StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Protejeaza-ti interesele
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » sociologie juridica
Trimite articolul prin email Aparitia si istoricul sociologiei juridice : Sociologie juridica Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Aparitia si istoricul sociologiei juridice



APARITIA SI ISTORICUL SOCIOLOGIEI JURIDICE


Abordarea acestei problematici vom continua sa o facem respectand aceeasi regula pornind de la sociologia generala si terminand cu istoricul sociologiei juridice; aceasta si pentru ca privind din punct de vedere cronologic, sociologia ca stiinta noua este anterioara celei juridice.

Facem aceasta precizare si pentru ca in viziunea personalitatilor cu merite in crearea sociologiei, nu gasim o departajare neta intre notiuni de sociologie pura si sociologie juridica, acestea din urma gasindu-se de multe ori expuse in lucrarile lor fara a face insa o referire stricta la sociologia specializata.





A. Primele origini

Antichitatea a fost perioada in care oamenii au format grupuri mari care au creat cetatile si statele in care au realizat valori materiale si culturale, ele constituind baza civilizatiei moderne.

Ideile acestor timpuri s-au materializat in lucrari care fiind studiate in zilele noastre, dau posibilitatea analizei institutiilor si temelor expuse, reusindu-se evidentierea unor concluzii de natura sociologica, cu toate ca nasterea propriu-zisa a sociologiei este inregistrata mult mai tarziu, cu peste doua milenii.

Inca din ANTICHITATE a fost sesizata existenta politicului ca obiect de cercetare in general.

Abordarea politicului din perspectiva SOCIOLOGICA are o istorie extrem de bogata.

Analistii desprind doua momente hotaratoare:

- cel al precursorilor;

- cel al intemeitorilor.

Seria precursorilor incepe cu ARISTOTEL numit si STAGIRITUL dupa orasul natal Stagira (384 – 322 i.e.n.), care in lucrarea sa “POLITICA”, subliniaza ca omul este o fiinta politica – pentru ca el este un animal naturalmente sociabil, capabil s 222c23c a traiasca in grupuri organizate si reglate, in societatea civila si in corpuri politice, in cadrul carora unii comanda, altii se supun.

Contributia lui Aristotel este deosebita mai ales in ceea ce priveste analiza raporturilor dintre cetatean, comunitate si stat.

La Aristotel, politica “Stiinta regala” este stiinta celui mai mare BINE, al Binelui Public.

Atat in “POLITICA”, cat si in “Statul atenian”, Aristotel ia in considerare factorii sociali-economici si factorii social psihologici in interpretarea cauzelor schimbarilor produse in formele de guvernamant.

Referindu-se la aportul lui Aristotel la crearea unor premise temeinice pentru fundamentarea ulterioara a sociologiei politice – sociologul francez SCHWARTZENBERG arata ca acest corifeu al gandirii antice a elaborat nu numai filozofia politica, ci chiar sociologia propriu-zisa.

Spre deosebire de Platon, Aristotel a efectuat cercetari concrete variate si extinse conduse in spirit stiintific, folosind metode inductive si comparative.

Personalitatile de vaza in domeniu (din antichitate) au fost grecii – Aristotel si Platon.

In lucrarile sale fundamentale “Politica si Etica”, Aristotel formuleaza idei de ordin sociologico-juridic, dintre acestea cele mai importante sunt referitoare la:

  • societatea umana care este guvernata de o anumita ordine fundamentala, de etica, obiceiuri, cutume si moravuri;
  • conceptele de coinoniai, filia si nomos reprezentand grupurile de indivizi, solidaritatea sociala si fenomenul social numit ordine eficienta.;
  • existenta in cadrul fiecarui grup social a dreptului si a solidaritatii sociale;
  • statul este un fenomen natural cerut de existenta fiintelor umane.

Sociologul francez G.Gurvitch considera ca Aristotel a prefigurat multe din aspectele importante ale sociologiei juridice cum sunt: microsociologia dreptului si sociologia juridica.

Platon, pe langa idei de ordin juridic si criminologic, in cunoscuta sa lucrare “Republica”, mentioneaza ca cei care guverneaza statul sunt magistratii. Ei asigura fericirea membrilor societatii, statul avand ca sarcina principala administratia justitiei, mentinand in felul acesta ordinea si unitatea.

