StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Arta de a lua DECIZIA CORECTA
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » ECONOMIE » economia serviciilor
Trimite articolul prin email Tipologia serviciilor : Economia serviciilor Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Tipologia serviciilor



Tipologia serviciilor



Clasificari statistice ale serviciilor


Analiza structurii si tehnologiei in evolutia serviciilor se bazeaza pe date statistice furnizate de numeroase clasificari si nomenclatoare, nationale sau internationale ale activitatilor din economie.

Avand in vedere eterogenitatea serviciilor este foarte necesar clasificarea serviciilor, respectiv gruparea lor in categorii omogene, cu trasaturi comune si probleme specifice privind gestionarea resurselor, conditiile procesului de productie, conditiile procesului de comercializare.




Armonizarea clasificarilor este o problema deosebit de importanta care presupune asigurarea corespondentei intre doua sau mai multe clasificari dupa criterii diferite sau intre clasificari nationale si internationale. Aceasta activitate este dificil de realizat pentru ca:

identificarea ramurilor de activitati intr-o tara dezvoltata poate sa nu fie potrivita pentru o tara in curs de dezvoltare;

gradul de automatizare, respectiv de externalizare a serviciilor este diferit. Multe activitati de servicii sunt raportate si cuprinse in ramuri ale sectorului primar si secundar;

nu s-a ajuns la un consens privind trasarea frontierelor intre servicii si bunuri. Serviciile sunt definite destul de diferit de la o tara la alta.

Ex. furnizarea gazului si electricitatea sunt considerate servicii in SUA si bunuri in cele mai multe tari;

serviciile de alimentatie publica sunt considerate servicii in nomenclatorul ONU, sunt asimilate industriei alimentare in SUA iar Suedia include activitatile respective astfel: 40% la industrie, 60% la servicii.

chiar in cadrul serviciilor delimitarea diferitelor categorii nu este lipsita de dificultati;

Ex. Serviciile de transport pot fi furnizate de intreprinderi specializate sau de intreprinderi avand alt obiect principal de activitate.

statisiticile nationale au un grad mare de eterogenitate si un grad inegal de detaliere, iar in plus inregistrarile difera mult in ceea ce priveste regularitatea si rigurozitatea in culegerea informatiilor;

comparatiile internationale sunt afectate de faptul ca evidentele statistice nu cuprind sectorul neformal (el are o pondere relativ mai mare in sectorul serviciilor si mai ales in tarile in curs de dezvoltare).

Argumente care sustin perfectionarea clasificarii nationale si internationale:

Ø      considerente de ordin teoretic;

Ø      necesitatea asigurarii comparabilitatii datelor in ceea ce privesc dimensiunile si structura diferitelor sectoare ale economiei;

Ø      este motivata practic pentru ca sistemele respective isi pun amprenta asupra rezultatelor economico-financiare ale firmelor implicate in comertul exterior cu servicii pentru ca sistemul de impozite si taxe vamale difera sensibil pe categorii de activitati.

Din punct de vedere cronologic, pe masura dezvoltarii si diversificarii sectorului serviciilor, clasificarile au devenit mai complexe si mai bogate in informatii. In functie de criteriile de structurare utilizate avem clasificari statistice pe produse, pe activitati si pe ocupatii.

Clasificarea pe produse grupeaza rezultatele productiei in conformitate cu caracteristicile lor, in scopul de a elabora statistici asupra dimensiunilor si structurii productiei, comertului, consumului. Caracteristicile utilizate pentru clasificarea produselor sunt:

Ø      originea produselor (servicii ale arhitectilor);

Ø      natura produselor (servicii bancare);

Ø      destinatia produselor (servicii pentru constructii).

Sunt subdivizate pe bunuri si servicii (sunt mai putine clasificari specializate numai pe servicii). Cele mai cunoscute clasificari internationale pe produse:

C.C.P. – Clasificarea Centrala pe Produse

Este elaborata sub egida ONU

Cuprinde si bunuri si servicii;

Are ca scop analizarea dimensiunilor si structurii productiei.

CCPCOM – Clasificarea Centrala pe Produse a Comunitatii Europene

Similara CCP-ului dar aplicabila la nivelul UE.

CBSG – Clasificarea Bunurilor si Serviciilor Gospodariilor

Sub supervizarea ONU;

Folosita pentru analiza marimii si diversitatii consumului final (al gospodariilor).

CSI – Clasificarea Schimburilor Invizibile

Specializata pentru servicii;

Utilizata in analele comertului international cu servicii.

CPA – Calsificarea Produselor Asociate Activitatii La nivelul UE

NC – Nomenclator Combinat

Pentru comertul exterior al tarilor membre UE.



PRODCOM – Nomenclatorul de Produse pentru Anchete Statistice de Productie Utilizat in UE.

Clasificarea pe activitati se refera la gruparea unitatilor de productie in conformitate cu activitatea pe care o exercita in scop de a realiza statistici asupra output-urilor si input-urilor de factori de productie. Aceeasi unitate de productie poate avea mai multe activitati. Ca urmare se face distinctie intre activitatile principale, secundare si auxiliare. Diferentierea intre activitatea principala si cea secundara se face pe baza criteriului valorii adaugate pe care o creaza, completat cu alte criterii.

Ex. Efectivul de salariati, fondul de salarizare, cifra de afaceri; activitati administrative, servicii informatice, cumparari, vanzari, promovare, depozitare, transport.

Principalele caracteristici folosite pentru clasificarea activitatilor:

Ø      Natura tehnica a productiei: comert cu ridicata, comert cu amanuntul;

Ø      Modul de folosire a bunurilor si serviciilor: servicii de asistenta sociala;

Ø      Materia prima, procesul tehnologic, organizarea si finantarea productiei: activitati imobiliare pe baza de tarife sau contracte.

Cele mai cunoscute clasificari internationale sunt:

CITI – clasificarea internationala tip pe industrii a activitatilor economice;

Este reprezentativa pentru acest gen de clasificare;

A fost revizuita de trei ori, ultima data in 1989 CITI – Rev 3;

Este o clasificare ierarhica pe patru nivele de agregare: categorii (identificate cu o litera), pe diviziuni (un cod cu doua cifre), pe grupe (cod cu trei cifre), pe clase (cod cu patru cifre).

NACE – nomenclatorul activitatilor din CE;

CREN – clasificarea ramurilor economiei nationale.

Obs. Toate cele mentionate au si sectiuni de servicii.

In Romania a fost elaborata in 1992 CAEN – clasificarea activitatilor din economia nationala – avand ca model CITI – Rev 3 si NACE. Utilizarea acesteia este obligatorie de la 1.01. 1998. Este compatibila cu alte clasificari noi ce au corespondent in clasificarile internationale similare:

CPSA – clasificarea produselor si serviciilor asociate activitatii – derivata din CAEN

PRODROM – nomenclatorul Romanesc al produselor industriale – derivat din CPSA.


Categorii de servicii


I)       Dupa sursa lor de procurare

Servicii marfa (market sau de piata) – sunt procurate prin actele de vanzare cumparare prin intermediul pietei.

servicii nonmarfa (nonmarket sau necomerciale) –ocolesc relatiile de piata. Ele includ:

a)      serviciile publice – consumul lor este „socializat”, adica este decis de colectivitate, consumatorii neavand posibilitatea unei alegeri directe si reale. Chiar si pentru cele care revin direct consumatorilor, rolul individului se limiteaza la a plati obligatoriu impozite si taxe si la a consuma aproape obligat.

Servicii publice colective – asigura prestatii in beneficiul general al colectivitatii (armata, politie, justitie);

Servicii publice de care beneficiaza direct indivizii: scoala. Ocrotirea sanatatii, asistenta sociala.

b)      Serviciile furnizate de organismele non-profit: religie, caritate, prestatiile organelor sindicale.

c)      Serviciile self-service – relatiile self-service cu serviciile piata sunt relatii complexe, influentate de o serie de factori:

aparitia de bunuri si echipamente performante care ajuta indivizii si familiile in autoproductia de servicii;

evolutia puterii de cumparare a populatiei;

schimburile de ordin social.

In ceea ce priveste evaluarea valorii de schimb, serviciile marfare au un pret stabilit de piata in timp ce serviciile nonmarfa ocolesc relatiile de piata, nu au un asemenea pret, ca urmare masurarea valorii adaugate si a contributiei lor la crearea PIB este mult mai dificila.

II)    Natura nevoii satisfacute

servicii private – pentru satisfacerea nevoilor particulare ale indivizilor sau familiilor.

servicii publice – sunt activitati organizate, autorizate de o autoritate administrativa centrala sau locala pentru satisfacerea de nevoi sociale in interesele exprimate de o colectivitate umana cu privire la cerintele de organizare, convietuire, asistenta sociala, transporturi; dar serviciile publice sunt si acele activitati care se adreseaza unor nevoi individuale dar sunt finantate de la bugetul statului. Ele se afla la granita intre individual si social.



III) Natura prestatorilor

servicii private – sunt furnizate de societati sau organizatii private;

servicii publice – sunt oferite de institutii, organisme sau organizatii publice.

Obs. Ultimele doua criterii nu se suprapun intotdeauna dupa cum structura privat – public nu se suprapune neaparat cu clasificarea market – non-market. Exista organizatii sau institutii private care presteaza servicii gratuit sau partial gratuit. (serviciile oferite de asociatiile profesionale membrilor lor).

IV)  Dupa beneficiar sau utilizator

servicii intermediare (de productie, de afaceri) sunt activitati care folosesc pentru productia bunurilor sau a altor servicii. Se includ transporturile, distributia, stocajul, asigurarile si reasigurarile, finantele, telecomunicatiile, serviciile juridice, contabile, serviciile de formare si perfectionare profesionala. Valoarea lor in unele bunuri ajunge pana la 80%. Dupa locul unde se desfasoara avem:

a)      servicii integrate ale intreprinderilor (internalizate)

b)      servicii de productie prestate de unitati specializate (externalizate)

servicii finale (de consum) contribuie la satisfacerea nevoilor de consum ale populatiei, fiind un element constitutiv al calitatii vietii acestora. Se includ turismul, alimentatia publica, armata, politia. Dupa natura nevoilor satisfacute si modul lor de satisfacere se clasifica in:

a)      servicii pentru consumul individual al populatiei – pot fi obtinute fie prin relatii de piata fie prin self-service.

b)      Servicii publice care sunt finantate prin redistribuirea veniturilor socializate si se adreseaza unor nevoi sociale sau mixte. Ele pot fi colective, individualizate sau personalizate.

V)     Alte criterii utilizate in clasificarea serviciilor

1). Functiile economice indeplinite de acestea:

servicii de distributie (transport, comunicatii, comert)

servicii de productie sau afaceri (banci, asigurari, contabilitate, publicitate, cercetare-dezvoltare)

servicii sociale sau colective (sanatate, educatie, posta, servicii publice non-profit)

servicii personale (servicii casnice, hoteluri, restaurante, reparatii, ingrijire personala)

2). Natura efectelor lor:

servicii materiale (cele incorporate in bunuri sau cele care vizeaza direct productia materiala: transport, distributie, reparatii si intretinere echipamente)

servicii nemateriale → nu se concretizeaza in bunuri materiale si nici in transformari de natura materiala; contribuie la satisfacerea unor nevoi spirituale sau sociale (colective)

3). Efectele, dar si beneficiarul direct al serviciului:

servicii care afecteaza direct bunurile (transport, curatenie, reparatii, intretinere de bunuri si locuinte)

servicii care afecteaza persoanele → sunt sub-clasificate in:

□ servicii care afecteaza conditia fizica sau intelectuala a persoanelor (transport de persoane, comunicatie, ingrijirea sanatatii, educatie, frizerie, coafura)

□ servici care afecteaza atat conditia bunurilor, cat si a persoanelor (servicii financiare)

4). Modalitatea de comercializare:

a). Servicii transferabile

pot fi schimbate la distanta, fie incorporate in bunurile materiale, fie cu ajutorul unui suport (electronic sau de alta natura)

pot trece frontierele; de exemplu: serviciile cinematografice, editoriale, servicii care potfi transmise cu ajutorul unor echipamente fizice (transport, telecomunicatii, servicii informatice)

sunt comercializabile in strainatate, ca urmare este necesar accesul liber pe piata straina)

b). Servicii netransferabile

trebuie produse in contact cu consumatorul

trebuie furnizate pe loc, “in situ”

comercializarea lor are implicatii in schimburile internationale



5). Prezenta clientului in timpul prestarii:

unele servicii necesita prezenta consumatorului in timpul prestarii (sanatate, invatamant, cele personale)

in alte cazuri, prezenta clientului nu este obligatorie (reparatii, comert electronic, posta, transport, etc.)


Concluzie: Exista o multitudine de clasificari referitoare la servicii, fapt ce demonstreaza diversitatea tipologica a acestora. Se fac eforturi pentru elaborarea unui sistem de clasificare → cerinte:

suficient de detaliat, astfel incat sa permita identificarea unui numar cat mai mare de activitati

elastic, flexibil, capabil sa asigure integrarea serviciilor nou aparute si sa reflecte mutatiile structurale

compatibil (in masura sa realizeze armonizarea intre gruparile nationale si internationale)

operational (sa permita standardizarea activitatilor si sa satisfaca nevoi de evidenta si conducere cu ajutorul tehnicilor de calcul)



Schema clasificarii serviciilor:

a)      dupa sursa lor de procurare

servicii marfa

servicii non-marfa

servicii publice

servicii publice colective

servicii publice de care beneficiaza direct indivizii

servicii furnizate de organismele publice non-profit

servicii self-service

b)      dupa natura nevoii satisfacute

servicii private

servicii publice

c)      dupa natura prestatorilor

servicii private

servicii publice

d)      dupa beneficiar sau utilizator

servicii intermediare

servicii integrate ale intreprinderii

servicii de productie prestate de unitati specializate

servicii finale

servicii pentru consumul individual al populatiei

servicii publice care sunt finantate prin redistribuirea veniturilor socializate

e)      Alte criterii:

functiile economice indeplinite,

natura efectelor lor,

efectele lor dar si beneficiile directe ale serviciilor,

modalitatile de comercializare a lor,

prezenta clientilor in timpul prestarii.







Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre economia serviciilor

Stiu si altele ...








































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare