StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Protejeaza-ti interesele
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » dreptul de autor
Trimite articolul prin email Marca: izvoare, caractere, functii, aspecte procedurale ale inscrierii in registrul national al marcilor : Dreptul de autor Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Marca: izvoare, caractere, functii, aspecte procedurale ale inscrierii in registrul national al marcilor



MARCA: IZVOARE, CARACTERE, FUNCTII, ASPECTE PROCEDURALE ALE INSCRIERII IN REGISTRUL NATIONAL AL MARCILOR


Potrivit art. lit. a) din Legea nr. , „marca este un semn susceptibil de reprezentare geografica care serveste la deosebirea produselor sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele apartinand altor persoane; pot constitui marci semne distinctive cum ar fi: cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale, si in special, forma produsului sau a ambalajului sau, com- binatii de culori, precum si ori ce combinatie a acestor semne”.




In plan intern, regimul juridic al marcilor este reglemen- tat prin mai multe acte normative. Principalul izvor il constituie Legea privind marcile si indicatiile geografice la care se adauga Legea privind unele masuri privind asigurarea drepturilor de proprietate intelectuala in cadrul operatiunilor de vamuire, Hotararea Guvernului nr. pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii privind marcile si indicatiile geografice.

In plan international, regimul juridic al marcilor este sta- bilit prin urmatoarele acte normative:

– Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea in- ternationala a produselor si serviciilor in scopul inregistrarii mar- cilor, semnat la Nisa, la iunie . Acest aranjament a fost revizuit la Stockholm, la iulie si la Geneva, la mai si modificat la octombrie

– Aranjamentul de la Viena privind clasificarea internationala a elementelor figurative ale marcilor, semnat la Vi- ena la iunie si modificat la octombrie

– Aranjamentul de la Madrid privind inregistra- rea internationala a marcilor, adoptat la Madrid la iunie

– Conventia de la Paris pentru protectia propri- etatii industriale, la care Romania a aderat la data de octombrie

In cadrul Uniunii Europene, statele membre nu au abor- dat perspectiva unificarii totale a legislatiilor nationale existente in domeniu, ci doar instituirea unui mecanism de protectie la ni- vel comunitar, la care titularii drepturilor sa apeleze ca la o al- ternativa a mecanismelor nationale. Masurile adoptate in aceasta privinta au urmarit sa creeze o marca ce se poate inregistra in intreaga Uniune Europeana si sa armonizeze regimul juridic al marcilor nationale si protectia oferita acestora. Pentru aceasta au fost adoptate:

– Directiva nr. /CEE, prin care s-au armo- nizat conditiile de inregistrare a marcilor nationale si drepturile conferite de aceste marci;

– Regulamentul nr. /CE al Consiliului pri- vind inregistrarea marcii comunitare;

– Regulamentul nr. /CE al Comisiei pen- tru punerea in aplicare a Regulamentului

– Regulamentul nr. /CEE al Comisiei prin care s-a stabilit procedura in fata camerelor de recurs ale Ofi- ciului pentru Armonizare in cadrul Pietei Interne;

Asa cum rezulta din continutul art. lit. a) semnele sus- ceptibile de a constitui o marca sunt:

a) cuvintele – acestea sunt elemente ale limbii constituite din unul sau mai multe forme susceptibile de transcriere grafica. In sens larg toate cuvintele sunt semne susceptibile de a constitui o marca. Legea impune totusi o limitare a posibilitatii cuvintelor de a fi inregistrat ca marca, prin formularea unor conditii pe care un semn trebuie sa le indeplineasca:

cuvintele uzuale in limbajul curent sau in practicile comerciale loiale si constante;

cuvintele care se folosesc in comert pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destina- tia, valoarea, regiunea geografica, tipul fabri- carii ori alte caracteristici;

cuvinte de natura a induce in eroare cu privire la regiunea geografica, calitatea sau natura produsului sau serviciului;

cuvinte care s-ar constitui in marci contrare ordinii publice sau bunelor moravuri;

b) combinatiile de cuvinte – In aceasta grupa pot fi in- cluse cuvintele compuse si sloganurile:

cuvintele compuse cuprind forme, termeni ai limbajului curent care pot constitui o marca valida cu conditia ca acesta sa nu desemneze calitatea sau caracteristicile produsului sau serviciului. Astfel in jurisprudenta franceza s-a considerat ca fiind o marca valida imbinarea cuvintelor „parfum de voiaj”, in vreme ce im- binarii cuvintelor „sac de voiaj” nu i s-a recu- noscut posibilitatea de a constitui o marca va- lida, motivandu-se  ca exprima o caracteristica a produsului care le face inapte;

sloganurile reprezinta combinatii de cuvinte concise si frapante avand rolul de a rezuma o- biectul si/sau calitatile produsului sau servi- ciului.

c) numele de persoana – Legea permite folosirea numelui ca marca, fara a distinge dupa cum acesta un nume de familie sau prenume. De altfel si Directiva nr. , in art. include in randul semnelor susceptibile de a constitui o marca numele de persoana fara nici o distinctie. Exceptie la regula ca numele poate constitui in mod neechivoc o marca valida o con- stituie reglementarea introdusa de legiuitorul roman in art. lit. j) care statueaza ca fiind excluse de la protectie si neinregistrabile „marcile care contin, fara consimtamantul titularului, o imagine sau numele patronimic al unei persoane care se bucura de re- nume in Romania”. Contractele de utilizare a numelui ca marca sunt astazi frecvente, numeroase persoane care se bucura de no- torietate in diferite domenii de activitate ca sport, muzica, arta cinematografica, valorifica comercial puterea de atractie a nume- lui. In doctrina se considera ca oponentii acestui gen de contracte confunda numele paronimic, atribut al persoanei, cu numele pa- tronimic element al fondului de comert

d) desenele – pentru a putea constitui o marca valida de- senul trebuie sa nu aduca atingere dreptului de autor. Sunt de notorietate unele marci care sunt reprezentate de desene precum Lacoste, Puma etc.

e) literele si cifrele – literele si cifrele pot constitui o mar- ca valida daca au o forma grafica distincta. In mod frecvent lite- rele alese ca marca sunt initialele numelui intreprinderii. In ceea ce priveste cifrele, acestea sunt semne cu putere de identificare, fiind apte pentru a constitui in mod valabil o marca.

Mai pot fi susceptibile de a constitui marca, elementele figurative (emblema, vinieta, eticheta, imaginile, personajele), formele tridimensionale (forma produsului, forma ambalajului), combinatiile de culori , semnele sonore , combinatiile de ele- mente.

Asadar, marcile sunt semne distinctive care isi gasesc u- tilitatea in a identifica pe comercianti, serviciile si produsele aces- tora. Aparitia marcilor se datoreaza dorintei de individualizare, de identificare cu ajutorul acestora a produselor unui comerciant. De la aceasta functie initiala de identificare, marca a evoluat o- data cu economia, ajungand in zilele noastre sa evolueze „spre un simbol, spre mit” . In acest context marca incorporeaza si alte functii, imprimand un curent de raliere constienta la anumite simboluri. Intr-o decizie a Curtii de Apel din Paris din cu referire la prototipul SMILE inregistrat ca marca, s-a retinut ca „semnul apropriat nu indeplineste nicidecum functia de identi- ficare a originii produsului, vesmintele pe care semnul este apli- cat sunt identificate prin marci diferite: Boy of London, Florucci, Hennes, care eclipseaza functia distinctiva a semnului SMILE, semn care in aceste circumstante nu este decat un element de- corativ dand produsului aparenta exterioara deosebita sau care demonstreaza ralierea celor care arboreaza semnul la o moda, la maniera de a fi, la un stil de viata, in mod abil pusa in valoare si exploatata de solicitant” . Uneori impactul marcii asupra cumpa- ratorilor este atat de mare incat patrunde in vocabularul curent al consumatorilor, transformandu-se intr-o denumire generica pen- tru o categorie de produse. Exemple in acest sens sunt: „adidasi” pentru incaltaminte sport, „xerox” pentru copiatoare.

Spre deosebire de celelalte drepturi de proprietate indus- triala, caracterul nepatrimonial al dreptului la marca nu si-a gasit aparatori in doctrina decat in mod exceptional . Considerat un drept de proprietate in secolul trecut, dreptul la marca este clasi- ficat ca un drept de clientela . Definitiile mai recente accentueaza marcii functia de garantie a calitatii, considerente care s-au re- gasit si in doctrina noastra, astfel ca marca a fost definita ca fiind un semn distinctiv, menit sa diferentieze produsele, lucrarile si serviciile unei persoane fizice sau juridice, garantand o calitate definita si constanta a acestora, semn susceptibil de a forma in conditiile legii obiectul unui drept exclusiv, care apartine catego- riei drepturilor industriale

Caracterul distinctiv al marcii nu rezulta din semn in sine cat din asocierea pe care aceasta o genereaza in mintea consu- matorilor cu un anumit tip de produs ce prezinta caracteristici promovate de comerciant. Aceasta asociere nu este de natura a duce la o confuzie intre marca si sloganul publicitar care o pro- moveaza, acestea avand semnificatii juridice diferite, implicit si sub aspectul protectiei legale ce li se acorda. Prin folosirea unor cuvinte intr-un spot publicitar, nu se poate considera ca acestea devin marca si nici ca devin notorii, ele fiind de fapt destinate sa defineasca marca a carei publicitate o doreste . Dreptul la marca nu protejeaza semnul in sine, ci comertul, protejand tocmai aso- cierea dintre semnul distinctiv si calitatile produselor promovate sub acel semn, care se naste in sfera consumatorilor. Aceasta ex- plica si faptul ca in cazul reproducerii sau folosirii ilegale a marcii, daunele interese prin care se repara prejudiciul suferit sunt pro- portionale cu clientela deturnata si vor fi cu atat mai importante cu cat notorietatea marcii este mai mare . Din cele expuse ante- rior reiese unul din caracterele marcii, si anume apartenenta sa alaturi de clientela, drepturi de folosinta a spatiului, autorizatii administrative etc. la fondul de comert. Marca este un element incorporal al fondului de comert, fiind general recunoscut ca unul din cele mai importante din continutul acestuia. Odata cu dezvol- tarea comertului mondial si a schimburilor internationale, nume- roase produse ce se vand astazi in intreaga lume sub aceeasi mar- ca. Aceasta notorietate comerciala este un activ de maxima im- portanta dupa cum reiese si din valorile la care aceste marci sunt evaluate. Potrivit unui studiu din , marcile cele mai scumpe, estimate la valori cuprinse intre si de miliarde de dolari SUA sunt: Marlboro, Coca-Cola, Budweiser, Pepsi-Cola, Nesscafe, Kel- log’s, Winston, Pampers. Marca Marlboro este evaluata in pre- zent la miliarde de dolari . In jurisprudenta noastra se sub- linia caracterul comercial al actiunii avand ca obiect anularea u- nei marci, argumentandu-se ca litigiul intre doi comercianti pri- vind un element incorporal al fondului de comert se caracteri- zeaza ca avand natura comerciala

O alta trasatura ce caracterizeaza dreptul asupra marcii este faptul ca titularul sau este o persoana fizica sau juridica u- nica, dupa cum rezulta din formularea art. lit. h care prevede ca titularul marcii este persoana fizica sau juridica in numele caruia marca este inregistrata in Registrul National al Marcilor. Folosi- rea unei marci pe temeiuri conventionale (licente, franciza, cesi- une) nu are relevanta asupra naturii individuale a marcii. 



In doctrina sunt subliniate mai multe functii pe care mar- ca le indeplineste

a)          functia de diferentiere a produselor si servi- ciilor si de indicare a originii acestora;

b)          functia de garantie a calitatii;

c)           functia de organizare a pietii;

d)          functia de monopol;

e)          functia de reclama;

f)            functia de protectie a consumatorilor. 

Din continutul definitiei data marcii de art. lit. a din Le- gea , reiese ca, pentru a fi calificat drept marca, un semn trebuie sa intruneasca cumulativ urmatoarele conditii

sa fie susceptibil de reprezentare grafica – aceasta conditie este statuata in art. lit. a) si de art. lit. a) din Legea , conform carora marca este un semn susceptibil de re- prezentare grafica, iar conform ultimului articol evocat, neinde- plinirea acestei conditii conduce la imposibilitatea inregistrarii ca marca. Intr-o lucrare de specialitate se concluziona: „Fata de re- ferirea expresa si univoca a legiuitorului la susceptibilitatea sem- nului de a putea fi reprezentat grafic, trebuie sa desprindem con- cluzia ca nu sunt considerate marci semnele susceptibile de per- cepere prin miros, gust, pipaire. De fapt, pentru a fi inregistrata, marca trebuie sa fie obiectivata prin modalitati compatibile cu a- ceasta operatiune, deoarece in art. alin. din Lege se pune ex- pres conditia ca cererea de inregistrare a marcii sa contina si re- producerea acesteia” . In alte legislatii, sub argumentul dezvol- tarii mijloacelor tehnice

. sa fie distinctiv – distinctivitatea semnului ca marca nu se confunda cu originalitatea si nici nu presupune noutate ori vreo activitate creativa, de aceea dreptul asupra marcii nu este un drept de creatie, ci un drept de apropiere, de ocupatie. Caracterul distinctiv rezulta din „aptitudinea sa intrinseca de a constitui un reper pentru individualizarea unor produse” . Exista in literatura de specialitate autori care conditioneaza susceptibilitatea semului de a constitui marca de a indeplini pe langa conditia distinctivi- tatii si pe aceea de a fi arbitrar . Alti autori apreciaza ca distincti- vitatea presupune ea insasi ca marca sa fie arbitrara . In fapt, semnul sau denumirea aleasa ca marca trebuie sa fie arbitrara pentru ca legea nu permite inregistrarea ca marci a semnelor care cuprind numai denumiri care sunt sau care au devenit uzuale, necesare sau generice pentru acele produse, lucrari sau servicii, ori se refera exclusiv la modul, timpul si locul fabricatiei sau la natura, destinatia, pretul, calitatea, cantitatea si greutatea marfu- rilor. Acestea constituie marci descriptive, iar prohibitia lor este pe deplin justificata, admiterea lor ar echivala cu recunoasterea unui monopol asupra produsului . Din prevederile art. alin. lit. a), rezulta fara echivoc menirea caracterului distinctiv a marcii trebuie sa serveasca la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane juridice de cele apartinand altor persoane. In li- teratura de specialitate s-au formulat unele principii utile pentru aprecierea distinctivitatii unei marci:

a)          distinctivitatea trebuie sa fie apreciata intotdeau- na in raport cu produsul sau serviciul pentru care se alege si pe care urmareste sa-l identifice. Caracterul distinctiv al marcii se analizeaza raportandu-se la un anumit tip de produs sau la un anumit serviciu;

b)         existenta caracterul distinctiv trebuie apreciata la momentul constituirii depozitului;

c)      distinctivitatea nu se confunda cu noutatea produ-

sului sau serviciului;

d)         distinctivitatea marcii trebuie sa permita tertilor sa aprecieze produsul sau serviciul ca apartinand unei anumite persoane;

e)         dreptul de marca are ca obiect recunoasterea unui drept prioritar primei persoane care a inregistrat un semn dis- tinctiv pentru a desemna un produs sau serviciu avand o anumita origine si nu de a conferii un monopol persoanei care a inventat prima un semn sau termen pentru a desemna un produs ori serviciu nou;

f)           pentru a constitui o marca semnul nu trebuie sa fie original sau nou;

g)         semnul, pentru a fi distinctiv, nu trebuie sa fie impus de natura produsului sau sa fie necesar pentru obtinerea unui rezultat tehnic ori pentru a da o valoare substantiala pro- dusului.

. sa fie disponibil – adica sa nu fi fost apropiat anterior de alta persoana, sau sa nu aduca atingere drepturilor anterior dobandite de alta persoana. Indisponibilitatea unui semn se poa- te datora asa cum rezulta din textul regulii din Regulamentul de aplicare a legii daca aduce atingere unui drept ante- rior protejat care poate fi:

a)       o marca identica sau similara, inregistra- ta in Romania pentru produse sau servicii identice sau similare, daca data inregistrarii acestei marci sau da- ta de prioritate este anterioara datei depozitului nati- onal reglementar al marcii pentru care se cere inre- gistrarea Un semn apropiat deja ca marca devine indispo- nibil pentru o noua inregistrare in acelasi domeniu de activitate si pe acelasi teritoriu. Potrivit regulii nr. alin. , daca semnul este similar cu un semn inregistrat anterior inregistrarea numai poate avea loc. Similitudinea trebuie sa fie de natura sa creeze riscul de confuzie sau de asociere pentru consumatori. Indisponibilitatea intemeiata pe acest motiv este prevazuta si in Legea in art. alin. lit. f) care dispune ca sunt excluse de la protectie si nu pot fi inregistrate „marcile care sunt de natura sa induca publicul in eroare cu privire la originea geografica, calitatea sau natura produsului sau a serviciului”; De asemenea, imposibili- tatea de a inregistra o marca identica sau similara cu o alta an- terior inregistrata rezulta si din continutul art. din Legea care dispune: […] o marca este refuzata la inregistrare da- ca:

a) este identica cu o marca anterioara, iar produsele sau serviciile pentru care inregistrarea marcii a fost ceruta sunt identice cu cele pentru care marca anterioara este protejata;

b) este identica cu o marca anterioara si este destinata sa fie aplicata unor produse sau servicii similare cu cele pentru care marca anterioara este protejata, daca exista un risc de confuzie publica;

c) este similara cu o marca anterioara si este destinata sa fie aplicata unor produse sau servicii identice sau similare, daca exista un risc de confuzie publica, incluzand riscul de a- sociere cu marca anterioara;

d) este identica sau similara cu o marca notorie in Ro- mania pentru produse sau servicii identice sau similare la data depunerii cererii de inregistrare a marcii;

e) este identica sau similara cu o marca notorie in Ro- mania pentru produse sau servicii diferite de cele la care se refera marca a carei inregistrare a fost ceruta si daca, prin folosirea nejustificata a acesteia din urma, s-ar putea profita de caracterul distinctiv sau de renumele marcii notorii ori aceasta folosire ar putea produce prejudicii titularului marcii notorii. In literatura de specialitate este amendata inadvertenta de tehnica legislativa a legiuitorului, subliniindu-se faptul ca dispozitiile le- gale sunt mai explicite decat cele din regulamentul de punere in aplicare, ori, in mod firesc o lege ar trebui sa aiba un grad mai ridicat de generalizare si abstractizare decat regulamentul ei de aplicare

b)       o marca identica sau similara considerata notorie in Romania – Inadmisibilitatea rezultata din impre- jurarea ca semnul apartine unei marcii ce se bucura de notori- etate in Romania rezulta din textele art. lit. c , art. alin. lit. d) si e) din Legea si regula alin. , lit. b si alin. si regula din Regulament.

c)        un drept al unei personalitati cu privire la imaginea sau la numele sau patronimic – aceasta indis- ponibilitate este prevazuta de art. alin. lit. j si art. alin. lit. d din Legea . Din textele legale amintite rezulta ca o astfel de marca poate fi inregistrata daca persoana al carei nume se foloseste isi da acceptul sau nu face opozitie la inregistrare, ori nu cere anularea inregistrarii.



d)        o indicatie geografica protejata – Indispo- nibilitatea rezultand din aceasta cauza este prevazuta expres de art. alin. lit. g si h si de art. alin. lit. e din Legea , precum si in regula alin lit. d din Regulament.

e)    un desen sau model industrial protejat – se deduce pe cale de consecinta din prevederile art. alin. lit. e si este prevazut explicit de regula alin lit. e din Regulament.

f)      un drept de autor – se deduce din prevederile art. alin. lit. e din Legea si din regula alin. lit. f. Aceasta indisponibilitate poate fi pusa in discutie numai daca marca este alcatuita din semne distinctive ca forme figurative, desen.

g)    orice drept de proprietate industriala doban- dit anterior datei depozitului national reglementar al unei marci – este prevazut in art. alin. lit. e din Legea si din regula alin. lit. e din Regulament.

Dobandirea dreptului la marca, se face in sistemul a- doptat de legiuitorul roman, ca de altfel si de Uniunea Europea- na, prin inregistrare. Inregistrarea unei marci cunoaste in dreptul nostru, urmatoarele etape : constituirea depozitului reglemen- tar; examenul cererii de depozit; examenul de fond al cererii de inregistrare; inregistrarea si publicarea marcii; opozitiile; contes- tatiile;

Depozitul este actul prin care solicitantul, persoana fizica sau juridica, individual sau in comun, cere autoritatii sta- bilite de lege, Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci, sa-i inre- gistreze semnul ales ca marca, in scopul dobandirii unui drept exclusiv asupra acestuia . Depozitul este constituit din cererea de inregistrare, reproducerea marcii, o lista a produselor sau servi- ciilor pentru care inregistrarea marcii este ceruta si o reproducere a marcii a carei inregistrare se cere.

Inregistrarea unei marci poate fi ceruta individual sau in comun de persoane fizice sau juridice, direct sau prin manda- tar cu domiciliul, respectiv cu sediul in Romania. In situatia in care inregistrarea marcii este ceruta prin mandatar, cererea va contine si datele de identificare ale acestuia. Odata cu cererea sau cel mai tarziu in termen de luni de la depunerea cererii, man- datarul va trebui sa prezinte procura, sub sanctiunea respingerii cererii.

Cererea de inregistrare a marcii constituie manifesta- rea unilaterala de vointa a subiectului dreptului la marca, adre- sata organelor abilitate ale statului pentru a declansa si a inde- plini formalitatile legale pentru inregistrarea acesteia si, pe cale de consecinta, de a beneficia de drepturile conferite de lege din a- ceasta imprejurare . Importanta cererii consta in faptul ca, asa cum prevede art. din Legea , dreptul la marca apartine persoanei fizice sau juridice care a depus prima, in conditiile legii, cererea de inregistrare a marcii.

Cererea de inregistrare a unei marci continand datele de identificare ale solicitantului, reproducerea marcii, precum si indicarea produselor sau serviciilor pentru care inregistrarea este ceruta, redactata in limba romana, se depune la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci si constituie depozitul national reglemen- tar al marcii. O cerere se poate depune privitor la o singura mar- ca. In cuprinsul cererii se vor face mentiuni exprese atunci cand marca: contine una sau mai multe culori revendicate ca element distinctiv; este tridimensionala

De asemenea, cererea va contine si date privind cali- tatea solicitantului, cat si, atunci cand este cazul, o transliterare sau o traducere a marcii ori a unor elemente ale marcii.

Data depozitului national reglementar este data care a fost depusa la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci cererea de inregistrare a marcii in conditiile in care aceasta contine toate ele- mentele obligatorii. Cand o cerere a fost reglementar depusa pen- tru prima data intr-o alta tara membra a Organizatiei Mondiale a Comertului, solicitantul poate revendica expres data primului de- pozit printr-o cerere de inregistrare in Romania a aceleiasi marci, cu conditia ca aceasta din urma cerere sa fie depusa la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci in termen de luni de la data constituirii primului depozit.

In cazul in care solicitantul a prezentat anumite pro- duse sau servicii in cadrul unei expozitii internationale oficiale recunoscute, organizata pe teritoriul Romaniei sau intr-un stat membru al Conventiei de la Paris, si daca o cerere de inregistrare a marcii sub care au fost prezentate aceste produse si servicii a fost depusa la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci intr-un termen de luni de la data primei prezentari in expozitie, so- licitantul va beneficia de un drept de prioritate de la data intro- ducerii produsului in expozitie. Acest termen nu va prelungi ter- menul de luni de la cererea de inregistrare reglementar depusa intr-o tara membra a Uniunii de la Paris sau a Organizatiei Mon- diale a Comertului pentru in care solicitantul poate solicita printr-o cerere de inregistrare a aceleiasi marci in Romania depusa la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci.

Drepturile de prioritate a celor care au depus anterior o cerere de inregistrare a marcii reglementar depusa intr-o tara membra a Uniunii de la Paris sau membra a Organizatiei Mon- diale a Comertului, sau a celor care anterior depunerii cererii de inregistrare a marcii la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci au participat la expozitii pe teritoriul Romaniei cu produsele si ser- viciile prezentate sub acea marca, trebuie invocate odata cu de- punerea cererii de inregistrare a marcii, justificate prin acte de prioritate. Actele de prioritate se depun in maxim luni de la data cererii de inregistrare. Nerespectarea acestui termen atrage nere- cunoasterea prioritatii invocate.    

Solicitantul cererii de inregistrare a marcii care se re- fera la mai multe produse sau servicii poate solicita la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci divizarea cererii initiale in doua sau mai multe cereri, repartizand produsele sau serviciile in cadrul cererilor divizionare. Aceste cereri vor avea aceeasi data de depo- zit. De asemenea, solicitantul poate cere divizarea cererii initiale in cursul procedurii de examinare a marcii la Oficiul de Stat pen- tru Inventii si Marci, pana la luarea unei decizii privind inregis- trarea acesteia, precum si in cursul procedurii din cadrul comisiei de reexaminare a Oficiului sau in cursul oricarei proceduri de apel sau de recurs formulat impotriva deciziei de inregistrare a marcii.

Dupa depunerea cererii, in termen de o luna, Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci va examina daca sunt indeplinite conditiile ce trebuie indeplinite de cererea de inregistrare, iar in caz afirmativ va atribui data de depozit cererii. Daca cererea nu indeplineste cerintele legale, Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci va notifica solicitantul de lipsurile cererii, acordand pentru acoperirea acestora un termen de luni. In cazul in care solici- tantul completeaza in termen lipsurile, data depozitului este a- ceea la care cererea de inregistrare a marcii a fost completata. Da- ca solicitantul nu completeaza cerere in termen cererea se res- pinge.

In termen de luni de la data platii taxei de inre- gistrare si examinare a cererii, Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci va examina pe fond cererea de inregistrare. Vor fi exami- nate: calitatea solicitantului, art. lit. g; conditiile prevazute pen- tru drepturile de prioritate, art. alin si ; motivele de refuz prevazute la art. alin. si art.

Examinarea motivelor de refuz prevazute la art. lit. d si e se va face conform unor criteriilor enumerate la art. alin. dupa cum urmeaza: lit. a) gradul de distinctivitate, initiala sau dobandita, a marcii notorii in Romania; lit. b) durata si intinderea utilizarii in Romania a marcii notorii in legatura cu produsele si serviciile pentru care o marca se solicita a fi inregistrata; lit. c) durata si intinderea publicitatii marcii notorii in Romania; lit. d) aria geografica de utilizare a marcii notorii in Romania; lit. e) gradul de cunoastere a marcii notorii pe piata romaneasca de ca- tre segmentul de public caruia i se adreseaza; lit. f) existenta unor marci identice sau similare pentru produse sau servicii identice sau similare, apartinand unei alte persoane decat aceea care pre- tinde ca marca sa este notorie;

Cand un motiv de refuz dintre cele prevazute de art. , se aplica numai la anumite produse sau servicii pentru inregistrarea marcii a fost solicitata, inregistrarea va fi refuzata numai pentru aceste produse sau servicii.

Pentru examinarea motivelor de refuz, pe baza criteriilor mai sus enumerate, Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci poate cere de la autoritatile publice, institutiile publice precum si de la persoanele juridice de drept privat documente, in vederea stabi- lirii notorietatii marcii in Romania. Daca in urma examinarii ce- rerii se constata ca sunt indeplinite conditiile pentru inregistrarea marcii, Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci decide inregistra- rea marcii si , in termen de luni, publicarea acesteia in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala. Daca cererea nu indeplineste conditiile pentru inregistrarea marcii, Oficiul de Stat pentru In- ventii si Marci notifica aceasta solicitantului, acordandu-i un ter- men de luni in care acesta sa-si poata prezenta punctul de ve- dere ori sa-si retraga cererea. La cererea solicitantului termenul poate fi prelungit pe o perioada de inca luni. La expirarea a- cestui termen, Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci va decide, dupa caz, inregistrarea marcii, respingerea cererii de inregistrare a marcii ori va lua act de retragerea cererii. In termen de luni de la data publicarii marci, titularul unei marci anterioare sau al unei marci notorii, precum si titularul unui drept anterior cu privire la imagine sau la numele patronimic, la o indicatie geografica pro- tejata, un desen sau un model industrial protejat, la orice alt drept de proprietate industriala protejat sau la un drept de autor, precum si orice alta persoana interesata poate face opozitie la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci cu privire la marca pu- blicata. Actul de opozitie trebuie sa cuprinda: indicatii privind cererea de inregistrare a marcii impotriva careia se formuleaza opozitia, respectiv numarul cererii de inregistrare a marcii, nu- mele sau denumirea solicitantului cererii de inregistrare a marcii, mentionarea produselor si a serviciilor care figureaza in cerere; indicatii privind marca anterioara, marca notorie sau drept an- terior dobandit pe care se intemeiaza opozitia. Daca opozitia este formulata pentru motivul existentei unei marci anterioare,actul de opozitie trebuie sa fie insotit de dovezi de inregistrare a marcii, cum ar fi certificatul de inregistrare sau, dupa caz, documente ca- re sa dovedeasca notorietatea marcilor; daca opozitia este fondata pe o marca notorie, actul de opozitie trebuie sa fie insotit de do- vezi ale notorietatii pe teritoriul Romaniei; daca opozitia este fon- data pe existenta oricarui alt drept anterior dobandit, actul de o- pozitie trebuie sa fie insotit de acte care sa dovedeasca dobandi- rea si intinderea protectiei acestui drept; o reprezentare si, dupa caz, o descriere a marcii anterioare, a marcii notorii sau a altui drept anterior; produsele si serviciile pentru care marca anteri- oara a fost inregistrata sau ceruta la inregistrare sau pentru care marca anterioara este notorie; mentiuni privind calitatea si inte- resul persoanei care formuleaza opozitia; o prezentare detaliata a motivelor invocate in sustinerea opozitiei; numele sau denumirea si adresa sau sediul mandatarului, daca este cazul;

Odata inregistrata, marca produce efecte pentru o peri- oada de ani incepand de la data depozitului national regle- mentar. La cererea titularului, inregistrarea marcilor poate fi re- innoita la implinirea fiecarui termen de ani. Cererea de rein- noire a inregistrarii marcii poate fi facuta inainte de expirarea du- ratei de protectie, dar nu mai devreme de luni inainte de expi- rarea celor ani. Reinnoirea inregistrarii marcii opereaza ince- pand cu ziua imediat urmatoare expirarii duratei de protectie in curs.



Daca o persoana se considera lezata prin inregistrarea u- nei marci poate solicita Tribunalului Municipiului Bucuresti anu- larea inregistrarii marcii pentru oricare din urmatoarele motive: inregistrarea marcii s-a facut cu nerespectarea dispozitiilor art. alin. din Legea ; inregistrarea marcii s-a facut cu neres- pectarea dispozitiilor art. din aceeasi lege; inregistrarea marcii a fost solicitata cu rea-credinta; inregistrarea marcii aduce atingere dreptului la imagine sau numelui patronimic al unei persoane; inregistrarea marcii aduce atingere unor drepturi anterior doban- dite cu privire la o indicatie geografica protejata, un desen sau model industrial protejat sau alt drept de proprietate industriala protejat sau cu privire la un drept de autor.

Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci comunica opozitia impreuna cu toate elementele depuse de cel care a formulat opo- zitia solicitantului care, in termen de luni de la data opozitiei poate prezenta punctul sau de vedere. Opozitia se solutioneaza de o comisie de examinare formata din specialisti desemnati de seful Serviciului Marci, dintre care unul va fi examinatorul care a intocmit raportul de examinare a marcii. Dupa ramanerea defini- tiva a deciziei de inregistrare a marcii, Oficiul de Stat pentru In- ventii si marci va elibera titularului certificatul de inregistrare ca- re contine mentiuni cu privire la marca inregistrata inscrise in Registrul National al Marcilor.



REFERINTE BIBLIOGRAFICE


Publicata in Monitorul Oficial nr. din aprilie , modificata prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. publicata in monitorul Oficial nr.

. Chavanne, A. • Burst, J.-J., Droit de la propriété industrielle, Dalloz, , p.

. Regulamentul de aplicare a Legii , prin regula lit. h), permite ca si o singura culoare poate constitui o marca.

. Neprotejate in sistemul Legii

. Ros, V., Dreptul proprietatii intelectuale, Editura Global Lex, Bucuresti, , p.

. Bertrand, A., Marques et brevetes, dessins et modeles, Delmas, , p.

. Roubier, P., Le Droit de la propriete industrielle, , p.

. Ibidem.

. Eminescu, Y., Regimul juridic al marcilor, Editura Lumina Lex, p.

10. CSJ, Sectia Comerciala, Decizia nr. din aprilie

11. Ros, V., [ ], p.

12. Ibid., p.

13. C.S.J., sectia comerciala, Decizia 2357 din aprilie

14. Ros, V., [ ], pp.

15. Ros, V., [ ], p. ; Bodoasca, T., Dreptul proprietatii intelectuale, Editura C.H. Beck, Bucuresti, , p.

. Bodoasca, T., [ ], p.

. Bertrand, A., Marques et brevetes, dessins et modeles, Delmas, , p.

. Eminescu, Y., Regimul juridic al marcilor, Editura Lumina lex, Bucuresti, , p.

. Francon, A., Cours de propriété litteraure, artistique et industrielle, Litec, , p.

. Bertrand, A., [ ], p.

. Ros, V., [ ], p.

. Bodoasca, T., [ ], p.

. „Marca notorie este larg cunoscuta in Romania la data depunerii unei cereri de inregistrare a marcii sau la data prioritatii revendicate in cerere; pentru a determina daca o marca este larg cunoscuta se va avea in vedere no- torietatea acestei marci in cadrul segmentului de public vizat pentru produsele sau serviciile carora marca respectiva se aplica, fara a fi necesara inregistrarea sau utilizarea marcii in Romania”.

. […] O marca este refuzata la inregistrare daca: d) este identica sau similara cu o marca notorie in Romania pentru produse sau servicii identice sau similare la data depunerii cererii de inregistrare a marcii;

e) este identica sau similara cu o marca notorie in Romania pentru produse sau servicii diferite de cele la care se refera marca a carei inregistrare a fost ceruta si daca, prin folosirea nejustificata a acesteia din urma, s-ar putea profita de caracterul distinctiv sau de renumele marcii notorii ori aceasta folosire ar putea produce prejudicii titularului marcii notorii.

b) o marca identica sau similara considerata notorie in Romania conform art. lit. c) din lege; ) O marca este considerata ca fiind in conflict cu o marca notorie atunci cand aceasta marca sau unul din elementele sale esentiale constituie: a) o reproducere, o imitatie, o traducere sau transliterare, care pot crea confuzie cu marca notorie si cand marca sau unul din elementele sale esentiale face obiectul unei cereri de inregistrare ori al unei inregistrari pentru produse sau servicii identice sau similare fata de produsele sau serviciile la care marca notorie se aplica; b) o reproducere, o imitatie, o traducere sau o transli- terare care poate crea confuzie cu marca notorie si atunci cand marca sau unul din elementele sale esentiale face obiectul unei cereri de inregistrare ori al unei inregistrari pentru produse sau servicii diferite la care marca notorie se aplica, daca cel putin una dintre conditiile de mai jos sunt indeplinite: - utilizarea marcii indica o legatura intre proprietarul marcii notorii si produsele sau serviciile pentru care marca face obiectul unei cereri de inregistrare sau este inregistrata, utilizare care ar risca sa cauzeze prejudicii proprietarului marcii notorii; - uti- lizarea marcii risca sa aduca atingere caracterului distinctiv al marcii notorii; - prin utilizarea marcii s-ar beneficia pe nedrept de caracterul distinctiv al marcii notorii.

) pentru a aprecia daca o marca este notorie este suficienta ca aceasta sa fie larg cunoscuta: a) pe teritoriul Romaniei; b) pe segmentul de public din Romania caruia i se adreseaza produsele sau serviciile la care marca se re- fera.

. „Marcile care contin, fara consimtamantul titularului, imaginea sau numele patronimic al unei persoane care se bucura de renume in Romania”.

. „Orice persoana interesata poate cere Tribunalului Municipiului Bucuresti anularea inregistrarii marcii pentru oricare din motivele: […] d) in- registrarea marcii aduce atingere dreptului la imagine sau al numelui patronimic al unei persoane”.

. Sunt excluse de la protectie si nu pot fi inregistrate: […] g) marcile care contin o indicatie geografica sau sunt constituite dintr-o astfel de indicatie pentru produse care nu sunt originare din teritoriul indicat daca utilizarea acestei indicatii este de natura sa induca publicul in eroare cu privire la locul adevarat de origine; h) marcile care sunt constituie sau contin o indicatie geografica, identi- ficand vinuri sau produse spirtoase are nu sunt originare din locul indicat.

. „Orice persoana interesata poate cere Tribunalului Municipiului Bucuresti anularea inregistrarii marcii pentru oricare din motivele: […] e) inre- gistrarea marcii aduce atingere unor drepturi anterioare dobandite cu privire la o indicatie geografica protejata, un desen sau model industrial protejat sau un alt drept de proprietate industriala protejat ori cu privire la un drept de autor.

) in intelesul legii si al prezentului regulament este considerat drept anterior protejat: […] d) o indicatie geografica protejata.

. Ros, V., [ ], p.

. Ibidem.

. Bodoasca, T., [ ], pp.









Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre dreptul de autor








































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare