Domeniul prescriptiei extinctive - notiune si criterii de determinare

Domeniul prescriptiei extinctive - Notiune si criterii de determinare

246. Notiune. Prin domeniul prescriptiei extinctive se intelege sfera dreptu­rilor subiective civile care cad sub incidenta normelor ce reglementeaza prescrip­tia extinctiva.

A determina domeniul prescriptiei inseamna a stabili drepturile subiective civile ale caror drepturi la actiune in sens material se sting prin neexercitarea lor in termenul legal de prescriptie (drepturile prescriptibile). Aceste drepturi vor fi delimitate de drepturile subiective imprescriptibile extinctiv . In consecinta, ansamblul drepturilor subiective civile ale caror drepturi la actiune in sens material cad sub incidenta prescriptiei extinctive formeaza domeniul acestei institutii juridice civile.

In practica se folosesc expresiile drepturi prescriptibile si drepturi imprescrip­tibile, care reprezinta exprimarea prescurtata din motive de rapiditate in expunere (brevitatis causa) a faptului ca se au in vedere "drepturile la actiune supuse prescriptiei extinctive", respectiv, "drepturile la actiune ce nu se sting prin prescriptia extinctiva".

De o maniera generala se poate spune ca pentru ocrotirea fiecarei categorii de drepturi subiective civile legiuitorul a conceput diferite actiuni in justitie. Pentru ca efectul prescriptiei consta in stingerea dreptului la actiune in sens material (numai), rezulta ca si aceste actiuni prezinta interes pentru determinarea domeniului prescriptiei extinctive.

247. Clasificarea actiunilor in justitie. In functie de natura dreptului care se valorifica prin intermediul lor, actiunile in justitie se impart in personale, reale si mixte

Actiunile personale sunt acelea prin care se valorifica un drept de creanta (drept personal, ius in personam). Pentru ca numarul drepturilor de creanta este nelimitat, si actiunile personale sunt practic nelimitate (imposibil de inventariat). Intalnite in practica sub denumirea mai larga de "actiuni in pretentii", actiunile personale valorifica dreptul de creanta, indiferent de izvorul acestuia: act juridic, fapt juridic (licit sau ilicit), lege. Cu titlu de exemplu, pot fi amintite: actiunea van­zatorului pentru plata pretului; actiunea revocatorie (pauliana) si actiunea oblica (subrogatorie); actiunea in reductiunea liberalitatilor; actiunea proprie­tarului pentru plata chiriei; cererea pentru executarea unui antecontract de vanzare‑cumparare in sensul pronuntarii unei hotarari judecatoresti care sa tina loc de contract.

Actiunile personale sunt mobiliare cand dreptul de creanta are ca obiect un bun mobil (prin natura sa, prin determinarea legii ori prin anticipatie) si imobi­liare atunci cand dreptul personal valorificat are ca obiect un bun imobil (prin natura sa, prin destinatie ori prin obiectul la care se aplica).

La randul lor, actiunile reale sunt acele actiuni (cereri) prin care se valorifica un drept real (ius in re). Pentru ca drepturile reale sunt limitate, uneori este posibila si enumerarea actiunilor reale. Astfel, actiunea in revendicare este actiu­nea reala prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului sau (mobil sau imobil), cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar.

Actiunea negatorie este actiunea reala prin care proprietarul solicita instantei sa stabileasca, prin hotarare, ca paratul nu are un drept real, dezmembramant al dreptului de proprietate (uzufruct, uz, abitatie, servitute sau superficie) asupra bunului sau si sa‑l oblige sa inceteze exercitarea nelegitima a unui astfel de drept.

Actiunea confesorie este actiunea reala care are ca obiect recunoasterea exis­tentei unui drept real, dezmembramant al dreptului de proprietate asupra imo­bi­lului proprietatea altei persoane si obligarea paratului la respectarea acestui drept.

Actiunea in granituire este actiunea prin care reclamantul solicita instantei sa determine prin semne exterioare limita dintre doua fonduri invecinate; pentru ca nu poate fi acceptat ca o proprietate sa fie lipsita de contur, granituirea are rolul de a o delimita de proprietatile invecinate

Actiunea posesorie este actiunea reala prin care posesorul isi poate apara posesia - ca stare de fapt - impotriva oricarei tulburari, pentru a mentine aceasta stare ori pentru a redobandi posesia atunci cand a pierdut‑o (art. 674‑676 C.proc.civ.).

In fine, actiunile mixte sunt acele actiuni care servesc la valorificarea conco­mitenta a unui drept real si a unui drept de creanta, atunci cand aceste drepturi au aceeasi cauza ori se afla intr‑un raport de conexiune.

248. Criterii de determinare a domeniului prescriptiei extinctive. Pentru determinarea drepturilor subiective civile care formeaza domeniului prescriptiei extinctive se folosesc, in principal, doua criterii.

Mai intai, se tine seama de natura drepturilor subiective civile, dupa care se distinge intre:

- domeniul prescriptiei extinctive in categoria drepturilor patrimoniale;

- domeniul prescriptiei extinctive in categoria drepturilor nepatrimoniale.

Pe de alta parte, un alt criteriu este acela al actului normativ care reglemen­teaza prescriptia extinctiva, dupa care se poate distinge intre:

- domeniul prescriptiei guvernat de Decretul nr. 167/1958;

- domeniul prescriptiei guvernat de Codul civil;

- domeniul prescriptiei guvernat alte acte normative (Codul familiei, Legea nr. 11/1991 etc.).

Acest criteriu are in vedere si corelatia dintre diferitele acte normative care reglementeaza prescriptia extinctiva. Reamintim ca Decretul nr. 167/1958 repre­zinta dreptul comun in materia prescriptiei extinctive. In consecinta, corelatia dintre acest act normativ (inclusiv Codul civil) si alte acte normative care contin reglementari privind prescriptia extinctiva va fi carmuita de regulile: generalia specialibus non derogant si specialia generalibus derogant (dispozitiile din alte acte normative constituie reglementari speciale si sunt, in consecinta, de stricta interpretare si aplicare)