StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Arta de a lua DECIZIA CORECTA
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » economie comerciala » Aspecte specifice ale finantarii pe termen lung
Trimite articolul prin email Gestiunea ratei de dobanda : Aspecte specifice ale finantarii pe termen lung Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Gestiunea ratei de dobanda



Variatia ratei de dobanda pe piata determina un risc asupra plasamentelor si a datoriilor, contractate de intreprindere, la o dobanda fixa. Riscul se poate inregistra si pentru plasamente si datorii contractate la rata riabila a dobanzii, intrucat acesta se manifesta la nivelul marjelor.
Definirea riscului de rata de dobandaIn mod general, riscul de rata de dobanda se defineste ca posibilitate a detinatorului unei creante si/sau a unei datorii prezenta sau viitoare, la dobanda fixa sau la dobanda riabila, de a inregistra o pierdere din evolutia ulterioara a ratei dobanzii de piata (scadere, crestere sau modificare a structurii ratelor la vedere si la termen).
0 intreprindere, care s-a imprumutat la o rata fixa de dobanda, inregistra o pierdere de oportunitate in raport cu concurenta, atunci cand rata dobanzii de piata scadea. Concurenta contracta credite



la rate mai mici de dobanda.
Scaderea ratei dobanzii de piata determina o crestere a lorii actualizate a datoriilor contractate la dobanda fixa. Efectul este similar si pentru datorii contractate la dobanda riabila, intrucat ajustarea acesteia se face la interle trimestriale, semestriale sau anuale, iar pierderea se poate inregistra, in interiorul interlului, asupra marjei intre dobanda riabila contractata si dobanda de piata.
Cresterea lorii de piata a datoriilor determina scaderea lorii capitalurilor proprii, calculata per sold ca diferenta intre activul economic si datorii. Pierderea se datoreaza, deci, gestiunii ineficiente a ratei de dobanda, care nu s-a acoperit impotri riscului de riatie a dobanzii de piata.
Aceeasi intreprindere, daca are nzari pe credit sau imprumuturi acordate (plasamente) la rata fixa de dobanda, suporta o pierdere de oportunitate in cazul cresterii ratei de dobanda de piata. incasarile sale din venituri financiare vor fi potential mai mici decat ar fi putut oferi, in prezent, piata creditelor. Efectele sunt analoage si pentru plasamente la rata riabila de dobanda.
Scaderea lorii de piata a acestor active conduce la aceeasi reducere a lorii capitalurilor proprii, ca urmare a gestiunii neeficiente a ratei de dobanda, respectiv a neacoperirii pentru cresterea dobanzii de piata.
Riscul de rata de dobanda poate afecta si proiectele viitoare de plasamente si de datorii la termen. Daca intreprinderea previzioneaza sa contracteze un credit la dobanda fixa, riscul priveste cresterea ratei de dobanda (intreprinderea se vedea nevoita sa accepte un credit la o dobanda ridicata). Efectul fi invers pentru un viitor plasament (castig prin posibilitatea de a plasa la o dobanda mai mare).
Cele doua ipostaze prezentate mai sus sunt de natura sa evidentieze importanta gestiunii ratei de dobanda in gestiunea financiara a intreprinderii. Alaturi de celelalte componente ale gestiunii financiare, gestiunea ratei de dobanda se dovedeste a fi un instrument reduil in cresterea lorii intreprinderii si in lupta de concurenta pe o piata libera si volatila.
Se intelege usor ca, in caz de crestere a ratei dobanzii de piata, intreprinderea castiga asupra datoriilor prin scaderea lorii lor de piata. Tot astfel, ea castiga asupra plasamentelor, daca rata dobanzii de piata scadea, fn fapt, influenta riatiei dobanzii de piata se inregistra numai asupra soldului creantelor sau al datoriilor, and aceeasi scadenta. Ca si-n cazul gestiunii riscului lutar, intreprinderea se poate afla in pozitie lunga (creante > datorii) sau invers, in pozitie scurta (creante < datorii).
Acoperirea impotri riscului de rata de dobanda consta in luarea unei pozitii inverse in raport cu cea rezultata din bilant, in vederea echilibrarii creantelor si datoriilor la fiecare scadenta. in acest fel, pierderile, ce vor fi inregistrate pentru active, vor fi compensate de castigurile din datorii si invers.


Masurarea riscului de rata de dobanda
Marimea riscului de rata de dobanda se poate exprima fie in lori absolute al pierderii, fie in lori relative, fn mod uzual, masurarea riscului se face in lori relative, ca numar de procente de pierdere potentiala (la creante sau la datorii) ce revin la un procent de riatie a ratei dobanzii de piata = volatilitatea (V) a pozitiei deschise la riscul de dobanda.
Pentru previziunea volatilitatii, teoria financiara a introdus notiunea de "durata de imunizare" (duration, in engleza) ca o caracteristica intrinseca a oricarui angajament (datorie sau creanta), la termen si la o dobanda fixa.
Este bine cunoscut raportul invers proportional dintre evolutia dobanzii de piata si loarea unei obligatiuni: cresterea ratei dobanzii de piata determina scaderea lorii obligatiunii si invers, fn acelasi timp, imprumutatorul are posibilitatea reinvestirii anuitatilor (cuponul si rambursarea anuale), la o rata de dobanda de piata mai mare. La un anumit interl de timp, pierderile de loare a obligatiunii vor fi compensate (imunizate) de castigurile din reinvestirea anuitatilor .
Durata de imunizare, tradusa


, uneori^in romana ca durabilitate, este, in fapt, durata de viata medie a obligatiunii, ponderata cu greutatea specifica a fiecarei scadente anuale.
Modalitati de acoperire contra riscului de rata de dobanda
Acoperirea pozitiei deschise la riscul de dobanda se realizeaza prin luarea unei pozitii contrare si egale fie prin masuri traditionale, fie prin operatiuni pe piata de capital. Costul acestor operatiuni este asumat de intreprindere ca o prima de asigurare contra riscului de dobanda.
Masurile traditionale se refera la reglementarile contractuale privind creantele si datoriile la termen si la dobanda fixa. fn primul rand, se iau in considerare posibilitatile de rambursare anticipata a datoriilor sau de renegociere a ratei (pentru reducerea ei), in cazul scaderii dobanzii de piata sau de rambursare anticipata a plasamentelor sau de renegociere a ratei (pentru cresterea ei), in cazul invers al cresterii dobanzii de piata.
fn al doilea rand, se poate actiona pentru echilibrarea creantelor si datoriilor la aceeasi scadenta, prin "andosarea" de datorii sau de creante, in aceleasi conditii ca si contrapartida lor din bilant. Pierderile din riatia dobanzii de piata vor fi compensate integral de castigurile de capital din cresterea lorii contrapartidei pozitiei deschise.
fn sfarsit, protectia contra riscului de dobanda se poate face prin imunizarea fiecarei creante si datorii la termen. Aceasta presupune ca fiecare dintre acestea sa fie contractate in termeni, care sa faca egala durata de imunizare cu maturitatea acestora, fiecare in parte. Cum, insa, acest lucru este dificil de negociat, in conditiile evolutiei diferite a pietei, ideea de imunizare poate fi urmarita dinamic asupra intregului portofoliu de active si de pasive, contractate la termen si la dobanzi fixe.
Durabilitatea (Dp), ca si volatilitatea (Vp), unui portofoliu se calculeaza ca medie ponderata a durabilitatilor (si volatilitatilor) componentelor portofoliului, ponderate cu proportia (Xi) ocupata de fiecare component in loarea totala a portofoliului.
Trezorierul intreprinderii urmari permanent ca durata de imunizare a portofoliului de creante la termen sa fie:
1) egala cu durata medie de incasare a creantelor la termen si cu dobanda fixa;
2) egala cu durata de imunizare a portofoliului de datorii la termen si cu dobanda fixa;
Preocupari similare se impun si pentru gestiunea datoriilor la termen.
Operatiunile pe piata de capital presupun o dezvoltare corespunzatoare a Bursei de lori, care sa permita negocierea unor contracte la termen, pe rata de dobanda. Aceste operatiuni pot fi derulate si pe o piata de tranzactii la termen "la invoiala", fara un cadru institutional specializat. Este vorba de contracte la termen, ferm convenite intre intreprinderi si bancile finantatoare.
Astfel, acoperirea unei datorii, impotri riscului de scadere a dobanzii de piata, se face prin cumpararea, in compensare, de contracte la termen (active financiare), la aceeasi scadenta si cu aceeasi dobanda. Pierderile, ce vor fi inregistrate la datorii, vor fi compensate de cresterea lorii contractelor la termen.
fn acest cadru, s-au sintetizat, pe international, mai multe tipuri de contracte la termen de dobanda: forward-farward, forward rate agreement, swap de rata de dobanda1.In conditiile unei piete la termen organizate (cu contracte standardizate si cu camera de compensare) se pot initia operatiuni la termen ferm (tip FUTURES pe rata de dobanda) sau la termen conditional (OPTIONS pe rata de dobanda). Contractele optionale (dar si cele FUTURES) permit fructificarea riatiei de dobanda, in ambele sensuri; intr-un sens se "imunizeaza" pierderile si-n celalalt sens se abandoneaza optiunea (sau se ia pozitie inversa la FUTURES), pentru a profita de castigurile de capital din riatia lorii pozitiei deschise (cresterea lorii creantelor la termen sau scaderea lorii datoriilor la termen).






Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2020 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact