Sociologia dreptului penal

SOCIOLOGIA DREPTULUI PENAL

Orice societate se orienteaza dupa propriile ei norme si valori sociale si juridice,norme si valori care indica ceea ce este drept sau nedrept,moral sau imoral,licit sau ilicit. Prin acest lucru ,societatile incearca pe cat posibil sa delimiteze o zona de permisivitate a actiunii si comportamentului indivizilor. Desigur ca aceste limite prestabilite nu sunt pe cat s-ar dori de riguroase,indivizii putand sa le depaseasca sau nu. Astfel,in functie de comportamentul pe care il are in societate, un individ poate deveni conformist prin conformarea comportamentala riguroasa fata de normele si valorile impuse de societate sau,dinpotriva nonconformist sau deviant, manifestand un comportament de opunere sau de negare a normelor sau valorilor dominante.

In cadrul unei societati pot astfel 444i87e aparea diferite tipuri de comportament influentate,in mare masura,atat de caracteristicile diversilor actori social si de conditiile concrete in care se desfasoara actiunile lor,cat si de perceperea si receptarea diferita a"mesajelor" si "codurilor" incluse in norme, concretizate fie in acceptarea acestora, fie in respingerea si transgresarea lor. Aceasta transgresiune a normelor,poate lua diferite forme,apartinand fie ca devianta sociala,fie ca delicventa (criminalitate).

Notiunea de devianta sociala este definita ca un tip de comportament ce se opune celui conventional sau conformist. In sens larg,devianta ne apare ca "orice act,conduita sau manifestare care violeaza normele scrise sau nescrise ale societatii, ori ale unui grup social particular". Devianta cuprinde nu numai incalcarile legii,ci orice abatere de la regulile de convietuire si imperativele de ordine ale unei forme de viata coelctive (societate,grup,organizatie,institutie,cultura).

In acest sens,devianta include o gama extrem de larga de acte sau conduite ,de cele excentrice ori bizare(de exemplu, adoptarea unei tinute insolite), incompatibile cu "codurile culturale ale grupului sau societatii", la cele asa-zis imorale (indecenta,obscenitatea), care nu sunt intotdeauna sanctionate de lege si pana la cele cu caracter anisocial (acte delincvente sanctionate de normativul penal) sau asocial (boli psihice).

Devianta reprezinta o notiune relativa,echivoca,in masura in care ce este considerat deviant intr-o anumita societate sau intr-o anumita perioada istorica, in alta societate sau alta perioada istorica este calificat drept normal("asa cum trebuie sa fie ",in sensul postulat de E.Durkheim). din aceasta perspectiva,manifestatiile de protest,grevele, criticile presei la adresa puterii,radicalizarea conduitelor revendicative,acte care nici nu puteau fi concepute in epoca dictaturilor comuniste, sunt , de exemplu,acceptate astazi ca tipuri de actiuni normale pentru o societate care se indreapta spre democratie.Mai mult , tendintele catre crearea unui stat de drept obliga , astfel, factorul legislativ sa abroge vechile norme legale restrictive,dezincriminand o serie de conduite considerate anterior ca fiind de natura anticosiala.

Departe de a constitui un fenomen omogen, o realitate absoluta,obiectiva sau neproblematica,devianta este un concept evalutiv a carui relativitate se inscrie in perimetrul variabilitatii istorice sau diversitatii modelelor "cultural-normative ale societatilor si grupurilor sociale".

In acest context,afirmatiile facute de E.Durkheim cu privire la devianta sociala, si anume ca "nu poate exista o societate in care indivizii sa nu se abata maimult sau mai putin de la tipul colectiv; este inevitabil ca printre abateri sa nu fie unele care prezinta caracter criminal" si ca individul deviant este "un agent reglator al vietii sociale" sunt de o deosebita importanta si actualitate pentru definire si cirsumscrierea deviantei si crimei.

Din punct de vedere sociologic,devianta este conceputa ca fenomen din doua sensuri, divergente intre ele. Exista astfel :

a) o devianta "negativa"(echivalenta cu incalcarea ordinii sociale), manifestata atunci cand actiunile indivizilor depasesc limitele institutionale (socialmente) acceptabile de toleranta;

b) o devianta "pozitiva" (echivalenta cu schimbarea sociala ), manifestata atunci cand aceste actiuni pun sub semnul intrebarii fundamentale ordinei sociale stabilite ,permitand afirmarea unor noi tendinte de organizare sociala, invocarea a noi mijloace de realizare a scopurilor sociale, postularea unor campuri normative cu caracter alternativ.

In ansamblul formelor particulare de devianta,criminalitatea are gradul cel mai ridicat de periculozitate sociala ,deoarece afecteaza cele mai importante relatii si valori sociale si incalca regulile si normele morale sau juridice care orienteaza comportamentele indivizilor.

In general, conceptele utilizate in legatura cu fenomenul de devianta sunt :

1.norma,care este un model, o regula sau o prescriptie  care regleaza comportamentul indivizilor, grupurilor,organizatiilor,colectivitatilor;

2.conformitatea,definita prin "adaptarea unei persoane la norma sau sistemul de norme proprii unui grup social,institutie sau organizatie,incadrarea comportamentelor de rol in modelele recunoscute si cunoscute grupal si /sau social";

3.devianta constand in nonconformitatea cu normele sociale sau intr-un cinflict normativ cu standardele societatii.

Intr-o serie de conceptii,elaborate in sociologia americana,comportamentul social este evaluat mai mult prin conformitatea sa la norme decat prin abatere sa transgresarea acestora. Dupa aceste conceptii,conformitatea sau obedienta la normele sociale se datoreaza contributiei a cel putin patru factori:

1."presiunea" grupului social exercitata asupra individuluisi integrarea conformista a acestuia in grupul respectiv;

2.procesul de socializare si de"invatare" sociala a normelor de catre individ;

3.constiinta faptului ca incalcarea normelor atrage dupa sine sanctiuni represive, in timp ce conformitatea reprezinta un comportament socialmente "normal",fiind recompensat pozitiv;

4.faptul ca adeseori individul nu este "constient" de posibilitatea alegerii unor moduri alternative de comportament.

Spre deosebire de devianta,criminalitatea prezinta o serie de trasaturi specifica care constau,in principal in :

1.violarea legilor si prescriptiilor juridice care interzic comiterea anumitor actiuni;

2.manifestarea unui comportament contrar regulilor morale si de convietuire sociala;

3.desfasurarea unei actiuni antisociale care pericliteaza siguranta institutiilor si grupurilor sociale,producand un sentiment de teama si insecuritate in randul indivizilor.

O definitie larg utilizata a criminalitatii este aceea ca ea reprezinta "ansamblul manifestarilor antisociale care incalca prevederile inscrise in norma de drept,atragand dupa sine interventia fortei coercitivea statului". In sens larg,criminalitatea este considerata un caz particular al deviantei sociale,care cuprinde totalitatea actelor care incalca normele stabilita si violeaza codurile ei scrise sau nescrise reprezentand manifestari ilicite sau transgresiuni de la modelul normativ al unei anumite societati.

Indiferent de diversele definitii acordate criminalitatii,specialistii sunt de acord ca ea prezinta urmatoarele trasaturi:

a.este un fenomen social,obiectiv si material,dar in acelasi timp antisocial si deosebit de periculos,atat prin consecintele negative si distructive ce privesc ordinea sociala si normativa, integritatea si siguranta indivizilor si grupurilor sociale, cat si prin reactia sociala ce o provoaca si prin sanctiunile represiv-coercitive adoptate;

b. criminalitatea include acele acte si fapte care, violand regulile de drept cu caracter penal impun adoptarea unor sanctiuni organizate, de cele mai multe ori,represive,care sunt aplicate prin intermediul agentilor specializati ai controlului social(politie,justitie,tribunale). In consecinta,delincventa sau devianta sociala penala este definita nu in functie de "eticheta" sau "reactia sociala" a indivizilor,ci in raport cu normele juridice penale care sunt violate si care protejeaza, de fapt, cele mai importante valori si relatii sociale dintr-o societate;

c. criminalitatea include ansamblul actelor antisociale care intra I n conflict cu legea penala, acte comise de diversi indivizi intr-o anumita perioada de timp si intr-o anumita societate. Intrucat trasaturile generale si specifice ale delictelor si crimelor sunt definite si sanctionate de legislatia penala,exista diferente sensibile de la un sistem juridic la altul,diferente ce tin de natura sistemului politic,de traditiile istorice si culturale,de moravurile si spiritualitatea fiecarei societati.

Abordarea sociologica a delincventei impune circumscriere acestei numai la ansamblul actelor si faptelor antisociale savarsite in mod real si concret intr-o anumita societate,fara considerarea si includerea acelor acte si fapte care,desi sunt incriminate de normele penale,nu au fost comise in realitate. Aceasta operatie este destul de dificila incat sfera si volumul actelor delincvente nu cunosc granite perfect delimitate si masurabile statistic.

Fenomenul delincvent include dimensiuni si aspecte diferite in functie de savarsirea,descoperirea,inregistrarea si judecarea delictelor si crimelor,dupa cum urmeaza:

a)delincventa (criminalitatea) reala,denumita in literatura sociologica si criminologica "cifra neagra" a criminalitatii. Ea este constituita din totalitatea actelor si faptelor antisociale cu caracter penal savarsite in realitate,indiferent daca ele au fost descoperite si inregistrate de organele penale. Criminalitatea reala prezinta adevarata dimensiune a ilicitului penal,insa estimarea ei este aproape imposibila,datorita impedimentelor de natura tehnico-criminalistice,operationale si statistice;

b)delincventa (criminalitatea) descoperita ,care include numai acea parte a actelor savarsite in realitate si care au fost descoperite de catre organele specializate de controlul social. de regula,cifra delincventei descoperite este inferioara celei reale,intrucat nu toate delictele sunt descoperite si nu toti delincventii sunt identificati; de asemenea,unele delicte nu sunt reclamate,altele nu sunt inregistrate,altele sunt retractate chiar de catre victima etc;

c)delincventa (criminalitatea) judecata ,reprezinta acea parte din delincventa descoperita si inregistrata de organele de politie care este judecata si sanctionata de instantele penale;volumul ei este mult diminuat,intrucat nu toate delictele descoperite ajung sa fie judecate. Astfel,unele delicte(si delincventi)sunt gratiate si amnistiate,altele nu mai sunt sanctionate datorita implinirii termenelor legale de prescriptie,in timp ce unele nu se mai judeca datorita decesului delincventului sau sustragerii acestuia de la judecata. Nu de putine ori, legea intervina si dezincrimineaza unele delicte care au fost savarsite in mod real sau inlatura raspunderea penala a faptuitaorilor pe motive de minoritate,iresponsabilitate,depistarea vistimei. Ca atare,diferitele tendinte si evolutii ale delincventei judecate reprezinta fie rezultatul multiplicarii si extinderii legii penale asupra unor fapte neincriminate pana atunci,fie al cresterii eficientei organelor de justitie,de sanctionare a persoanelor care au comis acte antisociale.

Din punct de vedere sociologic ,delincventa reala reprezinta adevarata dimensiune a fenomenului de criminalitate,intrucat grupeaza ansamblul abaterilor si iincalcarilor penale savarsite efectiv si concret intr-o anumita comunitate sociala si intr-o anumita perioada. Chiar daca unele delicte si crime nu sunt descoperite sa nu ajung sa fie judecate si sanctionate din diferite motive(nedescoperirea,disparitia sau decesul faptuitorului,amnistia,gratierea sau prescriptia delictului sau concilierea victima-faptuitor etc),totusi ele eu fost comise in realitate, producand o serie de prjudicii valorilor si relatiilor sociale,drepturilor si asteptarilor indivizilor.

Aparand din necesitatea de a evidentia,identifica si explica dimensiunea reala a criminalitaii si delincventei si de a descifra factorii si conditiile sociale care genereaza acest fenomen antisocial, sociologia delincventei (sau criminalitatii) studiaza ansamblul menifestarilor si actelor de delincventa savarsite in realitate in raport cu multiplele aspecte de inadaptare,dezorganizare,anomie si marginalitate existente in cadrul societatii. Spre deosebire de dreptul penal,care se ocupa in special,de aspecteledelincventei judecate(legale) din punct de vedere al "ansamblului de legi care reglementeaza intr-o tara criminalitatea ca fenomen social,prin evidentierea si explicarea factorilor generali si particulari,obiectivi si subiectivi ,sociali si individuali care genereaza acte si fapte antisociale. Ea priveste si analizeaza integralitatea acestor factori si conditii sociale din punct de vedere al dependentelor lor reciproce si al raporturilor lor cu alte fapte si fenomene de natura economica,morala,culturala. Evidentiind procesualitatea elementelor etimologice ale criminalitatii,sociologia delincventei studiaza procesele,fenomenele,institutiile si relatiile sociale care pot influenta,la un moment dat si intr-o anumita societate,multiplicarea faptelor antisociale,delincvente si criminale,identificand,totodata,posibilele masuri si solutii de optimizare a politicilor de preventie,interventie si combatere a criminalitatii.