Intreruperea prescriptiei extinctive

INTRERUPEREA PRESCRIPTIEI EXTINCTIVE

Prescriptia, in termenii art. 1837 din Codul Civil, este un mijloc de a dobandi proprietatea sau de a se libera de o obligatie, in conditiile stabilite de lege. Ea este achizitiva, cand conduce la dobandirea unui drept si, respectiv extinctiva sau eliberatorie, cand permite exonerarea debitorului de indeplinirea unei obligatii prealabile.     In ambele cazuri timpul este elementul esential, servind fie la dobandirea, achizitionarea unui drept, fie la stingerea, la pierderea lui.

Prescriptia extinctiva nu este definita in legea civila, totusi Decretul nr. 167 / 1958 art. 1 alin. 1, consacra efectul prescriptiei extinctive: "dreptul la actiune avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost executat in temeiul stabilit de lege".

Astfel, putem defini prescriptia extinctiva ca fiind stingerea dreptului la actiune neexercitat in termenul de prescriptie.In conformitate cu art.7 alin.1 din Decretul nr.16 424c24e 7/1958, "prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune.", iar potrivit art. 1886 Cod civil : "nicio prescriptie nu poate incepe a curge mai inainte de a se naste actiunea supusa acestui mod de stingere".

In concluzie, regula generala, este aceasta : prescriptia incepe sa curga la data nasterii dreptului la actiune. Exista insa si reguli speciale privind inceputul prescriptiei dreptului la actiune:

-pentru dreptul pur si simplu, prescriptia dreptului la actiune incepe sa curga de la data nasterii raportului juridic ( art. 7, alin. 2 din Decretul 167 / 1958 );

-pentru dreptul afectat de un termen suspensiv ori de o conditie suspensiva, prescriptia dreptului la actiune incepe sa curga de la data implinirii termenului ori realizarii conditiei ( art. 7 alin. 3 din Decretul 167 / 1958 );

-in cazul actiunii in raspundere pentru paguba cauzata prin fapta ilicita si in cazurile asimilate, prescriptia incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia ( ori putea ) sa cunoasca paguba si pe cel care raspundea de ea, sau de la expirarea termenului prevazut de lege ( art. 8 din Decretul 167 / 1958 si art. 12 din Legea 11 / 1991 );

-prescriptia actiunii in anulabilitate incepe sa curga din momente diferite, in functie de cauza de nulitate relativa ( art. 9 din Decretul 167 / 1958 );

-prescriptia dreptului la actiune privind viciile ascunse ale unui lucru, ale unei lucrari, ale unei constructii incepe sa curga de la data descoperirii viciilor, insa cel mai tarziu de la implinirea termenului de garantie pentru aceste vicii ( art. 11 din Decretul 167 / 1958 ).

Suspendarea prescriptiei extinctive poate fi defintita ca acea modificare a cursului prescriptiei care consta in oprirea, de drept, a curgerii termenului de prescriptie, pe timpul cat dureaza situatiile, limitative prevazute de lege, care il pun in imposibilitate de a actiona pe titularul dreptului la actiune.

Potrivit art.13 si art.14 din Decretul nr.167/1958, cursul prescriptiei se suspenda:

a)     cat timp cel impotriva caruia ea curge este impiedicat de un caz de forta majora sa faca acte de intrerupere ;

b)    pe timpul cat creditorul sau debitorul face parte din fortele armate ale Romaniei, iar acestea sunt puse pe picior de razboi;

c)     pana la rezolvarea reclamatiei administrate facute de cel indreptatit cu privire la despagubiri sau restituiri, in temeiul unui contract de transport sau prestare a serviciilor de posta si telecomunicatii, insa cel mai tarziu pana la expirarea unui termen de trei luni socotit de la inregistrarea reclamatiei;

d)    intre parti sau tutore si si cei ce se afla sub ocrotirea lor, intre curator si acei pe care ii reprezinta precum si si intre orice alta persoana care, in temeiul legii sau al hotararii judecatoresti, administreaza bunurile altora si cei ale caror bunuri sunt astfel administrate, prescriptia nu curge cat timp socotelile nu au fost date si aprobate.

Dupa incetarea cauzei de suspendare, cursul presctiptiei se reia, socotindu-se si timpul scurs anterior aparitiei cauzei de suspendare.

Intreruperea prescriptiei extinctive poate fi definita ca modificarea cursului acesteia care consta in inlaturarea prescriptiei scurse inainte de aparitia unei cauze intreruptive si inceperea unei alte prescriptii extinctive.

Potrivit art.16 din Decretul nr.167/1958, cursul prescriptiei extinctive se intrerupe:

a)     prin recunoastrea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia;

b)    prin cerere de chemare in judecata ori de arbitrare.

Recunoasterea poate fi expresa sau tacita, cand este dedusa din imprejurari neindoielnice si trebuie sa fie neechivoca, fara a fi insa necesar din partea debitorului indeplinirea vreunei formalitati prestabilite, fiind suficienta o scrisoare, o cerere, o declaratie - ca recunoasteri exprese - sau o recunoastere tacita, cum ar fi plata dobanzilor rezultate din datoria scadenta.

Spre exemplu, debitorul ii scrie o scrisoare creditorului in care mentioneaza in treacat "in ceea ce priveste suma de 2000 de lei pe care ti-o datorez, te rog sa ma mai pasuiesti putin". Aceasta scrisoare poate fi folosita de creditor ca proba a faptului ca prescriptia s-a intrerupt. Creditorul va avea la dispozitie un termen de 3 ani pentru a introduce actiune impotriva debitorului sau, socotiti nu de la data de la care datoria a devenit scadenta, ci de la data la care a primit aceasta scrisoare.

Cererea de chemare in judecata intrerupe cursul prescriptiei de la data introducerii ei, chiar daca este introdusa la o instanta necompetenta, cu conditia sa fie admisa printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila. Prescriptia nu se intrerupe daca reclamantul renunta la judecata ori daca cererea este respinsa, anulata sau lasata in nelucrare.

Este necesar ca cererea sa se refere expres la acea datorie a debitorului si sa indeplineasca conditiile minime impuse de lege pentru cererile de chemare in judecata, mai putin aceea de a fi introdusa la instanta competenta material sau teritorial.

Spre exemplu, daca actiunea era de competenta judecatoriei si a fost introdusa la tribunal sau daca era de competenta instantei de la domiciliul paratului si a fost introdusa la instanta din circumscriptia domiciliului reclamantului, va fi respinsa pe motiv de instanta necompetenta, dar va avea ca efect intreruperea prescriptiei extinctive.

Cursul prescciptiei extinctive mai poate fi intrerupt printr-un act incepator de executare. Acesta reprezinta cu atat mai mult un act de recunoastere a datoriei de catre debitor.

Intr-adevar, am vazut ca prescriptia extinctiva este, pe de o parte o prezumtie ca debitorul si-a indeplinit obligatia si, pe de alta parte, o sanctiune indreptata impotriva creditorului neglijent. Or, daca intervine o recunoastere a datoriei, inseamna ca prezumtia de indeplinire a acesteia este rasturnata, iar daca titularul dreptului a introdus o cerere de chemare in judecata, inseamna ca acesta nu este neglijent, iar sanctionarea lui nu se justifica.

Efectele intreruperii prescriptiei extinctive sunt stabilite de art.17, astfel: "intreruperea sterge prescriptia inceputa inainte de a se ivi imprejurarea care a interrupt-o". Dupa incetarea cauzei de intrerupere incepe sa curga o noua prescriptie.

Intreruperea prescriptiei extinctive produce urmatoarele doua efecte:

a.      anterior datei intreruperii, prescriptia este stearsa;

b.     posterior intreruperii efectul consta in inceperea unei noi prescriptii.

Ca si in cazul suspendarii, efectele intreruperii prescriptiei extinctive se prouc in temeiul legii, organului de justitie neramanandu-i decat sa constate producerea lor.

BIBLIOGRAFIE

Marian Nicolae, Prescriptia extinctiva, Editura Rosetti, Bucuresti, 2004

Pop Liviu, Drept civil, Editura Minerva, Bucuresti, 2003