StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Afacerea ta are nevoie de idei noi
FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale)

StiuCum Home » FINANTE » finantele firmei
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Moduri de infiintare a persoanei juridice



Moduri de infiintare a persoanei juridice


 Persoana juridica

Sectiunea 1: Notiune si reglementare



Aparitia persoanelor juridice, cunoscute si sub denumirea de persoane morale, a fost impusa de necesitatea unirii eforturilor mai multor persoane fizice pentru realizarea unui scop comun. Cunoscut fiind principiul conform caruia nu poate exista un patrimoniu fara titular, ar fi imposibila afectarea de catre asociati a unor parti din patrimoniile proprii pentru realizarea scopului comun propus. Bunurile respective ar fi urmat sa ramana in patrimoniile proprii ale fiecaruia dintre asociati, continuand sa constituie obiectul gajului general al creditorilor chirografari si sa fie transmise la deces mostenitorilor.

A aparut astfel necesitatea recunoasterii calitatii de subiect de drept a asocierii de persoane fizice, inzestrataa cu o vointa proprie, care sa fie titularul unui patrimoniu propriu, distinct de cel al membrilor si care serveste realizarii unui scop comun. Persoana juridica raspunde acestor deziderate.

Desi legea foloseste frecvent notiunea de persoana juridica, ea nu o si defineste. Aceasta omisiune a dat 222g61c nastere unui efort doctrinar de elaborare a unei definitii a persoanei juridice.

Astfel, pentru profesorul C. Stanescu persoana juridica este : “un colectiv de oameni avand o structura organizatorica bine determinata, dispunand de independenta patrimoniala si care urmareste realizarea unui scop in accord cu interesele obstesti.”

La randul sau, profesorul Gh. Beleiu a elaborate urmatoarea definitie : “persoana juridica este subiectul colectiv de drept, adica un colectiv de oameni care intrunind conditiile cerute de lege, este titular de drepturi subiective si de obligatii civile”.

Desi legea nu defineste persoana juridica ea ofera insa suficiente elemente pentru elaborarea unei definitii. Esentiale sub acest aspect sunt prevederile art. 26 di Decretul nr. 31/1954, care, dupa ce enumera diverse persoane juridice, precizeaza ca face parte din aceasta categorie de subiecte de drept si  orice alta organizatie care are o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu afectat realizarii unui anume scop in accord cu in teresul obstesc (art. 26 lit.e din Decretul nr. 31/1954).

Practic, dispozitia legala citata enumera elementele constitutive ale oricarei personae juridice si anume : o organizare de sine statatoare, un patrimoniu propriu si un scop propriu. Aratand ca persoana juridica este o organizatie legea evoca si faptul ca aceasta este un colectiv de oameni.

Pe de alta parte, art. 2 din acelasi act normative se refera la drepturile civile pe care le au , ca persoane juridice, diversele organizatii. Drepturi civile nu pot avea insa decat subiectele de drept civil, ceea ce inseamna ca persoana juridica este un asemenea subiect. Existenta unei organizari de sine statatoare evoca faptul ca persoana juridica reuneste mai multi membri, care sunt subiecte distincte de drept, deci este un subiect colectiv de drept civil.

Folosind aceste elemente, putem defini astfel persoana juridica : persoana juridica  este subiectul colectiv de drept civil, care are o organizare de sine statatoare, un patrimoniu propriu si un scop determinat, in acord cu interesul obstesc.

In doctrina persoanele juridice mai sunt desemnate subdenumirea de persoane morale, pentru a se marca distinctia fata de celelalte subiecte de drept care sunt persoanele fizice.

Reglementarea de drept comun a persoanei juridice este cuprinsa in Decretul nr. 31/1954. Diversitatea persoanelor juridice a dat nastere insa si unei bogate legislatii speciale, fiecare act normative de acest gen fiind consacrat cate unei categorii distincte.

Amintim aici Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, Legea nr. 36/1991 privind societatile agricole si alte forme de asociere in agricultura, Legea nr. 32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor, Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile imobiliare, serviciile de investitii financiare si pietele reglementate, Legea nr. 27/1996 a partidelor politice, si altele.

Sectiunea a doua : Enumerarea si clasificarea persoanelor juridice

§1.Enumerarea persoanelor juridice

Fac parte din marea familie a persoanelor juridice orice entitati care intrunesc caracteristicile pe care le-am prezentat in definitie, indiferent daca legea se refera sau nu expres la aptitudinea lor de a fi subiecte colective de drept civil. Din multitudinea de persoane juridice le amintim pe urmatoarele:

-Statul. Legea, respectiv art. 25 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, prevede expres ca „statul este persoana juridica in raporturile in care participa in mod nemijlocit, in nume propriu, ca subiect de drepturi si obligatii”. Prin cel de-al doilea aliniat al dispozitiei legale citate este reglementat si odul in care statul participa la raporturile juridice, in calitatea sa de persoana juridica, si anume prin Mimisterul Finantelor, cu exceptia cazurilor in care legea stabileste alte organe in acest scop.

In calitatea sa de persoana juridica statul este titular al dreptului de proprietate publica asupra bunurilor care fac parte din domeniul public de interes national, dar si titular la dreptului de proprietate privata asupra altor bunuri, bunurile respective facand astfel parte din patrimoniul sau. Cu privire la aceste bunuri statul poate incheia o serie de acte juridice. Tot in calitatea sa de persoana juridica statul dobandeste, in conditiile art. 680 Cod Civil, mostenirile vacante .

