Nivelul optim al lichiditatilor internetionale

Nivelul optim al lichiditatilor internetionale

Pe linga activele din rezerva monetara internationala , lichiditatile internationale ale unei tari cuprind, dupa cum am mai mentionat, activele detinute de institutiile financiar-bancare particulare si de alti posesori de 929j94j mijloace de plata internationale, cu conditia ca activele respective sa poata fi imediat utilizate sau sa poata fi usor transformate in asemenea active imediat utilizabile (depuneri bancare la vedere, bonuri de tezaur etc) .

Avind in vedere ca , in general, activele se pot clasifica in functie de lichiditatea lor in mai multe categorii si anume :

1) - active cu lichiditate primara,

2) - active cu lichiditate secundara,

3) - active cu lichiditate tertiara,

rezulta ca lichiditatile internationale cuprind numai activele cu lichiditate primara si secundara.

Spre deosebire de activele de rezerva care sint la dispozitia unei tari in mod neconditionat si fara restrictii in ceea ce priveste modul de folosire, lichiditatile internationale cuprind, deci , si unele active a caror utilizare este conditionata de formalitati si negocieri prealabile si uneori chiar de anumite restrictii in ceea ce priveste dreptul de folosire.

Volumul total de mijloace de plata lichide pentru strainatate detinute de o tara, constituie un indicator important al gradului sau de dezvoltare, permitind achitarea neintrerupta a angajamentelor externe.

Cu toate acestea , sporirea lichiditatilor internationale poate insemna, incepind cu un anumit nivel , o initializare de fonduri , deoarece sumele respective ramin fara utilizare.

Deci ceea ce trebuie urmarit nu este un volum cit mai mare de asemenea mijloace, ci un volum optic.

Cercetarea de specialitate nu ofera inca modele de optinizare a lichiditatilor internationale unanim acceptate, indicind doar unele criterii cantitative in functie de care volumul de lichiditati internationale de o tara poate fi apreciat ca normal excesiv sau insuficient.

Optimul cantitativ se exprima printr-un raport intre volumul total de lichiditati si o alta marime apreciata ca semnificativa.

Intre aceste marimi luate ca termen de comparatie se numara :

masa monetara in circulatie ; angajamentele la vedere si pe termen scurt ale bancii centrale ; balanta comerciala in ansamblu sau numai importul ;

defectul balantei de plati ; nevoile de plati externe (import de marfuri, servicii, iesirea de capitaluri ).

Evident, la o valoare data a lichiditatilor internationale ale unei tari , raportarea la marimile prezentate, conduce la rezultate diferite.

Cea mai folosita marime luata ca termen de comparatie este importul de marfuri.

Raportul intre marimea lichiditatii internationale ( sau numai a rezervei oficiale ) si importul de marfuri variaza foarte mult de la o tara la un grup de tari la altul.

Se apreciaza ca o lichiditate suficienta este aceea in care rezervele reprezinta importul pe 3 - 5 luni.

Valoarea unor asemenea calcule este foarte relativa.

Se mai poate lua ca termen de comparatie lichiditatea dintr-un moment in care a fost considerata ca fiind adecvata. Raportindu-se la aceasta baza , lichiditatea actuala sau prognozata, corectata in functie de variabilele care masoara nevoia de lichiditate, cum ar fi situatia balantei de plati, sau numai a importului, se poate stabili gradul de apropiere a acestei lichiditati de lichiditate optima.

De exemplu, cresterea deficitului de balanta sau a importului determina un necesar mai mare de lichiditate si invers.

Unul din factorii esentiali care conditioneaza posibilitatea optimizarii efective a volumului de lichiditati este structura acestora, deoarece diferitele sale componente genereaza costuri de detinere si venituri specifice- de care trebuie sa se tina seama in contruirea criteriului de optim , iar elasticitatea lor este diferita.

Astfel, aurul a fost un element lipsit de elasticitate, atit timp cit a existat un pret oficial care trebuia respectat si care se indepartase mult de pretul real; in tot acest timp, rezervele de aur ale bancilor centrale au ramas practic imobilizate.

Aurul implica anumite cheltuieli de depozitare, asigurare, inclusiv sacrificiul presupus de dobinda neincasata, fiind totodata un activ inelastic, a carui volum depinde de descoperirile de zacaminte aurifere.

Valutele de rezerva nu au nici ele un volum usor adaptabil nevoilor.

Cantitatea lor depinde de deficitele balantelor de plati ale tarilor de origine si nu de necesitatile tarilor detinatoare ,dar transformate in depuneri in cont ele sint aducatoare de dobinda.

Monedele convertibile sint activele cele mai lichide, ele putind fi plasate si avantajos din punct de vedere al veniturilor pe care le aduc. Dar, dintre toate componentele lichiditatilor, monedele sint cele a caror valoare in timp a fost supusa unei deteriorari permanente ca rezultat al inflatiei si crizei sistemului monetar international.

DST - urile fiind create de un for international ( FMI ) pe baza aprecierii bevoilor comunitatii internationale, constituie un element elastic si deci adecvat pentru dimensionarea optima a lichiditatii. Totusi, ponderea DST-urilor in totalul lichiditatii internationale este deocamdata redusa, aceasta depinzind aproape in intregime, in conditiile actuale, de valutele de rezerva si in principal de valuta- cheie: dolarul SUA.

DST-urile sint aducatoare de venit, dar circulatia lor este limitata la nivelul autoritatilor monetare, sau a altor institutii carora li s-a acordat acest drept, iar transformarea in monede presupune un anumit mecanism.

Ca urmare, optimizarea lichiditatilor internationale necesita nu numai dimensionarea rationala a volumului ci si amenajarea adecvata a structurii sale.