 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
MANAGEMENT
Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar. |
| StiuCum
Home » management
» managementul financiar
» Planificarea financiara pe termen mediu sau lung
|
|
Alegerea nivelului fondurilor proprii |
|
| Notiunea de structura financiara Structura financiara a unei intreprinderi este raportul urmator:Indatorarea capitaluri proprii A emite un titlu inseamna sa repartizezi renilitatea si riscul intreprinderii intre acest titlu si titlurile deja existente. stfel, alegerea finantarii este o problema globala: orice alegere a unei surse de finantare trebuie sa fie analizata in raport cu alte finantari, asupra carora poate avea consecinte semnificative. De aici, notiunea de structura financiara este mai importanta decat alegerea unei anumite surse de finantare. Daca un investitor financiar nu-si asuma riscul dat, sunt alti investitori care il r asuma. Apare astfel problema pusa de alegerea intre nivelul de indatorare capitaluri proprii. Aceasta problema este de departe cea maiImportanta, chiar daca subsita, o data structura definita, problema alegerii duratei datoriei (pe termen scurt, mediu sau lung) Abordarea teoretica a structurii financiare a) Abordarea traditionala Potrivit teoriei, exista o structura financiara optimala, care permite intreprinderii sa maximizeze valoarea, gratie unei intr-adevar, pentru o intreprindere slab indatorata, datoria costa mai putin decat fondurile proprii, caci ea este mai putin riscanta. Ca urmare, cresterea moderata a datoriei permite sa se reduca rata renilitatii ceruta de investitorii financiari, pentru ca exista o substituire a unei resurse mai putin scumpe printr-o resursa mai scumpa. Totusi, orice crestere a datoriei mareste riscul intreprinderii din punctul de vedere al actionarului. Piata impune astfel o rata a renilitatii capitalurilor proprii mai ridicata. Aceasta crestere a ratei renilitatii impuse fondurilor proprii anuale, antreneaza deci o parte a scaderii costurilor prin recurgerea la datorie.In plus, daca partea relativa din indatorare creste, creste si riscul la care se supune actionarul, iar piata cere o rata mai ridicata a renilitatii fondurilor proprii, pana la anularea efectivului pozitiv al recurgerii la datorie. La acest nivel al levierului financiar, intreprinderea atinge structura sa financiara optimala care ii asigura costul capitalului cel mai slab, si deci valoarea cea mai ridicata. b) Abordarea Modigliani - Miller Modigliani si Miller au demonstrat ca abordarea traditionala este inexacta, pentru ca nu exista structura financiara optimala, rata renilitatii globale ceruta fiind constanta, oricare ar fi nivelul de indatorare al intreprinderii. Dupa ei, investitorii pot sa se indatoreze ei insasi la fel ca intreprinderile si nu accepta sa plateasca ceea ce pot realiza ei insasi fara cost. fntr-o piata in echilibru, investitorii nu platesc ceea ce pot face ei insisi. Astfel, doua intreprinderi identice in toate privintele, dar cu o structura financiara diferita, r avea aceeasi valoare, fn caz contrar, arbitrajele se r produce pentru a resili echilibrul. Valoarea pe piata a unei intreprinderi este independenta de modul sau de finantare. Nu se va plati nici mai scump, nici mai ieftin o intreprindere indatorata. Rata renilitatii impuse de investitorii financiari este in- dependenta de resursele de finantare. Ramane, desigur, media ponderata a ratelor renilitatii cerute de diferiti fur- nizori de fonduri. Dar, la echilibru, aceasta medie este inde- pendenta de diferitele resurse: cresterea indatorarii (adica o sursa a carei rata este slaba) implica automat un risc suplimentar pentru actionari, si in consecinta, o crestere a unei renilitatii cerute pentru capitalurile proprii. Intr-o piata in echilibru, cresterea nivelului datoriei unei intreprinderi mareste riscul actionarului, dar si renilitatea anticipata de aceasta, incat totalul averii actionarilor nu se modifica. Restrictiile impuse de furnizorii de fonduri financiare Oricare ar fi structura sa economica, 6 intreprindere nu trebuie sa aiba probleme de finantare. Problema structurii financiare nu se pune din moment ce renilitatea ac-tului sau industrial si comercial este superioare ratei ren-ilitatii cerute de piata financiara. Invers, oricare ar fi structura financiara, o intreprindere ale unei investitii nu sunt renile va cunoaste mai devreme sau mai tarziu dificultati. Daca ea este putin indatorata, valoarea va scadea, fn schimb, daca ea este puternic indatorata ea va raporta o dubla sanctiune. Pe de o parte, costul indatorarii sale va accelera scaderea renilitatii capitalului propriu. Pe de alta parte, intreprinderea va avea dificultati in obtinerea reinnoirii creditelor sale. Alegerea unei structuri financiare inseamna de fapt, pentru {Intreprindere, sa defineasca capacitatea sa de rezistenta fa o criza economica.In acest tip de conjunctura, o intreprindere indatorata ar putea sa-si procure resursele de pe pietele financiare, oferindu-i-se astfel mijloacele de a traversa perioada proasta. Rolul capita Capitalurile proprii au doua functii: - sa finanteze o parte a investitiei; - sa serveasca drept garantie creditorilor intreprinderii care finanteaza cealalta parte. Daca rezultatele determinate de noile investitii nu permit sa se absoarba costul datoriei, capitalurile proprii r parea mai putin scumpe in ul de finantare decat indatorarea. Dar, aceasta este o amagire, deoarece intreprinderea va fi sanctionata printr-o diminuare a valorii capitalurilor sale proprii, de unde o saracire a actionarilor sai. Daca ul de investitii degaja o renilitate suficienta, capitalurile proprii r apare mai costisitoare decatIndatorarea. Ele actioneaza precum contractele de asigurare. Suma lor trebuie sa fie determinata in functie de acoperirea riscului pe care-l asuma actionarii. Alegerea unei structuri financiare nu este deci decat alegerea nivelului de risc pe care-l accepta actionarii intreprinderii. Criteriile financiare Constrangerile financiare ale celor care avanseaza fonduri sunt in general exprimate sub forma de rate, care pot fi utilizate ca "semnale luminoase". Aceste semnale permit sa se evalueze riscurile pe care si le asuma participand la finantarea intreprinderii. a) Ratele indatorarii pe termen Nivelul indatorarii pe termen se apreciaza: - in raport cu capitalurile proprii: nu poate fi subunitar Capitaluri proprii Datorii pe termen mediu si lung ;(49) - in raport cu capitalurile permanente: el nu poate fi inferior lui 2. Capitaluri permanente________ Datorii pe termen lung si mediu ;(50) Cu cat aceste rate exced, respectiv 1 si 2, cu atat mai mare este capacitatea reziduala de a recurge la o indatorare pe termen. Totodata, creditorii estimeaza ca: - limita maximala a indatorarii pe termen este constituita de suma capitalurilor proprii. Teoretic, capacitatea de indatorare la termen este egala cu. diferenta care exista intre capitalurile proprii si cea a datoriei pe termen lung si mediu. - indatorarea totala, pe termen lung si mediu, nu trebuie sa depaseasca de 3-4 ori capacitatea de autofinantare anuala. b) Ratele independentei financiare Aceste rate vizeaza aprecierea gradului de independenta financiara a intreprinderii. - fata de creditori Totalul activului ;(51) Pasivul exigibil Aceasta rata permite sa se aprecieze in ce masura creditorii intreprinderii sunt garantati prin valoarea bunurilor si a creantelor care ureaza la activul intreprinderii. Rezulta ca rata trebuie sa fie sensibil superioara unitatii. - fata de cei care acorda imprumuturi Capitaluri proprii Pasivul exigibil Daca valoarea este subunitara, indatorarea totala este adesea superioara capitalurilor proprii. De subliniat ca: - cu cat rata este aproape de zero, cu atat securitatea intreprinderii se gaseste compromisa, pentru ca ea risca sa se vada privata de creditele de care a dispus pana atunci; - cu cat rata este mai departata de zero, cu atat mai slaba apare importanta relativa a indatorarii totale, si cu atat intreprinderea va fi in masura sa mareasca creditele sale externe, daca neile o impun. c) Ratele cheltuielilor financiare Printre ratele cel mai frecvent utilizate pentru a analiza cheltuielile financiare ale unei intreprinderi, se evidentiaza: cheltuieli financiare cifra de afaceri cheltuieli financiare valoarea adaugata cheltuieli financiare excedentul brut al exploatarii Ele au ca scop sa arate neviabilitatea intreprinderii pe baza "importantei" cheltuielilor sale financiare, fntr-adevar, o intreprindere avand mari cheltuieli financiare va avea un punct mort ridicat, si deci un risc de latilitate important.Indatorarea ridica punctul mort al intreprinderii, in masura in care cheltuielile financiare ale indatorarii constituie o plata fixa, pe care este imposibil sa o reduca fara a depune bilantul sau a negocia conditiile imprumutului. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
