DREPT
Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept. |
StiuCum
Home » DREPT
» sociologie juridica
|
|
Obiectul si specificitatea ociologiei juridice |
|
OBIECTUL SI SPECIFICITATEA OCIOLOGIEI JURIDICE 1.Definitia sociologiei juridice Sociologia juridica,sub forma ei teoretica si aplicativa,s-a conturat treptat prin conjugarea eforturilor juristilor si sociologilor de a cunoaste si explica geneza si evolutia normelor,institutiilor si sistemelor juridice in diversele contexte istorice si culturale. Denumita de unii sociologie juridica,iar de altii sociologia dreptului,aceasta disciplina,aflata la confluenta dreptuluicu sociologia,este considerata ca facand parte fie dintre ramurile dr 313e43d eptului,fie dintre ramurile sociologiei,ceea ce a generat numeroase dispute si controverse intre juristi si sociologi. Dincolo de aceste controverse,specialistii ambelor discipline-drept si sociologie-sunt de acord ca sociologia juridica incearca sa surprindra si sa explice determinarile reciproce dintre drept si societate,utilizand o serie de concepte,metode si tehnici de cercetare care apartin atat stiintelor juridice,cat si sociologiei. Ea studiaza conditionarea si eficienta sociala a regulilor,institutiilor si sistemelor juridice,incercand sa evidentieze rolul si functiile sociale ale dreptului in diferite contexte social-istorice si culturale.Sistemul de referinta,ca si problematica sociologiei juridice cunosc diferente sensibile de la o tara la alta si de la un sistem juridic la altul,diferente datorate atat traditiilor istorice si culturale soecifice fiecarei tari,cat mai ales modalitatilor de constituire si afirmare a acestei discipline in plan teoretic,metodologic si aplicativ. Sociologia juridica este o ramura a sociologiei generale,avand acelasi statut ca si sociologia religiei,moralei,familiei sau cunoasterii si al carei obiect de studiu il constituie o "varietate de fenomene sociale:fenomenele juridice sau fenomenele dreptului.In acelasi timp,aceasta disciplina trebuie sa abordeze "toate fenomenele in care dreptul poate fi cauza,efect sau ocazie ,intelegand fenomenele de violare,de inefectivitate,de devianta,adica fenomenele secundare,derivate".Ea trebuie sa se ocupe cu cercetarea factorilor juridici si a rolului lor in viata sociala si sa evidentieze eficacitatea normelor lor juridice si efectele sociale ale acestora,precum si rolul opiniei publice,al reactiei sociale fata de normele dreptului. Ea urmarind o serie de scopuri teoretice si practice si utilizand concepte ,metode si tehnici care apartin atat stiintei dreptului,cat si sociologiei. Definitia clasica a sociologiei juridice(formulata de Ehrlich si alti autori),conform careia sociologia juridica urmareste scopuri esential cognoscibile si nu practice,respunderea unei exigente epistemologice de a nu confunda aceasta disciplina,care este o parte a sociologiei generale,cu "jurisprudenta sociologica",care este o directie a jurisprudentei si care incearca sa rezolve cazurile particulare de interpretare a normelor juridice intr-o maniera cat mai apropiata posibil de realitatea sociala. Pentru alti autori,cum ar fi H.L.Hart,sociologia juridica este "disciplina care studiaza dreptul din punct de vedere extern",urmarind evolutia acestuia in diferite contexte sociale,in timp ce jurisprudenta sociologica este inteleasa din punct de vedere intern si care consta in acceptarea regulilor ca modele de comportament pentru diferitele cazuri in care se aplica si pe baza carora se afirma existenta trebuintelor(datoriilor) si a permisiunilor (ingaduintelor). Sociologia juridica a fost considerata ca o sociologie de ramura sau o ramura a sociologiei,avand ca obiect disctinct cercetarea teoretica si practica a fenomenelor juridice,prin utilizarea unor metode apartinand sociologiei,dar adaptate la specificul dreptului. Ea este singura disciplina care isi propune sa studieze fenomenul juridic in complexitatea si integritatea sa,in stransa corelatie cu evolutia contextului socio-cultural in care el se manifesta. In schimb,alti autori,atunci cand definesc obiectul sociologiei juridice se refera de fapt la sociologia aplicata a dreptului,cre trebuie sa fie orientata exclusiv spre studierea reformelor legislative,ca si pe analiza consecintelor si schimbarilor pe care le produce noua legislatie adoptata intr-o societate. In acest sens ,Adam Podgorecki compara sociologia juridica cu "inginerie sociala a dreptului",conceputa ca baza a politicii legislative in care se include :descrierea situatiilor de fapt care urmeaza a deveni juridice,analiza judecatilor de valoare cu privire la determinarea situatiei de fapt care trebuie schimbata,determinarea efectelor primare si secundare pe care diferitele legi ar putea sa le produca in contextul social. In dictionarul enciclopedic de teorie si sociologie a dreptului sunt retinute definitiile date de urmatorii sociologi ai dreptului: H.U.Kantorowicz care o caracterizeaza ca acea stiinta teoretica ce raporteaza realitatea vietii sociale la valoarea culturala pe care o reprezinta scopurile dreptului,prin intermediul generalizarilor. G.Gurvitch care o defineste ca acea parte a sociologiei spiritului care studiaza deplina realitate sociala a dreptului,pornind de la expresiile sale sensibile si observatiile din exterior,in comportamente corelative. T.Geiger care o considera ca stiudiu al modului in care societatea conditioneaza si creaza dreptul(sociologia juridica materiala si culturala) si care trebuie deosebit de studiul modului in care viata sociala formeaza obiectul reglementarii,prin intermediul dreptului(sociologia juridica formala). Ph.Selnick care o defineste ca disciplina al carui principal obiect il constituie dezvoltarea cunostintelor noastre privitoare la baza ordinii de drept,modelul schimbarii sociale,contributia dreptului la satisfacerea nevoilor si aspiratiilor sociale. R.Treves care o defineste ca acea disciplina care ,prin intermediul studiului dreptului pozitiv este destinata cunoasterii dreptului "liber"care actioneaza in societate si care prin studiul societatii,in general cauta sa defineasca functia de care o indeplineste dreptul si scopul pe care il urmareste in societate. De asemenea Jean Carbonnier atrage atentia asupra folosirii a doua denumiri : a) cea de "sociologia dreptului" desemnand o disciplina care se limiteaza la studiul normelor si institutiilor juridice si b) cea de "sociologie juridica" care are o semnificatie mai larga si desemneaza o disciplina care inglobeaza toate fenomenele a caror cauza poate fi dreptul sau pentru care dreptul r eprezinta efectul sau prilejul porducerii lor,inclusiv fenomene de inefectivitate a dreptului si de devianta. In opinia sa,este mai util din punct de vedere stiintific sa se atribuie sociologiei juridice un domeniu de studiu mai extins,caci nu exista reflectari ale dreptului,fie ele chiar indepartate sau deformate care sa nu poata contribui la cunoasterea lui. Precizeaza ca,in ceea ce il priveste,va folosi ambele expresii,ca echivalente,pentru a desemna acest domeniu extins de studiu. Pentru Carbonnier,sociologia dreptului sau sociologia juridica este o ramura a sociologiei generale care are ca obiect fenomenele juridice,ca varietate a fenomenelor sociale,in sfera ei trebuind sa fie incluse toate fenomenele sociale in care este cuprins elementul juridic,fie alfat in stare pura,fie in amestec cu alte elemente. Vincenzo Ferrari inclina spre introducerea sociologiei juridice in categoria stiintelor sociale si isi justifica astfel punctul de vedere : a)conceptele si cadrul teoretic ale sociologiei juridice provin (sau s-ar cuveni sa provina)din sociologia generala ; b)sociologia juridica concepe(sau ar trebui sa conceapa)dreptul ca o variabila(dependenta sau independenta,in functie de optica) si nu ca un dat(datum),astfel cum il considera,de obicei juristii,inclusiv cei mai antiformalisti dintre ei; c)sociologia juridica,observa,(sau ar trebui sa observe )fenomenele care sunt relevante pentru obiectul ei de studiu ,in mod predominant prin metode empirice,ceea ce este (sau ar trebui sa fie)tipic pentru stiintele sociale. In pofida diferentelor prezentate,se recunoaste tot mai mult faptul ca sociologia juridica este o ramura a sociologiei generale,avand acelasi statut ca si sociologia religiei,moralei,familiei sau cunoasterii si al carei obiect de studiu il constituie o "varietate de fenomene sociale:fenomenele juridice sau fenomenele dreptului". Ea incearca sa explice determinarile reciproce dintre drept si societate,urmarind o serie de scopuri teoretice si practice si utilizand concepte,metode si tehnici care apartin atat stiintei dreptului,cat si sociologiei. In cadrul sociologiei juridice pot fi distinse doua parti: a)o parte generala,avand ca obiect studierea rolului si functiilor dreptului in societate,care intereseaza mai ales pe sociologi si b) o parte speciala,care intereseaza mai ales pejuristi,avand ca obiect studierea locului si functiei normelor si institutiilor juridice in contextul social in care ele actioneaza. In concluzie,sociologia juridica,este definita ca stiinta care studiaza evaluarea si reglementarea prin drept a comportamentului individului in societate,precum si efectele pe care dreptul le produce in societate. Maria Voinea califica sociologia dreptului ca domeniu specializat al sociologiei,ca ramura a acesteia care studiaza institutiile juridice,incercand sa repereze regularitatile si legitatile raporturilor juridice,ca forma specialaa raporturilor sociale. Ca disciplina autonoma cu metode si obiect de studiu propriu, rezultatele din convergenta sociologiei si dreptului,sociologia juridica analizeaza functiile sistemului juridic al societatii,raporturile normelor si institutiilor juridice in contextul lor social. 2.Problematica sociologiei juridice In privinta temelor
si subiectelor incluse in obiectul acestei disciplina,majoritatea
autorilor considera ca fiind mai importante: Din punct de vedere practic,al eficientei normelor juridice in diferite situatii si contexte sociale,al efectivitatii sau inefectivitatii acestora,au fost intreprinse studii si cercetari privind legislatia familiei(casatoria si divirtul in Franta si Polonia),studiul legislatiei federale americane in comparatie cu legislatia statelor componente,precum si cercetari referitoare la legile privind controlul preturilor in tarile scandinave etc.; b) rolul "agentilor"dreptului in societate,incluzand cercetari intreprinse asupra corpului de magistrati(judecatori,procurori,avocati),asupra institutiei lor sociale si profesionale,ca si asupra ideologiei lor sociale si individuale(cum sunt,de pilda cercetarile efectuate,dupa razboi,asupra magistratilor din Germania si Italia,avand ca scop "denazificarea" si "dezideologizarea" justitiei din aceste tari). Alte cercetari intreprinse in Statele Unite ,au urmarit modalitatile concrete prin care o serie de factori sociali si psihologici influenteaza deciziile judecatorilor(factori care tin de statusul si prestigiul lor social,factori de presiune si constrangere morala,factori individuali,factori care tin de reactia opiniei publice etc.) Alte cercetari au urmarit efectele benefice si perverse privind deciziile juriului in cazul proceselor penale cu jurati,pentru a evalua concordanta sau neconcordanta dintre deciziile juratilor si cele ale judecatorilor in functie de anumite criterii etc.; c) opinia si reactia publica fata de drept ,concretizata in numeroase cercetari privind atitudinea fata de drept,lege si justitie a publicului,ca si "reactia sociala" fata de devianta ,delincventa si criminalitate,prin utilizarea unor scale de masurare a acestei reactii (indiferenta, permisivitate ,intoleranta)in randul cetatenilor ,in functie de anumite caracteristici ale subiectilor investigati(sex,varsta,stare civila,nivel de cultura,prestigiu ocupational,mediu de rezidenta,optiune electorala sau politica etc.)in prezent,in numeroase tari s-a produs deja institutionalizarea sociologiei juridice prin infiintarea unor institutii de cercetare ,asociatii sau organisme de profil,ca si ale universitatilor si colegiilor de stiinte juridice,sociologie,psihologie,jurnalistica etc. 3.Functiile sociologiei juridice Sociologia juridica studiaza geneza fenomenelor structurilor si institutiilor juridice,actiunile si interactiunile actorilor sociali implicati in aceste institutii,ca si motivatiile(legitime)ale acestora,urmand anumite finalitati sau scopuri si avand anumite functii. Din aceasta perspectiva,nu exista un consens al diversilor teoreticieni si practicieni privind functiile sociologiei juridice,ci o diversitate de opinii si punctele de vedere care tin de varietatea doctrinelor si scolilor respective. Incercand sa prezinte un punct de convergenta intre juristi si sociologi, J.Carbonnier considera ca sociologia juridica are patru functii esentiale : cognitiva,explicativa,critica si practica. a) Cunoasterea stiintifica a realitatii
sociale a dreptului ofera posibilitatea radiografierii si diagnozei vietii
reale a dreptului,a disocierii stiintifice intre "tara
reala" si " b) Explicarea aparitiei,modificarii si disparitiei diverselor fapte, fenomene si institutii juridice se face dupa cunoasterea si descrierea acestora ,in vederea indentificarii unor corelatii, tendinte sau chiar "legitati" cauzale (cum sunt cele elaborate de E.Durkheim privind privind evolutia pedepselor penale,de S.Maine privind evolutia de la "statut la contract" sau de M.Weber privind birocratizarea birocratizarea crescanda a dreptului si administratiei "in societatile moderne ). c) Relevarea limitelor disparitatilor si distorsiunilor dreptului reprezinta un demers al functiei critice a sociologiei juridice, realizandu-se insa odata cu avansarea unor solutii de ameliorare si optimizare a ansamblului juridic a institutiilor acestuia. d) Evidentierea tendintelor de evolutie in viitor-avansarea unor prognoze si predictii coerente si valide in domeniul legislativ si de realizare a reformei legislative si porpunerea unor noi "modele"-face parte din inventarul obligatoriu al functiilor sociologiei juridice. 4.Metodele sociologiei juridice Sociologia juridica si-a dobandit propriul sau statut stiintific nu numaiprin conturarea unui obiect propriu de cercetare (realitatea sociala integrala a dreptului in geneza ,structura,dinamica si functionalitatea sa),ci si prin u tilizarea unui anumit set de metode de investigare a fenomenelor juridice. Ea se prezinta astazi ca o disciplina unitara si prin uniformitatea metodelor utilizate ,intrucat sociologia juridica face apel ,in primul rand ,la metodele stiintelor sociale,precum : metoda logica,metoda tipologica,metoda comparativa,metoda istorica,metoda statistica,metoda teleologica,metoda modelarii etc.Aceste metode nu s unt deloc diferite de acelea care sunt utilizate in stiintele sociale in general . In al doilea rand ,ea face apel la metodele sociologiei generale ,cum ar fi observatia sociologica ,analiza de continut,ancheta, sondajul de opinie,tehnicile de scalare,studiul de caz,experimentul sociologic etc. Utilizarea metodelor stiintelor sociale si a metodelor sociologiei generale este insa numai o conditie necesara,dar nu si suficienta pentru cercetarea sociologica a fenomenelor juridice. De aceea,se impune a fi relevata si conditia de suficienta care trebuie indeplinita,conditie care nu este alta decat adaptarea metodelor stiintelor sociale,in general,a metodelor sociologiei,in particular,la specificul realitatii sociale a dreptului. "Sociologia juridica"-apreciaza Jean Carbonnier -a luat mult de la sociologia generala a carei "fiica"este. Metodele sale nu sunt in cea mai mare parte (metoda istorico-comparativa,statistica,sondajul etc) decat adaptari ale acelora care deja au fost puse la punct in alte domenii sociologice. Asa se face ca ,in investigarea fenomenelor juridice,sociologia juridica va utiliza un set de metode adaptate ,precum : experimentul legislativ sau juridic,analiza sociologica a jurisprudentei,sondajul de opinie legislativa etc. Dintre aceste metode ,observatia corespunde modalitatii de urmarire a unui eveniment in desfasurarea lui;experimentul este o observatie provocata,el presupune exercitarea unui control asupra variabilelor studiate;analiza documentara priveste tratamentul aplicat informatiilor continute in documente;iar ancheta sociologica are in vedere culegerea de informatii pe calea convorbirii cu subiectii ,fiecare dintre ele putand imbina mai multe tipuri de metode (observatia externa si observatia participativa,experimentul natural si experimentul artificial,analiza statistica sau analiza de continut , ancheta demografica,de marketing,de audienta sau sondajul de opinie publica). |
|
Politica de confidentialitate
|
Despre sociologie juridica |
||||||||||
Stiu si altele ... |
||||||||||
|
||||||||||