-Organele autoritatii legislative, respectiv Camera deputatilor si Senatul, care impreuna formeaza Parlamentul Romaniei, sunt si ele persoane juridice, deoarece intrunesc elementele cerute de lege in acest scop. Aceeasi este si situatia Consiliului Legislativ, care este un organ consultativ de specialitate al Parlamentului.

-Organele puterii executive, categorie din care fac parte Presedintia Romaniei, Guvernul Romaniei; ministerele si alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale; prefecturile si serviciile publice descentralizate ale organelor administratiei publice centrale; misiunile diplomatice si oficiile consulare.

-Autoritatile administrative autonome, infiintate prin lege organica: Banca Nationala a Romaniei, Curtea de Conturi, Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Societatea Romana de Televiziune.

-Organele autoritatii judecatoresti. Acestea sunt formate din instantele de judecata si din Ministerul Public.

-Curtea Constitutionala.

-Institutiile bugetare de stat din domeniile: invatamant, cultura, stiinta si sanatate.

-Agentii economici de stat: societatile comerciale cu capital partial sau integral de stat si regiile autonome de interes  national.

-Untatile administrativ-teritoriale: judetele, municipiile, sectoarele municipiului Bucuresti, orasele si comunele. Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, prin art. 19, confera unitatilor administrativ teritoriale calitatea de persoane juridice. Cominele, orasele si sectoarele municipiului Bucuresti sunt reprezentate in relatiile cu alte autoritati publice, cu persoanle fizice sau juridice romane sau straine, precum si in justitie, de primari, iar judetele de presedintii consiliilor judetene.

-Unii autori de drept civil considera ca sunt persoane juridice si autoritatile administratiei publice locale( consiliile locale si judetene, inclusiv Consiliul General al Municipiului Bucuresti), precum si primariile. Desi aceasta problema este controversata, solutia preconizata de autorii Gh. Beleiu si G. Boroi nu este motivata, acestia evocand cel mult continutul prevederilor constitutionale( art. 120 al.1) care se refera la autoritatile administratiei publice si cele ale art. 91 din Legea nr. 215/2001, conform carora „pimarul, viceprimarul, respectiv viceprimarii, secretarii comunei, al orasului sau al subdiviziunii administrativ-teritoriale a municipiului Bucuresti, impreuna cu aparatul propriu de specialitate al consiliului local, constituie o structura functionala, cu activitate permanenta, denumita primaria comunei sau a orasului, care aduce la indeplinire efectiva hotararile consiliului local si dispozitiile primarului, solutionand problemele curente ale colectivitatii locale.”

Aceste dispozitii legale nu fac insa referire la calitatea de persoane juridice a respectivelor autoritati, in contrast cu prevederea expresa a art. 19 din Legea nr. 215/2001 , mai sus citata, care confera calitatea de persoane juridice unitatilor administrativ-teritoriale.

Cautand argumente pentru un asemenea punct de vedere trebuie sa analizam prevederile art. 26 lit. a) din Decretul nr. 31/1954, conform carora sunt persoane juridice si „ organele locale ale puterii de stat, organele centrale si locale ale administratiei de stat si celelalte intitutii de stat, daca au plan de cheltuieli propriu si dreptul sa dispuna independent de creditele bugetare acordate”. Dispozitia legala citata se refera insa la modul in care era organizat statul inainte de 1989, cand, potrivit Legii nr. 57/1968 privind organizarea si functionarea consiliilor populare existau organe locale ale puterii de stat( consiliile populare ale comunelor, oraselor, municipiilor si ale sectoarelor municipiului Bucuresti, precum si consiliile populare judetene) si organe locale ale administratiei de stat( comitetele si birourile executive ale respectivelor consilii populare), sistem de organizare care a disparut. A fost schimbat si sistemul de finantare a activitatii autoritatilor administratiei publice locale, conditia existentei unui plan de cheltuieli propriu si a dreptului de a dispune independent de creditele bugetare acordate fiind astfel imposibil de indeplinit. Prevederea legala citata nu poate deci servi ca argument in sustinerea tezei personalitatii juridice a autoritatilor administrative an discutie.

Conform art.26 lit. e) din Decretul nr. 31/1954 este persoana juridica si orice organizatie care are o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu, afectat realizarii unui anume scop, astfel ca urmeaza sa vedem daca primariile, consiliile locale si consiile judetene intrunesc aceste elemente.

In privinta primariei este evident ca aceasta nu are o organizare de sine statatoare. Astfel, primaria se constituie din primar, care este seful administratiei publice locale, viceprimari, care au statutul unor adjuncti ai primarului, carora acesta le delega unele din atributiile sale, secretarul comunei, orasului, municipiului sau al subdiviziunii administrativ-teritoriale a municipiului, care este un functionar public de conducere si din aparatul propriu de specialitate al consiliului local, adica din entitati care constituie de fapt organe de conducere ale persoanei juridice( primarul, viceprimarul si secretarul), respectiv ale unitatii administrativ-teritoriale si din functionarii consiliului local. Legea insasi caracterizeaza primaria doar ca pe o structura functionala permanenta, care nu poate fi decat a unitatii administrativ teritoriale, structura a carei existenta este impusa de caracterul deliberativ si nepermanent al activitatii consiliilor locale, acestea lucrand in sedintr ordinare lunare sau in sedinte extraordinare.

Primariile nu au un patrimoniu propriu iar scopul lor nu este nici el unul distinct de cel al altor persoane juridice ci acela de a aduce la indeplinire dispozitiile primarului si hotararile consiliului local.

Primariile nu sunt deci persoane juridice!

Consiliile locale au o organizare incompleta, aspect ilustrat de faptul ca ele nu au organe de conducere proprii (legea prevede sub acest aspect doar ca sedintele consiliului sunt conduse de unul dintre consilieri, care semneaza, impreuna cu secretarul unitatii adminstrativ-teritoriale, hotararile adoptate (art. 48 din Legea 215/2001) si, in consecinta, nici nu pot fi reprezentate distinct in raporturile cu tertii.

Ele nu au nici patrimoniu propriu!

Astfel, bugetele locale sunt in realitate bugetele unitatilor administrativ-teritoriale. Este adevarat insa ca unele dintre atributiile consiliului local, asa cum sunt acestea prevazute de art. 38 din Legea nr. 215/2001, indeosebi aceea de a administra domeniul public si pe cel privat al localitatii par a evoca existenta unui patrimoniu propriu.

In mod indiscutabil, consiliul local nu este insa titular al dreptului de proprietate, aceasta calitate avand+o, potrivit Constitutiei si Legii nr. 213/1998, unitatea administrativ teritoriala. O lectura mai atenta a dispozitiei art. 38, mai sus citate, ne conduce la concluzia ca, in realitate, consiliul local este un administrator al patrimoniului unitatii administrativ-teritoriale, tot asa cum consiliul de administratie al unei societati comerciale ii administraza bunurile. Faptul ca Legea nr. 215/2001 nu are in vedere calitatea consiliului local de titular al dreptului real de administrare, constituit pe temeiul dreptului de proprietate publica a unitatii administrativ-teritoriale, rezulta chiar din prevederile art. 38 lit. f), conform carora acesta administraza, alaturi de domeniul public si domeniul privatal comunei sau orasului. Numai bunurile proprietate publica pot forma insa obiect al dreptului real de administrare, ceea ce inseamna ca legiuitorul a avut in vedere sensul comun al notiunii de „administrare”.



In sfarsit, consiliul local nici nu are un scop propriu, ci pe acela de a solutiona si gestiona, in numele si in interesul colectivitatilor locale pe care le reprezinta, treburile publice, in conditiile legii. Colectivitatile locale sunt insa formate din totalitatea locuitorilor unei unitati administrativ teritoriale, adica din membrii care formeaza respectiva persoana juridica. Cu alte cuvinte, „scopul” consiliului local il reprezinta realizarea scopului unitatii administrativ-teritoriale.

Mutatis mutandis argumentele expuse mai sus sunt aplicabile si in cazul consiliului judettean, care potrivit art. 104 al. 1 din Legea nr. 215/2001, este autoritate publica deliberativa a administratiei publice locale, constituita la nivel judetean, si care, sub aspectul care ne intereseaza, are atributii similare consiliilor locale.

Concluzia este aceea ca primariile, consiliile locale si consiliile judetene nu sunt persoane juridice!

In intelesul Legii nr. 215/2001 primariile sunt doar structuri functionale permanente ale unitatii administrativ-teritoriale iar consiliile locale si cele judetene sunt autoritati administrative deliberative.

 In sensul Decretului nr.31/1954 atat consiliile locale cat si cele judetene sunt organe de conducere ale persoanelor juridice, care sunt unitatile administrativ-teritoriale.

Continuam enumerarea persoanelor juridice:

-Institutiile publice si serviciile publice infiintate de consiliile locale si de consiliile judetene;

-Agentii economici de interes local sau judetean: societatile comerciale infiintate cu participarea consiliilor locale sau a consiliilor judetene si regiile autonome de interes local sau judetean;

-Partidele politice;

-Cooperativele si uniunile acestora;

-Casele de ajutor reciproc ale pensionarilor;

-Organizatiile patronale;

-Sindicatele;

-Societatile comerciale;

 -Societatile agricole;

-Formele asociative prevazute de art. 26 din Legeanr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si a celor forestiere: composesorate; obsti de mosneni in devalmasie; obsti de razesi nedivizate; paduri graniceresti si altele asemenea;

-Asociatiile de proprietari din cladirile cu mai multe apartamente si spatii cu alta destinatie, proprietate privata;

-Asociatiile si fundatiile;

-Cultele religioase.

§2.Clasificarea persoanelor juridice

Persoanele juridice pot fi clasificate dupa mai multe criterii:

a) Astfel, in functie de natura subiectelor de drept ale caror aporturi au constituit patrimoniul lor initial, persoanele juridice se clasifica in:

-Persoane juridice de stat ( statul, organele sale si cele ale celor trei autoritati – legislativa, executiva si judecatoreasca ); societatile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat; institutiile de stat; regiile autonome de interes national; unitatile administrativ-teritoriale; institutiile si serviciile publice infiintate de consiliile judetene sau de consiliile locale; regiile autonome de interes judetean sau local; societatile comerciale al caror capital este detinutin totalitate sau in majoritate de catre consiliile locale sau cele judetene;

-Persoane juridice private sau particulare: societatile comerciale, cu exceptia celor care au capital de stat sau cu capital apartinand consiliilor locale sau consiliilor judetene; societatile agricole; majoritatea qasociatiilor si a fundatiilor; casele de ajutor reciproc ale pensionarilor; asociatiile de proprietari; cultele religioase;

-Persoanele juridice cooperatiste;

-Persoanele juridice cu caracter obstesc: partide politice, organizatii profesionale, sindicate;

-Persoane juridice mixte: din aceasta categorie fac parte societatile comerciale cu capital mixt – romanesc si strain.

O particularitate prezinta cluburile sportive, care, conform art. 26 din Legea educatiei fizice si sportului nr. 69/2000, pot fi persoane juridice de drept privat, structuri fara scop lucrativ sau societati comerciale pe actiuni si persoane juridice de drept public.

Interesul acestei clasificari se poate manifesta pe mai multe planuri: modul de infiintare aplicabil; regimul juridic al bunurilor din patrimoniu; regim fiscal si incetare.

b) Dupa nationalitatea lor persoanele juridice se impart in:

-Persoane juridice romane;

-Persoane juridice straine.

Nationalitatea unei persoane juridice este data de locul unde aceasta isi are sediul principal: daca sediul sau principal este situat in Romania ea va fi o persoana juridica romana, indiferent care ar fi cetatenia sau nationalitatea membrilor sai; daca sediul principal este in alta tara persoana juridica va avea nationalitate straina, chiar daca ea a fost infiintata de persoane fizice cu cetatenie romana sau de persoane juridice de nationalitate romana.

Apartenenta la una din cele doua categorii de persoane poate atrage diferente de regim fiscal si in ceea ce priveste capacitatea de folosinta.

c) Dupa corelatia dintre ele persoanele juridice se impart in principale si anexe. Importanta acestei distinctii consta in particularitatile de regim juridic pe care le pot prezenta persoanele juridice anexe, care evidentiaza existenta unui grad de subordonare.

Astfel, spre exemplu, asociatiile constituite in conditiile Ordonantei Guvernului nr. 26/2000 pot infiinta filiale. Potrivit art. 13 din actul normativ citat, filialele sunt entitati cu personalitate juridica si se constituie prin hotararea adunarii generale a asociatiei. Conform principiului simetriei actelor juridice tot adunarea generala a asociatiei este competenta sa hotarasca modificarea actelor constitutive ale filialei sau sa dispuna dizolvarea acesteia.

De altfel, actele juridice pe care le poate incheia asociatia si conditiile in care acestea trebuiesc incheiate evoca ideea de subordonare. Din prevederile art. 13 alin. (2) rezulta ca filialele pot incheia, in nume propriu, acte juridice de administrare si de conservare, in conditiile stabilite de asociatie, prin actul constitutiv al filialei. Ele pot incheia acte de dispozitie, in numele si pe seama asociatiei, numai pe baza hotararii prealabile a consiliului director al asociatiei.

d) In functie de regimul juridic care le este aplicabil exista persoane juridice de drept public si persoane juridice de drept privat.

e) Dupa natura scopului lor persoanele juridice se impart in: persoane juridice cu scop patrimonial( numite si lucrative ) si persoane juridice fara scop patrimonial( numite si nelucrative sau non-profit ).

Apartenenta la una din cele doua categorii atrage aplicarea unor reguli diferite privind infiintarea, regimul juridic al bunurilor din patrimoniu, regimul fiscal.

Sectiunea a treia: Elementele constitutive ale persoanelor juridice

§1. Enumerare si caractere juridice

Am evocat in cele ce preced elementele constitutive ale persoanei juridice, asa cum sunt acestea expuse in cuprinsul art. 26 lit. e) din Decretul nr. 31/1954: o organizare de sine statatoare( proprie ); un patrimoniu propriu; un scop propriu.

Aceste elemente trebuiesc intrunite cumulativ de orice persoana juridica.

Caracterele juridice ale elementelor constitutive mentionate sunt urmatoarele:

-Legalitatea. Acest caracter este dat de faptul ca elementele constitutive ale persoanelor juridice sunt instituite prin lege si tot prin lege ele pot fi circumstantiate sau modificate.

-Generalitatea. Cele trei elemente constitutive prevazute de lege ( organizare proprie, patrimoniu propriu si scop propriu ) se regasesc in cazul oricarei persoane juridice, indiferent de categoria din care acestea fac parte.

-Caracterul cumulativ. Cele trei elemente constitutive trebuiesc indeplinite cumulativ pentru ca entitatea in cauza sa fie o persoana juridica. Absenta unui singur element echivaleaza cu absenta personalitatii juridice.

-Caracterul exclusiv. Acest caracter scoate in evidenta faptul ca elementele constitutive sunt nu numai necesare pentru dobandirea personalitatii juridice, ci si suficiente. Afirmatia este valabila chiar si in cazul acelor persoane juridice a caror infiintare si functionare sunt reglementate prin legi speciale si care contin unele conditii suplimentare. Aceste conditii suplimentare nu sunt insa noi elemente constitutive ale persoanelor juridice respective ci particularizeaza continutul celor trei elemente cunoscute. Este unul din motivele pentru care unii autori vorbesc si despre diversitatea elementelor constitutive, ca despre un caracter distinct.

In mod exemplificativ vom prezenta in cele ce urmeaza unele dinre conditiile speciale, care particularizeaza in cazul diverselor categorii de persoane juridice continutul elementelor constitutive.

Astfel, conform prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, numarul actionarilor din societatea pe actiuni nu poate fi mai mic de 5[art. 10 alin. (2)] iar numarul asociatilor din societatile cu raspundere limitata nu poate fi mai mare de 50. Tot astfel, capitalul societatii pe actiuni si al societatii in comandita pe actiuni nu poate fi mai mic de 25 000 000 lei [art. 10 alin. (1)], iar cel al societatii cu raspundere limitata nu poate fi mai mic de 2 000 000 lei[art.11 alin. (1)].

Legea nr. 36/1991 privind societatile agricole stabileste, prin art. 8, un numar minim de 10 asociati pentru infiintarea valabila si functionarea unei asemenea persoane juridice.




Conform art. 7 al.1 din Legea partidelor politice nr. 27/1996, cererea de inregistrare a unui partid politic trebuie sa fie insotita de statutul si programul partidului, actul de constituire impreuna cu lista semnaturilor de sustinere a cel putin 10000 de membri fondatori, domiciliati in cel putin 15 dintre judetele tarii, dar nu mai putin de 300 in fiecare judet, precum si o declaratie autentificata a conducatorului organului executiv al partidului privind autenticitatea semnaturilor. Mai sunt necesare listele membrilor partidului din organizatiile judetene sau a Municipiului Bucuresti, o declaratie privitoare la sediul si la patrimoniul partidului precum si dovada deschiderii contului bancar.

Pentru infiintarea unui sindicat este necesar un numar de cel putin 15 persoane [art. 2 alin. (2) din Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate].

Potrivit Ordonantei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, numarul minim al membrilor unei asociatii fara scop patrimonial este de 3 (art. 49, iar activul patrimoniului sau initial trebuie sa aiba o valoare de cel putin dublul salariului minim brut pe economie. In ce priveste fundatia, activul patrimoniului sau initial trebuie sa aiba o valoare de cel putin 100 de ori salariul minim brut pe economie, la data constituirii fundatiei [ art. 15 alin. (2)]. Se excepteaza fundatiile al caror scop exclusiv este efectuarea operatiunilor de colectare de fonduri care sa fie puse la dispozitia altor asociatii sau fundatii, in vederea realizarii de programe de catre acestea din urma, activul patrimoniului lor initial trebuind sa aiba o valoare totala de cel putin 20 de ori salariul minim brut pe economie [ art. 15 alin. (3)].

Patrimoniul initial al asociatiilor si cel al fundatiilor poate fi constituit atat prin aport in numerar cat si prin aport in natura. Ordonanta nu prevede modul in care se evalueaza aporturile in natura, ceea ce creeaza dificultati in practica instantelor judecatoresti, dat fiind faptul ca procedura autorizarii acestor persoane juridice este una necontencioasa.

Infiintarea, organizarea si functionarea caselor de ajutor reciproc ale pensionarilor se realizeaza in baza prevederilor referitoare la asociatii si fundatii din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii ( art. 2 din Legea nr. 540/2002). Aceste persoane juridice se constituie prin exercitarea dreptului la libera asociere a persoanelor care au una din calitatile speciale prevazute de lege: pensionari, indiferent de sistemul de asigurari sociale caruia ii apartin; beneficiari de ajutor social; membrii de familie-sot, sotie, precum si copii majori incapabili de munca, aflati in intretinerea pensionarilor sau a beneficiarilor de ajutor social-membrii ai acelei case de ajutor reciproc a pensionarilor.

§2. Continutul elementelor constitutive

Organizarea proprie.

Organizarea proprie, denumita si organizarea de sine statatoare, este elementul constitutiv al persoanei juridice care consta in alcatuirea acestui subiect colectiv de drept ca un tot unitar, structurarea sa conform activitatilor necesar a fi desfasurate pentru realizarea scopului si desemnarea persoanei sau a persoanelor care vor reprezenta persoana juridica in raporturile cu tertii.

Organizarea proprie este cea care+i permite persoanei juridice sa se prezinte in raporturile cu tertii ca un subiect de drept distinct de membri componenti. Tot ea contribuie la realizarea scopului persoanei juridice si ofera elementele necesare pentru cunoasterea modului de valorificare a capacitatii de exercitiu a persoanei juridice, prin prezentarea competentelor organelor sale de conducere.

Modul de organizare a unei persoane juridice este continut de actele sale constitutive, care prevad, spre exemplu, ca deciziile vor fi luate de majoritatea membrilor sau ca actele juridice vor fi incheiate de organele de conducere. In absenta unei asemenea organizari ar fi fost necesar ca toate decizile sa fie luate cu respectarea regulii unanimitatii, ca si in cazul indiviziunii, ceea ce ar fi de natura sa impiedice subiectul colectiv de drept sa-si realizeze scopul.

Patrimoniul propriu.

Patrimoniul este acel element constitutiv al persoanei juridice care consta in totalitatea drepturilor si a obligatiilor care pot fi evaluate in bani si au ca titular acest subiect de drept.

Patrimoniul persoanei juridice este distinct de patrimoniile oricaror alte subiecte de drept, inclusiv de cele ale membrilor ce o compun. Asociatii nu au nici un drept asupra patrimoniului persoanei juridice, atata timp cat aceasta exista, ci doar asupra partilor lor sociale. Numai dupa dizolvarea si lichidarea persoanei juridice se va pune problema partajarii activului patrimonial intre asociati.

Ca si in cazul patrimoniului persoanei fizice patrimoniul persoanei juridice are doua laturi: latura activa si latura pasiva. Activulpatrimonial este format din drepturile patrimoniale care au ca titular persoana juridica iar pasivul patrimonial contine toate obligatiile care pot fi evaluate in bani si care-i incumba acestui subiect colectiv de drept.

Patrimoniul este un element deosebit de important al persoanei juridice, el fiind cel care-i creeaza posibilitatea sa participe la circuitul civil si sa-si realizeze astfel scopul (obiectul de activitate).

Pa de alta parte, participarea la circuitul civil implica si posibilitatea de a raspunde pentru faptele care au adus atingere drepturilor tertilor, ceea ce presupune repararea prejudiciilor astfel cauzate care nu s-ar putea realiza in absenta unui patrimoniu propriu.

Pe de alta parte, faptul ca patrimoniul persoanei juridice este distinct de cel al membrilor sai are drept consecinta imprejurarea ca societatea nu raspunde cu propriul patrimoniu pentru obligatiile membrilor sai, dupa cum nici acestia nu raspund cu bunurile lor pentru obligatiile persoanei juridice. De la acesta regula exista exceptia conform careia creditorii societatilor in nume colectiv pot urmari bunurile asociatilor.

Importanta patrimoniului propriu iese in evidenta si atunci cand analizam unele din entitatile componente ale persoanei juridice, care pot avea o organizare proprie si un scop propriu, dar care nu sunt si persoane juridice tocmai epntru ca patrimoniul care le permite sa-si desfasoare activitatea nu le apartine. Este, spre exemplu, cazul sucursalelor societatilor comerciale.

Scopul propriu.

Scopul propriu este elementul constitutiv al persoanei juridice care exprima ratiune aexistentei acesteia si consta in obiectul sau de activitate.

Scopul da sens organizarii proprii si dotarii persoanei juridice cu un patrimoniu, aceste doua elemente constitutive avand menirea de a permite desfasurarea activitatilor necesare pentru realizarea sa. De aceea scopul determina si continutul capacitatii de folodinta a persoanei juridice, care este astfel guvernat de principiul specialitatii.

Interpretarea prevederilor art. 26 lit. e) din Decretul nr. 31/1954 conduce la concluzia ca pentru a fi valabil scopul trebuie sa fie determinat si in acord cu interesul obstesc, general.

Legea poate sa prevada ca un anumit scop este propriu numai persoanelor juridice care fac parte dintr-o categorie determinata de persoane juridice, caz in care persoane juridice de alta natura nu pot avea un asemenea scop. Astfel, intr-o speta privind autorizarea infiintarii unei asociatii care-si propunea ca scop „activitati cultice specifice” cererea a fost respinsa cu motivarea ca asociatiile si fundatiile au libertatea de a desfasura orice activitate cu caracter religios, cu exceptia activitatilor de genul celor prevazute in statutul asociatiei in cauza, care sunt specifice numai cultelor religioase, care sunt guvernate de Decretul-lege nr. 177/148.

Sectiunea a patra: Identificarea persoanei juridice

Elementele de identificare a persoanei juridice sunt denumirea, sediul si nationalitatea.

Denumirea este elementul de identificare a persoanei juridice similar numelui persoanei fizice. Exista insa notabile diferente de regim juridic generate de faptul ca denumirii ii lipseste semnificatia familiara si umana a numelui.

Spre exemplu, denumirea nu are structura dihotomica a numelui iar alegerea sa se face in mod liber de catre cei care se hotarasc sa infiinteze o persoana juridica, cu conditia de a nu atribui denumirea pe care deja o poarta o alta persoana juridica.

Denumirea persoanei juridice poate fi modificata in mod liber si ea poate fi chiar cedata unui alt asemenea subiect de drept.

Sediul este elementul de identificare a persoanei juridice care seste menit s-o situeze in spatiu, in cadrul raporturilor juridice la care participa. El este corespondentul domiciliului persoanei fizice.

Si alegerea sediului persoanei juridice este lasata de legiuitor la deplina apreciere a celor ce fondeaza acest subiect de drept.

Determinarea sediului persoanei juridice prezinta importanta in mai multe privinte:

-Locul situarii sediului persoanei juridice este criteriul dupa care, conform legii romane, se stabileste nationalitatea acesteia;

-Sub aspect procedural, la sediu i se comunica persoanei juridice actele de procedura si in raport de acesta se stabileste instanta competenta sa solutioneze litigiile in care respectivul subiect colectiv de drept este parte.

Nationalitatea este legatura juridica pe care subiectul colectiv de drept o are cu un anumit stat. Ea este pentru persoana juridica ceea ce este cetatenia pentru persoana fizica.

Potrivit legii romane nationalitatea persoanei juridice este determinata de locul unde aceasta isi are sediul. Astfel, persoana juridica cu sediul in Romania va avea nationalitate romana, indiferent care ar fi cetatenia membrilor sai.

Interesul determinarii nationalitatii persoanei juridice se manifesta pe planul intinderii capacitatii sale de folosinta si sub aspect fiscal.

Sectiunea a cincea: Infiintarea persoanei juridice

§1. Preliminarii

Notiunea de infiintare a persoanei juridice desemneaza operatiunea prin care se creeaza, in conditiile reglementate de lege, acest subiect colectiv de drept.

Exista o extrem de mare varietate de persoane juridice, multe dintre ele fiind guvernate de reguli cuprinse in legi speciale, ceea ce a condus si la diversificarea procedurilor de infiintare a persoanelor juridice. Astfel, in timp ce pentru unele persoane juridice infiintarea presupune un singur act juridic, in cazul altora suntem in prezenta unui proces de infiintare, compus dintr-o succesiune de acte juridice.

Indiferent  de categoria din care face parte o persoana juridica in crearea acesteia statul va juca un rol deosebit de important, desi intr-o masura diferita, dupa caz.

Astfel, in cazul oricaror persoane juridice statul este cel care reglementeaza modurile si conditiile de infiintare.

Osebit de aceasta, statul insusi, prin organele sale competente, infiinteaza direct unele persoane juridice. Alteori statul recunoaste actul de infiintare al celor care constituie persoana juridica sau imputerniceste unele organisme, inclusiv unele organisme obstesti, sa recunoasca infiintarea persoani juridice. In sfarsit, in unele situatii, statul autorizeaza infiintarea persoanei juridice.



Interventia statului in domeniul infiintarii persoanei juridice se justifica prin aceea ca lui ii revine rolul sa armonizeze interesele individuale cu cele generale, ceea ce constituie chiar un principiu al dreptului civil.

§2. Moduri de infiintare a persoanei juridice

Reglementarea generala a infiintarii persoanelor juridice este continuta de art. 28 di Decretul nr. 31/1954. Conform acestei dispozitii legale exista patru moduri de infiintare a persoanei juridice, dupa cum urmeaza:

-Infiintarea persoanei juridice prin actul de dispozitie al organului de stat competent;

-Infiintarea persoanei juridice prin recunoasterea de catre organul competent a actului de infiintare incheiat de membrii viitorului subiect colectiv de drept (prin actul de infiintare recunoscut);

-Infiintarea persoanei juridice prin autorizarea de catre organul competent a actului de infiintare;

-Infiintarea persoanei juridice printr-un alt mod reglementat de lege.

Aceste moduri de infiintare sunt particularizate de legislatia speciala care reglementeaza infiintarea si functionarea diverselor categorii de persoane juridice.

Infiintarea persoanei juridice prin actul de dispozitie al organului de stat competent

Principalul domeniu de aplicare a acestui mod de infintare a persoanelor juridice il constituie persoanele juridice de stat. Este ceea ce rezulta din prevederile art. 28 lit. a) din Decretul nr. 31/1954, care trebuie insa citit in lumina realitatilor juridice existente la momentul actual. Si alte persoane juridice pot insa fi supuse acestui mod de infiintare, asa cum a fost, spre exemplu, cazul fundatiilor pentru tineret, care au fost create prin Decretul-lege nr. 150/1990 sau al Casei nationale de asigurari de sanatate si al caselor de asigurari de sanatate judetene si a municipiului Bucuresti, care au fost infiintate in temeiul Legii nr. 145/1997 privind asigurarile sociale de sanatate.

Din dispozitia legala citata rezulta ca actul de dispozitie poate fi legea, hotararea Guvernului, hotararea consiliului judetean, hotararea consiliului general al municipiului Bucuresti sau hotararea consiliului local.

Au fost astfel infiintate in conditiile Legii nr. 68/1992 cele doua Camere ale Parlamentului Romaniei; Guvernul Romaniei a fost infiintat prin Legea nr. 37/1990; unele ministere au fost si ele infiintate prin lege; organele autoritatii judecatoresti au fost infiintate prin Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecatoreasca; unitatile administrativ teritoriale au dobandit personalitate juridica prin Legea administratiei publice locale nr. 69/1990, al carei loc a fost luat de Legea nr. 215/2001 etc.

Prin hotarari ale Guvernului au fost infiintate o serie de institutii publice de interes national, dar mai ales au fost infiintate societatile comerciale cu capital de stat si regiile autonome, rezultate din reorganizare fostelor intreprinderi economice de stat, in conditiile Legii nr. 15/1990.

Prin hotarari ale consiliilor judetene sau locale se infiinteaza servicii publice de interes judetean sau local, societati comerciale sau regii autonome.

In ce priveste cluburile sportive de drept public, acestea se infiinteaza prin actul de dispozitie emis de organul administratiei publice centrale sau locale in subordinea caruia functioneaza.

Infiintarea persoanei juridice prin recunoasterea de catre organul competent a actului de infiintare incheiat de membrii viitorului subiect colectiv de drept ( prin actul de infiintare recunoscut)

Acest mod de infiintare a persoanei juridice implica realizarea a doua faze. In prima faza se adopta actul de constituire si statutul noii persoane juridice de catre adunarea generala a membrilor fondatori, sau, dupa caz, de catre conferinta ori congresul de constituire. In cea de a doua faza, cele doua acte ( care impreuna alcatuiesc actul de infiintare al persoanei juridice ) sunt verificate sub aspectul legalitatii lor de organul competent, prevazut de lege, care recunoaste apoi, printr-un act propriu, infiintarea persoanei juridice. Mentionam ca verificarea respectiva nu poate avea ca obiect si oportunitatea infiintarii noii persoane juridice.

Infiintarea acestor persoane juridice nu este insa completa decat dupa ce se indeplinesc si alte doua formalitati: inregistrarea la organul fiscal si inmatricularea in registrul comertului.

Din cuprinsul art. 28 lit. b) din Decretul nr. 31/1954 rezulta ca acest mod de infiintare a persoanei juridice a fost rezervat organizatiilor cooperatiste si unitatilor lor anexe. De altfel, Decretul-lege nr. 66/1990, care reglementeaza infiintarea si functionarea cooperativelor mestesugaresti, face referire expresa la acest mod de infiintare a respectivelor persoane juridice.

Noile reglementari adoptate dupa 1990 nu au mai supus in toate cazurile organizatiile cooperatiste acestui mod de infiintare. Astfel, Uniunea Nationala a Cooperativelor de Consum si de Credit-CENTROCOOP a fost infiintata prin Legea  nr. 109/1996 ( deci prin actul de infiintare al organului de stat competent ) iar, potrivit aceleiasi legi, infiintarea cooperativelor de consum si de credit este autorizata prin hotarari judecatoresti irevocabile ( prin actul de infiintare autorizat ).

Infiintarea persoanei juridice prin autorizarea de catre organul competent a actului de infiintare ( prin actul de infiintare autorizat )

Si acest mod de infiintare presupune parcurgerea a doua faze: adoptarea actului de infiintare a noii persoane juridice ( act care se compune, de regula, dintr-un act de constituire- contract de societate sau contract de asociere-si din statut ) de catre membri fondatori si autorizarea , care este de competenta instantelor judecatoresti sau a unui organ al puterii executive, dupa caz. Actul de constituire si statutul trebuiesc, de regula, autentificate.

Pentru infiintarea lor completa unele dintre persoanele juridice supuse autorizarii trebuie sa mai indeplineasca inca o formalitate, care consta in inmatricularea, inregistrarea sau inscrierea lor, dupa caz, si de care este legata dobandirea capacitatii de folosinta deplina.

In viziunea Decretului


Consideram ca, in temeiul art. 35 C. Fam., unul dintre soti poate aduce ca aport in societate un bun comun, fara a avea nevoie de consimtamantul celuilalt sot. Un atare consimtamant este necesar numai in cazul unui teren sau al unei constructii, daca se aduce in societate un titlu de proprietate. Se intelege ca, intrucat bunul care constituie obiectul aportului este un bun comun, dividendele primite din partea societatii vor fi tot bunuri comune.

Trebuie aratat ca, in scopul asigurarii protectiei impotriva unor acte de concurenta neloiala, legea prevede ca asociatii din societatile in nume colectiv nu pot lua parte, ca asociati cu raspundere nelimitata, in alte societati concurente sau avand acelasi obiect decat cu consimtamantul celorlalti asociati (art. 82 din Legea nr. 31/1990).

Perosnale juridice (regiile autonome, societatile cu capital de stat ori societatile comerciale private ori cu capital mixt) pot participa la constituirea unei societati comerciale cu respectarea principiului specialitatii capacitatii de gfolosinta a persoanei juridice ( art. 34 din Decretul nr. 31/1954).

Viciile de consimtamant. Pentru a fi valabil, consimtamantul dat la incheierea contractului de societate trebuie sa nu fie alterat de eroare, dol sau violenta.

Eroarea nu produce nulitatea cand cade asupra persoanei cu care s-a contractat, afara de cazul cand consideratia persoanei este cauza determinanta pentru care s-a incheiat contractul.(art. 954 C. Civ). Nulitatea contractului de societate pentru eroare asupra persoanei asociatului ar putea interveni in cazul unei societati de persoane, in care caz la constituirea societatii se au in vedere calitatile perosonale ale asociatilor. In cazul societatilor de capitaluri, eroarea nu ar trebui sa duca la nulitatea contractului, deoarece persoana asociatului nu are relevanta pentru incheierea contractului.

Cat priveste eroarea supra obiectului contractului, ea produce nulitatea numai daca poarta asupra substantei obiectului contractului (art. 954 C. Civ). Eroarea supra valorii aportului sau asupra sanselor la beneficii nu duce la nulitatea contractului.

Dolul duce la anularea contractului numai cand manoperele dolosive emana de la cealalta parte contractanta. (art. 960 C. Civ). In cazul contractului de societate, dolul viciaza consimtamantul unui asociat numai daca emana de la toti ceilalti asociati sau de la persoane care reprezinta valabil entitatea colectiva si are o anumita gravitate; de exemplu, folosirea unui bilant fals pentru a determina la subscrierea actiunilor unei societati.

Cand dolul provine numai din partea unuia dintre asociati, contractul de societate isi mentine valabilitatea. In acest caz, asociatul al carui consimtamant a fost viciat are o actiune in daune impotriva autorului dolului, dar el ramane in raporturi juridice cu ceilalti asociati. Intrucat opereaza numai in raport cu asociatul care a folosit manoperele dolosive, dolul nu va putea fi opus creditorilor sociali si celorlalti asociati straini de acele manopere.

Violenta este un viciu de consimtamant care nu se intalneste in practica. In cazul in care s-ar ivi, vor fi aplicabile principiile dreptului comun.







Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2019 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre finantele firmei









































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare