Principiul fortei obligatorii a actului juridic civil (pacta sunt servanda)

Principiul fortei obligatorii a actului juridic civil (pacta sunt servanda)

125. Notiune. Principiul fortei obligatorii reprezinta acea regula de drept potri­vit careia actul juridic civil legal incheiat se impune autorilor (in cazul conventiilor) sau autorului (in cazul actelor juridice unilaterale), intocmai ca si legea

Altfel spus, actul juridic civil este obligatoriu pentru parti, iar nu facultativ. Ca urmare, odata angajate juridic printr‑un contract, partile au obligatia sa respecte clauzele contractului, ca si cum ar 535g69f respecta legea. S‑a subliniat in mod intemeiat ca actul juridic legal incheiat are forta obligatorie nu doar pentru partile acestuia, ci si pentru organul de jurisdictie investit cu solutionarea unui litigiu decurgand dintr‑un astfel de act. Astfel, instanta va fi obligata sa asigure execu­tarea contractului si sa interpreteze clauzele lui potrivit vointei reale a partilor.

126. Fundament. In doctrina clasica a dreptului civil, principiul fortei obliga­torii a fost fundamentat pe teoria autonomiei de vointa, potrivit careia orice limitare a libertatii omului este si poate fi numai rezultatul vointei sale; de aici rezulta ca actul juridic are forta obligatorie pentru parti, dar si pentru instanta de judecata. In prezent, doctrina fundamenteaza acest principiu pe nevoia asigurarii si garantarii securitatii circuitului civil, care ii obliga pe oameni sa‑si respecte cuvantul dat.

Asadar, principiul fortei obligatorii a actului juridic isi gaseste fundamentul in urmatoarele doua cerinte:

a) nevoia de stabilitate si siguranta a raporturilor juridice generate de actele juri­dice civile;

b) imperativul de ordin moral al respectarii cuvantului dat.

127. Exceptii. Sunt exceptii de la principiul fortei obligatorii a actului juridic acele situatii in care efectele actului juridic civil nu se produc asa cum au convenit partile la incheierea lui, ci, independent de vointa partilor sau a partii, aceste efecte sunt mai restranse sau mai intinse.

Mai intai, cazurile de restrangere a fortei obligatorii a actului juridic sunt repre­zentate de acele situatii, reglementate in mod expres de catre lege, in care actul juridic civil isi inceteaza efectele inainte de termen, datorita disparitiei unui element al sau. Spre exemplu: incetarea contractului de locatiune din cauza pieirii totale ori partiale a lucrului [art. 1439 alin. (1) C.civ.]; incetarea contractului de mandat din cauza mortii, interdictiei, insolvabilitatii sau falimentului mandan­tului ori mandatarului (art. 1552 pct. 3 C.civ.); incetarea contractului de impru­mut de folosinta din cauza mortii comodatarului, daca imprumutul respectiv s‑a facut cu luarea in considerare a persoanei comodatarului [art. 1563 alin. (2) C.civ.].

Pe de alta parte, in categoria cazurilor de extindere a fortei obligatorii pot fi mentionate

- prorogarea (prelungirea) efectelor actului juridic, prin lege, peste termenul stabilit de parti [prelungirea contractelor de inchiriere la care se refera art. 1 din Legea nr. 17/1994, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 112/1995, art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999];

- prelungirea efectelor actului cu executare succesiva, datorita suspendarii temporare a executarii lui pe tot timpul cat dureaza cauza de suspendare (spre exemplu, un caz de forta majora);

- revizuirea efectelor actului juridic civil in situatia ruperii echilibrului contractual prin schimbarea imprejurarilor avute in vedere de parti, la data incheierii actului juridic.

Este vorba de teoria impreviziunii (rebus sic stantibus) care sustine necesi­tatea revizuirii efectelor actului juridic ori de cate ori executarea unui contract devine prea oneroasa pentru una din partile contractante . Mai intai, teoria impre­viziunii este raspunsul doctrinei si jurisprudentei cu privire la soarta exe­cutarii contractului in situatia aparitiei unor schimbari "drastice si imprevizibile" ale conditiilor in care va fi executat un contract, prin raportare la con­ditiile avute in vedere de parti la momentul incheierii sale ("schimbarea circumstantelor").

In prezent, teoriei impreviziunii este consacrata si legislativ in situatii precum:

- art. 43 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 ("in cazul unei disproportii evidente intre remuneratia autorului operei si beneficiile celui care a obtinut cesiunea drepturilor patrimoniale, autorul poate solicita organelor jurisdictionale compe­tente revizuirea contractului sau marirea convenabila a remuneratiei");

- in situatia contractului de voluntariat (act juridic cu titlu gratuit) potrivit
art. 12 din Legea nr. 195/2001 ("daca pe parcursul executarii contractului de volun­tariat intervine, independent de vointa partilor, o situatie de natura sa ingreu­neze executarea obligatiilor ce revin voluntarului, contractul va fi renego­ciat, iar daca situatia face imposibila executarea in continuare a contractului, acesta este reziliat de plin drept");

- art. 2 din Legea nr. 469/2002 privind intarirea disciplinei contractuale, care impune obligativitatea clauzelor de consolidare a pretului in conditiile inflatiei si devalorizarii