StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Castiga timp, fa bani - si creste spre succes
drept DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare Ón relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept civil

Aplicarea legii civile si interpretarea acesteia

APLICAREA LEGII CIVILE SI INTERPRETAREA ACESTEIA


ELEMENTE DE ORDIN INTRODUCTIV PRIVIND APLICAREA LEGII CIVILE

Cu privire la aplicarea legii c 818e43i ivile, intereseaza durata de aplicare a acesteia, teritoriul pe care legea se aplica si subiectele carora aceasta le este aplicabila.


APLICAREA LEGII CIVILE IN TIMP


Este cunoscut ca legea civila actioneaza pentru o anume perioada de timp, adica atata vreme cat este in vigoare si efectele legii iau sfarsit la abrogarea acesteia.



De regula, legea intra in vigoare la momentul publicarii in Monitorul Oficial sau, atunci cand legiuitorul considera necesar aceasta, la un moment pe care il prevede expres in cuprinsul legii.

Cand se doreste incetarea efectelor unor legi, se opereaza abrogarea acesteia, abrogare care poate fi expresa sau implicita.

Ne aflam in prezenta unei abrogari exprese cand se indica expres actul normativ sau partile dintr-un act normativ care se abroga, si ne aflam in prezenta unei abrogari implicite atunci cand intr-un act normativ se face precizarea generica ca toate dispozitiile actelor normative anterioare sau contrare se abroga, sau cand rezulta acest lucru din corpul noului act normativ.

Vom avea in vedere doua principii esentiale cu privire la aplicarea legii c 818e43i ivile in timp, anume principiul neretroactivitatii legii civile ci si principiul aplicarii imediate, de indata, a legii civile noi.

Conform art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei, republicata, legea dispune numai pentru viitor, exceptie facand legea penala sau contraventionala mai favorabila.

Codul civil, in art. 1, face reglementarea ca legea civila dispune numai pentru viitor si nu are putere retroactiva.

Principiul neretroactivitatii legii civile mai desemneaza situatia conform cu care legea nu se aplica raporturilor juridice care au luat nastere, au fost modificate sau care s-au stins inainte ca aceasta ca intre in vigoare. Ea este aplicabila numai raporturilor juridice care iau nastere dupa momentul intrarii sale in vigoare.

Reglementarile in materia principiului neretroactivitatii legii civile noi sunt reglementari imperative.

Corelat cu acest principiu, am enumerat si principiul aplicarii imediate a legii civile noi care desemneaza intrarea in vigoare de indata a legii civile noi, aplicandu-se raporturilor juridice din acel moment, cu excluderea posibilitatii aplicarii legii civile vechi.

Acest principiu, neconsacrat expres de legislatie, este o consecinta normala a neretroactivitatii legii civile noi, in sensul ca daca legea noua nu este retroactiva aceasta trebuie aplicata pentru viitor.

Cele doua principii mentionate cunosc si exceptii. Exceptia este retroactivitatea legii civile noi si ultraactivitatea legii civile vechi.

Retroactivitatea legii civile noi inseamna posibilitatea aplicarii legii civile noi la situati juridice anterioare adoptarii sale numai in masura in care legea noua reglementeaza expres aceasta.

Exceptia ultraactivitati legii civile vechi inseamna aplicarea la anumite situatii determinate a legii vechi desi in domeniul respectiv a fost adoptata o lege civila noua. Asemenea exceptie este necesar sa fie reglementata expres in legea civila noua.


APLICAREA LEGII CIVILE IN SPATIU


Aplicarea legii civile in spatiu are in vedere determinarea unor limite teritoriale care marginesc, in limitele carora este aplicabila o lege civila.

Vom avea in vedere, asa cum este normal, aspectul intern si aspectul international cu privire la partea interna. Este vorba despre raporturile juridice civile care iau nastere intre subiectele de drept care au calitatea de cetateni, sau sunt de nationalitate romana si sunt raporturi juridice care iau nastere, se modifica sau sting pe teritoriul Romaniei, iar in privinta aspectelor internationale este vorba despre raporturile juridice care contin element de extraneitate, precum: locul producerii unui delict civil, sau locul incheierii unui act juridic civil, cetatenia sau alte elemente. Cu privire la primul aspect, legile care sunt adoptate intr-un stat se aplica pe teritoriul acestora. Vom avea in vedere aici teritoriul cuprins in spatiul geografic delimitat de frontierele statului, vom avea in vedere navele care navigheaza sub pavilionul statului respectiv, precum si sediile ambasadelor acelui stat in strainatate.

Ca regula generala, atunci cand actele normative civile emana de la un organ central al statului, aplicare se va face pe intreg teritoriul tarii, iar atunci cand acestea emana de la un organ de stat local, ele vor fi aplicate pe teritoriul unei unitati administrativ-teritoriale delimitata. Exista insa posibilitatea ca anumite acte normative care emana de la autoritatea centrala sa fie aplicabile numai in anumite portiuni din teritoriul unei tari.

Cu privire la aspectul international, precizam ca sunt avute in vedere raporturile juridice care cuprind elemente de extraneitate, normele fiind specifice dreptului international privat. Vom avea in vedere aici normele conflictuale adoptate de catre fiecare stat. Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat este aplicabila in aceasta situatie: Conform acestui text, precizam urmatoarele; starea civila, capacitatea si relatiile de familie ale persoanei fizice sunt reglementate de legea nationala, iar statutul persoanei juridice este reglementat tot de legea nationala.

Posesia, dreptul de proprietate si alte drepturi reale cu privire la bunuri, garantiile reale, sunt reglementate de legea locului situarii bunurilor respective, iar conditiile de fond ale unui act juridic unilateral sunt determinate de legea aleasa de autorul actului respectiv. In cazul contractului, este aplicabila legea aleasa de catre parti, sau in cazul in care nu a fost determinata o asemenea lege, se aplica legea statului cu care acesta are legaturi dintre cele mai stranse.


APLICAREA LEGII CIVILE ASUPRA PERSOANELOR


Legile civile sunt destinate sa reglementeze raporturile juridice la care omul participa fie individual, deci ca persoana fizica, fie in colectiv, sub forma persoanelor juridice.

Sub raportul aplicarii legii civile asupra persoanelor distingem urmatoarele categorii de acte normative: legi civile care se aplica persoanelor fizice si persoanelor juridice ca subiecte ale raporturilor juridice civile, in egala masura, acte normative aplicabile numai persoanelor fizice, apoi acte normative aplicabile numai persoanelor juridice si acte normative aplicabile anumitor categorii de persoane fizice sau anumitor categorii de persoane juridice. Trebuie sa amintim si existenta unor acte normative aplicabile strainilor, care au anumite particularitati.

INTERPRETAREA LEGII CIVILE


Interpretarea legii civile reprezinta operatiunea logica, rationala, prin care se explica, se lamureste continutul, sensul normelor juridice de drept civil pentru a conduce la o aplicare corecta a normei juridice si la incadrarea situatiilor din practica in ipoteza normei juridice.

Interpretarea legii civile este necesara datorita faptului ca in multe situatii dinamica vietii sociale depaseste cadrul reprezentat de ipoteza normei juridice, fiind necesara o interpretare a normei pentru ca aceasta sa fie pliata pe necesitatile vietii sociale.

Interpretarea legii civile poate fi facuta in raport de mai multe criterii.

Astfel, dupa forta juridica obligatorie sau neobligatorie, vom avea interpretarea oficiala si interpretare neoficiala, dupa rezultatul obtinut, adica raportul dintre continutul literal si cel real al normei juridice, vom avea interpretare literala, interpretare extensiva si interpretare restrictiva si, dupa metoda de interpretare utilizata, interpretarea va fi gramaticala, logica, sistematica, istorica si teleologica.

Interpretarea oficiala este aceea facuta de un organ al statului, care este obligat la o asemenea activitate. Un asemenea organ poate fi cadrul puterii legislative, executive sau judecatoresti.

Interpretarea oficiala poate fi autentica sau jurisdictionala; cea autentica este interpretarea facuta chiar de catre organul de stat care a emis norma juridica de drept civil asupra careia se impune interpretarea. O asemenea interpretare are caracter general, obligatoriu, considerandu-se ca actul normativ de interpretare retroactiveaza, in sensul ca este cuprins in actul normativ interpretat, din momentul intrarii acestuia in vigoare.

Interpretarea jurisdictionala este aceea care este facuta de catre un organ de jurisdictie.

In cadrul acestei interpretari trebuie precizat ca interpretarea care provine de la instantele judecatoresti este o interpretare judiciara si opereaza in cazul aplicarii normei juridice de drept civil la solutionarea unei cauze judiciare concrete.

Asemenea interpretare are forta juridica obligatorie numai pentru cazul dedus judecatii, care se concretizeaza in ceea ce se numeste puterea, autoritatea lucrului judecat.

Interpretarea neoficiala este aceea pe care o fac autorii lucrarilor din doctrina juridica ori avocatii sau consilierii juridici, prin pledoariile tinute in fata instantelor judecatoresti. Asemenea interpretare nu are caracter obligatoriu, insa prin rationamentele de logica juridica si prin analiza stiintifica intreprinsa, poate sa fie luata in considerare de organele chemate sa aplice legea si utilizata in acest proces.

Interpretarea literala reprezinta interpretarea care implica perfecta concordanta intre continutul literal si continutul real al normei juridice de drept civil. O asemenea interpretare este aplicabila in situatiile avute in vedere de legiuitor, nefiind necesara nici extinderea si nici restrangerea aplicarii normei juridice la alte situatii. Interpretarea extensiva este aceea in cadrul careia interpretul constata ca norma juridica nu acopera anumite raporturi juridice sau situatii pe care legiuitorul ar fi trebuit sa le acopere si se pune problema extinderii ipotezei normei si asupra acelor situatii. Este cazul in care formularea textului este mai restransa decat dorinta legiuitorului, si atunci textul trebuie sa fie extins.

Interpretarea restrictiva este aceea in care interpretul realizeaza ca intelesul literar al normei juridice de drept civil este mai mare, mai larg decat continutul real, deci textul normei juridice a fost formulat mai extins decat situatiile care pot fi incluse in ipoteza normei juridice.

In cadrul interpretarii gramaticale, logice, sistematice si istorico-teleologice vom observa ca interpretarea gramaticala inseamna explicarea intelesului normei juridice printr-o analiza gramaticala a textului sub aspect morfologic si sintactic. Va fi avut in vedere intelesul termenilor folositi in tot cuprinsul actului normativ in limbajul obisnuit sau termenii de tehnica juridica utilizati. Interpretul va verifica legatura dintre cuvinte, a cuvintelor in cadrul propozitiei si a propozitiilor in cuprinsul frazei, pentru a determina locul unui cuvant in raport cu celelalte cuvinte.

Interpretarea implica, de asemenea si analiza semnelor de punctuatie.

In cadrul interpretarii logice, pentru determinarea continutului normei juridice sunt folosite regulile de logica formala, rationamente logice, inductive si deductive. Astfel, in aplicarea normelor juridice de drept juridic civil sunt folosite reguli de interpretare logica, anume aceea ca exceptiile sunt de stricta interpretare, aceea ca unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem, aceea conform careia norma juridica de drept civil trebuie sa fie interpretata intr-un sens care sa permita aplicarea acesteia si nu intr-un sens care sa duca la neaplicarea normei juridice de drept civil.

In afara regulilor acestora, de logica, exista si argumente folosite, care pot sa conduca la o interpretare a normei juridice. Avem in vedere o regula PER A CONTRARIO, care precizeaza ca ori de cate ori se afirma ceva, se presupune ca este negat contrariul, ne referim apoi, la argumentul de analogie, argument care se exprima prin aceea ca unde exista aceeasi ratiune a legii, acolo trebuie sa fie aplicate aceleasi dispozitii ale legii, astfel aceeasi cauza trebuie sa produca aceleasi efecte, iar argumentul de analogie implica ca regula de drept determinata intr-un caz sa se extinda si la celelalte cazuri identice sau asemanatoare. Avem in vedere analogia legii sau analogia dreptului, in sensul in care se exprima art. 3 din Codul civil, anume ca judecatorul nu poate sa refuze solutionarea unei cauze cu care este investit, pe motiv ca legea este incompleta sau neindestulatoare. Acolo unde norma este intr-adevar incompleta sau neindestulatoare, cauza va fi solutionata prin analogia dreptului sau prin analogia legii.

Un alt argument de interpretare logica il reprezinta argumentul a fortiori. Aceasta permite aplicarea normei juridice civile si asupra cazurilor care nu au fost reglementate expres, intrucat motivele avute la stabilirea normei vor fi regasite, cu mai multa putere, la cazul dat.

In fine, mai amintim li argumentul reducerii la absurd, in sensul ca adoptarea unei solutii, ca urmarea a interpretarii este unica solutie posibila, care inlatura alte solutii care ar duce la niste consecinte absurde, la niste consecinte de neacceptat.

Interpretarea istorica-teleologica conduce la determinarea sensului normei juridice prin analiza finalitatii pe care legiuitorul a urmarit-o atunci cand a dorit adoptarea unui act normativ, prin pozitionarea admiterii adoptarii actului normativ la un context istoric existent. Aici vor fi cercetate expunerea de motive necesare adoptarii unei legi, sau dispozitiile, mentiunile, din preambulul unui act normativ.

In cazul interpretarii sistematice a normei juridice se determina continutul acesteia prin precizarea locului pe care il ocupa norma in cadrul sistemului de drept, in cadrul sistemului de drept civil sau cu privire la principiile dreptului civil ori in cadrul unei institutii juridice. Aceasta interpretare determina locul normei de drept civil in sistemul actelor normative, felul actului normativ in cauza, domeniul de aplicare al normei de drept civil si locul normei in cadrul acelorasi dispozitii legale, pentru a pozitiona forta acestei reglementari in raport de vointa legiuitorului.






Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact