Norme sociale

NORME  SOCIALE

problema generala a sociologiei juridice (SJ)

SJ s-a constatat ca disciplina prin conjugarea eforturilor unor juristi si sociologie preocuppati de indentificarea anumitor probleme referitoare la:

1. Amendamentul social al normelor juridice si al dreptul in generaldintr-o societate;

2. Izvoarele si sursele drereptului, inclusiv factorii economici politici culturali si spirituali , care configureaza diverese sisteme legislative ;

3. Eficienta, validitatea si efectivitatea normelor juridice in diferite contecste socio -culturale.

Constituirea SJ nu s-a realizat insa lin si uniform intrucit ea se afla la confluienta a d 323j99d oua discipline aparent diferite ca obiect , metode si teorii sociologice si stiinta dreptului.

Urmand analiza faptelor, fenomenelor si institutiilor juridice dreptul este o disciplina preponderent normativa, in timp ce sociologia ca stiinta a societatii  are un preponderent caracter socio-uman.

Din punct de vedere al conceptului de utilizare, notiunile utilizate de catre jurist sunt mult mai precise si mai circumscrise in timp ce conceptele utilizate de sociologi sunt mai flexibile,avind un grad mai mare de relativitate.

Totodata exisa diferente sensibile din punct de vedere al metodelor si tehnicilor utilizate, dreptul folosind tehnici de analiza documentara,statistica si istorica in timp ce sociologia utilizeaza tehnici bazate pe anchete, sondaje, interviuri, observatii.

Dreptul are o anterioritate vizibila fata de sociologia din punct de vedere al constituirii sale ca stiinta, sociologia aparend abia la mijlocul sec. 19 datorita contributiei lui August Conte.

In constituirea SJ pot fi identificate 3 etape importante :

1. Marcata de pozitia dominanta a dreptului in fata sociologiei, el aparind ca o realitate normativa, intemeiata pe principiul suprematiei dreptului pozitiv si a  dreptului scris, datorat calificarii napoleniene din 1803-1804.

2. Se constata o miscare generala a juristilor catre sociologie, o miscare generala de aparitia  unor neconcordante si disfuntii in elaborarea si aplicarea dreptului cea ce a condus spre incercarea de explicare a acestor disfuctii prin utilizarea unor tehnici de investigatie sociologica;

3. Juristii au recunoscut ca dreptul nu este un monument normativ, ci un fenomen social si cultural incluzind norme si reguli sociale de comportament care sunt expresia nevoilor si a aspiratiilor unor indivizi si grupari sociale de unde preocuparea de a cunoaste opinia publica despre drep si mai ales reactia sociala fata de drept si reglementarile sale prin apelul la cercetari sociologice de teren.

In cadreul SJ port fi identificate o serie de concepte, notiuni, teorii si modele explicative care apartin deopotriva dreptului si sociologiei si care concura la explicarea evolutiei si efectivitaii dreptului in diverse societati.

Principalul concept utilizat in cadrul SJ este cel de natura sociala, care defineste o regula de conduita sau comportament prin care sunt impuse, permise sau interzise anumite actiuni, norma la a carei observare societatea atentioneaza pe individ printr-o presiune si constringere sociala mai mult sau mai putin puternica. In functie de cunoasterea 

aceptarea si receptarea normei sociale, in orice societate exista doua tipuri mari de comportament:

- comportamente conformiste, legaliste si legitimiste care contribuie la realizarea ordinii sociale si normative si la functionarea sistemului social si politic;

- comportamente deviante, delicvente si criminale care violeaza sau transgreseaza normele sociale si care genereaza fenomene de dezordine, anarhie si anomie.

Reprezentand standarde sau etaloane de conduita in functie de care indivizii isi orienteaza actiunile, normele sociale trebuie sa realizeze compatibilitatea intre doua deziderate aflate de multe ori in contradictie. Aceste deziderate sunt:

1. Dezideratul sociabilitatii (socialitatii) care presupune dorinta si tendinta indivizilor ca fiinte sociale (zoon politikon), manifesta nevoia de cooperare, interactiune sociala prin constituirea unor forme diverse de organizare sociala (familie, grup, clasa, natiune, etc.);

2. Dezideratul rationalitatii care presupune adaptarea de catre indivizi a celor mai eficiente, rentabile si profitabile mijloace legitime in vederea realizarii scopurilor, idealurilor si aspiratiilor sociale si individuale. insa rationalitatea ca principiu coordonator al actiunii umane implica doua componente:

- rationalitatea instrumentala concretizata in ignorarea de catre individ a unui sistem de valori si norme colectiviste si adaptarea  unor mijloace profitabile, rapide si eficiente care asigura castig si ascensiune sociala, desi ele nu sunt totdeauna corecte, morale, licite.

- rationalitatea simbolica prin care indivizii isi sacrifica de multe ori din realizarea profitului, castigului si ascensiunii sociale preferand sa supra liciteze anumite valori credinte si practici colectiviste.Weber analizeaza etca protestanta si spiritul capitalismului.

Pentru arealiza cele doua deziderate normele sociale urmaresc urmatoarele finalitati:

- creaza un sistem de drepturi, obligatii si interdictii care transpune in forme normative diversele interese scopuri si motivatii sociale si individuale;

- asigura ordinea siciala si normativa in interiorul careia  autoritatea publica legala si legitima realizeaza prin constringere si presiune sociala conditiile de viata ale indivizilor ;

- asigura o rezolvare si evitarea conflictelor si tensiunilor sociale prin limitarea reciproca a actiunilor si relatiilor dintre indivizii, grupuri si institutii sociale;

- stabilesc o serie de roluri sociale pe care trebuie sa le joace indivizii in diferite contexte actionale.