Asa dupa cum afirma majoritatea istoricilor si nu numai, dupa perioada fertila a gandirii antice, reprezentata de eruditii mentionati (la care trebuie adaugati Herodot si Platon precum si scriitorii acelor vremuri ca: Homer, Sofocle si Ovidiu etc) a urmat o perioada de peste 1500 de ani, de slaba fertilitate sociala

In evul mediu, in vestul Europei au aparut primele idei de ordin sociologico-juridic in lucrarile teologului Toma D’Aqino si a scriitorului italian Dante Alighieri.



Adevaratele origini ale sociologiei se regasesc tot in Europa de vest, dupa schimbarile de esenta produse de Revolutia Franceza 1789 si de revolutia industriala cand in locul religiei incepe sa fie folosita stiinta in a explica si intelege lumea.

Premergator acestor evenimente istorice a fost scriitorul, juristul si filozoful francez Jean-Jacques Rousseau, care afirma ca societatea a aparut dupa ce oamenii, la inceputul existentei lor naturale, au trait izolat pentru ca apoi acestia sa se asocieze.

Aceasta asociere in care se mentin forta si libertatea fiecarui individ, se datoreaza insuficientei fortelor izolate ale oamenilor, luati separat, pentru a le asigura supravietuirea.

Pentru aceasta asociere (afirma autorul) s-a gasit instrumentul juridic numit “contract social” care duce la crearea statutului contractual.

Rezulta ca statul si dreptul sunt produse ale vointei comune (sub forma de contract) ca forme ce se impun pentru existenta vietii sociale.

In afara ideii centrale referitoare la acest contract, Montesquieu apreciaza ca dreptul se explica atat prin principiul legalitatii indivizilor cat si prin interventia unor alti factori

-de ordin natural cum sunt: relieful, marimea si calitatea teritoriului, felul climei, dar si

de ordin socio-economic cum sunt: comertul, moravurile, religia si libertatea cetatenilor.

In acelasi timp, iluministul francez afirma ca dreptul nu este ceva imuabil ci ca aceasta evolueaza in timp si spatiu datorita unor cauze generale care influenteaza in acelasi timp si societatea.

Referindu-se la precursori, specialisti de marca ai sociologiei sustin ca ar trebui considerat nu un precursor ci chiar un adevarat intemeietor al ulterioarei sociologii MONTESQUEIU (1689 - 1748).

Prin SPIRITUL LEGILOR 1748, dar si prin cea de a doua a sa lucrare, “CONSIDERATII ASUPRA CAUZELOR GRANDORILOR ROMANILOR SI AL DECADENTEI” – 1734, Montesquieu are o contributie remarcabila la creerea premiselor pentru abordarea sociologica a politicului prin postularea (enuntarea) principiului legitatii, ca decurgand din “insasi natura lucrurilor”:

- formularea raportului dintre legile generale si cazurile particulare

- relevarea faptului ca face parte din “spiritul legilor, rolul pe care totalitatea conditiilor (geografice, economice, psihologice si institutionale), il are in determinarea configuratiei si continutului ordinii politice dintr-o anumita tara.

Montesquieu a fost preocupat de sintetizarea datelor – elaborand concluzii generalizatoare cum ca exista relatii constante in faptele sociale.

Istoria si viata sociala nu sunt conduse numai :

- de vointa PROVIDENTEI (intelepciunea suprema a divinitatii in guvernarea lumii);

- de capriciile HAZARDULUI;

- de vointa ARBITRARA a oamenilor;

ci de legi care exprima regularitati, care deriva din natura lucrurilor.


B. Intemeietorii sociologiei

1. Auguste Comte

Desi au existat multe incercari in nasterea noii stiinte, majoritatea autorilor sunt unanimi in parerea ca cel mai de seama sociolog, parintele acesteia este filozoful francez Auguste Comte 1798-1857 care a folosit pentru prima data cuvantul “sociologie” 1838.

Potrivit acestui autor, sociologia are ca obiect de investigare umanitatea iar partile componente ale sociologiei sunt:

-statica sociala (care cerceteaza crearea societatii si structura institutiilor ei);

si

-dinamica sociala (reprezentata de dezvoltarea ideatica a omenirii).  

Comte a creat pozitivismul sociologic, considerand ca noua stiinta determina bunastarea umanitatii, utilizand stiinta pentru intelegerea comportamentului uman, ducand la prevederea si controlul acestuia. El a considerat ca oamenii se gasesc permanent intr-o pozitie duala: viata in comun si a tendintelor lor egoiste, ultimele fiind infrante de educatia religioasa si de nivelul de cultura generala.



2. Emile Durkheim filozof si sociolog francez. Seful scolii franceze de sociologie. A demonstrat o orientare pozitivista (”Despre diviziunea muncii sociale”, “Regulile metodei sociologice”) a subliniat caracterul obiectiv, legic si specific al fenomenelor sociale.

Teoria sa despre “reprezentarile colective” are un substrat idealist obiectiv.

Unul din parintii sociologiei in general si a sociologiei juridice in special este considerat filozoful si sociologul francez Emile Durkheim 1858-1917.

In conceptia sa, societatea si dreptul sunt inevitabil legate intre ele, acestea din urma fiind de fapt forma speciala de structurare a societatii, viata sociala neputand exista fara ca viata juridica sa nu existe simultan.

Dreptul reprezinta forma solidaritatii sociale, in ea fiind reflectate multiplele fatete ale solidaritatii sociale.

Durkheim este cel care a fondat scoala sociologica franceza, sociologismul reprezentand acel curent care considera fenomenele sociale ca fapte sau lucruri sociale concretizate in moduri colective de ganduri. Potrivit autorului, dreptul este un mod de conduita creat de colectivitate.

El considera ca in societate exista doua categorii de solidaritate umana:

a) solidaritatea mecanica;

b) solidaritatea organica.

Aceste doua tipuri de solidaritate determina crearea a doua categorii de legi, astfel ca solidaritatea mecanica le genereaza pe cele represive iar cea organica pe cele restitutive (ex. dreptul familiei, commercial etc).

In afara de geneza sociala a criminalitatii, cu privire la reactia sociala fata de acest fenomen, concretizata prin pedepsirea infractorilor, Durkheim afirma ca pedeapsa este “ca insemnatate mai mare in societatile mai putin dezvoltate, unde puterea conducatorilor are un caracter absolut”.

3. Max Weber (1864-1920) sociolog, filozof al istoriei, politolog si economist german a elaborat: Studii de sociologia religiei si istoria economiei (”Etica protestanta si spiritul capitalismului”).

A acordat o importanta deosebita unitatii principiului cauzalitatii si ”comprehesiunii” (care se poate intelege usor) in cunoasterea realitatii sociale, elaborand in acest scop cu functii metodologice, scheme abstracte denumite “tipuri ideale”.

Autor al unei teorii eclectice (imbinarea mecanica, hibrida a unor idei, conceptii, puncte de vedere) privind pluralitatea factorilor istorici cu sublinierea primatului factorului psihologic (“economie si societate”).

Sociolog de seama, a fost germanul Max Weber 1864-1920, care pune in centrul atentiei actiunea sociala, ea fiind determinata de faptele oamenilor care determina crearea colectivitatilor si complexele lor sociale.

In lucrarile sale arata ca notiunile de obicei, conventie si drept, (in care ultimul deriva din dezvoltarea treptata in timp a primelor) coexista in timp.

Weber apreciaza ca sociologia juridica trebuie sa stabileasca opozitia dintre cele trei tipuri de drept:

- dreptul material supranatural (mistic si religios);

- dreptul material relativ, rational (procedural sau institutional);

- dreptul (formal si material) in intregime rational secularizat cu ajutorul logicii formale.

Dreptul privat il considera legat de economie iar cel public de politic.


C. Traditii si contributii romanesti in domeniul sociologiei juridice

Vestitul spatar Nicolae Milescu – Nicolae Spataru (1636 –1708) boier si carturar umanist din Moldova

Participand la un complot impotriva domnitorului Stefanita Lupu 1659 – 1661 a fost silit sa ia drumul pribegiei.

A peregrinat in Germania, Franta (unde a indeplinit o misiune diplomatica) Suedia – a trimis un tratat teologic in latineste – care reprezinta prima lucrare a unui roman tiparita la Paris.



S-a stabilit in Rusia, devenind sef al corpului de talmaci.

A tradus si compilat in limba romana lucrari cu caracter istoric, religios, educativ si filologic.

“Vechiul Testament”, o prima istorie a imperiului otoman in latina si in rusa, intre 1675-1678 a indeplinit din insarcinarea tarului Aleksei Mihailovici o misiune diplomatica la Peking in urma careia a scris “Jurnal de calatorie in China” si “Descrierea Chinei”, lucrari valoroase mai ales sub raport literar si documentar.

Atat spatarul Milescu cat si domnitorul Moldovei Dimitrie Cantemir (Descrierea Moldovei) au abordat aspecte de ordin sociologic constatate la colectivitatile umane pe care  acestia le-au observat si le-au descris.

Ion Ionescu de la Brad (1818-1891) in Roman, agronom, economist si statistician, membru de onoare a Academiei. Intemeitorul stiintei agricole moderne in Romania. Are contributii insemnate in organizarea primelor experiente agricole, a fermelor model

In secolul XX-lea, in lucrarile lui Ion Ionescu de la Brad se gasesc rezultatele investigarii de ordin sociologic facute de autor in colectivitatile de agricultori din trei judete ca Dorohoi, Putna si Mehedinti.

A avut un rol insemnat in infatuirea reformei agrare (1864), a alcatuit o monografie privind agricultura.

Adevarata nastere a sociologiei romanesti este asimilata cu aparitia actiunilor initiale, organizate si conduse de Dimitrie Gusti (1880-1955) Iasi, profesor universitar la Iasi si Bucuresti. Fondatorul scolii sociologice (monografice) Bucuresti potrivit sistemului sau sociologic, realitatea sociala constituie un tot de ”manifestari”(economice, spirituale, juridice si politice) conditionate de actiunea mai multor factori (“cadrul cosmologic”

”biologic”, “psihologic” si “istoric”) si guvernate de legea “paralelismului sociologic”.

A infiintat Institutul Social Roman (1921-1948), Consiliul National de Cercetare Stiintifica (1947-1948) revistele “Arhiva pentru stiinta si reforma sociala” si “Sociologie romaneasca”. Este unul din intemeietorii Muzeului satului – 1936.

Renumitul om de stiinta roman, a format in anul 1938 Institutul de cercetari sociale al Romaniei, lucrarile acestei institutii purtand influenta conceptiei acestuia.

In conceptia lui D.Gusti, obiectul sociologiei il constituie realitatea sociala conditionata de factori naturali (cadre naturale) dar si sociali.

Dezvoltarea studiilor si cercetarilor de sociologie juridica au fost continuata de catre scoala sociologica de la Bucuresti, fondata si organizata de Dimitrie Gusti, colaboratorii sai (Mircea Vulcanescu, Anton Golopentia, Traian Herseni, Henri H. Stahl). Realitatea sociala reprezinta un ansamblu de “manifestari” (economice, spirituale, juridice si politice) ce se dezvolta in stransa legatura cu “cadrele” vietii sociale. In consecinta, dreptul si reglementarile sale pot fi evidentiate prin utilizarea metodei monigrafice la nivelul unor “unitati scolare”(familie, scoala, biserica, sat, oras, etc.).

In conceptia scolii monografice de la Bucuresti, sociologia juridica studiaza “principiile, criteriile, imperativele, normele si valorile ideii de dreptate cum sunt elaborate de comunitatea rurala traditionala, iar pe de alta parte actiunile, infaptuirile, obiceiurile, moravurile si uzuantele propiu-zise care traduc in fapt ideea de dreptate”.

Scoala sociologica de la Bucuresti a intreprins numeroase cercetari de etnologie si socilogie juridica, in numeroase judete si zone ale Romaniei interbelice, recoltand un

bogat material faptic despre dreptul obisnuielnic, dreptul funciar, familiei si penal din domeniul psiho-sociologiei juridice ale unor grupuri si colectivitati sociale romanesti.

Dupa instaurarea regimului totalitar in Romania, sociologia va fi considerata o disciplina “burgheza”, “utopica” si”mistificatoare” a realitatilor sociale, fiind inlaturata din planurile de invatamant mediu si superior. Dupa 1966, inceputul timid de “liberalizare” a societatii romanesti, sociologia redevine obiect de studiu si cercetare.

Dupa decembrie 1989, cand dreptul ca disciplina inceteaza de a mai fi servit unor interese ideologice, politice si de partid, iar socilogia este dezideologizata de ideile totalitarismului si filozifiei marxiste, sociologia juridica devine un obiect de studiu generalizat in planurile de invatamant ale unor facultati si colegii universitare.

In zilele de azi poate cel mai cunoscut om de stiinta in domeniu este profesorul Nicolaie Popa, cel care in anii 1977 preda cursul de sociologie juridica la Facultatea de Drept Bucuresti.

Alaturi de el, preocupari majore cocretizate in cursuri universitare si lucrari de specialitate sunt prof. Maria Voinea, Dan Banciu, Ion Vladut, Andrei Stanoiu, Vasile Popa, Sofia Popescu.







Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact