Dreptul la munca si protectie sociala a muncii

Dreptul la munca si protectie sociala a muncii este reglementat in art. 38 si art. 39 din Constitutia Romaniei, in care se stabilesc o serie de reguli constitutionale;

Pactul international relativ la drepturile economice sociale si culturale foloseste in art. 6 exprimarea de drept la munca. In unele constitutii se consacra dreptul si obligatia de  a muncii.

In Constitutia Frantei se stabileste ca fiecare are indatorirea de a muncii si dreptul de a obtine un serviciu. Constitutia Spaniei dispune ca toti spaniolii au indatorirea de a muncii si dreptul la munca (art. 35).

Constitutia Germaniei reglementeaza 'libertatea profesiei', vorbind numai de dreptul de a-si alege in mod liber profesia si interzice munca fortata, munca tratand-o ca pe o libertate si nu un drept.

In Constitutia Italiei in art. 35-37 sunt reglementate raporturile economice si in special, conditiile in care se efectueaza munca, fara a vorbi in mod expres de un drept la munca.

Art. 27 din Constitutia Japoniei proclama 'toate persoanele au dreptul si isi asuma obligatia de a muncii'.

In Constitutia Romaniei (1991) art. 38, desi se vorbeste de dreptul la munca, acesta este reglementat ca o libertate de a muncii, care include: libertatea alegerii profesiei, libertatea alegerii locului de munca, protectia sociala a muncii, retributia muncii depuse, dreptul la negocieri colective.²⁾ Observam ca nu se vorbeste de obligatia corelativa a statului³⁾ de a asigura loc de munca pentru orice persoana, ba mai mult, dreptul la munca pentru cetatenii straini si apatrizi este supus unei autorizari, autorizare care in Romania a fost introdusa dupa anul 1996, spre deosebire de alte tari, in care aceasta autorizare prealabila este impusa de mult.

In Constitutia Romaniei (art. 38) se proclama 'Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea profesiei si alegerea locului de munca sunt libere.' Este evidenta reglementarea dreptului la munca, sub forma libertatii de a muncii, deoarece nu rezulta obligatia corelativa a statului pentru asigurarea unui loc de munca.⁴⁾ Potrivit art. 134 din Constitutia Romaniei, economia Romaniei este o economie de piata, in care statul asigura printre altele 'protectia concurentei reale si crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitatii vietii.' Deci, ocuparea locurilor de munca se face pe criteriul competentei, printr-o concurenta reala si nu al asigurarii neconditionate a unui loc de munca.

Potrivit art. 6 din Pactul international relativ la drepturile economice, sociale si culturale, statul trebuie sa asigure: orientarea si formarea tehnica si profesionala, elaborarea de programe, de politici si de tehnici potrivite sa asigure o dezvoltare economica, sociala si culturala constanta si o deplina intrebuintare productiva a fortei de munca in conditii care garanteaza indivizilor exercitiul libertatilor politice si economice.

In art. 38 pct. 2 din Constitutie, se dispune 'Salariatii au dreptul la protectia sociala a muncii. Masurile de protectie privesc securitatea si igiena muncii; regimul de munca al femeilor si al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul saptamanal, concediul de odihna platit, prestarea muncii in conditii grele, precum si alte situatii specifice. Durata normala a zilei de lucru este in medie de cel mult opt ore. La munca egala femeile au salariu egal cu barbatii. Dreptul la negocieri colective in materie de munca si caracterul obligatoriu al conventiilor colective sunt garantate.' Deci, dreptul la protectie sociala pe care il au salariatii include aspecte clar formulate in textul constitutional si care vor forma obiectul legilor in acest domeniu, la care constituantul a adaugat 'precum si alte institutii specifice' exprimandu-se caracterul deschis spre solutii legislative care sa asigure cat mai eficient protectia sociala a muncii.

In art. 39 din Constitutie sunt prevazute  si alte norme constitutionale care interzic munca fortata si exceptiile de la acest principiu astfel: 'Munca fortata este interzisa. Nu constituie munca fortata: a)serviciul cu caracter militar sau activitatile desfasurate in locul acestuia de cei care potrivit legii, nu presteaza serviciul militar obligatoriu din motive religioase; b)munca unei persoane condamnate prestata in conditii normale in perioada de detentie sau de eliberare conditionata; c)prestatiile impuse in situatia creata de calamitate ori de alt pericol, precum si cele care fac parte din obligatiile civile normale stabilite de lege.'.