StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Castiga timp, fa bani - si creste spre succes
drept DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare Ón relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept civil

Populatia romaniei

Populatia Romaniei

Populatia este formata din cetateni romani si persoane care nu au cetatenia romana respectiv, cetatenii straini si apatrizi.

Notiunea de cetatenie are in stiinta dreptului constitutional doua acceptiuni. In primul rand, notiunea de cetatenie este utilizata pentru a desemna o institutie juridica, adica o grupa de norme juridice.

Dar, notiunea de cetatenie este folosita si pentru a caracteriza conditia juridica ce se creeaza acelor persoane care au calitatea de cetatean. In aceasta a doua acceptiune, cetatenia se axeaza in jurul ideii de subiect de drept si numai atunci se vorbeste de cetatenia unei persoane, dobandirea si pierderea cetateniei. Aceasta acceptiune ne intereseaza in mod deosebit, ea constituind obiectul controverselor din literatura juridica.



In literatura juridica cetatenia a fost conceputa, de regula, fie ca o 'legatura intre individ si stat', fie ca o'legatura politica si juridica', ca o 'apartenenta juridica' sau ca o calitate a persoanei.

O definitie considerata exacta priveste cetatenia ca fiind legatura politica si juridica permanenta dintre o persoana fizica si un anumit stat. Aceasta legatura se exprima prin totalitatea drepturilor si obligatiilor reciproce dintre o persoana si statul al carui cetatean este, si mai mult este o legatura juridica speciala, reflectata pe plan extern, pastrata si prelungita oriunde s-ar gasi persoana, i 616h71g n statul sau de origine, in alt stat, pe mare, in aer sau in cosmos.

Pentru a defini cetatenia romana trebuie sa pornim de la faptul ca cetatenia are un continut si o finalitate care se coreleaza cu realitatii economice, sociale si culturale concrete, dintr-o societate data.

Vom remarca astfel ca titlul de cetatean dovedeste apartenenta cetateanului la statul roman, stat in care suveranitatea nationala apartine poporului. Cetatenii romani se bucura de drepturi si libertati democratice, drepturi care nu sunt numai proclamate ci si garantate in exercitarea lor efectiva.

Beneficiari ai drepturilor si libertatilor cetatenii romani sunt in acelasi timp si titularii unor indatoriri. Titlul de cetatean roman impune devotament si fidelitate fata de patrie, slujirea intereselor poporului precum si indeplinirea cu buna credinta a obligatiilor inscrise in Constitutie si legile tarii. Egali in drepturi si indatoriri, cetatenii romani sunt raspunzatori deopotriva pentru dezvoltarea economica si sociala a tarii, pentru apararea suveranitatii si independentei nationale.

In definirea cetateniei romane trebuie sa plecam de la faptul ca ea reprezinta expresia relatiilor social-economice, politice si juridice, dintre persoanele fizice si statul roman.

Privita astfel, apare deosebit de limpede ideea ca cetateania romana nu este o simpla legatura politica sau juridica intre individ si colectivitatea politiceste organizata, ci este o integrare angajata in sanul acestei colectivitati.

Totodata, vom remarca faptul ca numai persoanele fizice au cetatenie. In nici un caz persoanele juridice sau bunurile nu au cetatenie in sensul pe care-l dam noi acestei categorii juridice.

Astfel, cetatenia romana trebuie considerata ca acea calitate a persoanei fizice ce exprima relatiile permanente social-economice, politice si juridice dintre persoane fizice si stat, dovedind apartenenta sa la statul roman si atribuind persoanei fizice posibilitatea de a fi titularul tuturor drepturilor si indatoririlor prevazute de Constitutia si de legile Romaniei.

In fine, pentru explicarea conceptului de cetatenie se impun cateva precizari privind terminologia. Astazi, cele mai multe constitutii si legi folosesc termenul cetatenie pentru a desemna aceasta apartenenta.

Initial cetatenia a fost desemnata prin termenul nationalitate, termen ce il mai intalnim si astazi, de exemplu in Constitutia Frantei, in art. 34. Daca rememoram cateva reglementari juridice din Romania vom putea observa ca: in anul 1877 s-a adoptat legea pentru acordarea cetateniei romane ofiterilor de origine romana care au servit in armata straina (M.Of. nr. 117 din 6.V.1877); in anul 1924 s-a adoptat legea privitoare la dobandirea si pierderea nationalitatii romane (M.Of. nr. 41 din 24.II.1924), urmata de doua regulamente, unul privitor la constatarea nationalitatii romane si altul privitor la dobandirea nationalitatii romane prin naturalizarea si la redobandirea acestei nationalitati; in anul 1939 s-a adoptat legea privitoare la dobandirea si pierderea nationalitatii romane (M.Of. nr. 16 din 19.I.1939); incepand cu anii 1948 legile s-au referit la cetatenia romana (Decretul nr. 125 din 1948, Decretul nr. 33/1952, Legea nr. 24/1971, Legea nr. 21/1991).

Renuntarea, in timp, la termenul nationalitate poate fi explicata prin aceea ca nationalitatea este o categorie politica, ea indica apartenenta la o natiune. Pentru a se evita confuziile si mai ales speculatiile posibile, din punct de vedere juridic s-a preferat cuvantul cetatenie, el exprimand un anumit statut juridic al omului. Aceste explicatii prezinta interes pentru cel care dorind sa rezolve probleme juridice privind apartenenta juridica a unei persoane la un anumit stat, trebuie sa identifice continutul reglementarilor juridice ale timpului la care se refera.

Pentru ca, si nu spunem o noutate, chiar terminologia juridica a cunoscut si cunoaste o evolutie a sensurilor sale.

Analiza normelor juridice care formeaza institutia juridica a cetateniei, permite formularea unor principii care stau la baza cetateniei romane.

1.Numai cetatenii romani sunt titularii tuturor drepturilor prevazute de Constitutie si legi. In aceasta privinta se impune inca de la inceput sa observam ca, de regula, acesta nu este considerat un principiu in lucrarile de specialitate, dar problema, ca atare, prezentand o deosebita importanta teoretica si practica, este totusi analizata, desi distinct de principiile cetateniei. Cu toate acestea, aceasta regula se impune ca o regula de baza a cetateniei romane, ea strabatand intreaga legislatie in acest domeniu. Cat priveste formularea ce am dat-o acestui principiu, ea ni se pare a fi potrivita deoarece sugereaza ca persoanele care nu au calitatea de cetateni romani nu se pot bucura - in conditiile legii - decat de o parte din drepturile si indatoririle prevazute de constitutia si legile tarii noastre.

In aceasta ordine de idei trebuie sa aratam ca din drepturile inscrise in constitutie si legile tarii unele pot fi exercitate numai de cetateni, straini sau apatrizi neavand acces la ele. Exista deci o diferenta intre sfera drepturilor pe care le pot exercita cetatenii romani si sfera drepturilor pe care le pot exercita persoanele care nu au aceasta calitate, dar locuiesc pe teritoriul statului nostru. Aceste drepturi, care nu pot fi exercitate si de straini sau apatrizi sunt atat drepturi fundamentale cat si drepturi subiective obisnuite. In grupa acestor drepturi sunt incluse.

a)Dreptul de a alege si dreptul de a fi ales in organele reprezentative. Aceste drepturi, fiind prin excelenta drepturi politice, apartinand in exclusivitate numai cetatenilor;

b)Dreptul de a domicilia pe teritoriul Romaniei si a se deplasa nestanjenit pe acest teritoriu;

c)Dreptul de a fi proprietar de terenuri in Romania;

d)Dreptul de a fi angajat in orice functie pentru care indeplineste conditiile cerute de legile tarii. Trebuie aratat ca, pentru anumite functii, legile cer in mod expres ca persoana sa aiba calitatea de cetatean roman. De exemplu, pentru ocuparea functiei de judecator;

e)Dreptul de a nu fi extradat sau expulzat din Romania. Cetateanul roman nu poate fi extradat la cererea unui stat strain in vederea executarii pedepsei. De asemenea, el nu poate fi expulzat din Romania;

f)Dreptul de a fi protejat diplomatic, atunci cand se afla in strainatate. Cetatenia romana implica pentru statul roman obligatia de a-si proteja cetatenii sai atunci cand acestia, aflandu-se in afara granitelor - vremelnic sau domiciliind -, au nevoie de asemenea ajutor impotriva incalcarii drepturilor lor.

2.Numai cetatenii sunt tinuti a indeplini toate obligatiile stabilite prin Constitutie si legile tarii.

Retinand aceleasi remarci pe care le-am facut la primul principiu, vom arata ca cetateanul roman, titular de drepturi si libertati, este in acelasi timp obligat sa indeplinesca si indatoririle prevazute de Constitutia si legile tarii. Aceasta cu atat mai mult cu cat cetatenia romana presupune responsabilitate civica. In conformitate cu acest principiu, unele obligatii prevazute de Constitutie si legi apartin in exclusivitate cetatenilor romani, caci numai ei pot fi titularii tuturor drepturilor si obligatiilor. Persoanele care nu au aceasta calitate nu sunt tinute a indeplini anumite indatoriri, ce revin numai cetatenilor romani, singuri raspunzatori pentru dezvoltarea economica si sociala a Romaniei, pentru apararea independentei, suveranitatii si integritatii sale. Aceste obligatii sunt urmatoarele:

a)Obligatia de fidelitate fata de tara;

b)Obligatia de a satisface serviciul militar;

c)Indatorirea de aparare a patriei.

3.Cetatenii romani sunt egali in drepturi si indatoriri, fara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, opinie, apartenenta politica, de avere sau origine sociala si indiferent de modul in care au dobandit cetatenia.

4.Cetatenia este in exclusivitate o chestiune de stat. Acest principiu se desprinde cu deosebita claritate din dispozitiile constitutionale si legale conform carora stabilirea drepturilor si indatoririlor cetatenilor romani, a modurilor de dobandire si de pierdere a cetateniei romane, constituie un atribut exclusiv al statului.

5.Cetatenia nu produce nici un efect juridic asupra cetateniei sotilor. Acest principiu se desprinde din dispozitiile exprese ale legii cetateniei romane conform carora incheierea casatoriei intre un cetatean roman si un strain nu produce nici un efect asupra cetateniei sotului care a dobandit cetatenia romana in timpul casatoriei.

6.Schimbarea cetateniei unuia din soti nu produce nici un efect asupra cetateniei romane a celuilalt sot.

Potrivit legislatiei Romaniei, dobandirea cetateniei se face prin: nastere in Romania, repatriere, adoptii, la cerere, precum si in cazul gasirii copilului neidentificat, cu parinti necunoscuti, pe teritoriul Romaniei.

Conform aceleia si legislatii romane, cetatenia romana se pierde prin: retragerea cetateniei romane; renuntarea la cetatenia romana; adoptia unui copil minor roman de cetateni straini, stabilirea filiatiei copilului gasit pe teritoriul Romaniei, anularea sau desfacerea adoptiei pe cale judecatoreasca.

Legislatia romana de dupa 1989 ingaduie dubla cetatenie. Solutia s-a impus pentru a permite rezolvarea problemelor multor cetateni romani care in perioada 1944-1989 locuind in afara granitelor tarii au pierdut si cetatenia romana. Astfel, prin Decretul-Lege nr. 137/1990 s-a stabilit ca fo stii cetateni romani, care inainte de 22 Decembrie 1989 au pierdut cetatenia romana din diferite motive o pot redobandi la cerere, in baza unei declaratii autentificate, in strainatate, la reprezentantele diplomatice sau consulare ale Romaniei, iar in tara la Notariatul de Stat al municipiului Bucure sti, chiar daca au o alta cetatenie si nu isi stabilesc domiciliul in Romania. Legea din 1991 a pastrat aceste reglementari.

Desigur solutia legii romane este solid motivata de istorie. Trebuie insa retinut ca statele in general nu agreaza dubla cetatenie in statele unitare deoarece aceasta situatie poate genera unele implicatii nedorite.

Strainii si apatrizii.

In afara cetatenilor romani, pe teritoriul Romaniei existasi straini precum si apatrizi. Strain in Romania este persoana care are cetatenia unui alt stat. Apatridul este persoana care nu are nici o cetatenie, fiind desemnat in general prin expresia cetatean al lumii. Regimul juridic al strainilor in Romania rezulta atat din Constitutie cat si din legea speciala privitoare la acestia. Legea stabileste pana la detalii conditia juridica a strainilor.




Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024: Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact