Dezvoltarea disciplinei dreptului constitutional in romania pana ia sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial

Dezvoltarea disciplinei dreptului constitutional in Romania pana Ia sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial

In tarile romane, studiul constitutiei s-a tacut la inceput, ca si in Franta, reunit cu dreptul administrativ, sub denumirea de "drept public'. Aceasta este cel putin titulatura cursului pe care francezul G.Maisonnabe il tinea in limba franceza, in 1837, la Academia Mihaileana. studiind comparativ legislatiile diferitelor popoare². Mai tarziu, Simion Barnutiu isi intitula cusul tinut la lasi; "Dreptul pubic al romanilor' (1867).

Notiunea de drept-constitutional apare insa si ea foarte curand, inca in 1864, A.Codrescu publica "Dreptul constitutional', iar in 1889, la Braila, apare volumul "Elemente de drept constitutional' de Chris I.Suliotis, la alcatuirea caruia s-a servit, dupa cum marturiseste singur, in afara de lucrarile unor autori straini si de niste notite dupa cursul lui Paul Vioreanu³. Prin publicarea in anul 1903 la Iasi, a cursului de drept constitutional al lui C.G.Stere, iar in 1915, la Bucuresti, al celui semnat de C.G.Dissescu, termenul de drept constitutional primeste o noua confirmare.

Intre cele doua razboaie mondiale, disciplina dreptului constitutional a fost definitiv consacrata in programele facultatilor de drept din tara noastra. In acesata perioada, temeinice si foarte valoroase cursuri au fost publicate, printre care se numara:

G.Alexianu, Drept constitutional. Bucuresti. 1926;

P.Negulescu, Curs de drept constitutional roman. Bucuresti. 1927;

G.Alcxianu, Curs de drept, constitutional, voi. I-III. Bucuresti,

I.Vantu, Curs de drept constitutional, 1939-1940;

C.G.Rarincescu, Curs de drept constitutional. Bucuresti, 1940;

G.Alexianu, Principii de drept constitutional. Bucuresti, 1945-1946 si

I.Gruia, Curs de drept constitutional. Bucuresti. 1945-1946 si 1947.
Totusi, profesorul Romulus Boila, dupa ce a publicat un prim curs.

intitulat ..Dreptul constitutional roman', Cluj, 1920. ulterior l-a restructurat in cadrul unui volum: ..Organizatia de stat'. Cluj. 1927. -iar P.Negulescu si G.Alexianu au publicat in 1942 un ..Tratat de drept public' in doua volume.

Dupa instalarea dictaturii comuniste in tara noastra, notiunea de drept constitutional a fost un timp parasita si inlocuita cu denumirea de ..drept de stat'. S-a incercat sa se justifice aceasta schimbare, afirmandu-se ca utilizarea notiunii de "drept de stat' ar da un cadru mai potrivit de expunere a problemelor legate de constitutie, intrucat ar permite cercetarea lor nu numai prin prisma prevederilor acesteia, ei si a celor cuprinse in alte izvoare de drept (legi ordinare sau acte normative inferioare legilor), atunci cand acestea au ca obiect forma de stat, forma de guvernamant, organizarea si functionarea parlamentului, raporturile lui cu celelalte organe ale statului, precum si drepturile si obligatiile fundamentale ale cetatenilor.

Trebuie sa se observe insa ca denumirea de drept de stat prezinta mai numeroase inconveniente decat cea de drept constitutional.

In primul rand, ea sugereaza idcea ca aceasta disciplina nu ar avea ca obiect decat norme privitoare Ia organizarea si functionarea statului. Constitutia nu cuprinde insa numai norme privitoare la forma de stat-si la organizarea lui. ci, in acelasi timp, garanteaza drepturile fundamentale ale cetatenilor, le stabileste obligatiile etc. Astfel, notiunea de "drept de stat' este prea stramta pentru a putea imbratisa toate acele variate raporturi sociale care pot forma obiectul de reglementare al constitutiei.

Pe de alta parte, sub un alt aspect, denumirea de "drept de stat' apare prea larga. Intr-adevar, in categoria normelor care reglementeaza organizarea si functionarea statului se incadreaza nu numai cele privitoare la forma de stat, la forma de guvernamant, Ia formarea, structura si functionarea organelor legislative, a guvernului si a principiilor care stau la baza justitiei, ei si cele referitoare la organele inferioare ale administratiei de stat, la procedura de judecata etc. Astfel, daca se pleaca de la sensul dat indeobste cuvantului "stat', disciplina dreptului de stat s-ar suprapune adeseori altor discipline juridice, a caror autonomie este bine stabilita, cum sunt: dreptul administrativ, dreptul financiar, dreptul international public, procedura civila, procedura penala §i chiar dreptul penal, dat fiind ca toate acestea au ca obiect studiul unor norme de conduita, care. direct sau indirect, impun unor organe de stat obligatia de a indeplini anumite activitati sau de a adopta o atitudine de abstentiune. Totusi, este admis in mod obisnuit chiar de catre cei care adopta denumirea de "drept de stat', ca aceasta disciplina nu incorporeaza in sfera ei de cercetare toate .normele juridice privitoare la raporturile sociale ce se nasc in procesul organizarii si functionarii organelor administratiei publice, a instantelor judecatoresti si a parchetului, ci numai o parte a acestor norme, si anume cele care au caracterul unor principii fundamentale, de care parlamentul trebuie sa tina seama atunci cand reglementeaza materia respectiva. Dupa cum se vede, sfera fenomenelor sociale, pe care le evoca mintii noastre notiunea de "drept de stat', este mai larga decat cea la care se margineste in realitate aceasta disciplina stiintifica. Tocmai din acest motiv, in tara nostra, in perioada 1954-1989, s-a revenit la denumirea de ..drept constitutional'. Cu aceasta denumire au fost publicate un numar de manuale universitare, dintre care pot fi mentionate:

T.Draganu. Drept constitutional, Bucuresti, 1972;

N.Prisca. Drept constitutional. Bucuresti, 1974;

I.Muraru, Curs de drept constitutional socialist roman, voi. I si II,
Bucuresti, 1978;

I.Deleanu, Drept constitutional. Bucuresti, 1980.

Daca in - programele facultatilor de drept din Romania dreptul constitutional a figurat ca o disciplina de invatamant aproape constanta pe parcursul unei perioade de timp destul de lungi, situatia s-a schimbat dupa 22 decembrie 1989, cand in aceste programe a aparut denumirea de "Drept constitutional si institutii politice'.

Potrivit acestor noi programe, pana in prezent au aparut urmatoarele cursuri si tratate cu acesta titulatura:

D.Ciobanii, Drept constitutional. Institutii politice, voi. I (Statul) si voi.
II (Procedura parlamentara), Bucuresti, 1991;

I.Muraru, Drept constitutional ji institutii politice. Bucuresti, 1991.
urmat de doua reeditari succesive in doua volume (1993 si 1995), revazute si
intregite, iar apoi in un volum, in 1997;

I.Deleanu, Drept constitutional si institutii politice, voi I., Bucuresti,
1991 si voi II., Iasi, 1992;

D.Ciobanu, V.Duculescu. Drept constitutional roman. Bucuresti, 1993;

T.Draganu, Orepf constitutional si institutii politice, voi. l si II (fascicula
1), Targu-Mures, 1993 si 1995;

G.Vrabie, Drept constitutional $i institutii politice. Iasi. 1993;

A.lorgovan, Drept constitutional si institutii politice. Teoria generala,
Bucuresti, 1994;

O.Tinea, Curs de drept constitutional si institutii politice. Oradea, 1994;

G.Vrabie, Organizarea politico-etatica a Romaniei. Drept constitutional
si institutii politice, II, Iasi, 1995, reeditata in 1996;

I.Deleanu, Drept constitutional si institutii politice - tratat -, voi. I si II,
Bucuresti. 1996;

V.Gionea, N.Pavel, Curs de drept constitutional, Bucuresti. 1996.