oferta publica care sa fie in proportie de cel putin 25% din capitalul social reprezentat de clasa de actiuni emise;

acest numar trebuie sa asigure functionarea normala a pietei, prin numarul mare de titluri financiare existente in circulatie si a dispersiei acestora in randul detinatorilor. Atunci cand aceasta prevedere este partial indeplinita, se pot admite la tranzactionare anumite titluri financiare, dar numai dupa ce se va realiza o noua emisiune printr-un prospect de oferta publica pe piata de capital reglementata astfel incat sa se satisfaca cerinte legate de existenta in circulatie a unui numar suficient din aceste titluri.

titlurile financiare ce fac obiectul admiterii la tranzactionare trebuie sa fie liber negociabile si integral platite.

B) Operatiunile de piata

Pe piata bursiera reglementata de capital se pot derula oferte publice de vanzare sau de cumparare, dupa proceduri prestabilite astfel, ca aceste operatiuni sa asigure caracterul de transparenta, garantie si eficienta a operatiunilor respective.

a) In cazul ofertelor de vanzare, dar si a celor de cumparare, realizate pe piata de capital reglementata, se vor respecta anumite proceduri dupa cum urmeaza:

n     ofertele de vanzare sau de cumparare se pot derula numai dupa ce in prealabil s-a aprobat un prospect de catre organul care reglementeaza si supravegheaza piata (C.N.V.M.);

n     publicarea informatiilor cuprinse in prospect, astfel incat acesta sa asigure transparenta si disponibilitatea acestor date;

n     respectarea conditiilor de publicare pentru ceea ce nu prejudiciaza interesele investitorilor, prin concordanta datelor publicate cu cele din prospect sau introducerea de informatii suplimentare fata de cele initiale. Se prevad responsabilitati pentru emitentii prospectului, modul de prezentare a informatiilor (succint, intr-un limbaj non-tehnic);

n     pentru a se asigura eficienta tranzactiilor cu titlurile financiare, in prospect se vor insera criteriile pe baza carora se va determina pretul de ofertare si valoarea maxima a acestora, cu respectarea conditiilor stabilite de organul care supravegheaza si aproba prospectul;

n     ofertele publice de vanzare sau cumparare trebuie sa asigure tratamente si sanse egale tuturor investitorilor.

b)   Oferta publica de preluare voluntara

Oferta publica de preluare voluntara reprezinta o oferta publica de cumparare adresata actionarilor, pentru toate detinerile acestora, lansata de o persoana in vederea dobandirii a cel putin 33% din drepturile de vot.

Aceasta oferta se va realiza pe baza unui anunt preliminar inaintat si supus aprobarii C.N.V.M., care, dupa aprobare, va fi inaintat Consiliului de Administratie al emitentului actiunilor, care o va supune spre informare Adunarii Generale Extraordinare. Din momentul primirii de catre Consiliul de Administratie a anuntului preliminar, acesta nu mai poate incheia acte sau sa ia masuri care sa afecteze situatia patrimoniala sau obiectivele preluarii.

Pe baza anuntului preliminar, ofertantul va publica anuntul publicitar, unde vor fi respectate conditiile specificate in cel preliminar, aprobat de C.N.V.M. Pretul de ofertare va respecta reglementarile date de acelasi organism de supraveghere.

c) Oferte publice de cumparare concurente. Oferte publice concurente pot fi lansate de orice persoana care trebuie sa vizeze:

n     aceeasi cantitate de titluri financiare sau sa vizeze atingerea cel putin a aceleiasi participatii la capitalul social;

n     pretul sa fie cu cel putin 5% mai mare decat prima oferta.

Si aceasta oferta va trebui lansata intr-o perioada si dupa o procedura de aprobare, in conformitate cu reglementarile date de organul care supravegheaza piata.

d) Oferte publice de vanzare obligatorie. Aceasta operatiune se aplica numai entitatilor a caror titluri financiare sunt tranzactionate pe o piata de capital reglementata. Operatiunea prevede obligativitatea ca detinatorii unor portofolii mai mari de 33% din drepturile de vot, intr-un termen de maxim 2 luni de la atingerea acestei prevederi, sa vanda catre detinatorii acestor titluri aceasta diferenta. Pretul de vanzare este cel mai mare pret platit de ofertant sau de persoanele care actioneaza concertat in perioada de 12 luni anterioara ofertei. In cazul in care nu poate fi aplicata aceasta prevedere, pretul de ofertare va fi determinat, dupa cum urmeaza:

- pretul mediu ponderat de tranzactionare aferent ultimilor 12 luni anterioare derularii ofertei;

- valoarea activului net al societatii conform ultimei situatii financiare auditate;

- valoarea titlurilor financiare stabilite printr-o expertiza, efectuata de un evaluator independent, conform cu standardele internationale de evaluare.

e) In activitatea de tranzactionare derulata pe pietele de capital reglementate, vom intalni si tranzactie exceptata, care poate duce la dobandirea unei pozitii de control, ca urmare:

- oferte de cumparare cu investitori strategici rezultate din procesul de privatizarea a societatii comerciale, emitenta titlurilor financiare (actiunilor);

- in urma achizitionarii de actiuni de la Ministerul Finantelor Publice sau alte entitati abilitate in cadrul procedurii executarii creantelor bugetare;

- prin transferuri de actiuni intre societatea mama si filialele sale sau intre filialele aceluiasi grup;

- si alte operatiuni neintentionate care nu obliga detinatorul sa procedeze la oferte publice de preluare obligatorie (de vanzare) a excedentului existent fata de 33%.

De mentionat ca in cazul prevazut ca obligativitate de realizare a ofertei publice de vanzare obligatorie, a titlurilor ce depasesc pragul de 33%, li se retrage dreptul de vot in Adunarea Generala, iar respectivul detinator nu mai are dreptul sa achizitioneze astfel de actiuni (titluri financiare) emise de respectiva societate comerciala.

C) Sistemul de tranzactionare la Bursa de Valori Bucuresti

Bursa de Valori din Romania a fost infiintata in anul 1995, cu finantare de la bugetul de stat ce urma sa fie rambursata in urmatorii 3 ani, prin veniturile realizate pe baza comisioanelor incasate din tranzactii bursiere. Membrii Bursei de Valori sunt societatile de servicii de investitii financiare care indeplinesc criteriile de eligibilitate impuse de C.N.V.M. Prima sedinta de tranzactionare a avut loc pe 20 noiembrie 1995, utilizandu-se sistemul electronic de tranzactionare STEA (Sistemul de Tranzactionare Electronica Automata) fiind un sistem compatibil conditiilor specifice din Romania. Ulterior, pentru a corespunde noilor cerinte impuse de realizarea unor sisteme de tranzactionare, compensare - decontare, depozitare si registru, din luna octombrie 1999 a fost inlocuit sistemul STEA cu un nou sistem de tranzactionare numit HORIZON^TM.

Acest sistem permite membrilor bursei (S.S.I.F.) sa tranzactioneze prin sistemul electronic de la statia de lucru (calculatorul propriu al S.S.I.F.) printr-o legatura cu serverul control de tranzactionare, care editeaza si valideaza ordinele date de clienti si introduse in sistem, executa tranzactiile, intocmeste rapoartele de tranzactionare, urmareste decontarea-compensarea tranzactiilor si elaboreaza informatiile ce trebuie publicate de catre bursa.

Activitatea Bursei de Valori Bucuresti este structurata pe tipuri de:

n     sectorul actiunilor emise de persoane juridice romane;

n     sectorul obligatiunilor emise de autoritatile publice centrale si locale si alte autoritati;

n     sectorul international.

Pentru inscrierea titlurilor financiare in vederea tranzactionarii la Bursa de Valori Bucuresti, emitentul trebuie sa faca dovada ca titlurile emise sunt inscrise la Oficiul pentru Evidenta Valorilor Mobiliare, organizat de C.N.V.M. si sunt negociabile si transferabile.

Bursa a organizat sectiunea I sau de baza unde sunt tranzactionate actiunile emise de societatile admise a fi cotate in conformitate cu prevederile legale cu privire la cerinte de admitere si Categoria Plus, unde emitentul titlurilor financiare (actiuni) trebuie sa adopte "Codul de conducere si administrare" prin care se elimina toate prevederile din actele constitutive, contrare acestui cod.

Si ultima etapa emitentul trebuie sa inregistreze titlurile financiare la Registrul Bursei sau la un registru independent conectat la sistemul Bursei.

C₁ - Derularea operatiunilor la Bursa de Valori Bucuresti

Perioada T - 1 Pentru realizarea unei operatiuni de vanzare sau cumparare prin Bursa de Valori Bucuresti, investitorii interesati se vor adresa unei Societati de Servicii Financiare de Investitii (S.S.I.F.), care au acces direct la sistemul de tranzactionare al Bursei, prin care perfecteaza initierea tranzactiei, respectiv transmiterea ordinului, incheierea contractului de intermediere (comision maxim 8%), deschiderea contului si depunerea garantiilor.

Transmiterea ordinului se face continuu in orice zi intre cele 2 sau 3 sedinte de tranzactionare.

S.S.I.F. va transmite datele de identificare a clientului la Registrul Bursei, pentru a verifica veridicitatea informatiilor si a disponibilitatilor.

Perioada T In aceasta perioada se identifica realizarea tranzactiei la Bursa de Valori Bucuresti si care parcurge urmatoarele etape:

- etapa de pre-deschidere, perioada in care agentii de bursa apartinand S.S.I.F. introduc ordinele primite de la investitori, ele nu sunt procesate ci doar prezentate pietei pentru a fi ulterior chemate. Aceasta etapa ajuta agentul de bursa sa testeze piata si sa cunoasca conditiile pietei, unde se afiseaza pretul de vanzare sau de cumparare, oferta de actiuni (numar de actiuni) sau pretul de deschidere a sedintei de tranzactionare.

- etapa deschiderii automate. Dupa suprapunerea ofertelor si cererii se stabileste pretul de deschidere automata a sedintei de tranzactionare care are la baza pe sistemul clasic, denumit "licitatie la pret mic", solutia celor mai bune oferte si care sa maximizeze volumul tranzactiei.

- etapa de deschidere a pietei care activeaza sistemul de tranzactionare, afisarea pretului de deschidere si dupa care urmeaza algoritmul de fixing, care identifica ordinele de cumparare-vanzare ce se pot realiza la deschiderea sedintei, iar dupa deschidere brokerii trec la executarea efectiva a ordinelor primite pe o baza continua si in timp real.

Sistemul de tranzactionare pe piata continua permite executarea ordinelor si realizarea tranzactiilor la preturi diferite de pretul de deschidere, care pot varia in limita a 15% fata de pretul mediu din sedinta precedenta. Aceasta variatie a fost admisa cu scopul de a proteja investitorii de modificari excesive ale pretului ca urmare a unor dezechilibre, dar si pentru pastrarea integritatii pietei. De asemenea, variatia pretului intre limitele admise permite agentilor de bursa sa-si reevalueze pozitiile in vederea executarii ordinelor primite in conditiile prevazute in ordine, reechilibrand piata si crescand lichiditatea acesteia.

- etapa de inchidere a zilei de tranzactionare. La ora stabilita pentru inchiderea sedintei de tranzactionare, ultima, sistemul prin algoritmul de fixing, va afisa ultima cotatie a ultimei tranzactii pentru fiecare actiune, sau preturile de cumparare sau vanzare in cazul in care ordinele primite nu s-au executat.

In aceasta etapa Bursa intocmeste doua rapoarte, respectiv:

n     raportul de tranzactionare, prin care se evidentiaza ordinele executate (volumul, valoarea actiunilor tranzactionate);

n     raportul de decontare general, unde se stabileste pozitia S.S.I.F.-urilor de vanzator (cand numarul tranzactiilor de vanzare a depasit tranzactiile de cumparare) si cumparator (cand a cumparat mai mult decat a vandut)

Raportul de tranzactionare se transmite fiecarui S.S.I.F., de asemenea, Raportul de decontare si compensare se va comunica si bancii de decontare agreata de Bursa de Valori Bucuresti.

- etapa de lichidare a tranzactiei

Perioada T + 1 Etapa de compensare si decontare a tranzactiei. Etapa in care S.S.I.F. si Bursa confirma Raportul de Tranzactionare, Raportul de Compensare si Raportul de Decontare, etapa in care se elimina orice neconcordanta.

Are loc dupa aceea emiterea ordinelor de plata catre Bursa, de catre S.S.I.F. cumparator, iar Bursa ordinele de plata in numele S.S.I.F.-ului care este vanzatorul de titluri, care sunt transmise la Banca de decontare, in vederea realizarii acestor operatiuni.

Perioada T + 2 Este etapa de confirmare a disponibilitatilor in contul de decontare. Banca, dupa verificarea disponibilitatilor, sau inexistentei acestora va informa Bursa. Urmand ca dupa aceasta sa se treaca la perioada urmatoare.

Perioada T + 3 Respectiv etapa de realizare a transferurilor, adica finalizarea platilor si lichidarea tranzactiilor.

Atunci cand S.S.I.F. nu dispune de disponibilitatile necesare, banca va credita contul acestuia pana la limita prevazuta in documentele de garantare a platilor.

De remarcat ca rolul de casa de compensatii este jucat de Bursa de Valori Bucuresti, din al carui cont se vor vira sumele catre S.S.I.F.-urile vanzatoare de titluri, si va incasa sumele datorate de S.S.I.F.-uri cumparatoare de titluri.

Transferul titlurilor ce fac obiectul tranzactiilor se va realiza prin intermediul Registrului Bursei organizat in 3 sectiuni, care evidentiaza:

n     sectiunea 1 - contul clientilor care detin titluri financiare si nu au cont deschis la S.S.I.F.;

n     sectiunea 2 - contul clientilor deschis la S.S.I.F. unde sunt evidentiate titlurile financiare apartinand clientilor;

n     sectiunea 3 - conturile proprii ale S.S.I.F.-urilor, unde sunt evidentiate titlurile financiare detinute in nume propriu de catre S.S.I.F.-ul respectiv.

Registrul bursei este cel care va evidentia si realiza transferul dreptului de proprietate asupra titlurilor financiare ce fac obiectul rapoartelor de tranzactionare perfectate in bursa, a Raportului de Compensare si a celui de Decontare.

Transferul va fi efectiv realizat numai dupa ce bursa a fost informata de banca de decontare ca au fost decontate platile conform principiului "livrare contra plata".

Registrul Bursei mai efectueaza in afara activitatii de transfer de proprietate si servicii de operare asupra conturilor clientilor, intocmeste rapoarte catre societatile cotate in Bursa, catre S.S.I.F. sau catre C.N.V.M. atunci cand sunt solicitate de aceasta.

C₂ - Piata extrabursiera din Romania

Aceasta piata extrabursiera se bazeaza pe actiunea concurentiala a comerciantilor de titluri care asigura lichiditatea pietei. Piata extrabursiera RASDAQ a fost proiectata sa tranzactioneze titlurile financiare (actiunile) rezultate din Programul de Privatizare in Masa.

Preluand sistemul de tranzactionare O.T.C. "piata la ghiseu "proiectat de comerciantii de titluri din S.U.A si reglementat de catre N.A.S.D (The National Association of Security Dealers), cu modelul de tranzactionare N.A.S.D.A.Q. (National Association of Securities Dealers Automated Quatation System) Asociatia Nationala a Societatilor de Valori Mobiliare au creat piata RASDAQ, unde tranzactionarea titlurilor mentionate (P.P.M.) se realizeaza numai de S.S.I.F.-urile membre ale Asociatiei.

Rolul acestei piete extrabursiere este de a se asigura o circulatie libera a titlurilor financiare (actiunilor) la un curs care sa reflecte competitivitatea emitentului, dandu-le caracter negociabil.

a) Institutiile pietei extrabursiere RASDAQ sunt: RASDAQ S.R.L.; Societatea Nationala de Compensare, Decontare si Depozitare pentru Valori Mobiliare (S.N.C.D.D.V.M.) si Registrul Roman al Actionarilor (R.R.A.).

RASDAQ S.R.L a fost creata ca o structura tehnica care sa asigure sistemul electronic de tranzactionare o varianta a programului PORTAL. Forma de societate cu raspundere limitata cu unic asociat Asociatia Nationala a Societatilor de Valori Mobiliare (ANSVM) a fost aleasa din dorinta de a oferi echidistanta fata de toti participantii la aceasta piata. Tehnologia PORTAL asigura functionarea pietei dispersate geografic unde intermediarii sunt conectati printr-o retea de date .

SNCDDVM a fost creata pentru participantii la piata si detinuta de acestia in scopul stabilirii unui organism independent de autoreglementare, avand responsabilitate protectiei actionarilor romani, precum si a bancilor participante de a deconta tranzactiile efectuate. SNCDDVM ofera urmatoarele servicii:

- evidenta tranzactiilor, conform datelor transmise de sistemul de tranzactionare;

- decontarea tranzactiilor - activitate de utilitate publica pentru facilitarea compensarii tranzactiilor si coordonarea transferului valorilor mobiliare si a numerarului intre contrapartidele care au efectuat tranzactii;

- custodie, respectiv pastrarea in siguranta a valorilor mobiliare detinute de utilizatorii directi ai SNCDDVM in nume propriu sau in numele clientilor;

Registrul Roman al Actionarilor (RRA) este primul si in prezent singurul registru independent din Romania, autorizat de CNVM sa pastreze si sa actualizeze in conditii de siguranta si impartialitate datele asupra actionarilor societatilor tranzactionate pe piata RASDAQ. Serviciile oferite de RRA sunt urmatoarele:

- mentinerea si actualizarea registrelor actionarilor pe baza tranzactiilor in piata, a mostenirilor avand ca obiect actiunile respectivelor societati emitente;

- furnizarea informatiilor complete ale actionarilor si a modificarilor intervenite in structura actionariatului la cererea emitentilor;

- efectuarea modificarilor de nume, adresa, buletin de identitate si cod numeric personal si emiterea de confirmari;

- eliberarea extraselor de cont la cererea actionarilor.

- Pe piata RASDAQ sunt tranzactionare actiunile societatilor comerciale din Programul de Privatizare in Masa (PPM).

b)   Tranzactionarea pe piata extrabursiera RASDAQ. Prin Regulamentul nr. 2/2002 a fost reglementata activitatea de tranzactionare pe piata RASDAQ pentru a se asigura transparenta si integritatea pietei.

1. Actiunile care se tranzactioneaza pe piata RASDAQ trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- actiunile emise de societati sunt detinute public sub forma dematerializata;

- sunt inregistrate la Oficiul de Evidenta a Valorilor Mobiliare;

- emitentul are contract de furnizare de servicii de registru cu Registrul Roman al Actionarilor.

Pe baza unor criterii de listare a actiunilor au fost create pe piata extrabursiera urmatoarele categorii de listare: categoria I, categoria II (mai putin performante) si categoria de baza care cuprind majoritatea societatilor privatizate prin Programul Privatizarilor in Masa.

Criteriile de listare pe categorii impun conditii ce trebuie indeplinite cumulativ de emitenti cum ar fi:

- categoria I - obtinerea de profit cel putin intr-un exercitiu economico-financiar din ultimele doua;

- realizarea unei cifre de afaceri de cel putin 9 milioane de Euro;

- valoarea totala a activului de cel putin 4,5 milioane Euro;

- capitalul social sau capitalizarea medie de piata pe ultimele doua trimestre sa fie de cel putin 1 milion Euro;

- si alte criterii legate de procentul detinatorilor de actiuni, sau numarul de zile in care s-au inregistrat tranzactii cu actiunile emitentilor.

- de asemenea, emitentii de la categoriile I si II sunt obligati sa transmita catre piata extrabursiera rapoarte periodice.

Nerespectarea acestor criterii poate determina luarea deciziei de suspendare a listarii emitentilor cu avizul Inspectoratului general al pietei RASDAQ.

Mecanismul de tranzactionare pe piata RASDAQ

Societatile de servicii de investitii financiare membre ale RASDAQ S.R.L. autorizate sa tranzactioneze prin sistemul electronic automat de tranzactionare tip Portal de catre C.N.V.M. au exclusiv dreptul de a actiona pe aceasta piata. Acestea pot actiona in calitate de:

n     S.S.I.F.- Broker, care prin sistemul de tranzactionare contacteaza un alt broker (dealer sau formator de piata) introducand ordinul in sistem in vederea realizarii tranzactiei, urmand ca sa faca demersurile necesare compensarilor, decontarilor si inscrierii in registru.

n     S.S.I.F. - Dealer, care cumpara si vand titluri financiare in nume propriu afisand un pret de vanzare si de cumparare, actiunile pentru care fac piata in cantitati standard (un anumit numar impus de Asociatia Nationala a Societatilor de Valori Mobiliare) si la un pret ferm de oferta.

n     S.S.I.F. - Market Maker (formatorul de piata) este acela care este formatorul de piata pentru unul sau mai multe titluri (actiuni) nominalizate de A.N.S.V.M., asumandu-si obligatia fata de dealer de a prezenta in orice moment un pret la vanzare si la cumparare.

Prin introducerea Regulamentului de Transparenta si Integritate, piata extrabursiera RASDAQ a beneficiat de un cadru legal, autorizat de CNVM care a impus emitentilor indeplinirea conditii minime de listare, inregistrandu-se un numar peste 300 de entitati delistate. Acest regulament a permis pietei RASDAQ imbunatatirea calitativa a informatiilor puse la dispozitia investitorilor o transparenta mult imbunatatita a tranzactiilor realizate, fapt ce a dus la o lichiditate mai mare a pietei, reflectata si prin evolutia indicelui RASDAQ C la peste 1.569 puncte, fata de anii de lansare, cand se situa sub cele 1.000 de puncte de baza.

C₃ - Piata bursiera reglementata pe instrumente derivate

Prima piata reglementata pe instrumente derivate a aparut la Bursa Monetar Financiara si de Marfuri Sibiu. Aceasta piata a aparut din necesitatea investitorilor de a se proteja de evolutia necorespunzatoare a unor titluri financiare tranzactionate Spot la Bursa de Valori Bucuresti.

Astfel, s-a introdus contractul futures pe cele mai lichide actiuni la Bursa de Valori Bucuresti: cele 5 S.I.F.-uri (Moldova, Muntenia, Transilvania, Oltenia, Banat), Petrom, Banca Transilvania, BRD, Azomures, Oltchim, Rulmentul Brasov, Antibiotice Bucuresti.

Contractul futures este obligatia de a vinde/cumpara un anumit titlu financiar (actiune) la o anumita data in viitor la pretul stabilit in momentul incheierii tranzactiei (cotatie stabilita de bursa).

Cu exceptia cotatiei, clauzele contractului futures tranzactionat sunt standardizate cum ar fi unitatea de tranzactionat (1 ctr = 1.000 actiuni); unitatea de masurat (lei/actiune); pasul (un leu); limita oscilatiei zilnice (intre 150 pasi si 3.500 pasi); marjele de risc ( intre 200 si 4.500 pasi); scadenta (ultima zi lucratoare a lunilor martie, iunie, septembrie si ultima zi lucratoare a ultimei zile de tranzactionare la Bursa de Valori Bucuresti); lichidarea la scadenta (se face prin plata in lei a diferentelor dintre valoarea contractata si numarul de contracte x cursul actiunilor la inchidere comunicate de B.V.B. in ultima zi de validare a contractelor respective).

Tranzactionarea unui astfel de contract se realizeaza prin intermediarii agreati si membri ai bursei si autorizati de C.N.V.M.

Acestia practica un comision ce variaza intre 10.000 lei/contract si 30.000 lei/contract functie de tipul actiunilor tranzactionate.

Investitorul trebuie sa depuna o garantie care se calculeaza in functie de numarul de contract x 1.000 pasi (1 pas = 1 leu), ceea ce presupune o suma mult mai mica fata de investitia de la Bursa de Valori Bucuresti (nr. de contracte x cotatia per actiune).

Si aici se manifesta efectul de levier atunci cand la suma de ordinul a 10% din cele imobilizate la B.V.B. pentru acelasi numar de actiuni profiturile sunt de zece ori mai mari in piata la termen pentru aceeasi fluctuatie de pret. Totusi, trebuie sa mentionam ca acelasi algoritm se aplica si in cazul pierderilor.

Scopul acestor tranzactii este, in primul rand, de acoperire (hedging-ul), dar poate lua forma speculatorie atunci cand investitorul urmareste obtinerea castigului scontat si in acest mod creste lichiditatea pietei.

Prin aparitia acestei piete de capital reglementate pe instrumente derivate sunt create conditiile ca piata de capital sa inregistreze o evolutie prin activitatea tranzactiilor, dar si de asigurare a mobilizarii disponibilitatilor existente si cresterea increderii investitorilor atat institutionali, cat si cei privati in activitatea pietelor bursiere.