StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Protejeaza-ti interesele
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare Ón relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept financiar
Trimite articolul prin email Bugetul public national : Drept financiar Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Bugetul public national



Bugetul public national


Obiectiv general: pozitionarea dreptului bugetar in cadrul dreptului financiar, stabilirea conexiunilor cu celelalte componente structurale ale finantelor publice si intelegerea elementelor de referinta cu privire la procesul bugetar.

Obiective operationale:



insusirea conceptului de buget public national si stabilirea elementelor componente ale acestuia;

identificarea principiilor comune dreptului bugetar si stabilirea celor specificecategoriilor de bugete publice si argumentarea lor juridica;

cunoastereaprocesului bugetar, in integralitatea etapelor acestuia;

stabilirea cerintelor de ordin juridic cu privire la intrebuintarea fondurilor publice;

identificarea si cunoasterea formelor de control al executiei bugeatre.


1. Conceptul de buget public

2. Reforma bugetara in Romania

3. Principiile dreptului bugetar

3.1. Principii comune domeniului

3.2. Principii specifice

4. Bugetul de stat

4.1. Natura juridica

4.2. Procesul bugetar

4.2.1. Competente si responsabilitati

4.2.2. Elaborarea bugetului de stat

4.2.3. Aprobarea bugetului de stat

4.2.4. Executia bugetului de stat

4.2.5. Incheierea executiei, control si raportare

4.3. Cuprinsul bugetului de stat

5. Bugetul asigurarilor sociale de stat

5.1. Riscurile sociale, obiect al reglementarii juridice

5.2. Principii specifice ale asigurarilor sociale

5.3. Procesul bugetar

5.4. Cuprinsul bugetului asigurarilor sociale de stat

6. Bugetele unitatilor administrativ-teritoriale

6.1. Tutela si independenta in domeniu

6.2. Principii specifice ale bugetelor unitatilor administrativ-teritoriale

6.3. Procesul bugetar

6.4. Cuprinsul bugetelor unitatilor administrativ-teritoriale

7. Controlul executiei bugetare

7.1. Controlul legislativ

7.2. Controlul administrativ

7.3. Controlul exercitat de Guvern

7.4. Controlul exercitat de Ministerul Finantelor Publice


1. Conceptul de buget public.


Notiune

  Economia publica, prin dimensiune si complexitate, presupune un program economic, pe timp determinat, acoperit printr-un program financiar care este bugetul public.

Potrivit Legii nr. 500/2002, art. 2 pct. 6, bugetul (public -s.ns.) este "documentul prin care sunt prevazute si aprobate in fiecare an veniturile si cheltuielile sau, dupa caz, numai cheltuielile, in functie de sistemul de finantare a institutiilor publice".

Potrivit doctrinei financiare, "a face un buget inseamna a enumera, evalua si compara in mod periodic, dinainte si pentru o perioada de timp viitor, cheltuielile de facut si veniturile de perceput".

In opinia cursului, bugetul este actul in care sunt prevazute veniturile de incasat si cheltuielile de efectuat pentru o perioada de timp, de regula, un an, ale statului sau ale altor institutii publice.

Caracteristicile bugetului public

 
Trasaturi. Din aceste definitii rezulta ca trasaturi specifice ale bugetului public.

bugetul public, act de previziune, prin care se stabileste un raport intre veniturile publice si nevoile sociale, urmarindu-se evitarea inechitatii in repartitia sarcinilor fiscale asupra membrilor societatii;

bugetul public, act de autorizare, un document prin care puterea executiva este imputernicita de puterea legislativa sa cheltuiasca si sa perceapa venituri in raport cu prevederile bugetare;

bugetul, act anual, un plan, limitat la o perioada care sa permita programarea si urmarirea executiei bugetare.


Reforma bugetara in Romania

Evolutia cadrului juridic bugetar

 
Dupa anul 1989, primul pas semnificativ in instituirea noului mecanism financiar l-a constitut instituirea cadrului juridic adecvat. Cele mai semnificative reglementari juridice sunt:

- Legea nr.10/1991, Legea finantelor publice[1], "o mica constitutie financiara", in spiritul noii conceptii financiare;

- Constitutia din anul 1991[2], care consacra Titlul IV, intitulat Economia si finantele publice, domeniului supus analizei noastre;

- Legea finantelor publice nr. 72/1996[3], ce a abrogat Legea nr. 10/1991;

- Legea nr. 189/1998 privind finantele publice locale[4], ce intareste autonomia administratiei publice locale sub aspectul posibilitatii de a-si dimensiona bugetele locale in functie de nevoile publice locale si de posibilitatile de realizare a veniturilor;

- Legea nr. 19/2000[5] privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, aliniata traditiilor romanesti si nevoii de trecere la un sistem privat de asigurari;

- Legea nr. 500/2002 cu privire la finantele publice[6], ce are si semnificatia unui salt calitativ sub aspectul sistematizarii normelor pe care le contine;

- Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 45/2003 privind finantele publice locale[7], o parghie de baza a noului mecanism economico-financiar;

- Legea nr. 273/2006 cu privire la finantele publice locale[8].

Dinamica si numarul mare al actelor normative constituie un argument pentru permanenta adaptare a continutului acestora la noile realitati economico-sociale.

Autonomia bugetara, legiferata

 
Reglementarile mentionate consacra o larga autonomie bugetelor care compun sistemul unitar de bugete, titularii acestora beneficiind de independenta in cadrul procesului bugetar, in special cu privire la dimensionarea veniturilor si cheltuielilor. Au fost eliminate raporturile de subordonare existente intre bugetele din cadrul bugetului public national; acestea sunt elaborate si aprobate de organe diferite, prin acte normative diferite, intre ele existand corelatii in partea de venituri sau cheltuieli, dupa caz. Acordarea de sume de la bugetul de stat pentru sustinerea lor nu constituie un argument pentru subordonarea lor.


Principiile dreptului bugetar.

Principii comune domeniului bugetar

Dreptul bugetar grupeaza normele juridice privind cuprinsul si procedura elaborarii, aprobarii, executarii si raportarii bugetelor din sistemul unitar de bugete.

Aplicarea normelor Dreptului bugetar interfereaza, fara a se suprapune, cu normele juridice reglementand celelalte componente structurale ale finantelor publice.

La baza Dreptului bugetar stau principiile, legale sau doctrinare[9]:

principiul universalitatii;

principiul publicitatii;

principiul unitatii;

principiul anualitatii;

principiul specializarii bugetare;

principiul unitatii monetare;

principiul echilibrului bugetar;

principiul realitatii;

principiul neafectarii bugetare,

ultimele doua fiind doctrinare.

Acestea se aplica tuturor bugetelor din sistemul bugetar, din moment ce legea (500/2002) nu diferentiaza, limitandu-se la a le intitula Principii si reguli bugetare -Capitolul II, Sectiunea 1.

Universalitatea bugetara

 
a. Principiul universalitatii bugetare. Universalitatea semnifica cuprinderea in bugetul public a tuturor veniturilor si cheltuielilor publice, cu sumele lor brute (totale) din fiecare exercitiu bugetar. Veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu exceptia donatiilor si sponsorizarilor care au destinatii distincte.

Universalitatea bugetara este complementara principiului anualitatii, permite cunoasterea exacta a politicii si orientarii financiare din fiecare an, cunoasterea si controlul sumei exacte a cheltuielilor publice, precum si a legaturii ce exista intre anumite venituri si cheltuieli, insa conduce la proportii mari ale bugetului public, avand consecinte asupra amplificarii evidentei contabile bugetare.a

Publicitatea bugetara

 
b. Principiul publicitatii bugetare. Publicitatea asigura un caracter deschis si transparent sistemului bugetar si se realizeaza prin:

- dezbaterea publica a proiectelor de buget, cu prilejul aprobarii acestora;

- dezbaterea publica a conturilor generale anuale de executie a bugetelor, cu prilejul aprobarii acestora;

- publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a actelor normative de aprobare a bugetelor si conturilor anuale de executie a acestora; publicarea in presa locala sau afisarea la sediul autoritatii administratiei publice locale a proiectului de buget local si a contului anual de executie a acestuia;

- mijloacele de informare in masa, pentru difuzarea informatiilor asupra continutului bugetului, exceptand informatiile si documentele nepublicabile, prevazute de lege.

Unitatea

bugetara

 
c. Principiul unitatii bugetare. Are semnificatia inscrierii veniturilor si cheltuielilor intr-un singur document, pentru a se asigura utilizarea eficienta si monitorizarea fondurilor publice; impune elaborarea, in fiecare an, a unui buget unic, posibilitatea rectificarii anuale neafectand in nici un fel consistenta acestuia, ci avand menirea de a da eficienta realitatii bugetare.

Este interzisa retinerea si utilizarea de venituri in regim extrabugetar si constituirea de fonduri publice in afara bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locale, daca legea nu prevede altfel.

In unele state se practica si principiul pluralitatii bugetare, desprins din posibilitatea ca, pe langa bugetul statului, considerat ca procedeu central sau general, sa fie admise, exceptional, si alte bugete. Se practica, de regula, bugetele extraordinare, bugetele anexa, bugetele autonome etc, numite si "abateri" sau derogari de la acest principiu, ce permit debugetarizarea unor cheltuieli publice.

Anualitatea bugetara

 
d. Principiul anualitatii bugetare. Durata de timp pentru incasarea veniturilor publice si pentru efectuarea cheltuielilor publice este limitata, de obicei la un an, la expirarea perioadei fiind nevoie de o alta autorizare a autoritatii competente, pentru o alta perioada de timp, bugetul public national, in structura sa prevazuta de lege fiind anual. Toate operatiunile de incasari si plati efectuate in cursul unui an bugetar in contul unui buget apartin exercitiului corespunzator de executie a bugetului respectiv.

Anualitatea poate fi exprimata sintetic prin sintagma "Veniturile si cheltuielile bugetare sunt aprobate, in conditiile legii, pe o perioada de un an, care corespunde exercitiului bugetar". Cheltuielile pentru investitii, ce necesita aprobari pentru perioade mai indelungate, nu pot confirma plurianualitatea, ca exceptie de la acest principiu. Atunci cand executarea lor se deruleaza pe parcursul a mai multor ani, partea aferenta unui an bugetar este defalcata si aprobata in legea bugetara anuala sau in hotararea consiliului local, dupa caz. In buget se inscriu, distinct, creditele de angajament (limita maxima a cheltuielilor ce pot fi angajate, in timpul exercitiului bugetar, in limitele aprobate) si creditele bugetare (suma aprobata prin buget, reprezentand limita maxima pana la care se pot ordonanta si efectua plati in cursul anului bugetar pentru angajamentele contractate in cursul exercitiului bugetar sau si/sau din execercitii anterioare pentru actiuni multianuale, respectiv, se pot angaja, ordonanta si efectua plati din buget pentru celelalte actiuni).

Specializare, unitate monetara, echilibru bugetar

 
e. Principiul specializarii bugetare. Presupune aprobarea de catre Parlament a veniturilor pe surse de provenienta si a cheltuielilor pe categorii de cheltuieli, grupate dupa natura lor economica si destinatia acestora, potrivit clasificatiei bugetare.

f. Principiul unitatii monetare. Este nou reglementat de o lege si presupune ca toate operatiunile bugetare sa fie exprimate in moneda nationala.

g. Principiul echilibrului bugetar. In Romania, echilibrul bugetar nu se mai regaseste printre principiile enuntate in Legea finantelor publice, putand fi extras din ansamblul normelor juridice care fac referire la echilibrul bugetar. Este reglementat ca atare in Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale si are semnificatia egalitatii dintre veniturile si cheltuielile bugetare in cadrul unui exercitiu bugetar, a acoperirii integrale a cheltuielilor unui buget prin veniturile bugetului respectiv.

Echilibrul bugetar trebuie realizat pe intregul parcurs al executiei bugetare, de la adoptarea bugetului, pana la incheierea executiei bugetare, legea oferind solutii pentru echilibrarea celor doua parti ale bugetului. Deficitul bugetului de stat poate fi acoperit prin imprumuturi de stat si prin utilizarea disponibilitatilor aflate temporar in contul general al trezoreriei statului. Pentru bugetul asigurarilor sociale de stat, deficitul curent se acopera din disponibilitatile anului precedent si din fondul de rezerva constituit in cadrul acestui buget. De regula acest buget este echilibrat de la adoptare.

Pentru bugetele locale, pentru echilibrare pot fi folosite modalitatile de completere a veniturilor acestui buget: cotele defalcate din impozitul pe venit si din alte venituri ale bugetului statului, sumele defalcate de la bugetul statului, imprumuturile pe termen scurt, mediu si lung, interne si externe, contractate de autoritatile publice locale, imprumuturile fara dobanda din disponibilitatile contului general al trezoreriei statului (pentru deficitul curent, numai dupa utilizarea fondului de rulment).

Pentru situatia unui buget excedentar, avem in legea care reglementeaza fiecare tip de buget dispozitii care dau posibilitatea utilizarii resurselor astfel rezultate la sfarsitul anului bugetar, ele fiind diferite pentru fiecare buget din structura sistemului bugetar si respectand ordinea prevazuta de lege; poate fi diminuarea deficitului din anii precedenti, diminuarea datoriei publice, regularizarea cu bugetul statului, in limita subventiilor primite, a transferurilor consolidabile, crearea unui fond de rulment, reportarea sumelor excedentare pe anul bugetar urmator, avand destinatia prevazuta de lege.

Realitatea bugetara

 
h. Principiul realitatii bugetare. Reglementarile in vigoare nu mai contin dispozitii cu privire la realitatea bugetara, aceasta impunandu-se de la sine. De realitatea bugetara ar trebui atasata si rectificarea anuala a bugetelor publice, permisa de cele doua legi financiare, desi exista tendinta ca aceasta sa fie considerata ca un argument in sprijinul pluralitatii bugetare.

In legea noua, trimiterea, pentru elaborarea bugetelor, la "posibilitatile de finantare a deficitului bugetar", subintelege, desigur, asezarea cheltuielior numai in acord cu cifrele de venituri posibil de realizat.

Neafectarea bugetara

 
i. Principiul neafectarii bugetare. Este un principiu doctrinar si are afinitati cu principiul universalitatii bugetare. Neafectarea veniturilor bugetare inseamna perceperea si utilizarea lor pentru acoperirea cheltuielilor publice prevazute in ansamblul lor, si nu pentru finantarea unei cheltuieli anume; prin percepere, veniturile se depersonalizeaza, servind satisfacerii nevoilor (cheltuielilor) in ansamblul lor. Exceptiile de la acest principiu nu sunt excluse si putem exemplifica cu dispozitiile existente in legislatia noastra, ce permit posibilitatea perceperii unor venituri cu afectatie speciala; intra aici veniturile si cheltuielile fondurilor speciale prevazute la art. 10 alin. 3 din Legea nr. 500/2002.

3.2. Principii specifice. Avem in vedere aici principiile specifice domeniului asigurarilor sociale si celui al finantelor publice locare, altele decat cele comune, reglementate ca atare in normele juridice speciale, potrivit particularitatilor acestor domenii. Pentru bugetul asigurarilor sociale de stat, ca principii specifice, avem: unicitatea; egalitatea; solidaritatea sociala; obligativitatea; contributivitatea; repartitia; autonomia. Pentru bugetele unitatilor administrativ-teritoriale avem urmatoarle principii specifice: principiul transparentei, principiul solidaritatii, principiul autonomiei locale financiare, principiul proportionalitatii, principiul consultarii (art. 15-18, Legea nr. 273/2006).

4. Bugetul de stat

4.1. Natura juridica. In cadrul reglementarilor speciale ale dreptului bugetar, intalnim conceptele:

Buget public national, sistem bugetar, sistem unitar de bugete - alcatuire

 
buget public national, compus din: bugetul de stat; bugetul asigurarilor sociale de stat; bugetele unitatilor administrativ-teritoriale (in Constitutia Romaniei).

sistem bugetar, inteles ca sistem unitar de bugete, ce cuprinde: bugetul de stat; bugetul asigurarilor sociale de stat; bugetele fondurilor speciale; bugetul trezoreriei statului; bugetele institutiilor publice autonome; bugetele institutiilor finantate integral sau partial din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale, dupa caz; bugetele insitutiilor publice finantate integral din venituri proprii; bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat si ale caror rambursare, dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri publice; bugetul fondurilor externe nerambursabile (Legea nr. 500/2002).

Veniturile si cheltuielile sistemului bugetar, cumulate la nivel national, alcatuiesc veniturile bugetare totale, respectiv cheltuielile bugetare totale, care dupa consolidare, prin eliminarea transferurilor dintre bugete, vor evidentia dimensiunile efortului financiar public pe anul respectiv, starea de echilibru sau dezechilibru, dupa caz

Cum se poate observa, bugetul de stat este parte integranta a bugetului public national, a sistemului unitar de bugete si cuprinde: bugetul Senatului, Camerei Deputatilor, Presedintiei, Guvernului, bugetele altor institutii care nu au organe ierarhic superioare.

Bugetul de stat nu se confunda cu bugetul economiei nationale; in timp ce bugetul de stat este actul care previzioneaza veniturile si cheltuielile statului, bugetul economiei nationale contine elemente privind evolutia intregii economii nationale; cuprinde, pe langa formarea si utilizarea resurselor statului, si informatii previzionale privind productia, repartitia, consumul produsului intern brut dintr-o tara pe o perioada de un an de zile, neavand caracter de lege si nesubstituindu-se bugetului public national.

Bugetul de stat, lege

 
Bugetul de stat este un act juridic, in care sunt inscrise veniturile de realizat si cheltuielile de efectuat pentru o perioada de un an. S-au formulat mai multe opinii cu privire la natura juridica a bugetului de stat:

bugetul de stat este act conditiune de natura administrativa;

bugetul de stat este atat lege, cat si act administrativ

Bugetul de stat este o lege

Bugetul de stat este o lege, intrucat actul prin care se aproba este o lege, adoptata de autoritatea legiuitoare a tarii, Parlamentul, conform art. 72 alin. 1 din Constitutie, avand insa un cuprins adecvat stabilirii veniturilor si cheltuielilor bugetare anuale, cu posibilitatea rectificarii, in functie de necesitatile conjuncturale din fiecare an bugetar.

Intr-o varianta, bugetul de stat ar fi lege doar in sens formal, intrucat este elaborat de Parlament, conform procedurii legislative, nu si in sens material, intrucat legea bugetara contine dispozitii concrete, si nu reguli de drept, cu caracter general, care sa aiba un caracter normativ.

4.2. Procesul bugetar. Consta in etape consecutive de elaborare, aprobare, executare, control si raportare ale bugetului si se incheie cu aprobarea contului general de executie a acestuia (art. 2 pct. 36 din Legea nr. 500/2002).

Entitatile competente in procesul bugetar

 
4.2.1. Competente si responsabilitati in procesul bugetar Sunt, potrivit legii, competente in materie bugetara: Parlamentul, Guvernul, Ministerul Economiei si Finantelor, ordonatorii de credite, compartimentele financiar-contabile.

Parlamentul. Are, potrivit Constitutiei, art. 137, competenta de adoptare a legii bugetului de stat si a legii bugetului asigurarilor sociale de stat; are, potrivit Legii finantelor publice, art. 17, competenta de adoptare a legilor bugetare, legilor de rectificare a bugetelor, elaborate de Guvern in contextul strategiei macroeconomice asumate de acesta si legilor contului general anual de executie.

Guvernul. "Asigura realizarea politicii fiscal-bugetare, care ia in considerare perspectivele economice si prioritatile politice cuprinse in Programul de guvernare acceptat de Parlament"..

Ministerul Economiei si Finantelor. Atributiunile sale in domeniul finantelor publice sunt stabilite la art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice si in actul normativ privind organizarea si functionarea sa, precitat.

Ordonatorii de credite Sunt cei care au calitatea de conducatori ai institutiilor publice, asa cum sunt definite la art. 2 pct. 30 din Legea nr. 500/2002 si art. 2 pct. 39 din Legea nr. 273/2006.

Ordonatorii principali sunt ministrii, conducatorii celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, conducatorii altor autoritati publice si conducatorii institutiilor publice autonome. In cazurile prevazute de legi speciale, ordonatorii principali de credite sunt secretarii generali sau persoanele desemnate prin aceste legi.

Ei au competenta de a repartiza creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu si pentru bugetele institutiilor publice ierarhic inferioare, ai caror conducatori sunt ordonatori secundari sau tertiari de credite, dupa caz, in raport cu sarcinile acestora, potrivit legii. Pot delega aceasta calitate inlocuitorilor de drept, secretarior generali sau altor persoane imputernicite in acest scop, prin actul de delegare stabilind limitele si conditiile delegarii.

Conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica din subordinea ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau tertiari de credite. Ordonatorii secundari repartizeaza creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu si pentru bugetele institutiilor publice subordonate, ai caror conducatori sunt ordonatori tertiari de credite, in raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.

Ordonatorii tertiari de credite utilizeaza creditele bugetare care le-au fost repartizate, numai pentru realizarea sarcinilor institutiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate si in conditiile stabilite prin dispozitiile legale.

Responsabilitatea ordonatorilor de credite

 
Responsabilitatile ordonatorilor de credite. Ei toti au obligatia de a angaja si de a utiliza creditele bugetare numai in limita si potrivit destinatiei aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instiutiilor pe care le conduc si cu respectarea dispozitiilor legale.

Ei raspund, potrivit legii, de:

- angajarea, lichidarea si ordonantarea cheltuielilor in limita creditelor bugetare repartizate si aprobate potrivit legii;

- realizarea veniturilor;

- angajarea si utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;

- integritatea bunurilor incredintate institutiei pe care o conduc;

- organizarea si tinerea la zi a contabilitatii si prezentarea la termen a situatiilor financiare asupra patrimoniului aflat in administrare si executiei bugetare;

- organizarea sistemului de monitorizare a programului de achizitii publice si a programului de lucrari de investitii publice;

- organizarea evidentei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenti acestora;

- organizarea si tinerea la zi a evidentei patrimoniului, conform legii.

Structuri organizatorice de baza in executia bugetara

 
Compartimentele financiar- contabile. Sunt structuri organizatorice in cadrul institutiei publice, in care este organizata executia bugetara (serviciu, birou, compartiment); din cadrul acestuia, legea se ocupa de contabil, acestuia revenindu-i obligatia de a verifica documentele justificative si de a intocmi instrumentele de plata a cheltuielilor efectuate pe seama fondurilor publice. Atributiunile acestuia nu se confunda cu cele ale ordonatorilor de credite, acestea fiind separate de lege; in timp ce atributiunile ordonatorilor de credite se plaseaza in primele trei faze ale executiei cheltuielilor bugetare -angajament, lichidare, ordonantare-, atributiunile contabilului se plaseaza in ultima faza, de plata a cheltuielilor bugetare.

4.2.2. Elaborarea bugetului de stat Elaborarea proiectului se face de Guvern (sistemul initiativei guvernamentale), prin Ministerul Economiei si Finantelor, ca organ central al administratiei centrale de specialitate financiara. In aceasta etapa, ca si in celelalte, un rol esential il au ordonatorii de credite.

In fapt, proiectul bugetului de stat se realizeaza de catre Ministerul Economiei siFinantelor, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite

Procedura incepe in cursul anului, trebuie sa se incadreze in calendarul bugetar, incat pana la sfarsitul anului bugetul pentru anul viitor sa fie aprobat. Pentru aceasta etapa, in Legea finantelor publice avem un adevarat "scadentar" al actelor si operatiunilor care concura la elaborarea proiectului bugetului de stat si la aprobarea acestuia.

Tot in aceasta etapa, Ministerul Economiei si Finantelor elaboreaza proiectele bugetelor fondurilor speciale, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, responsabili cu gestionarea fondurilor respective.

Cerinte juridice la elaborarea bugetului de stat



 
Cerinte juridice la elaborarea proiectului bugetului de stat.

In elaborarea partii de venituri si cheltuieli se impune respectarea urmatoarelor cerinte legale:

- legalitatea impunerii, potrivit careia impozitele, taxele si orice alte venituri se inscriu in bugetul de stat numai daca au fost stabilite prin lege (reglementarea, ca atare, prin legea speciala); legea nu a mai retinut cerinta cuprinderii impozitelor si taxelor intr-o lista-anexa la bugetul de stat;

- interzicerea perceperii, sub orice titlu si sub orice denumire, de contributii directe sau indirecte, in afara celor stabilite prin lege.

- nici o cheltuiala nu poate fi inscrisa in buget daca nu exista baza legala pentru aceasta

- o documentare completa, respectarea normelor de evaluare si de calcul al veniturilor si cheltuielilor, a normelor si normativelor de cheltuieli, pentru incadrarea in principiul realitatii bugetare.

Cheltuielile pentru investitii publice si alte cheltuieli pentru investitii care se finanteza din fonduri publice (bugetul statului, din bugetele fondurilor speciale si din credite externe) se cuprind in proiectele de buget pe baza programelor de investitii publice, care se prezinta ca anexa la bugetul fiecarui ordonator principal de credite.

Aprobarea programului de investitii este conditionata de existenta si de avizarea documentatiei tehnico- economice, cu respectarea competentei si a limitelor valorice stabilite prin lege si a notelor de fundamentare, in cazul cheltuielilor asimilate investitiilor.

4.2.3. Aprobarea bugetului de stat si legea bugetara anuala

Termen legal. Proiectul de buget se examineaza si se aproba de catre Parlament, in sedinta comuna a Camerei Deputatilor si a Senatului, pe ansamblu, pe parti, capitole, subcapitole, titluri, articole, precum si alineate, dupa caz, si pe ordonatorii principali de credite, pentru anul bugetar, precum si creditele de angajament multianuale. Estimarile pentru urmatorii trei ani au semnificatia informatiilor privind necesarul de finantare pe termen mediu si nu vor face obiectul autorizarii pentru anii bugetari respectivi.

Regula o constituie aprobarea bugetului de stat cu cel putin trei zile inainte de expirarea exercitiului bugetar. Daca nu s-a reusit incadrarea in acest termen, Legea finantelor publice ofera doua posibilitati:

Solutia douasprezecimilor bugetare

 
- incredintarii Guvernului de a indruma executia bugetara, comform cifrelor de venituri si cheltuieli din exercitiul bugetar anterior, pana la adoptarea noului buget, limitele lunare de cheltuieli neputand depasi, de regula, 1/12 din prevederile bugetului anului precedent, cu exceptia cazurilor deosebite, temeinic justificate de ordonatorii principali de credite de stat. Solutia juridica oferita pune problema ultraactivitatii legii bugetare;

- incredintarea Guvernului de a indruma executia bugetara, pana la adoptarea noului buget, limitele lunare de cheltuieli fiind de 1/12 din sumele propuse in proiectul de buget, in situatia in care acestea sunt mai mici decat acelea din anul precedent, dupa caz. Aici se pune problema retroactivitatii legii noi, pentru perioada din noul an bugetar, in care bugetul de stat nu a fost aprobat, dar s-au incasat venituri si s-au efectuat cheltuieli.



De asemenea, in lege este prevazuta, ca posibilitate, si procedura de urgenta, atunci cand bugetul, depus in termen legal, nu a fost adoptat de Parlament pana cel tarziu la data de 15 decembrie a anului anterior celui la care se refera proiectul de buget.

Particularitatile legii bugetare anuale

 
Legea bugetara anuala. Actul prin care bugetul de stat este aprobat este o lege[10], numita legea bugetara anuala, care prevede si autorizeaza, pentru anul bugetar, veniturile si cheltuielile bugetare, precum si reglementari specifice exercitiului bugetar; are un continut adecvat domeniului de reglementare, specific financiar. Legea bugetara cuprinde:

- la venituri, estimarile anului bugetar;

- la cheltuieli, creditele bugetare determinate de autorizarile continute in legi specifice, in structura functionala si economica a acestora;

- deficitul sau excedentul bugetar, dupa caz;

- reglementari specifice exercitiului bugetar, de exemplu, precizari privind efectuarea unor cheltuieli, intrebuintarea unor venituri realizate, acoperirea deficitului bugetar, precizari privind plata unor impozite, taxe, unele facilitati fiscale, desigur, toate acestea fiind limitate la o perioada de un an, egala cu anul financiar, precizari privind rectificarea Legii bugetare anuale.

In afara acestor dispozitii, legea bugetara anuala contine si unele Anexe referitoare la:

- sintezele bugetului de stat, bugetelor fondurilor speciale, bugetelor creditelor externe contractate sau garantate de stat si bugetelor fondurilor externe nerambursabile, prin lege;

- bugetele ordonatorilor principali de credite si anexele la acestea;

- sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si criteriile de repartizare a acestora;

- alte anexe specifice.

Legea bugetara anuala contine atat dispozitii cu caracter general, cat si dispozitii cu caracter cvasigeneral, chiar si individual, justificat de specificul acesteia - program financiar anual.

4.2.4. Executia bugetului de stat.

Executia bugetara reprezinta cea de-a treia etapa in cadrul procedurii bugetare si inseamna "activitatea de incasare a veniturilor bugetare si de efectuare a platii cheltuielilor aprobate prin buget" (art. 2 pct. 24 din Legea nr. 500/2002). Tratarea ca atare a executiei anuale a bugetului de stat presupune abordarea urmatoarelor aspecte, ce trebuie avute in vedere in integralitatea si finalitatea lor:

Executia are la baza repartizarea pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor bugetului de stat, avand semnificatia "programarii" acesteia, in functie de: termenele legale de incasare a veniturilor; termenele si posibilitatile de asigurare a surselor de finantare a deficitului bugetar; perioada in care este necesara efectuarea cheltuielilor.

Repartizarea pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor se aproba de catre Ministrul Economiei si Finantelor si ordonatorii de principali si secundari de credite, dupa diferentierile facute in lege.

Repartizarea trimestriala a veniturilor si cheltuielilor poate fi schimbata, intrucat legea nu o interzice, insa numai pentru situatiile si in conditiile strict prevazute de lege.

Realizarea partii de venituri Realizarea partii de venituri echivaleaza cu incasarea acestora la termenul si in cuantumul legal, fiind totodata si o conditie a relizarii partii de cheltuieli. Nerealizarea poate fi privita sub dublu aspect: fie sub aspectul neconformarii contribuabililor cu privire la dispozitiile fiscale; fie sub aspectul unei planificari, prognozari nerealiste a veniturilor de realizat, acoperirea deficitului bugetar realizandu-se in conditiile reglementarii privind datoria publica, precitata.

Institutia creditelor bugetare

 
Realizarea partii de cheltuieli. Creditele bugetare. Executia cheltuielilor se face cu respectarea stricta a legii, in conditii de eficienta sociala si/sau economica si are la baza institutia creditelor bugetare - "sumele aprobate prin buget, reprezentand limita maxima pana la care se pot ordonanta si efectua plati in cursul anului bugetar pentru angajamentele contractate in cursul exercitiului bugetar si/sau din exercitii anterioare pentru actiuni multianuale, respectiv se pot angaja, ordonanta si efectua plati din buget pentru celelalte actiuni" (art. 2 pct. 16 din Legea nr. 500/2002).

Creditele bugetare au regimul juridic instituit prin legea finantelor publice:

- au caracter temporar, fiind aprobate pentru un an de zile, cel al exercitiului bugetar caruia ii sunt afectate;

- creditele bugetare aprobate reprezinta limite maxime ce nu pot fi depasite, angajarea cheltuielilor putandu-se face numai in limita lor;

- creditele bugetare au o destinatie prestabilita prin legea bugetara anuala, ordonatorii de credite avand obligatia de a le angaja si utiliza numai in limita prevederilor si destinatiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea institutiilor publice respective si cu respectarea dispozitiilor legale.

- pot fi modificate pe parcursul executiei bugetare (majorare sau diminuare), prin modalitatile (virari, retrageri, anulari, rectificarea legii bugetare, utilizarea fondului de rezerva bugetara aprobat in bugetul de stat), pentru situatiile si in conditiile strict prevazute de lege. .

Creditele bugetare nu se confunda cu creditele bancare, fata de care se deosebesc, cel putin prin:

- reglementarea juridica diferita - legea finantelor publice, respectiv, legislatia bancara;

- aprobare lor cu respectarea unor conditii diferite; creditele bugetare se aproba prin bugetul public (bugetele din sistemul unitar de bugete) si cu respectarea cerintelor stabilite de legea speciala pentru cheltuielile publice (ex. autorizarile continute de legea speciala, limitele de cheltuieli, baza legala pentru cheltuiala respectiva), in timp ce creditele bancare au la baza raporturile contractuale dintre institutia de credit si client, incheiate dupa intocmirea, verificarea si acceptarea de catre institutia de credit a documentatiei de credit la care legea bancara face referire expresa;

- nu sunt supuse restituirii, au un caracter definitiv, in timp ce creditele bancare acordate clientilor persoane fizice sau juridice sunt rambursabile, reprezentand un imprumut de folosinta a unor sume de bani; chiar clasificarea acestora din urma se face din punctul de vedere al perioadei de timp pentru care au fost acordate;

- nu sunt purtatoare de dobanzi, in timp ce dobanda este de natura creditului bancar (toate contractele comerciale sunt oneroase), reprezinta costul folosirii sumelor imprumutate, dat fiind interesul, scopul pentru care au fost acordate; daca nu ar fi ceruta, desi toate contractele comerciale sunt oneroase, am avea un imprumut cu titlu gratuit, care difera de natura creditului bugetar; majorarile de intarziere solicitate pentru utilizarea neconforma a creditului bugetar au o alta natura decat dobanda perceputa de banci, cost al creditului;

- creditele bugetare sunt aprobate pentru destinatii publice, autorizate ca atare prin bugetul public, in timp ce creditele bancare au destinatii private, particulare, stabilite de persoanele creditate inclusiv prin documentele contractuale, in care se consemneaza creditul acordat.

Baza legala a cheltuielilor legale. Efectuarea cheltuielilor publice este conditionata de existenta bazei legale, prin aceasta intelegand:

Notiune

 
a. cuprinderea cheltuielii in bugetul institutiei respective -"sa aiba prevederi bugetare"; cheltuielile bugetare avand o destinatie precisa si limitata, cuprinderea ca atare trebuie sa aiba la baza reglementarile juridice primare care sa permita efectuarea acestora, "autorizarile continute in legi specifice si in legile bugetare anuale", in caz contrar, fiind nelegala;

b. deschiderea de credite bugetare, aprobare comunicata ordonatorului principal de credite de catre MEF prin trezoreria statului, in limita careia se pot efectua repartizari de credite bugetare si plati ce are la baza repartizarea pe trimestre a cheltuielilor bugetare.

Prin "deschidere", creditele bugetare sunt puse la dispozitia ordonatorilor principali de credite care, in exercitarea atributiunilor prevazute de lege, le vor repartiza institutiilor subordonate, in limita dispozitiilor bugetare si vor aproba efectuarea cheltuielilor pentru bugetul propriu al insitutiei pe care o conduc;

c. aprobarea efectuarii cheltuielii, in sensul de angajare, lichidare, ordonantare - de catre ordonatorul de credite, in limita prevederilor si destinatiilor aprobate creditelor bugetare, potrivit legii.

Etape in efectuarea cheltuielilor bugetare. In procesul executiei bugetare, cheltuielile bugetare parcurg urmatoarele faze:

Fazele cheltuielilor bugetare

 
- angajament;

- lichidare;

- ordonantare;

- plata.

Executia bugetara se bazeaza pe principiul separarii atributiilor persoanelor care au calitatea de ordonator de credite, acesta realizand primele trei faze, pe baza avizelor compartimentelor de specialitate ale institutiei publice respective, de atributiile persoanelor care au calitatea de contabil, acestea realizand plata efectiva a cheltuielilor.

Angajarea este prima etapa in efectuarea unei cheltuieli si are semnificatia incheierii actelor juridice din care rezulta sau ar putea sa rezulte o obligatie pe seama fondurilor publice.

Lichidarea este o faza a executiei cheltuielilor bugetare, in care se verifica existenta angajamentelor, se determina si se verifica realitatea sumei datorate, se verifica conditiile de exigibilitate ale angajamentului, pe baza documentelor justificative care sa ateste operatiunile respective.

Ordonantarea cheltuielilor este o faza in executia bugetara, in care se confirma ca livrarile de bunuri si de servicii au fost efectuate sau alte creante au fost verificate si ca plata poate fi efectuata.

Cerintele platii

 
Plata reprezinta actul final, prin care institutia publica achita obligatiile sale fata de terti. Efectuarea acesteia presupune, pe langa operatiunile precedente:

exercitarea controlului financiar-preventiv si a auditului intern, operatiune certificata prin viza de "control financiar-preventiv" (sunt supuse acestuia toate operatiunile care afecteaza fondurile publice si/sau patrimoniul public, acesta fiind organizat si exercitandu-se conform dispozitiilor de specialiatate);

- existenta actelor justificative, intocmite in conformitate cu dispozitiile legale, care sa confirme exactitatea sumelor de plata, receptia bunurilor si executarea serviciilor, conform angajamentelor legale incheiate, achitarea salariilor si a altor drepturi banesti, plata obligatiilor catre buget, precum si a altor obligatii, potrivit dispozitiilor legale.

Platile in avans

 
Platile in avans se pot face conditionat de respectarea dispozitiilor legale privind actiunile si categoriile de cheltuieli pentru care acestea se pot efectua, criteriile, procedurile si limitele care se vor folosi in acest scop (pana la 30% din fondurile publice). Nejustificarea acestora prin prestatiile efectuate pana la sfarsitul anului va conduce la recupararea lor de catre institutia publica care a acordat avansul, inclusiv a dobanzilor prevazute pentru veniturile bugetare, calculate pentru perioada de cand s-au acordat si pana cand s-au recuperat, si la restituirea lor bugetului de unde provin (aici, bugetul de stat);

Executia de casa a bugetului de stat Are semnificatia unui complex de operatiuni care se refera la incasarea veniturilor si la plata cheltuielilor bugetare. Se realizeaza printr-un sistem organizat, care sa permita derularea fluxurilor bugetare in numerar si fara numerar, care este trezoreria statului, pe baza normelor metodologice emise de Ministerul Finantelor Publice. Este organizata la nivel central, ca Directia Generala a Trezoreriei din cadrul Ministerului Economiei si Finantelor; la nivel judetean, este organizata ca o directie in cadrul Directiei generale a finantelor publice, a carei activitate de baza o constituie coordonarea, controlul si sintetizarea fluxurilor financiare ale trezoreriilor din teritoriu, avand si structuri teritoriale (municipale, orasenesti, comunale);

Atributiunile Trezoreriei statului

 
Prin atributiunile sale, trezoreria constituie o veriga importanta in lantul circulatiei banesti. In baza reglementarilor aplicabile, trezoreria asigura, in principal, urmatoarele activitati:

- incasarea veniturilor bugetare, trezoreria fiind, practic, "casierul" sectorului public;

- efectuarea platilor dispuse de persoanele autorizate ale institutiilor publice, in limita creditelor bugetare si destinatiilor aprobate potrivit dispozitiilor legale. Prin trimitere la institutiile publice, norma juridica este tot atat de acoperitoare ca si norma juridica abrogata, deoarece intra sub incidenta acestei reglementari tot ceea ce inseamna institutie publica si venit bugetar cuvenit bugetelor ce compun sistemul bugetar;

- efectuarea operatiunilor de incasari si plati privind datoria publica interna si externa rezultata din imprumuturi contractate direct sau garantate de stat, inclusiv a celor privind rambursarea ratelor la scadenta si plata dobanzilor, comisioanelor, spezelor si altor costuri aferente;

- alte operatiuni financiare in contul administratiei publice centrale si locale.

In contabilitatea trezoreriei se evidentiaza toate veniturile statului; pentru urmarirea incasarilor, fiecare trezorerie inscrie in evidentele sale analitice persoanele juridice sau fizice care datoreaza impozite, taxe, contributii si alte sume statului. Un element cu valenta practica in organizarea evidentei din cadrul trezoreriei il are codul fiscal atribuit fiecarui agent economic, cat si celorlalte persoane juridice, cod ce se inregistreaza pe toate documentele prin care se efectuaza plata obligatiilor fiscale.

Prin operatiunile sus mentionate, de plati si incasari, tezaurul face legatura dintre serviciul de venituri si cel al cheltuielilor publice, realizeaza unitatea executiei bugetului, realizaeza executia de casa a bugetului de stat.

In afara acestor operatiuni, prin trezorerie se pot efectua si urmatoarele operatiuni:

- pastrarea disponibilitatilor reprezentand fonduri externe nerambursabile sau contravaloarea in lei a acestora, primite pe baza de acorduri si intelegeri guvernamentale si de la organisme internationale si utilizarea acestora potrivit bugetelor aprobate sau folosirea acestora pe baza de hotarari ale Guvernului, potrivit destinatiei stabilite de donatori sau pentru cheltuieli de capital in sectoarele publice sau economice, dupa caz;

- efectuarea de plasamente financiare din disponibilitatile aflate in contul trezoreriei statului, prin Banca Nationala a Romaniei;

In cadrul acestora pot fi incluse, dar nu cu titlu de plasamente financiare, intrucat au alt regim juridic si

- finantarea temporara a deficitului bugetului de stat, in conditiile legii;

- acoperirea temporara a golurilor de casa inregistrate in bugetele locale, in conditiile legii;

Aceste operatiuni, prin finalitate, subliniaza trasatura subliniata in doctrina financiara pentru trezorerie, de a fi si "bancher al bugetului public", pe langa cea de "rezervor de resurse al statului".

Resursele tezaurului se pastreaza in contul curent deschis la BNR, pe numele Ministerului Economiei si Finantelor. Functionarea contului curent general al trezoreriei statului si inregistrarea operatiunilor in acest cont se stabilesc prin conventii incheiate intre BNR si MEF.

BNR primeste incasarile pentru contul curent general al trezoreriei statului si efectuaza platile in limita disponibilitatilor existente in acest cont, percepe comisioane pentru decontarea operatiunilor prin acest cont si plateste dobanzi pentru disponibilitatile din acest cont.

Au obligatia de a efectua operatiunile de incasari si plati prin contul general al trezoreriei statului toate institutiile publice, indiferent de sistemul de finantare si de subordonare, inclusiv activitatile de pe langa unele institutii publice, finantate integral din venituri proprii; avem in vedere institutiile publice in acceptiunea Legii finantelor publice, art. 2 pct. 30 si a Legii finantelor publice locale, art. 2 pct. 39, precitate.

4.2.5. Incheierea executiei, control si raportare. Exercitiul bugetar este anual, coincide cu anul calendaristic si se incheie la 31 decembrie, pe baza normelor metodologice elaborate de Ministerul Finantelor Publice.

Contul anual general de executie a bugetului de stat

 
Contul anual general de executie a bugetului de stat. Incheierea executiei bugetere implica anumite acte si operatiuni, dupa care se elaboreaza contul anual general de executie a bugetului de stat[12].

Contul anual de executie a bugetului de stat este elaborat de Ministerul Economiei si Finantelor, pe baza situatiilor financiare prezentate de ordonatorii principali de credite si a conturilor privind executia de casa a bugetului de stat si a bugetelor fondurilor speciale, prezentate de organele care, potrivit legii, au aceasta sarcina, dupa verificarea si analizarea lor, pe care il prezinta apoi Guvernului.

In cadrul acestei etape, Guvernul are competenta de a analiza lucrarile cu privire la acest cont si de a prezenta Parlamentului, pana la data de 1 iulie a anului urmator celui expirat, contul general anual de executie a bugetului statului, precum si celelalte conturi anuale de executie (ale bugetelor care alcatuiesc sistemul bugetar). Contul general anual de executie a bugetului de stat se aproba prin lege dupa verificarea acestora de catre Curtea de Conturi.

Contul general anual de executie a bugetului de stat are ca anexe conturile anuale de executie a bugetelor fondurilor speciale si bugetele ordonatorilor principali de credite, inclusiv anexele la acestea si un cuprins[13] asemanator acestora:

a. la venituri

- prevederile bugetare aprobate initial;

- prevederile bugetare definitive[14];

- incasarile realizate (executia propriu-zisa a partii de venituri);

b. la cheltuieli

- creditele aprobate initial;

- creditele definitive;

- platile efectuate (cheltuielile propriu-zise).

Cu ocazia aprobarii contului general anual de executie, se poate aprecia excedentul, deficitul sau situatia de buget echilibrat, dupa caz, stabilit ca diferenta intre veniturile incasate si platile efectuate pana la inchiderea exercitiului bugetar.

Legea noua nu a mai reglementat acoperirea deficitului bugetar inregistrat la finele exercitiului bugetar, competenta de a stabili masuri in acest sens apartinand Parlamentului, ce va proceda in conditiile legii privind datoria publica.

Excedentul definitiv al bugetului de stat poate fi utilizat pentru diminuarea deficitelor din anii precedenti si a datoriei publice.

In situatia unui deficit bugetar, Parlamentul va lua masuri, in conditiile legii privind datoria publica

Efectele incheierii exercitiului bugetar

a. toate operatiunile efectuate in cursul unui an (venituri incasate, cheltuieli efectuate) in contul unui buget apartin exercitiului corespunzator de executie a bugetului respectiv, ca atare:

Reguli privind incheierea exercitiului bugetar

 
- orice venit neincasat se va incasa in contul bugetului pe anul urmator;

- orice cheltuiala nerealizata, dar angajata, lichidata si ordonantata in cadrul prevederilor bugetare pana la data de 31 decembrie se va plati in contul bugetului pe anul urmator. Legea realizeaza un plus de claritate acum, reusind sa elimine incertudinile legate de angajarea unor cheltuieli in cursul unu an bugetar si neplatite pana la finele acestuia, cand, de regula, se refuza executarea lor in exercitiul bugetar urmator, aducandu-se ca argument lipsa dispozitiilor bugetare.

Acest efect este intim legat de principiul anualitatii bugetare, motiv pentru care uneori este abordat in cadrul acestuia;

b. creditele bugetare neutilizate pana la sfarsitul anului sunt anulate de drept, ca atare, vor trebui virate bugetului public din care provin, neputandu-se finanta cheltuielile aferente altui exercitiu bugetar; este aici reflectia dispozitiilor art. 47 alin. 2 din Legea finantelor publice, conform carora "creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata exercitiului bugetar";

c. excedentele rezultate din executia bugetelor fondurilor speciale, echilibrate prin subventii de la bugetul de stat, sub forma transferurilor consolidabile[15], se regularizeaza la sfarsitul exercitiului bugetar cu bugetul de stat, in limita subventiilor primite;

d. disponibilitatile din fondurile externe nerambursabile si cele din fondurile publice destinate cofinantarii contributiei financiare a Comunitatii Europene, ramase la finele exercitiului bugetar in conturile structurilor de implementare, se reporteaza in anul urmator, urmand a fi utilizate cu respectarea Legii finantelor publice si in conditiile acordurilor incheiate cu partenerii externi.

4.3. Cuprinsul bugetului de stat

4.3.1. Partea de venituri In bugetul statului sunt colectate cele mai importante impozite si taxe, provenind din ramurile de activitate economica si din acest buget se efectueaza cele mai importante cheltuieli.

In mod constant, bugetul de atat cuprinde doua parti:

- partea de venituri;

- partea de cheltuieli.

Notiunea de clasificatie bugetara

 
Ele sunt grupate in buget pe baza clasificatiei bugetare, conceputa de Ministerul Economiei si Finantelor in aplicarea principiului universalitatii si al specializarii bugetare. Ca definitie, clasificatia bugetara inseamna gruparea, numerotarea si denumirea legala a veniturilor si cheltuielilor apartinand statului, obligatorie pentru intregul cuprins al bugetului de stat si pentru evidenta bugetara de stat. Clasificatia bugetara este astfel conceputa, incat grupeaza veniturile dupa provenienta, iar cheltuielile, in functie de destinatia lor efectiva. Avem o clasificatie economica (cea bugetara) a cheltuielilor, iar in practica, pe langa aceasta, se foloseste si o clasificatia functionala, in cadrul careia cheltuielile sunt grupate in raport de functiile, sarcinile si obiectivele urmarite de stat prin efectuarea acestora

Bugetul de stat, denumit initial bugetul administratiei centrale de stat, include: bugetul Senatului; bugetul Camerei Deputatilor; bugetul Presedintiei; bugetul Guvernului si al altor institutii care nu au organe ierarhic superioare lor, acestea fiind prevazute distinct in bugetul de stat.

Conform clasificatiei bugetare, veniturile sunt grupate in capitole, subcapitole de venituri curente si de capital, iar cheltuielile, in parti, capitole, subcapitole, titluri siarticole, precum si alineate de cheltuieli, dupa caz.                      Veniturile sunt structurate astfel:

Gruparea veniturilor bugetare conform clasificatiei bugetare

 
I. Gruparea economica- (legala)

1.1. Venituri curente

- fiscale (pe formele concrete ale impozitelor, de exemplu, impozitul pe profit, taxa pe valoare adaugata);

- nefiscale (pe formele concrete ale acestora, de exemplu, varsaminte din profitul net al regiilor autonome, din veniturile institutiilor publice);

- alte venituri (diverse).

1.2. Venituri din capital (de exemplu, veniturile rezultate din valorificarea unor bunuri ale statului, veniturile rezultate din valorificarea rezervelor materiale si de mobilizare ale statului );

1.3. Alte venituri (de exemplu, venituri din donatii si sponsorizari, incasari din rambursarea imprumuturilor).

Prin cuprins, bugetul de stat depaseste sfera administratiei centrale realizata de ministere, fapt ce a justificat inlocuirea denumirii sale initiale, de buget al administratiei centrale de stat cu denumirea de buget de stat.

4.3.2. Partea de cheltuieli

Principiile politicii bugetare comunitare

 
Cheltuielile bugetare sunt integrate cheltuielilor publice, sursele celor din urma fiind mai largi (ex. din donatii, sponsorizari),

Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana impune respectarea de catre Romania a principiilor politicii bugetare comunitare:

. in Uniunea Europeana cheltuielile publice cresc, motiv pentru care se impune reducerea cheltuielilor de natura administrativa prin rationalizarea serviciilor publice si a altor actiuni de acest gen;

. diminuarea, pe cat posibil, a cheltuielilor neoportune si stabilirea, dupa principii optime a unor criterii, fiind recomandata flexibilitatea cheltuielilor care vizeaza de obicei investitii publice;

. politica cheltuielilor publice trebuie insotita de politica resurselor financiare publice, prin impozite si taxe netrebuind sa fie afectate economiile populatiei si nici puterea de reinvestire a agentilor economici;

. in politica bugetara europeana sunt recomandate imprumuturile pe termen lung.

5. Bugetul asigurarilor sociale de stat

5.1. Riscurile sociale, obiect al reglementarii juridice bugetare. Riscul social are o sfera foarte larga, putand include orice eveniment care afecteaza securitatea economica a individului, cum ar fi: batranetea, boala, maternitatea, invaliditatea, boala profesionala, accidentul de munca, decesul, somajul.

Riscurile sociale, inevitabile pentru persoanele care participa la o activitate salariala, au determinat, in timp, un sistem de ajutorare baneasca, numit sistem de asigurari sociale. A fost instituit conceptul de "asigurari sociale de stat", ca un procedeu financiar de constituire a unor fonduri banesti, prin plati sau contributii ale subiectelor de drept interesate, din care se acorda pensii, ajutoare, indemnizatii de asigurari sociale.

5.2. Principiile specifice asigurarilor sociale. Pe langa principiile comune domeniului bugetar, in domeniului bugetului asigurarilor sociale de stat opereaza si principii specife, astfel reglementate in Legea speciala nr. 19/2000, precum:

Principii legale specifice asigurarilor sociale de stat

 
Unicitatea. Potrivit unicitatii, statul organizeaza si garanteaza sistemul public bazat pe aceleasi norme de drept, fapt ce ii confera un caracter unitar;

Egalitatea. Asigura tuturor participantilor la sistemul public, contribuabili si beneficiari, un tratament nediscriminatoriu in ceea ce priveste drepturile si obligatiile prevazute de lege;

Solidaritatea sociala. Participantii la sistemul public isi asuma reciproc obligatii si beneficiaza de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau inlaturarea riscurilor sociale prevazute de lege;

Obligativitatea. Persoanele fizice si juridice au, conform legii, obligatia de a participa la sistemul public, drepturile de asigurari sociale exercitandu-se corelativ cu indeplinirea obligatiilor;

Contributivitatea. In baza acestuia, fondurile de asigurari sociale se constituie pe baza contributiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurari sociale avand ca temei contributiile de asigurari sociale platite;

Repartitia. Fondurile realizate se redistribuie pentru plata obligatiilor ce revin sistemului public, conform legii;

Autonomia. Are la baza administrarea de sine statatoarea a sistemului public, conform legii.




5.3. Procesul bugetar

5.3.1. Elaborarea bugetului asigurarilor sociale de stat

Guvernul elaboreaza anual, pe baza propunerilor CNPAS, proiectul bugetului asigurarilor sociale de stat, pe care il supune spre aprobare Parlamentului.

Elemente care particularizeaza procesul bugetar al bugetului asigurarilor sociale de stat

 
Daca legea bugetului asigurarilor sociale de stat nu a fost adoptata cu cel putin 3 zile inainte de expirarea exercitiului bugetar, se aplica in continuare bugetul asigurarilor sociale de stat pe anul precedent pana la adoptarea noului buget.

Procedura are la baza normele speciale din Legea nr. 19/2000 cu privire la sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, precum si dispozitiile comune din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice si parcurge aceleasi etape ale procesului bugetar. Ca atare, ne vom rezuma la precizarea elementelor specifice procesului bugetar.

Elaborarea are la baza deplina autonomie a acestui buget, ridicata la rang de lege, ce vizeaza atat administrarea de sine statatoare a sistemului public de asigurari sociale de stat, cat si intreaga procedura a bugetului asigurarilor sociale de stat. Autonomia trebuie raportata si la celelalte bugete din cadrul bugetului public national sau din sistemul bugetar, ele corelandu-se cu bugetul statului prin sumele care li se aloca de la acest buget, atunci cand situatia o impune.

Se impune, pentru un buget real, o fundamentare a veniturilor de realizat si a cheltuielilor de efectuat, cu respectarea specificului domeniului.

Regimul juridic al fondului de rezerva

 
In aceasta etapa, ca si in cazul bugetului de stat sau al bugetelor locale, pentru a se da posibilitatea realizarii oricaror cheltuieli, pentru situatii neprevazute, se constituie fondul de rezerva, ce se realizeaza prin prelevarea, anual, a 3% din veniturile BASS, acesta, cumulat, neputand depasi nivelul cheltuielilor pentru anul bugetar respectiv. Spre deosebire de fondul de rezerva din bugetul de stat, fondul de rezerva constituit in acest buget se reporteaza in anul urmator si se completeaza, fara a depasi limita maxima sus mentionata. Ca destinatie a acestuia, avem acoperirea prestatiilor de asigurari sociale in situatii temeinic justificate sau a altor cheltuieli ale sistemului public, aprobate prin Legea bugetului asigurarilor sociale de stat; acesta nu se confunda cu disponibilitatile bugetului asigurarilor sociale de stat, rezultate ca urmare a incheierii executiei bugetare.

5.3.2. Aprobarea bugetului asigurarilor sociale de stat Se face de Parlament, in sedinta comuna, prin lege, o data cu legea bugetului de stat.

Daca nu a fost adoptat cu cel putin trei zile inainte de expirarea exercitiului bugetar, se vor aplica solutiile prevazute pentru bugetul de stat.

Concluzionand, bugetul asigurarilor sociale de stat este independent, autonom, specializat si se adopta distinct de bugetul de stat, prin lege separata.

5.3.3. Executia bugetului asigurarilor sociale de stat

Presupune realizarea veniturilor programate si efectuarea cheltuielilor cuprinse in acest buget, pentru a acoperi contravaloarea prestatiilor de asigurari sociale din sistemul public, cheltuielile de organizare si functionare a sistemului public, finantarea unor investitii proprii, alte cheltuieli.

Se aplica, ca si in cazul bugetului de stat, institutia creditelor bugetare, bugetul ca atare fiind gestionat de Ministerul Economiei si Finantelor, desi este specializat.

Executia partii de venituri. Inseamna incasarea integrala si la termen a cuantumului contributiei de asigurari sociale, principala sursa a acestui buget. Contributiile au un regim diferit de impozite si taxe, au ca izvor legea si/sau contractul de asigurare (aleatoriu, oneros - depasindu-se "gratuitatea" asigurarilor sociale, specifica legii vechi), calitatea de asigurat fiind conditionata de indeplinirea unor conditii specifice, prevazute de lege, de aici si particularizarea executiei acestui buget.

Neplata atrage plata curgerea majorarilor de intarziere, avnd regimul juridic stabilit in Codul de procedura fiscala. Calculul majorarilor de intarziere evidentierea in contabilitate si urmarirea platii acestora se fac de catre angajator sau, dupa caz, de institutia care efectueaza plata ajutorului de somaj.

Neretinerea si nevarsarea de catre angajatori a contributiei individuale de asigurari sociale (pentru angajati, asimilatii acestora si someri) constituie stopaj la sursa si genereaza plata unor penalitati, potrivit reglementarilor legale in vigoare.

Angajatorii, precum si institutiile care efectueaza plata ajutorului de somaj au obligatia sa depuna, lunar, in termenul stabilit de CNPAS, la casa teritoriala de pensii in raza careia isi au sediul declaratia privind evidenta nominala a asiguratilor si a obligatiilor de plata catre bugetul asigurarilor sociale de stat. In cazul neachitarii la termen, potrivit legii, a contributiilor datorate acestui buget, casele teritoriale de pensii vor proceda la executarea silita si vor incasa accesoriile aferente acestora.

Executia partii de cheltuieli Efectele acesteia se regasesc, in cea mai mare parte, in sfera "securitatii sociale", cu beneficiari individualizati pentru fiecare situatie in parte, Legea nr. 19/2000 continand conditiile de efectuare a prestatiilor de asigurari sociale.

Sumele de bani necesare efectuarii cheltuielilor acestui buget se obtin si se intrebuinteaza cu particularitatile procedurale ale creditelor bugetare, conform Legii finantelor publice. Executia are la baza repartizarea pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor bugetare, aprobata de catre Ministerul Finantelor Publice si de ordonatorul pricipal de credite al acestui buget - ministrul Muncii si Solidaritatii Sociale, dupa distinctiile facute in lege. Executia necesita deschiderea de credite bugetare de catre Ministerul Finantelor Publice, la cererea ordonatorului principal de credite, repartizarea si/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora.

Executia acestui buget se realizeaza prin CNPAS; intra in atributiile sale colectarea si virarea contributiilor de asigurari sociale si a altor tipuri de contributii, potrivit legii, urmarirea incasarii acestor venituri, precum si administrarea acestui buget, alaturi de alte atributii care converg in acelasi scop, al realizarii bugetului asigurarilor sociale de stat[16]. Urmarirea executarii contributiei in cazul asiguratilor este facilitata si de atribuirea codului personal de asigurari sociale, care coincide cu codul numeric personal.

Se urmareste o executie echilibrata; daca se creeaza un deficit curent, legea ofera urmatoarele posibilitati de acoperire:

Regimul juridic al deficitului bugetar

 
folosirea disponibilitatilor din anii precedenti si, in continuare, daca acestea sunt insuficiente,

folosirea fondului de rezerva al acestui buget;

folosirea sumelor care se aloca de la bugetul de stat, dar numai in mod exceptional, pentru situatii motivate si dupa epuizarea fondului de rezerva.

Ideea de garantare a dreptului de asigurari sociale de catre stat impune interventia sa prin alocarea de sume, atunci cand bugetul este deficitar, asigurandu-se beneficiarilor primirea integrala a prestatiilor de asigurari sociale.

Incheierea executiei bugetului asigurarilor sociale de stat. Are loc la sfarsitul anului calendaristic, exercitiul bugetar fiind anual, dupa care are loc elaborarea lucrarilor privind contul anual de executie a bugetului asigurarilor sociale de stat de catre Ministerul Finantelor Publice, pe care-l va prezenta Guvernului o data cu celelalte conturi de executie anuala, pentru a fi inaintate Parlamentului spre aprobare.

Excedentul bugetar

 
In situatia unui buget inregistrat cu excedent, exista ca posibilitati:

restituirea transferurilor primite de la bugetul statului;

reportarea sumelor ramase neutilizate la acest buget, pentru anul urmator, fiind utilizate potrivit destinatiilor aprobate prin lege;

acoperirea deficitului bugetului asigurarilor sociale de stat.

Disponibilitatile banesti sunt purtatoare de dobanzi. Avem o reportare a fondului de rezerva in anul urmator, acesta urmand a fi completat, neputand insa depasi mai mult de nivelul cheltuielilor prevazute. Excedentele anuale nu au in vedere fondul de rezerva, acesta fiind evidentiat si avand un regim juridic diferit de primul.

Pentru acoperirea deficitului cu care s-a inregistrat bugetul la sfarsitul exercitiului bugetar nu exista dispozitii, Legea nr. 19/2000 continand reglementari referitoare doar la deficitul curent (al anului in curs).

5.4. Cuprinsul bugetului asigurarilor sociale de stat

Bugetul asigurarilor sociale de stat cuprinde veniturile si cheltuielile sistemului public.

Veniturile bugetului asigurarilor sociale de stat provin din contributii de asigurari sociale, dobanzi, majorari pentru plata cu intarziere a contributiilor, precum si din alte venituri, potrivit legii.

Gruparea legala a veniturilor

 
5.4.1. Partea de venituri

Ca si la bugetul de stat, avem o grupare a veniturilor si cheltuielilor conform clasificatiei bugetare.

Venituri curente:

- venituri fiscale, in care se includ impozitele directe: contributiile pentru asigurarile sociale;

- venituri nefiscale, in care se include contributia pentru biletele de tratament balnear si pentru odihna; incasarile din alte resurse, incasarile din rambursarea imprumutului acordat bugetului de stat.

In afara acestora, se constituie ca venituri dobanzile si majorarile de intarziere, ca accesorii ale acestora.

Trebuie mentionat ca pentru asigurarea echilibrului bugetar, acestui buget ii sunt acordate subventii de la bugetul statului.

Contributia de asigurari sociale - elemente structurale.

 
a. Contributia de asigurari sociale de stat. Constituie sursa financiara de baza pentru acest buget si are un regim strict determinat prin Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, denumita, in continuare, Legea nr. 19/2000.

Contribuabilii. Sunt contribuabili, conform art. 5 din Legea nr. 19/2000, urmatoarele categorii de persoane:

a. asiguratii prin efectul legii

b. asiguratii in baza unui contract de asigurare

c. angajatorii

d. persoanele juridice la care isi desfasoara activitatea cei care ocupa functii elective sau care sunt numiti in cadrul autoritatii executive, legislative ori judecatoresti, pe durata mandatului, organizatiile cooperatiei mestesugaresti;

e. Agentia Nationala de Ocupare si Formare Profesionala, care administreaza fondul pentru plata ajutorului de somaj, pentru someri, in acceptiunea Legii nr. 19/2000;

Se constata, pe linia reformei asigurarilor sociale de stat, largirea sferei contribuabililor, creindu-se posibilitatea colectarii unor fonduri mai mari la acest buget; se constata largirea sferei asiguratilor, atat prin extinderea asigurarilor sociale prin efectul legii, renuntandu-se la cuprinderea in sfera beneficiarilor asigurarilor sociale de stat doar a celor care au un contract individual de munca, cat si prin instituirea asigurarilor facultative, pentru cei cu privire la care nu opereaza asigurarea prin efectul legii.

Dobandirea calitatii de asigurat:

- direct sau asigurarea prin efectul legii, fara nici o alta formalitate, atunci cand exista un contract individual de munca, un act similar acestuia (atipic) sau cand asiguratul este somer, evidenta lor nominala fiind tinuta de casele teritoriale de pensii, prin grija angajatorilor;

- in baza unei declaratii de asigurare, facuta de ceilalti asigurati;

- in baza contractului de asigurare sau asigurarea facultativa.

Cotele de contributii de asigurari sociale. Se aproba anual, prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat, si sunt diferentiate in functie de conditiile de munca - normale, deosebite sau speciale. Incadrarea locurilor de munca in categoria "conditii deosebite[17]" are la baza criteriile si metodologia stabilite prin hotarare a Guvernului, iar aplicarea efectiva presupune si existenta avizului Inspectoratului teritorial pentru munca. Locurile de munca in conditii speciale sunt strict determinate prin Legea nr. 19/2000, art. 20, iar metodologia si criteriile de incadrare in aceste locuri se vor stabili prin hotarare a Guvernului, pe baza propunerilor comune ale Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale si ale Ministerului Sanatatii si Familiei.

Asiguratul va plati o cota individuala, partiala - de aproximativ o treime din cota aferenta conditiilor normale de munca - sau integrala - cea aferenta conditiilor normale de munca, dupa cum are sau nu calitatea de angajat (inclusiv asimilatul acestuia). Pentru someri va plati Agentia Nationala de Ocupare si Formare Profesionala. Angajatorul va plati diferenta pana la 100% aferenta conditiilor efective de munca, atestate.

b. Contributia individuala pentru biletele de odihna si tratament. Asiguratii si membrii lor de familie, beneficiari ai biletelor de odihna si tratament, au obligatia de a plati o contributie individuala, in cuantumul stabilit in baza Legii nr. 19/2000[18]. Nu intra aici biletele de tratament care se acorda gratuit, in conditiile art. 109 alin. 2 din Legea nr. 19/2001.

c. Dobanzile. In afara contributiilor de asigurari sociale, in bugetul asigurarilor sociale de stat se colecteaza si dobanzile aferente disponibilitatilor existente la acest buget, platite de banca la care este deschis contul, de regula Banca Nationala a Romaniei. Nivelul dobanzii este cel stabilit prin conventie de CNPAS cu trezoreria statului sau cu bancile, dupa caz.

Majorarile de intarziere pentru neachitarea la termen a contributiilor de asigurari sociale Se fac venit la acest buget si au regimul juridic instituit la art. 31 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale. Sunt datorate, de drept, de toti cei care au calitatea de contribuabil, in situatia in care nu executa intocmai obligatia de plata a contributiilor de asigurari sociale.

Prestatii de asigurari sociale

 
5.4.2. Partea de cheltuieli. Cheltuielile bugetului asigurarilor sociale de stat acopera contravaloarea prestatiilor de asigurari sociale din sistemul public, cheltuielile privind organizarea si functionarea sistemului public, finantarea unor investitii proprii, alte cheltuieli prevazute de lege. Se aplica clasificatia economica si functionala, ca si in cazul bugetului de stat, cu precizarea ca este limitata la cheltuielile specifice acestui buget, in cadrul celei functionale fiind aprobate Cheltuieli social -culturale (pensii, ajutoare, in special), desigur, fara a lipsi Alte actiuni (cheltuieli de administrare a fondului; cheltuieli cu transmiterea si plata drepturilor; cheltuieli cu personalul care gestioneaza fondurile), Plati de dobanzi si alte cheltuieli.

Prestatiile de asigurari sociale Reformarea sistemului de asigurari sociale a condus la limitarea prestatiilor de asigurari sociale la pensii (pensia pentru limita de varsta; pensia anticipata; pensia anticipata partiala; pensia de invaliditate; pensia de urmas) si ajutoare (de deces), celelalte prestatii fiind transferate bugetului national de asigurari sociale de sanatate.

Prin sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale se asigura numai riscurile de batranete, invaliditate, deces.

Ajutoarele Este reglementat aici ajutorul de deces, la care au dreptul, o singura data, in cazul decesului asiguratului sau al pensionarului, cel care care face dovada ca a suportat cheltuielile de deces si care, dupa caz, poate fi: sotul supravietuitor, copilul, parintele, tutorele, curatorul, mostenitorul, in conditiile dreptului comun, sau in lipsa acesuia, persoana care face aceasta dovada. In cazul decesului unui membru de familie aflat in intretinerea asiguratului sau pensionarului si care nu beneficiaza de un drept propriu de asigurari sociale, beneficiaza de ajutor de deces asiguratul sau pensionarul in cauza, ajutorul cuvenit fiind jumatate din cuantumul celui cuvenit in situatia precedenta, stabilit anual prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat, ce nu poate fi mai mic decat valoarea salariului mediu brut pe economie prognozat si facut public de catre CNPAS la 31 decembrie a anului curent.

Pentru fiecare dintre destinatiile prevazute in Legea nr. 19/2000, drepturile de asigurari se vor stabili pentru fiecare beneficiar in parte, cu verificarea indeplinirii conditiilor impuse prin aceasta lege. Exista o fluctuatie a acestor sume, datorita schimbarilor care apar in structura beneficiarilor.

6. Bugetele unitatilor administrativ-teritoriale

Autonomia financiara, legiferata

 
6.1. Tutela si independenta in domeniu. Bugetele unitatilor administrativ-teritoriale sunt autonome si au o identitate care le diferentiaza de bugetul statului, de bugetul asigurarilor sociale de stat, cat si de celelalte bugete locale. Autonomia financiara a unitatilor administrativ-teritoriale a fost consacrata international prin conceptul de "resurse financiare ale colectivitatilor locale", prevazut in "Carta europeana de autonomie locala"[19], apoi in carta europeana, intitulata "Exercitiul autonom al puterii locale", propusa de Consiliul Europei, autonomie inteleasa ca "unul dintre principalele fundamente ale unui regim democratic". Conform prevederilor acestor carte, prin autonomie locala se intelege "dreptul si capacitatea colectivitatilor locale de a rezolva, administra si gera, in cadrul legii, pe propria lor raspundere si in folosul sau interesul populatiei, o parte importanta din treburile publice".

Pot fi mentionate cateva dintre drepturile autoritatilor publice locale, ce definesc autonomia financiara:

Continutul autonomiei locale financiare

 
- dreptul la resurse financiare proprii suficiente, proportional cu competentele autoritatilor locale;

- sistemul resurselor financiare sa fie adaptabil evolutiei reale a cheltuielilor ce se prevad in bugetele locale;

- protejarea colectivitatilor locale mai slabe din punct de vedere financiar, prin repartizari juste, care sa corecteze efectele situatiei inegale de resurse financiare locale;

- dreptul colectivitatilor locale de a fixa cotele redeventelor si impozitelor locale, de a decide finantarea si cheltuielile bugetelor locale;

- accesul acestor colectivitati la pietele nationale de capitaluri.

Organizarea distincta a finantelor locale conduce la degravarea finantelor centrale de o gama importanta de cheltuieli, reducerea dimensiunei fluxurilor banesti intre cele doua niveluri ale finantelor publice si la posibilitatea urmaririi mai clare a modului in care sunt utilizate resursele banesti constituite, in scopul satisfacerii mai bune si mai eficiente a trebuintelor publice. Daca autonomia este legiferata, trebuie totusi observat pana unde se intinde ea, altfel spus, cat reprezinta centralizarea si cat reprezinta descentralizarea in domeniul finantelor publice. Gradul de centralizare difera de la un stat la altul, de la statele cu regim politic parlamentar, la cele cu un regim politic totalitar. Descentralizarea bugetara reprezinta un reper al tranzitiei spre economia de piata, avand menirea de a conduce la dobandirea autonomiei locale, implicit la o mai buna repartizare a serviciilor publice, pe baza cresterii raspunderii autoritatilor publice locale. In doctrina financiara mai veche se afirma ca este prezenta "tutela administrativa", atata timp cat autonomia este circumstantiata de "limitele si conditiile legii". Desigur, "limitele si conditiile legii" sunt cele care confera legalitate in administrarea si gestionarea resurselor financiare locale. Dincolo de acestea, autoritatile publice locale sunt cele care stabilesc si percep impozitele si taxele locale, elaboreaza si aproba bugetul de venituri si cheltuieli, dimensionat la nivelul unitatii administrativ- teritoriale, pe categorii de trebuinte publice locale. Finantarea centrala se face pentru trebuintele majore, care privesc pe toti catatenii (administratia de stat, apararea, ordinea publica, protectia mediului, invatamantul, sanatatea, etc), dincolo de acestea situandu-se descentralizarea financiara, pentru utilitatile locale (construirea de drumuri, gospodaria comunala, transporturile publice locale, iluminatul public etc.).

Legea nr. 189/1998 privind finantele publice locale[20] a dat eficienta dispozitiilor sus mentionate si a constituit prima reglementare juridica de acest fel dupa perioada interbelica si inca un pas esential pe linia reformei bugetare. Bugetele locale sunt autonome fata de bugetul statului, insa este o autonomie uneori formala, atat timp cat bugetele locale sunt dependente de sumele transferate de la bugetul statului, asa numitele procedeelor completatoare. Este motivul pentru care descentralizarea bugetara trebuie sa se bazeze pe forme si tehhnici noi de transferuri si repartitii, apte sa asigura colectivitatilor locale sursele financiare acoperitoare nevoilor de cheltuieli publice.

Bugetele locale sunt autonome si au o identitate ce exclude subordonarea, fata de oricare alt buget. In virtutea autonomiei locale, legea confera si posibilitatea raporturilor de colaborare, cooperare, asociere, infratire, aderare precum si a participatiilor cu capital sau bunuri in numele colectivitatii locale pe care le reprezinta, la constituirea de societati comerciale sau la infiintarea unor servicii de interes public local ori judetean, dupa caz, in conditiile legii.

6.2. Principii specifice. Pe langa regulile comune, analizate in prima parte a acestui capitol, bugetele unitatilor administrativ-teritoriale sunt guvernate de reguli specifice, precum:

Transparenta, solidaritate, proportionalitate, consultare in domeniul finantelor publice locale

 
a. Principiul autonomiei locale financiare Este un principiu fundamental pentru finanle publice locale, legiferat. In sistemul nostru de drept, autonomia financiara este consacrata atat in Legea nr. 273/2006, art. 16 - "principiul autonomiei financiare", cat si in Legea nr. 215/2001 cu privire la administratia publica locala.

b. Principiul transparentei si publicitatii, ce presupune: publicarea in presa locala, pe pagina de internet a institutiei publice, sau afisarea la sediul autoritatii administratiei publice locale respective a proiectului de buget local si a contului anual de executie a acestuia; dezbaterea publica a proiectului de buget local, cu prilejul aprobarii acestuia; prezentarea contului anual de executie a bugetului local in sedinta publica. Desi este astfel formulat, in fond este un principiu comun procesului bugetar.

c. Principiul solidaritatii. Prin politicile bugetare locale se poate realiza ajutorarea unitatilor administrativ-teritoriale, precum si a persoanelor fizice aflate in situatie de extrema dificultate, prin alocarea de sume din fondul de rezerva bugetara constituit in bugetul local. Din fondul de rezerva bugetara constituit in bugetul local consiliile locale, judetene sau Consiliul General al Municipiului Bucuresti, dupa caz, pot aproba acordarea de ajutoare catre unitatile administrativ-teritoriale aflate in situatii de extrema dificultate, la cererea publica a primarilor acestor unitati administrativ-teritoriale sau din proprie initiativa.

d. Principiul proportionalitatii, potrivit caruia, resursele financiare ale unitatilor administrativ-teritoriale trebuie sa fie proportionale cu responsabilitatile autoritatilor administratiei publice locale stabilite prin lege.

e. Principiul consultarii, potrivit caruia, autoritatile administratiei publice locale, prin structurile asociative ale acestora, trebuie sa fie consultate asupra procesului de alocare a resurselor financiare de la bugetul de stat catre bugetele locale.

6.3. Procesul bugetar

Legea nr. 273/2006 privind finantelor publice locale constituie reglementarea de drept substantial pentru bugetele supuse analizei in acest capitol, sub aspectul cuprinsului si al procedurii acestora.

In intelesul Legii nr. 273//2006, prin bugete locale se inteleg documentele prin care sunt prevazute si aprobate in fiecare an veniturile si cheltuielile. Procedura acestui buget este guvernata de principiul autonomiei financiare, alaturi de cea administrativa. Se realizeaza conform dispozitiilor Legii nr. 273/2006 si ale Legii nr. 500/2002 cu privire la finantele publice - dreptul comun in domeniu, asigurand un caracter uniform actelor si operatiunilor implicate de realizarea etapelor procedurii.

6.3.1. Elaborarea bugetelor locale. Proiectul de buget se realizeaza de catre ordonatorii principali de credite -primarul unitatii adminstrativ-teritoriale (comuna, oras), presedintele consiliului judetean, respectiv, primarul general al municipiului Bucuresti, ajutati de functionarii de specialitate financiar- contabila ai aparatului functional din cadrul unitatii administrativ-teritoriale respective, tinand cont de factorii mentionati in lege.

Fundamentarea bugetara

 
Pentru un buget echilibrat, real, un rol esential il au aici operatiunile specifice de fundamentare a veniturilor si cheltuielilor acestor bugete. Fundamentarea veniturilor se bazeaza pe materia si baza de impunere in functie de care se calculeaza impozitele si taxele, pe evaluarea serviciilor prestate si a veniturilor obtinute din acestea, precum si pe alte elemente specifice, inclusiv pe serii de date, in scopul evaluarii corecte a veniturilor.

Fundamentarea veniturilor bugetelor locale se bazeaza pe constatarea si evaluarea materiei impozabile si a bazei de impozitare in functie de care se calculeaza impozitele si taxele aferente, evaluarea serviciilor prestate si a veniturilor obtinute din acestea, precum si pe alte elemente specifice, inclusiv pe serii de date, in scopul evaluarii corecte a veniturilor.

Fundamentarea, dimensionarea si repartizarea cheltuielilor bugetelor locale pe ordonatori de credite, pe destinatii, respectiv pe actiuni, activitati, programe, proiecte, obiective, se efectueaza in concordanta cu atributiile ce revin autoritatilor administratiei publice locale, cu prioritatile stabilite de acestea, in vederea functionarii lor si in interesul colectivitatilor locale respective.

Fundamentarea si aprobarea cheltuielilor bugetelor locale se efectueaza in stricta corelare cu posibilitatile reale de incasare a veniturilor bugetelor locale, estimate a se realiza.

Programulul de investitii publice, fundamentare si aprobare

 
Cheltuielile pentru investitiile publice si alte cheltuieli de investitii finantate din fonduri publice locale se cuprind in proiectul de buget, in baza programului de investitii publice al fiecarei unitati administrativ-teritoriale, intocmit de ordonatorii principali de credite, care se prezinta ca anexa la bugetul initial si, respectiv, rectificat si se aproba de consiliul local, judetean si Consiliul General al Municipiului Bucuresti.

Includerea investitiilor in proiectul bugetului poate avea loc numai daca exista documentatiile tehnico-economice si/sau notele de fundamentare privind necesitatea si oportunitatea efectuarii cheltuielilor de investitii, dupa caz, elaborate cu respectarea minimului de informatii cerute de lege, a structurii mentionate la art. 42 si conform metodologiei stabilite de Ministerul Economiei si Finantelor (continut, forma, informatii necesare) si aprobate potrivit dispozitiilor legale.

Aprobarea lor presupune respectarea dispozitiilor restrictive ale Legii nr. 273/2006, competenta de aprobare fiind diferita, in functie de sursa de finantare a acestora, astfel:

a. Consiliile locale, judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti - pentru documentatiile tehnico- economice pentru obiectivele de investitii noi, a caror finantare se asigura integral sau in completare din bugetele locale, precum si din imprumuturi interne sau externe, contractate direct de catre autoritatile administratiei publice locale;

b. Guvernul- pentru documentatiile tehnico- economice pentru obiectivele de investitii noi, a caror finantare se asigura din imprumuturi externe si, in completare, din transferuri de la bugetul de stat si din alte surse, precum si ale celor finantate integral sau in completare din imprumuturi externe contractate ori garantate de stat, indiferent de valoarea acestora;

c. ordonatorii principali de credite, pentru pentru documentatiile tehnico- economice pentru investitiile destinate prevenirii sau inlaturarii efectelor produse de actiuni accidentale si de calamitati naturale, elaborate si avizate potrivit dispozitiilor legale, precum si pentru notele de fundamentare pentru celelalte cheltuieli de investitii cuprinse in pozitia globala "alte cheltuieli de investitii";

d. ordonatorii principali de credite, pe propria lor raspundere, pentru valoarea fiecarui obiectiv de investitii nou sau in continuare, actualizata de ei in functie de evolutia indicelui de preturi, indiferent de sursele de finantare ori de competenta de aprobare (initiala -s. ns.), operatiunea fiind supusa controlului financiar propriu.

Cheltuielile fiecarei institutii publice, seviciu public local se cuprind in proiectele bugetelor locale din care sunt finantate.

Legea a creat si posibilitatea inscrierii unui fond de rezerva bugetara la dispozitia consiliului local, judetean si a Consiliului General al Municipiului Bucuresti, in cota de pana la 5% din totalul cheltuielilor programate, pentru finantarea actiunilor si sarcinilor (cheltuieli) urgente intervenite in cursul exercitiului bugetar, pentru inlaturarea efectelor unor calamitati naturale, precum si pentru acordarea unor ajutoare catre unitatile administrativ-teritoriale in situatii de extrema dificultate; este un fond programat, cu posibilitatea majorarii lui in cursul anului, de catre consiliul local, judetean, al Municipiului Bucuresti, din disponibilitatile de credite bugetare ce nu mai sunt necesare pana la sfarsitul anului.

In aceasta etapa, in functie de nivelul veniturilor proprii posibil de realizat si de nivelul cheltuielilor care trebuie efectuate pentru satisfacerea trebuintelor publice, se poate recurge la cuprinderea in aceste bugete a sumelor completatoare de la bugetul statului - cote defalcate din impozitul pe venit, sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si transferuri consolidabile pentru bugetele locale - cu respectarea procedurii prevazute de lege.

Elaborarea proiectelor bugetelor unitatilor administrativ-teritoriale trebuie sa se incadreze in calendarul bugetar legal, corelat cu cel referitor la bugetul de stat (in special, cu privire la sumele completatoare).

6.3.2. Aprobarea bugetelor locale

Competenta aprobarii apartine consiliilor locale, judetene si Consiliului General al Municipiului Bucuresti, ca element al autonomiei financiare a unitatii administrativ- teritoriale. Bugetele locale trebuie aprobate in maxim 45 de zile de la data publicarii legii bugetului de stat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, decalarea fiind impusa de nevoia corelarii acestor bugete cu bugetul de stat cu privire la sumele defalcate si la transferurile consolidabile prevazute si aprobate prin acesta.

Etapele aprobarii bugetelor locale

 
Ca etape, legat de aprobarea acestor bugete, avem:

- publicarea proiectului bugetului local in presa locala sau afisarea la sediul unitatii administrativ-teritoriale, ca o dimensiune a principiului publicitatii, avand semnificatia aducerii acestuia la cunostinta locuitorilor, in vederea exercitarii dreptului la petitionare prevazut de lege, in concret, sub forma contestatiilor, termenul fiind de 15 zile de la data afisarii sau publicarii;

- pronuntarea asupra contestatiilor si votarea proiectului bugetului local pe capitole, subcapitole, titluri, articole precum si alineate, dupa caz, si pe anexe;

- adoptarea proiectului bugetului local, in ansamblul sau.

Actul de adoptare este o hotarare, luata cu votul majoritatii membrilor in functie, are caracter normativ si produce efecte prin ea insasi, nefiind nevoie de vreo aprobare, avizare din partea unui alt organ, fapt ce reconfirma autonomia financiara a acestor entitati.

Dupa aprobarea lor, bugetele locale, ale consiliilor judetene si al Consiliului General al Municipiului Bucuresti se depun la directiile generale ale finantelor publice, care intocmesc si transmit Ministerului Finantelor Publice bugetele pe ansamblul fiecarui judet, respectiv al municipiului Bucuresti, grupate in cadrul fiecarui judet si al Municipiului Bucuresti, pe comune, orase, municipii, sectoare ale Municipiului Bucuresti si bugetul propriu, pe structura clasificatiei bugetare.

Daca bugetele locale nu au fost aprobate cu cel putin 3 zile inainte de expirarea exercitiului bugetar, executia bugetara a bugetului neaprobat se va face in dispozitiilor bugetare ale anului precedent, dar nu mai mult de 45 de zile de la intrarea in vigoare a legii bugetului de stat. Neincadrarea in termenul de 45 de zile, conduce la sistarea alimentarii cu cote si sume defalcate din unele venituri ale statului si cu transferuri consolidabile, pana la adoptarea acestora.

Sumele defalcate si transferurile pot fi suplimentate de catre directiile generale ale finantelor publice numai pe baza analizelor si fundamentarilor prezentate de ordonatorii principai de credite, conditionat si de utilizarea integrala a veniturilor si cotelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat.

6.3.3. Executia bugetelor locale

Executia partii de venituri. Executia bugetara este definita ca "activitatea de incasare a veniturilor si de efectuare a cheltuielilor aprobate prin buget". Urmarirea executiei bugetelor locale, ca si rectificarea acestora pe parcursul anului bugetar este de competenta si tine de responsabilitatea autoritatilor publice locale, in concret, organele lor de specialitate. Executia nu comporta aspecte specifice fata de executia partii de venituri ale bugetului de stat.

Executia partii de cheltuieli

 
Executia partii de cheltuieli. Are la baza procedeul creditelor bugetare, cu acelasi inteles stabilit anterior. Ca si in cazul bugetului de stat, veniturile si cheltuielile prevazute in bugetele locale se repartizeaza pe trimestre, in functie de termenele de incasare, respectiv, perioada in care este necesara efectuarea cheltuielilor, de catre Ministerul Economiei si Finantelor (sume defalcate, transferuri) si ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale (pentru bugetele prevazute la art. 1 alin. 2 din lege), in termenele si potrivit distinctiilor facute in lege.



Deschiderea de credite bugetare[21] se face in limita sumelor aprobate prin bugetul local, potrivit destinatiei stabilite si cu respectarea dispozitiilor legale care reglementeaza efectuarea cheltuielilor respective.

Pentru transferurile de la bugetul de stat catre bugetele locale pentru investitii finantate din imprumuturi externe la a caror finantare contribuie si Guvernul, deschiderea de credite se aproba de catre Ministerul Economiei si Finatelor, prin directiile generale ale finantelor publice, la cererea ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale, in functie de necesitatile executiei bugetare, cu respectarea destinatiei. Pentru transferurile de la bugetul de stat, prin bugetele unor ordonatori principali de credite ai acestuia si pentru transferurile din alte bugete catre cele locale, deschiderea de credite se aproba de catre ceilalti ordonatori principali de credite.

Ordonatorii de credite ai bugetelor locale

 
Un rol esential in executia bugetelor locale il au ordonatorii de credite, care sunt de trei categorii:

- ordonatorii principali de credite -presedintii consiliilor judetene, primarul general al municipiului Bucuresti si primarii celorlalte unitati administrativ-teritoriale, ce au competenta repartizarii creditelor bugetare unitatilor ierarhic inferioare, in raport de sarcinile acestora cuprinse in bugetele respective si de aprobare a efectuarii cheltuielilor din bugetele proprii, cu respectarea dispozitiilor legale; ei pot delega aceasta calitate inlocuitorilor de drept sau altor persoane imputernicite in acest scop, cu precizarea limitelor si conditiilor delegarii;

- ordonatorii secundari -conducatorii institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetele publice si au competenta repartizarii creditelor bugetare aprobate pentru bugetul propriu si pentru bugetele institutiilor publice, ai caror conducatori sunt ordonatori tertiari de credite si aproba efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii;

- ordonatorii tertiari -conducatorii institutiilor publice- ei avand o competenta limitata la aprobarea utilizarii creditelor repartizate pentru realizarea sarcinilor unitatilor pe care le conduc potrivit dispozitiilor bugetare aprobate.

Executia cheltuielilor se bazeaza pe aceleasi principii si parcurge aceleasi faze, ca in cazul bugetului de stat si necesita respectarea acelorasi cerinte, deja analizate.

Executia de casa a bugetelor locale se efectueaza prin unitatile teritoriale ale Trezoreriei Statului, operatiunile specifice acesteia fiind evidentiate in conturi distincte, in timp ce derularea imprumuturilor contractate de autoritatile publice locale, altele decat cele din disponibilitatile contului curent al trezoreriei statului, se poate face si prin conturi deschise la banci.

6.3.4. Incheierea executiei bugetelor locale

Incheierea executiei bugetelor locale

 
Este asemanatoare celei referitoare la bugetul de stat, insa dimensionata la nivelul unitatii administrativ- teritoriale respective. Are la baza situatiile financiare pe care ordonatorii principali de credite le intocmesc trimestrial si anual, cu respectarea dispozitiilor legale Dupa expirarea anului financiar, pana la 31 mai a anului urmator, ordonatorii principali de credite intocmesc si prezinta spre aprobare, consiliilor locale, conturile anuale de excutie a bugetelor locale, dupa "judecarea" lor de organele de control ale Curtii de Conturi.

Aprobarea echivaleaza si cu un drept de control al acestora asupra executiei bugetelor locale. Excedentul anual al bugetului local, rezultat la incheierea exercitiului bugetar, dupa regularizare in limita sumelor defalcate si a transferurilor consolidabile din bugetul de stat sau din alte bugete, se utilizeaza, in ordine, pentru:

- achitarea datoriei publice restante si a costului acesteia;

- constituirea fondului de rulment, deschis la unitatile teritoriale ale trezoreriei statului, pe seama fiecarei unitati administrativ-teritoriale, purtatoare de dobanda si avand destinatia acoperirii, temporar, a unor goluri de casa provenite din decalaje intre venituri si cheltuielile anului curent, precum si pentru acoperirea definitiva a eventualului deficit bugetar rezultat la finele exercitiului bugetar. Fondul de rulment poate fi utilizat si pentru finantarea unor investitii de competenta autoritatilor administratiei publice locale sau pentru dezvoltarea serviciilor publice locale in interesul colectivitatii, folosirea sa, in oricare situatie, presupunand existenta aprobarii consiliului local.

6.4. Cuprinsul bugetelor locale.

I. Partea de venituri.

I.1.Veniturile proprii

Sunt avute in vedere aici doar dispozitiile din Legea nr. 273/2006 privind finantelor publice locale. Potrivit art. 5, veniturile bugetelor locale se constituie din:

a) venituri proprii, formate din: impozite, taxe, contributii, alte varsaminte, alte venituri si cote defalcate din impozitul pe venit;

Veniturile proprii - componenta.

 
b) sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;

c) subventii primite de la bugetul de stat si de la alte bugete;

d) donatii si sponsorizari.

In afara acestora, o sursa importanta de venituri o constituie imprumuturile contractate de autoritatile administratiei publice locale, acestea insa nu se regasesc in categoria veniturilor prevazute la art. 5 din acest act normativ, au un regim special, instituit prin dispozitiile art. 61-66 din Legea nr. 273/2006 si, in completare, prin OUG. nr. 64/2007 privind datoria publica.

Veniturile proprii sunt stabilite si nominalizate potrivit Anexei nr. 1 lit. A. din Legea nr. 273/2006, pe categorii de bugete, nominalizarea impozitelor, taxelor si a altor venituri dand eficienta principiului legalitatii impunerii, lista putand fi modificata in baza reglementarilor din domeniu.

In categoria veniturilor proprii, cea mai mare parte o ocupa impozitele si taxele locale, ce se stabilesc de consiliile locale, in limitele si in conditiile legii si avand regimul juridic instituit prin reglementarea speciala privind impozitele si taxele locale, Codul fiscal.

I.2. Veniturile completatoare

Regimul juridic al sumelor completatoare

 
Cote defalcate din impozitul pe venit Acestea sunt reglementate generic la art. 32 din Legea nr. 273/2006 si sunt incluse in categoria veniturilor proprii ale bugetelor locale. Din impozitul pe venit incasat la bugetul de stat la nivelul fiecarei unitati administrativ-teritoriale se aloca lunar, in termen de 5 zile lucratoare de la finele lunii in care s-a incasat acest impozit, o cota de 47% la bugetele locale ale comunelor, oraselor si municipiilor pe al caror teritoriu isi desfasoara activitatea platitorii de impozite, o cota de 13% la bugetul local al judetului si o cota de 22% intr-un cont distinct, deschis pe seama directiilor generale ale finantelor publice judetene, la trezoreria municipiului resedinta de judet pentru echilibrarea bugetelor locale ale comunelor, oraselor, municipiilor si al judetului.

In executie, cota de 22% se aloca de catre directiile generale ale finantelor publice judetene in termenul legal, pentru echilibrarea bugetelor locale ale comunelor, oraselor, municipiilor si judetului, proportional cu sumele repartizate si aprobate in acest scop in bugetele respective, potrivit prevederilor art. 33 alin. (3)-(5).

Cota de 82% din impozitul pe venit pentru municipiul Bucuresti se repartizeaza, in termen legal, astfel: 23,5% la bugetele locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, 47,5% la bugetul local al municipiului Bucuresti si 11% intr-un cont distinct deschis pe seama Directiei Generale a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti la Trezoreria Municipiului Bucuresti, pentru echilibrarea bugetelor locale ale sectoarelor si municipiului Bucuresti.

In executie, cota de 11% se aloca de catre Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti, pentru echilibrarea bugetelor locale ale sectoarelor si municipiului Bucuresti, proportional cu sumele repartizate si aprobate in bugetele respective, potrivit criteriilor legale.

Aceste cote pot fi modificate anual prin legea bugetului de stat. Operatiunile de alocare si de virare la bugetele locale a acestor cote se efectueaza prin serviciile publice descentralizate ale Ministerului Finantelor Publice.

Platitorii (angajatorii) acestui impozit, care au organizate puncte de lucru stabile cu minimum 5 angajati au obligatia de a solicita inregistrarea lor fiscala ca platitori de impozit pe venitul din salarii si sa organizeze evidenta contabila pentru determinarea impozitului calculat, retinut si varsat, cu respectarea cerintelor legale.

Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat Potrivit art. 2 pct. 53, Legea nr. 273/2006, sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat sunt alocate pentru echilibrarea bugetelor locale sau cu destinatie speciala, pentru finantarea unor servicii publice descentralizate sau a unor noi cheltuieli publice.

Sunt aprobate anual prin legea bugetului de stat, in anexa (cele cu destinatie speciala) sau in pozitie globala (celelalte) - pe ansamblul judetului, respectiv al municipiului Bucuresti. Cele aflate in pozitie globala, se repartizeaza pe bugetele locale, cu respectarea competentelor, a limitelor si criteriilor de repartizare prevazute de lege, art. 33.

Reprezinta drepturi banesti obligatoriu de acordat pentru Ministerul Finantelor Publice, in cadrul executiei conforme a bugetului de stat.

Transferurile consolidabile pentru bugetele locale Acestea se acorda pentru investitii finantate din imprumuturi externe, la a caror realizare contribuie si Guvernul si se aproba anual prin legea bugetului de stat, in pozitie globala.

Din bugetul de stat, prin bugetele unor ordonatori principali de credite ai acestuia, precum si din alte bugete se pot acorda transferuri catre bugetele locale pentru finantarea unor programe de dezvoltare sau sociale, de interes national, judetean sau local.

Dupa aprobarea lor prin legea bugetara capata natura juridica de drepturi banesti, obligatoriu de acordat, conform programului de executie a bugetului de stat. Aceste transferuri se efectueaza de Ministerul Finantelor Publice, prin directiile generale ale finantelor publice, la cererea ordonatorilor principali de credite, in functie de necesitatile executiei bugetare.

Imprumuturile contractate de autoritatile publice locale[24]. Reprezinta o modalitate de acoperire a resurselor financiare necesare efectuarii cheltuielilor cuprinse in bugetele locale, analizata in Capitolul cu privire la datoria publica.

II. Partea de cheltuieli.

Fundamentarea, dimensionarea si repartizarea cheltuielilor publice locale, pe destinatii si ordonatori de credite se efectueaza in concordanta cu atributiile ce revin autoritatilor administratiei publice locale si cu prioritatile stabilite de acestea, in vederea functionarii lor si in interesul comunitatii respective. Consiliile locale pot stabili optiuni si prioritati in aprobarea si in efectuarea cheltuielilor publice locale.

In bugetele locale, ca si la bugetul statului, nu se pot inscrie si nu se pot aproba cheltuieli fara asigurarea resurselor financiare corespunzatoare.

Cheltuielile sunt in cuantumuri diferite de la o unitate administrativ- teritoriala la alta, in functie de nevoile concrete ale comunitatii, de gradul de dezvoltare economica, de problemele sociale care se impun a fi rezolvate etc. In orasele mari prevaleaza cheltuielile pentru perfectionarea autoritatilor si serviciilor publice ce alcatuiesc administratia publica locala, cheltuielile generate de cresterea populatiei, corelat cu dezvoltarea industriei, cheltuielile pentru modernizare si urbanism, pentru protectia mediului inconjurator. In localitatile mai mici, cheltuielile sunt programate mai ales pentru a satisface nevoile publice de invatamant, sanatate, dezvoltare publica si locuinte (modernizarea pietelor, strazilor, alimentarea cu apa, canalizare, introducerea de gaze naturale). Raportat la infatisarea localitatilor rurale, ele sunt diferite si chiar daca autonomia financiara este legiferata, mult timp inainte vor fi dependente de sumele completatoare de la bugetul statului, atat timp cat bugetul local este sustinut de o populatie si de o categorie de contribuabili aflati intr-o continua saracire.


7. Controlul executiei bugetare

Formele controlului executiei bugetare

 
Controlul executiei bugetare este integrat controlului financiar, organizat in baza actelor normative speciale. Intereseaza, raportat la tema supusa analizei noastre, controlul extern, exercitat de organele puterii de stat, mai putin controlul intern. Vom analiza, in raport cu cele trei categorii de organe ale puterii de stat, urmatoarele forme ale controlului financiar:

- controlul legislativ sau parlamentar;

- controlul administrativ (de specialitate);

- controlul judiciar.

Controlul parlamentar Parlamentul are competenta de a dezbate si de a aproba contul anual general de executie a bugetului de stat, la care trebuie anexate si bugetele ordonatorilor principali de credite, contul anual de executie a bugetului asigurarilor sociale de stat, conturile anuale de executie ale bugetelor fondurilor speciale, avand ca scop descarcarea autoritatilor executive de gestiunea financiara a acestor bugete.

Controlul administrativ (de specialitate financiara). Este cel care poate asigura o verificare completa, de specialitate, asupra executiei bugetare, in toate dimensiunile sale si este exercitat de organele de specialitate financiara.

a. Controlul exercitat de organele de control ale Curtii de Conturi.

Curtea de conturi este organul suprem de control financiar, singura entitate care ii poate "dirija" activitatea fiind Parlamentul, in sensul stabilit de Constitutie, de a "controla modul de gestionare a resurselor publice si de a raporta despre cele constate", la cererea Camerei Deputatilor sau a Senatului (art. 140 alin. 3).

Atributiile sale de control financiar (ulterior, ca forma), modul de exercitare, entitatile supuse controlului sau sunt cele prevazute in legea sa organica, nr. 94/1992 si au ca scop descarcarea de gestiune a manuitorilor de bani publici, dupa expirarea anului bugetar, ca regula, spre deosebire de autoritatile executive, care fac doar o descarcare provizorie. Descarcarea de gestiune este o procedura legata de descarcarea bugetului, ea trebuind sa se refere la un cont de executie bugetara.

b. Controlul exercitat de Guvern. Guvernul este organ cu competenta generala in domeniul finantelor publice, el fiind cel care gireaza resursele financiare ale statului; au importanta dispozitiile juridice care ii dau competenta de a analiza lucrarile privind contul general anual de executie a bugetului de stat, al BASS si ale conturilor anuale de executie ale bugetelor fondurilor speciale, elaborate si prezentate de Ministerul Finantelor Publice.

c. Controlul exercitat de Ministerul Economiei si Finantelor. Este organul administratiei publice centrale, de specialitate financiara, atributiunile sale vizand intregul proces bugetar, cu privire la toate bugetele din sistemul unitar de bugete. Aria controlului sau vizeaza toate componentele structurale ale finantelor publice, acesta luand mai multe forme, analizate intr-un capitol distinct.

d. Controlul exercitat de celelalte structuri ale administratiei publice. Un rol esential il au ordonatorii principali de credite, in acceptiunea reglementarilor financiare, atributiunile si responsabilitatile lor fiind reglementate prin actele normative financiare (aici, prioritar, incasarea veniturilor publice si respectarea cerintelor in efectuarea cheltuielilor publice). In virtutea legii, ei sunt obligati sa organizeze si sa exercite controlul financiar preventiv in interiorul institutiei publice (propriu) cu privire la actele si operatiunile derulate de aceasta, privitoare la utilizarea fondurilor publice si administrarea patrimoniului public, determinate potrivit OG. nr. 119/1999.

e. Controlul judiciar. Avem in vedere controlul exercitat de instantele judecatoresti specializate, pentru stabilirea raspunderii juridice pentru modul defectuos de administrare si gestionare a patrimoniului public de catre entitatile[25] supuse controlului financiar al Curtii de Conturi si al altor entitati. Instantele judecatoresti, dupa revizuirea Constitutiei, sunt singurele entitati competente cu solutionarea acestor litigii.


TEME DE REFLECTIE

1. Tutela si autonomie in domeniul finantelor publice locale.

2. Anualitatea exercitiului bugetar si actiunile multianuale.

3. Echilibru si realitate bugetara.

4. Retroactivitatea in domeniul bugetar.

5. "Banii publici, la vedere".

6. Bugetul asigurarilor sociale de stat - buget autonom si specializat.


INTREBARI

Definiti bugetul public si stabiliti trasaturile acestuia.

Aratati care sunt bugetele din cadrul sistemului unitar de bugete.

Aratati care sunt principiile comune ale dreptului bugetar.

Competente si responsabilitati in procesul bugetar.

Argumentati sintagma: "bugetul de stat este o lege".

Stabiliti care sunt actele de aprobare a bugetelor din cadrul bugetului public national, precum si conexiunile acestora din punctul de vedere al calendarului bugetar.

Cerintele juridice la elaborarea bugetului de stat.

Caracterizati creditul bugetar.

Stabiliti cerintele juridice cu privire la programarea, aprobarea si efectuarea cheltuielilor bugetare.

Stabiliti si analizati efectele incheierii exercitiului bugetar (bugetului de stat).

Enumerati principiile specifice asigurarilor sociale.

Baza legala pentru efectuarea cheltuielilor bugetare (bugetul de stat).

Argumentati sintagma: "Contributivitate si repartitie in domeniul asigurarilor sociale de stat".

Precizati care sunt elementele care dau continut autonomiei financiare locale.

Regimul juridic al fondurilor de rezerva, pe categorii de bugete.

Aratati care sunt principiile care opereaza in domeniul finantelor publice locale.

Prestatiile de asigurari sociale.

Competente in domeniul bugetar, pe categorii de bugete.

Ordonatorii de credite. Competenta si responsabilitate.

Regimul juridic al sumelor completatoare ale veniturilor bugetelor locale.

Formele de control al executiei bugetare.

Veniturile bugetului asigurarilor socile de stat.

Raspunderea juridica in domeniul bugetar.

Veniturile proprii ale bugetelor unitatilor administrativ-teritoriale.

Destinatiaexcedentelor BASS.

Efectele incheierii exercitiului bugetar, in cazul bugetului de stat.

Executia de casa a bugetului de stat.


BIBLIOGRAFIE

1. Condor Ioan, Drept financiar, Editura Monitorul Oficial, Bucuresti, 1994;

2. Gliga Ioan, Drept financiar public, Ed. ALL, Bucuresti, 1995;

4. Vacarel I., Bercea F., Bistriceanu Gh., Stolojan T., Anghelache G., Bodnar M., Mosteanu T., Finante publice, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1992;

Lazarescu Alexendru, Finante publice, Ed. National, 2000 ;

6. Trotabas Louis, Finances publiques, Dalloz, Paris, 1964 ;

7. Leon N., Finantele statului si conjunctura economica, Bucuresti, 1994, Tipografia Bucovina;

8. Saguna Dan Drosu, Drept financiar si fiscal, Ed. Eminescu, Bucuresti, 2004;

9. Iancu Vasile, Drept financiar public, Ed. Sylvi, Sibiu, 2004

10. Minea Mircea Stefan, Dreptul finantelor publice, Ed. Accent, Cluj, 1999.




Abrogata.

Republicata, M. Of., Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003.

Abrogata.

Abrogata.

Legea privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale de stat, M. Of., Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000.

M. Of., Partea I, nr. 597 din 13 august 2002.

Abrogata.

M. Of., Partea I, nr. 618 din 18 iulie 2006.

Pentru bugetul asigurarilor sociale de stat, se impune a diferentia intre principiile bugetare enuntate la art. 8 - 13 din Legea finantelor publice, ce i se aplica si principiile reglementate de Legea nr. 19/2000 privind asigurarile sociale de stat, care au in vedere sistemul public de asigurari si nu elaborarea si executia acestuia.

Bugetele din sistemul bugetar se aproba astfel:

a) bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat si bugetele fondurilor externe nerambursabile, prin lege;

b) bugetele institutiilor publice autonome, de catre organele abilitate in acest scop prin legi speciale;

c) bugetele institutiilor finantate partial din bugetele prevazute la lit. a, prin lege, ca anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite;

d) bugetele institutiilor finantate integral din bugetele prevazute la lit. a, de catre ordonatorul de credite ierarhic superior al acestora;

e) bugetele institutiilor care se finanteaza integral din venituri proprii, de catre organul de conducere al institutiei publice si cu acordul ordonatorului de credite ierarhic superior;

f) bugetul trezoreriei statului, prin hotarare a Guvernului;

g) bugetele locale, prin hotarare a consiliului local.

Sintagma "legi bugetare" are in vedere: legile de aprobare a bugetelor sus-mentionate, legile de rectificare a acestora, elaborate cel mai tarziu pana la data de 30 noiembrie, legile de aprobare a rezultatelor fiecarui exercitiu bugetar -legea de aprobare a contului general anual de executie a bugetului de stat, legea de aprobare a contului general anual de executie a bugetului asigurarilor sociale de stat.

A se vedea dispozitiile legii finantelor publice.

Pentru o informare completa, a se vedea art. 56-58 din Legea finantelor publice.

Art. 57 din Legea nr. 500/2002.

In urma legii de rectificare a bugetului de stat.

Consolidare - operatiunea de eliminare a transferurilor de sume dintre doua bugete componente ale bugetului general consolidat, in vederea evitarii dublei evidentieri a acestora (art. 2 pct. 19 din Legea nr. 500/2002).

CNPAS este institutie publica autonoma de interes national, cu personalitate juridica, care administreaza si organizeaza sistemul public de pensii. Atributiile sale sunt cele prevazute expres la art. 144 din Legea nr. 19/2000, realizarea lor fiind supusa controlului Ministerului Muncii si Securitatii Sociale.

Conditiile deosebite sunt acelea care "in mod permanent sau in anumite perioade pot afecta esential capacitatea de munca a asiguratilor datorita gradului mare de expunere la risc".

Conform art. 117 alin. 5 si 7, criteriile pe baza carora se acorda bilete pentru tratament balnear si bilete pentru odihna, precum si nivelul cotei de participare individuala a asiguratilor se aproba anual de CNPAS, respectiv, prin hotarare a Guvernului.

Adoptata la Conferinta autoritatilor locale si regionale din anul 1985.

Abrogata prin Ordonanta Guvernului nr. 45/2003, de asemenea, abrogata.

Deschidere de credite bugetare - "aprobarea comunicata Trezoreriei Statului de catre ordonatorul principal de credite, in limita careia se pot efectua repartizari de credite bugetare si plati de casa din bugetele locale".


Publicata in M.Of, Partea I, nr. 215 din 17 mai 1999.

Consolidare - "operatiunea de eliminare a transferurilor de sume dintre bugetele prevazute in sistemul unitar de bugete.

Datoria publica locala este reglementata de dispozitiile Legii finantelor publice locale si ale OUG. nr. 64/2007 privind datoria publica.

Cele prevazute la art. 17 - 19 din Legea nr. 94/1992 privind organizareasi functionarea Curtii de Conturi.






Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2022 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre drept financiar








































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare