Notiuni generale privind protectia juridica a drepturilor omului

Notiuni generale privind protectia juridica a drepturilor omului

A. Ce sunt drepturile omului?

Toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi' - astfel incepe articolul 1 din 'Declaratia Universala a Drepturilor Omului'.  Cu alte cuvinte, fiecare individ dobandeste la nastere anumite drepturi inalienabile.

"Drepturile omului sunt drepturile proprii tuturor oamenilor, care ii protejeaza pe acestia de eventualele abuzuri ale statului si care sunt etern valabile, neputand fi limitate de nici un stat. Inca de pe vremea luptei impotriva absolutismului, ele au fost considerate a fi drepturi "innascute' si "inalienabile'. () La baza drepturilor omului si a drepturilor fundamentale se afla demnitatea umana, dreptul la libera dezvoltare a personalitatii, egalitatea in fata justitiei si tratamentul nepreferential, libertatea religioasa si de constiinta, libertatea de expresie, a presei, a informatiilor si a educatiei, liberatea de intrunire si asociere, libertatea circulatiei, libertatea profesiei si a muncii, inviolabilitatea domiciliului, garantarea proprietatii si a dreptului de mostenire, dreptul la azil si petitie, precum si drepturi legale ca de exemplu garantia ca nimeni nu va fi arestat in mod nejustificat ().'

"Termenul de drepturile omului desemneaza, in limbajul politic uzual, acele libertati inerente calitatii de fiinta umana, pe care o comunitate trebuie sa le asigure, din motive etice, prin legi. Exista drepturi naturale, pre-statale, innascute si inalienabile, prin a caror respectare si aparare se legitimeaza un sistem politic ().'

Drepturile omului sunt drepturi innascute, aceleasi pentru toti oamenii lumii. Toti oamenii au dobandit dreptul sa se bucure de ele prin calitatea lor de fiinta umana, indiferent de apartenenta etnica, religioasa sau de sex.

B. Categorii de drepturi

Drepturile omului vizeaza multe domenii distincte ale convietuirii umane. De aceea este important sa le impartim in mai multe categorii:

a.           drepturi ale persoanei

b.           drepturi politice si civile

c.           drepturi socio-economice

d.           drepturi de generatia a treia

Ne vom ocupa acum in ordine de aceste categorii distincte pentru a dobandi o imagine de ansamblu asupra drepturilor omului in general.

Prima categorie include asa numitele drepturi ale persoanei. Din aceasta categorie fac parte drepturi care asigura indivizilor protectia in fata abuzurilor care ii pot leza demnitatea umana. Oamenii dispun astfel de dreptul la viata, un drept care constituie conditia de baza pentru toate celelalte drepturi, si dreptul la libera dezvoltare a personalitatii. Ce efecte au aceste drepturi ale persoanei asupra vietii noastre putem observa lesne: de exemplu, in secolul XX mai era permisa pedeapsa corporala, chiar si in tarile democratice. Drepturile persoanei constituie nucleul drepturilor omului, ele se regasesc in toate documentele si cataloagele privitoare la drepturile omului.

Drepturile politice si civile, libertatile individuale clasice de inspiratie liberala, constituie cea de-a doua categorie de drepturi. Aceste drepturi s-au nascut in prima faza pe plan intern, pentru ca ulterior sa patrunda si in sfera drepturlui international. Drepturile politice si civile au rolul de a garanta participarea neingradita a tuturor oamenilor la viata politica din cadrul unei comunitati, fara ca acestia sa se teama ca pot fi pedepsiti. Dreptul la libera exprimare si libertatea presei joaca un rol deosebit de important in acest punct, pentru ca la acest nivel sunt reflectate atitudinile oamenilor cu privire la conducerea unui stat si gradul in care sunt satisfacuti de activitatile acesteia. Daca aceste atitudini sunt cenzurate, conducerea unei tari nu mai poate pretinde ca reprezinta in mod democratic cetatenii.

O alta categorie este cea a drepturilor socio-economice, de asemenea, aparute mai intai in plan intern si apoi in plan international. Aceste drepturi sunt de inspiratie socialista si presupun obligatii pozitive din partea statelor. Drepturile socio-economice garanteaza faptul ca toti oamenii dispun de un minimum de supravietuire si sustin dreptul la educatie al tuturor indivizilor. Daca pornim de la ipoteza ca pentru a trai o viata demna este nevoie de mult mai mult decat de asigurarea unei hrane minime, atunci este necesar ca fiecare sa beneficieze si de o baza educationala care sa ii permita sa atinga un anumit ideal.

Asa numitele drepturi de generatia a treia au fost adaugate de curand. Ele sunt expresia vie a faptului ca drepturile omului nu sunt elemente imobile, acestea aflandu-se intr-o permanenta dezvoltare si schimbare. Aceasta a patra categorie de drepturi reflecta in plus faptul ca apar mereu noi probleme care pericliteaza dreptul oamenilor la viata si care ar trebui intampinate cu introducerea unor noi drepturi in catalogul drepturilor omului.

In afara de drepturile de dezvoltare, care au rolul de a diminua prapastia dintre cei bogati si cei saraci, printre aceste drepturi de generatia a treia se numara si drepturile care privesc mediul inconjurator. Aceste drepturi au rolul de a garanta ca mediul natural al omului nu este afectat sau chiar distrus in  intregime. De la summitul de la Rio de Janeiro din 1992, drepturi precum dreptul omului la un mediu intact - mai ales in ceea ce priveste generatiile urmatoare - au devenit din ce in ce mai importante. Putem observa asadar ca, drepturile omului nu au fost stabilite o data pentru totdeauna, ci ca ele sunt suficient de flexibile pentru a putea reactiona la noi provocari ca de exemplu problemele globale ale mediului.

Drepturile din ultimile doua categorii - deseori numite si 'drepturi de solidaritate' - sunt deseori disputate fiind vagi sub aspectul continutului, dar mai ales pentru faptul ca nu este clar nici cine sunt titularii drepturilor (fiind greu de spus daca sunt drepturi individuale ori drepturi colective, apartinand statelor sau comunitatii internationale) si  nici cine sunt titularii obligatiilor corelative (statele, un grup de state, comunitatea internationala). Ele se deosebesc din punct de vedere calitativ de drepturile din primele doua categorii, care pot fi aplicate mereu si pretutindeni.

Schimbarile din ultimul deceniu intervenite in sfera relatiilor internationale au adus in prim plan doua noi probleme si anume, aparitia drepturilor colective si caracterul universal al drepturilor omului in contrast cu multitudinea culturilor lumii.

Unele documente internationale in materia drepturilor omului consacra si institutia obligatiilor omului, sub diverse denumiri: obligatii ale individului, obligatii ale persoanelor, obligatii ale omului, raspunderi ale indivizilor. Astfel, Declaratia universala a drepturilor omului, Pactul international relativ la drepturile civile si politice afirma existenta obligatiilor individului.

In concluzie, trebuie subliniat ca drepturile omului esentiale pentru fiinta umana nu sunt conferite sau acordate de normele juridice internationale in materie, ci sunt doar consacrate si garantate de acestea.