EXPEDITIA SI TRANSPORTUL INTERNATIONAL DE MARFURI.

EXPEDITIA INTERNATIONALA

Expeditia internationala este un ansamblu de activitati desfasurate de expeditor, persoana fizica sau juridica, pentru a asigura deplasarea marfurilor de la locul de expediere la cel de destinatie puncte situate in tari diferite.

Ea este o activitate specializata de comert exterior desfasurata de casele de expeditie internationala, care in schimbul unei sume de bani, comision sau taxa fixa se obliga fata de intreprinderea exportatoare sa preia marfurile incredintate si sa realizeze direct sau prin intermediari ca destinatarul marfii (cumparatorul) sa poata intra in posesia ei. Initial existau expeditori individuali care mijloceau legatura intre comerciantii de marfuri si carausi (transportatori), facand sa intalneasca in mod organizat cererea de transport cu oferta de mijloace de transport. Cu timpul in special in porturi si in localitati situate la incrucisarea drumurilor comerciale, au aparut mici agentii de expeditie care au inceput sa coopereze intre ele.

Predand carausului o cantitate mai mare de marfa preluata de mai multi comercianti si destinata corespondentului sau dintr-o alta localitate s 858c26i au tara, care apoi va livra fiecare partida de marfa in parte, la beneficiarul sau, expeditorul obtine de la transportator un tarif mai avantajos caci dadea posibilitatea de utilizare mai completa a spatiului mijloacelor de transport si obtinerea unor profituri mai mari pe unitate de timp.

Ulterior complexitatea conjuncturii pietei navlurilor, a tarifelor practicate in diverse porturi, a dus la specializarea unor firme in expeditia maritima. Din randul acestora s-au desprins apoi, ca firme independente, intreprinderile de navlosire, cele pentru aprovizionarea navelor. etc.

Particularitatile transportului pe calea ferata, a celor auto, fluviale sau aeriene, au determinat aparitia de intreprinderi specializate cu expeditiile si in aceste domenii, sau crearea unor compartimente de expeditii de acest gen in intreprinderi existente.

In prezent, in tarile dezvoltate cu economie de piata, exista o multitudine de case de expeditie, incepand cu cele mici de 10-12 angajati, specializati exclusiv in incheierea formalitatilor de vamuire a marfurilor la punctele de frontiera si continuand cu intreprinderile specializate in expeditia marfurilor de tip multinational.

Activitatea de expeditii internationale presupune incheierea contractelor de transport in numele si contul mandatatilor, stabilirea rutelor optime de transport, urmarirea contractelor de transport si reprezentarea intereselor mandatatilor fata de transportatori, asigurarea transportarii si depozitarea marfurilor, intermedierea asigurarii marfurilor pe parcursul transportului.

Expeditorul asigura acordarea de consultatii cu privire la clauzele privind expedierea marfii, intocmirea documentelor si formalitatilor vamale in contul mandatatilor.

In toate tarile dezvoltate intre societatile de expeditie exista intelegeri de tipul asociatiilor de intreprinderi si al uniunilor. Astfel in Germania exista "Uniunea expeditorilor din Hamburg", "Uniunea expeditorilor din Bremen". La randul lor acestea sunt membre ale " Uniunii federale a expeditorilor si depozitarilor" organizate in comitete specializate pe tipuri de expeditii. Toate acestea la un loc, la nivel international sunt membre ale "Federatiei Internationale a Organizatiilor Internationale de Expeditii" (FIATA). Forumul suprem se intruneste o data la 2 ani. In Romania , principala casa de expeditii este ROMTRANS S.A. iar in Arad pe langa ROMTRANS s-a creat si firma ROMANIA - COMBI.

DEPOZITAREA MARFURILOR

Activitatile de extractie, afluire si prelucrare a materiilor prime. a semifabricatelor, se desfasoara de regula la anumite distante, o parte a acestor activitati ca timp este afectat transporturilor. Depozitarea marfurilor este echivalenta cu un transport in timp al acestora, dar nu si in spatiu. Ea constituie o componenta importanta a distributiei marfurilor, iar necesitatea depozitarii si durata acesteia sunt determinate de conditii naturale si considerate economico-strategice.

Considerentele economice care impun depozitarea unor marfuri vizeaza:

cererea totala sau partiala sezoniera;

anumite procese de productie necesita asigurarea unui stoc de siguranta (metalurgie, chimie si altele). In multe cazuri transportul se realizeaza prin porturi, iar depozitarea temporara in vederea incarcarii pe nave, devine absolut necesara conform principiului "marfa asteapta nava";

realizarea transporturilor in parti mari sunt mai ieftine pe tona de produs transportata fata de transportul in parti mici.

In general un cumparator se poate aproviziona in trei moduri:

direct de la sursa;

din depozit de langa sursa de aprovizionare cu livrari in depozit relativ mici, dar transport la cumparator in cantitati mari.

dintr-un depozit amplasat in apropierea cumparatorului, transportul de la furnizor la depozit efectuandu-se la intervale si in cantitati mari fata de livrarile de la depozit la cumparator in cantitati mici.

In situatii in care sunt implicati mai multi cumparatori ai aceleiasi marfi, amenajarea unui depozit in apropierea pietei de desfacere poate conduce la o reducere importanta a cheltuielilor de transport. Marfurile putand fi acumulate prin depozitare in scopuri financiare. Ele urmeaza a fi vandute prin expunerea lor in vederea viitorilor cumparatori .

La toate aceste considerente, in general economice, trebuie adaugate si considerentele strategice de aparare a independentei si suveranitatii tarilor, care impun constituirea stocurilor (rezerve) strategice: alimente, combustibil, munitii. metale, s.a.

TRANSPORTURI INTERNATIONALE

Prin transport international de marfuri intelegem deplasarea unei incarcaturi care traverseaza cel putin o frontiera de stat, punctele de expeditie si de destinatie ale marfii fiind situate in tari diferite. Transportul international de marfuri se desfasoara dupa reguli si norme precise, prevazute si conventii internationale sau stabilite prin uzante internationale.

Transporturile internationale reprezinta mijlocul material ce sta la baza relatiilor economice ale unei tari cu alte tari. Ele continua procesul de productie (sau asigura ) si reprezinta un sistem tehnico-economic complex prin intermediul caruia se continua procesul de productie si se realizeaza schimbul de marfuri necesare economiei nationale, contribuind direct la realizarea PIB.

Definitiile modurilor si mijloacelor de transport:

mod de transport - metoda folosita pentru transportul marfii ex. feroviara, rutiera, navala, aeriana, etc.

mijloace de transport - vehicule folosite pentru transport de marfuri, ex.. vagoane, autocare;

tipuri de mijloace de transport - tip de vehicul utilizat ex. avion-cargo camion-cisterna. etc.;

transport unimodal - transport de marfuri cu un singur mod :de transport, efectuat de unul sau mai multi transportatori;

transport intermodal - transportul de marfuri cu mai multe moduri de transport in care unul din transportatori organizeaza tot transportul de la un punct al portului de origine;

transport segmentat - daca transportatorul organizeaza transportul isi asuma responsabilitatea numai pe segmentul realizat de el;

transport multimodal - daca transportatorul care organizeaza transportul, isi asuma responsabilitatea pe intregul transport si emite un document, de transport multimodal MT;

transport combinat - transportul de marfuri efectuat de aceiasi unitate de incarcare sau vehicul printr-o combinare a modurilor de transport rutier, feroviar si cai navigabile.

Sisteme (modalitati) de transport unimodale:

sistem de transport feroviar;

sistem de transport rutier;

sistem de transport naval;

sistem de transport aerian;

sistem de transport prin conducte.

TRANSPORTUL FEROVIAR

Caracteristici tehnico-economice si organizatorice are urmatoarele elemente componente:

calea de rulare tip sina de cale ferata;

materialul rulant respectiv mijloacele de tractiune, locomotivele sau automotoare si mijloace de transport respectiv vagoanele;

instalatii centralizate de semnalizate si telecomanda.

Caile ferate reprezinta un ansamblu de constructii si instalatii care asigura circulatia locomotivelor si vagoanelor pe un anumit teritoriu. Elementele constructive ale acestora sunt:

infrastructura alcatuita din terasamente si lucrari de arta (poduri, tuneluri, viaducte);

suprastructura alcatuita in principal de sine fixate in traverse de lemn sau beton precomprimat.

Sinele sunt de forma speciala fixata la o distanta numita ecartament. Ecartamentul este distanta masurata perpendicular pe sine pe fata interioara si este de 1435 mm in Europa de 1524 mm in CSI si 1675 mm in SUA.

Dupa importanta lor economica si volumul traficului, caile ferate se clasifica in:

caile ferate magistrale;

caile ferate principale;

caile ferate secundare, uzinale.

Caile ferate magistrale asigura legatura Bucurestiului cu exteriorul tarii prin orase principale. Cuprinde 9 zone (axe) liniile principale - de importanta economica deosebita si leaga orasul Bucuresti de orasele principale ale tarii fiind incluse partial si magistralele tarii.

Liniile secundare deservesc anumite zone urbane si asigura legatura acestora cu liniile principale sau magistrale;

Liniile uzinale sau industriale apartin in genere acestor intreprinderi si care dispun de liniile respective, asigurand accesul si iesirea vagoanelor prin statia uzinala SNCFR.

Lungimea liniilor de CF din Romania este de 11.342 km. din care cca. 25% linii duble si 24% linii electrificate.

Mijloacele de tractiune in transportul feroviar sunt locomotivele. Parcul de locomotive diesel si electrice insuma 3.240 unitati in anul 1991.

In ceea ce priveste parcul de vagoane acesta poseda 142.000 unitati in 1991. Transportul feroviar prezinta urmatoarele caracteristici importante:

asigura deplasarea in spatiu si timp a marfurilor in partitii mari, indeosebi solide si lichide;

transportul este asigurat de regula la preturi scazute,

procesul de transport este continuu potrivit graficelor stabilite prin mersul trenurilor;

prezinta un grad ridicat de siguranta.

Conditiile generale ale transporturilor de marfuri pe calea ferata

Transporturile internationale de marfuri pe calea ferata sunt reglementate prin "Conventia privind transporturile feroviare internationale" (C.O.T.I.F) la care participa toate tarile europene inclusiv o parte din Asia. COTIF a fost incheiat la Berna in 9 mai 1980.

COTIF contine in anexa "regulile uniforme privind contractul de transport international de marfuri pe calea ferata" (C.I.M.). C.I.M. prevede ca sunt excluse de la transport obiecte rezervate postei (cu greutate mai mica de 12 kg.).

Formalitatile vamale se indeplinesc de calea ferata sau de catre expeditor. Pentru aceasta, expeditorul trebuie sa. ataseze la scrisoarea de trasura toate documentele necesare, pe care le va mentiona in rubrica "Documente anexate de expeditor" respectiv:

autorizatia de import - export;

certificat sanitar veterinar dupa caz;

certificat fito-sanitar dupa caz.

Calea ferata nu este obligata sa verifice exactitatea si suficienta documentelor anexate

C.I.M. prevede posibilitatea printr-o mentiune specifica inscrisa in scrisoarea de trasura, sa ceara asistarea directa sau printr-un mandatar la indeplinirea formalitatilor vamale.

Plata taxelor de transport feroviar

Potrivit C.I.M. taxele de transport si taxele accesorii se calculeaza conform tarifelor in vigoare si valabile in momentul incheierii contractului de transport.

In traficul international de marfuri, contractul de transport imbraca forma scrisorii de trasura. El se considera incheiat in momentul in care calea ferata de predare a primit marfa de transport, insotita de scrisoarea de trasura pe care a aplicat stampila sa.

Contractul de transport incheiat intre calea ferata de predare si expeditor, are, in virtutea clauzelor conventiilor mentionat un caracter international unic. El nu angajeaza numai raspunderea caii ferate de predare, ci si al celorlalte cai ferate participante la derularea transportului marfii respective. Scrisorile de trasura tip CIM sunt insotite si de buletine de francare in care caile ferate care participa la transportul respectiv inscriu taxele de transport si accesoriile ce se cuvin. Expeditorul raspunde pentru datele inscrise in scrisoarea de trasura; calea ferata are dreptul sa verifice exactitatea lor.

CIM stabileste ca taxele de transport si cele accesorii se platesc fie de expeditor, fie de destinatar, conform mentiunilor inscrise in scrisoarea de trasura.

Nivelul taxelor de transport international pe calea ferata are la baza costul cailor ferate, ponderea detinuta si amortizarile in proportie de 75-80% precum si politica economica in transporturi, care a consacrat o serie de principii de constructie valutara.

a) Pretul transportului creste in raport cu distanta parcursa, cresterea nu este direct proportionala, fiind mai ridicata pe distante scurte pana la 100 km. Mult mai avantajoase pentru client sunt transporturile pe distante medii si lungi pana la 1.000 km, dupa care pretul creste odata cu distanta.

b) Pretul este in functie de valoarea unitara a marfii si gradul ei de prelucrare. Marfurile se grupeaza in baremuri tarifare in functie de gradul de prelucrare si valoarea lor unitara. Produsele finite sunt incadrate la clasa I-a (cea mai scumpa).

c) Pretul este in functie de felul expeditiei - respectiv asigurarea utilizarii vagoanelor de capacitate dar si de sarcina admisa in parcurs pe osie si metru liniar de linie. Expeditiile subvagonabile (de coletarie), ce necesita incarcari si descarcari repetate, ridica substantial taxele de transport.

d) Pretul (taxele de transport) este in functie de regimul de viteza, respectiv, de termenul de executare a contractului de transport generat de caile ferate. De obicei pretul este cu 50-100% mai ridicat in cazul expeditiilor la mare viteza.

e) Pretul (taxele de transport) este mai mare in cazul transporturilor executate in conditii si cu mijloace speciale. Este cazul vagoanelor speciale cu sistem de descarcare automata, sau vagoane care permit la incarcare marfuri cu gabarit depasit. Pretul este in functie de tipul vagonului, de dotarile acestuia si de numarul de osii.

f) Pretul (taxele de transport) este stabilit prin negociere cu clientul. Este cazul marilor case de expeditie internationala, care deruleaza anual si eu regularitate mari cantitati de marfa la export si import.

TRANSPORTUL RUTIER

Este o forma de transport terestra si asigura deplasarea in spatiu a marfurilor cu ajutorul autovehiculelor.

Cu ajutorul autovehiculelor se pot organiza transporturi directe de la furnizor pana la beneficiarul de marfuri, evitandu-se transbordarile pe parcurs, practic se pot evita folosirea unor ambalaje costisitoare care sa protejeze marfa.

Se pot asigura livrari succesive la termene stabilite, care-l scutesc pe beneficiar de crearea unor stocuri de siguranta mari. :Autovehiculele pot fi redirijate pe parcurs, in functie de conjunctura pietei externe sau alte necesitati. Productia mijloacelor auto necesita investitii mai mici iar pregatirea conducatorilor auto se face ca cheltuieli reduse fata de alte sisteme de transport.

Caracteristici tehnico economice si organizatorice

Elementele componente (trei componente de baza):

drumul;

autovehiculul;

conducatorul auto.

Drumul cu suport material pe care se deruleaza circulatia autovehiculelor, conditioneaza prin calitatile sale mobilitatea autovehiculelor si eficienta exploatarii lor.

1) Drumurile publice se impart in:

drumuri de interes republican respectiv autostrazile si drumurile nationale;

drumuri de interes local respectiv drumuri judetene, comunale si reteaua stradala din localitati.

autostrazile si drumurile nationale respectiv drumurile de interes republican se afla in administrarea regiei autonome "Administrarea Nationala a Drumurilor" (AND).

2) Autovehiculul

Autovehiculele si remorcile acestora pot circula pe drumurile publice din Romania numai daca starea lor tehnica corespunde normelor nationale de siguranta rutiera si protectia mediului inconjurator. Pentru a putea fi mentinute in circulatie, autovehiculele si remorcile inmatriculate trebuie supuse periodic, de catre proprietari unei inspectii tehnice.

Inspectia tehnica se efectueaza in statii de inspectii tehnice autorizate si consta in verificarea tehnica fara demontare cu aparatura adecvata. Omologarea pentru circulatia pe drumurile publice trebuie solicitata de producator sau dupa caz de persoanele fizice care importa vehiculul.

3) Conducatorul autovehiculului

Autovehiculele pot fi conduse pe drumurile publice numai daca pe langa indeplinirea conditiilor tehnice necesare, sunt inmatriculate la organele de politie iar conducatorii lor poseda permise de conducere valabile pentru categoria din care face parte autovehiculul condus.

Inainte de plecare in cursa, conducatorul autovehiculului trebuie sa aiba asupra sa:

permisul de conducere cu anexa acestuia;

certificatul de inmatriculare a autovehiculului;

foaia de parcurs a autovehiculelor apartinand societatilor comerciale sau intreprinderilor de stat;

dovada verificarilor tehnice anuale, dupa caz, talonul verificarilor tehnice.

Contractul de transport rutier international

La 23 Martie 1948 a luat fiinta la Geneva. Uniunea Internationala a Transportatorilor Rutieri - IRU, (la care s-a afiliat si Romania in 1963) prin care s-a reglementat:

punerea in aplicare a conventiei vamale privitoare la transportul international de marfuri sub acoperirea carnetelor TIR;

elaborarea scrisorii de trasura internationale in conformitate cu conventia privitoare la contractul de transport rutier de marfuri (C.M.R.) si altele.

Conventia vamala referitoare la transportul international sub acoperirea carnetelor TIR elimina operatiunile de deschidere la punctele vamale ale tarilor de tranzit pentru controlul vamal, ceea ce determina reducerea duratei de transport. De asemenea, carnetul TIR scuteste transportorii de depunerea unor garantii vamale, proportionale cu valoarea marfurilor transportate.

ROMTRANS indeplineste in tara noastra, rolul Asociatiei garanta pentru aplicarea conventiei TIR.

Prin Conventia referitoare la contractul de transport international al marfurilor pe cale rutiera C.M.R., sunt reglementate in mod uniform conditiile generale in care se incheie si se executa contractul de transport rutier de marfuri, reprezentat de scrisoarea de trasura CMR.

Contractul de transport rutier international de marfuri este realizat prin C.M.R. intocmit in 3 exemplare semnate de expeditor si transportor, cel din urma raspunzand de:

. pierderea partiala sau totala a marfii;

. intarzierea la eliberare.

Transportatorul nu poate invoca defectiunea autovehiculului. In caz de avarie transportatorul plateste despagubiri.

Pretul in transportul international rutier

Conventiile care reglementeaza traficul rutier international de marfuri nu cuprind dispozitii referitoare la practicarea unor preturi uniforme, lasand ca stabilirea preturilor de transport (taxe de transport) sa constituie problema negocierilor intre expeditor si transportator din fiecare tara.

Transportatorii trebuie sa aiba in dotarea autovehiculelor mijloace care sa indeplineasca urmatoarele conditii:

sa corespunda pe deplin naturii marfii ce o transporta;

sa se afle in perfecta stare de functionare tehnica;

sa fie curate si dezinfectate in mod corespunzator;

sa fie insotite cu documente de parcurs si de tranzit necesare: autorizatii de transport eliberate de :autoritatile de stat din tarile de tranzit, cartea verde de asigurare pentru raspundere civila in strainatate, certificat de inmatriculare, ordinul de serviciu, certificatul de sanatate a conducatorului auto, foaia de parcurs, carnetul de trecere prin vama, pasaportul si permisul de conducere al conducatorului auto.

TRANSPORTUL NAVAL

Transportul naval asigura cca. 75-80% din totalul traficului mondial de marfuri. El se realizeaza pe apa si sub apa. Transportul naval se realizeaza prin doua sisteme:

transportul maritim;

transportul fluvial.

Transportul maritim

Transportul maritim este realizat de nava maritime intre porturi maritime.

Nava comerciala este un mijloc de transport ce se deplaseaza pe apa, format din elemente constructive de infrastructura si suprastructura, calitati nautice si echipamente care-i permit guvernarea navei.

a) Corpul navei se compune din carcasa navei, bordul exterior, bordaj interior si bordajul puntii, construite din placi de otel.

Partea din fata a navei se numeste prora sau prova, iar partea din spate se numeste pupa. Axul longitudinal al corpului navei delimiteaza cele doua parti sau borduri ale acestuia, cunoscute sub numele de babord in stanga si tribord in dreapta.

Prin forma si constructia sa, corpul navei asigura flotabilitatea, rezistenta structurala la solicitari, stabilitatea, manevrabilitatea si alte calitati nautice.

Nava are o coloana vertebrala, numita chila, pe care este construita intreaga sa osatura. Chila, este de fapt o grinda, metalica foarte rezistenta de la prora, se. continua in partea provei cu etrava, iar la pupa se numeste etambou; ea sustine carma si axul elicei. Prin intersectia corpului navei cu un plan vertical transversal care trece, pe la jumatatea lungimii navei, se obtine sectiunea maestra sau cuplu maestru.

Figura 4. - Dimensiunile principale ale navei

In functie de tipul si destinatia navei, acestea pot avea una sau mai multe punti. Puntea care leaga prora de pupa se numeste puntea principala. Navele cu o singura punte sunt cunoscute sub numele de single decker, cele cu doua punti double decker. Navele de transport produse in vrac (minereuri, carbuni) au o singura punte; navele cargou pentru transport marfuri generale (bucati, colete) au de regula doua punti. Compartimentele celulare din baza constructiei navei sunt folosite pentru amenajarea tancurilor de combustibil si a tancurilor de balast.

In coca navei sunt construite hambare sau magazii pentru produse solide si tancuri pentru produse lichide. Fiecare hambar este prevazut cu o deschidere pe puntea principala prevazute cu capace speciale care permit introducerea si scoaterea marfii din hambare. numita gura de hambar.

Partea a corpului navei separata de linia de plutire ce se afla in apa se numeste carena sau opera vie; iar partea de deasupra apei se numeste opera moarta sau emersa. Deasupra liniei de plutire se afla linia puntii. Aceasta este o linie orizontala trasata pe bordajul navei cu vopsea speciala, rezistenta de culoare alba.

Intre linia de plutire si linia puntii. se afla bordul liber sau rezerva de flotabilitate.

In timpul voiajului sau in timpul operatiunilor de descarcare - incarcare nava trebuie sa aiba o pozitie - asieta - normala, adica sa stea pe chila dreapta sau usor apupata (aplecata spre pupa).

Distanta masurata pe verticala de la linia de plutire pana la chila se numeste pescaj, notat cu "p". Pescajul arata "cat calca nava in apa" si trebuie: sa fie mai mic decat adancimea apei in rada, in bazinul portului sau a senalului navigabil.

Pescajul se masoara si la prora si la pupa si se face media.

Viteza navelor se masoara in noduri adica 1 mila marina/ora. O mila marina este egala cu un arc median 1°, la latitudinea de 45° ce masoara 1.852 m.

Pe puntea superioara sunt amplasate castelul de comanda, cabina echipajului care impreuna cu prova si duneta (la pupa) formeaza structura navei, care impreuna cu opera moarta formeaza silueta navei.

b) Masinile navei asigura propulsia si functionarea instalatiilor auxiliare. In prezent 70% din masinile navale sunt motoare Diesel, 30% din totalul navelor la nivel mondial sunt propulsate cu motoare-turbina.

c) Nava este dotata cu echipament de navigatie, respectiv aparatura de bord, carma, instalatii de ancorare, echipament de salvare, echipament de incarcare-descarcare, echipament de paza contra incendiilor.

Inmatricularea navelor

Orice nava nou construita trebuie sa aiba, inainte de primul voiaj, stabilite in mod oficial identitatea, santierul naval unde a fost construita si registrul naval de care apartine precum si nationalitatea. In acest scop armatorul trebuie sa faca o declaratie la Registru Maritim al tarii sub al carui pavilion urmeaza sa-si desfasoare activitatea nava respectiva. Dupa indeplinirea formalitatilor de verificare nava primeste "Certificatul de inmatriculare" (Cerificate of Registration) cunoscut sub numele de certificat de nationalitate in care se inregistreaza:

numele navei;

numarul oficial sub care este inmatriculata;

portul de inmatriculare;

numele armatorului;

tonajul si constructia navei.

Certificatul de inmatriculare este cel mai important act al navei si se gaseste si raspunde de el insusi comandantul navei.

Din punct de vedere juridic o nava pe mare este considerata o extindere teritoriala a tarii sub al carui pavilion navigheaza.

Desi in ambele borduri ale navei se afla scris numele navei si tara, certificatul de inmatriculare este dovada identitatii sale. Acest document da dovada si dreptul navei si echipajului la protectie juridica.

Pavilionul este drapelul arborat la pupa pe catargul unei nave; sau in locuri cu vizibilitate mare, pentru a indica apartenenta navei la o anumita tara (pavilion national), pavilion de companie sau pentru a marca o situatie speciala: carantina, nava-spital, etc.

Pavilionul national indica statul sub a carui protectie se afla nava si de a carui legi este guvernata.

Conditiile de inmatriculare sunt diferite de la stat la stat. Un caz particular il constituie pavilionul de complezenta.

Nava nu poate avea decat un singur pavilion.

Limitele de incarcare a navelor si sisteme de marcare a lor

"Conventia internationala asupra liniilor de incarcare" incheiata, la Londra la 5 aprilie 1966 se inscrie in preocuparea majora a specialistilor in navigatia maritima si formarea unor reguli clare si precise pentru determinarea la diferite tipuri de nave si pentru diferite conditii de navigatie a unui pescaj maxim care sa nu poata fi depasit cand navele au la bord incarcaturi complete de marfa. Aceasta preocupare este legata de numele lui Samuel Plimsoll.

a) Potrivit conventiei, marca la bord liber, care apare trasata cu vopsea rezistenta in ambele borduri ale nave consta dintr-o banda orizontala de 500 cm lungime si 25 mm latime a carei margine superioara indica linia puntii de bord (adica puntea prevazuta cu capace de inchidere liber permanente).

b) discul Plimsoll (discul de bord liber) marcat pe verticala si sub linia puntii de tonaj printr-un cerc cu diametrul de 300 cm, avand centrul pe linia de incarcare de vara in apa de mare.

c.) o scala a liniilor de incarcare, pentru zona bordului liber, marcata prin benzi paralele de 250 cm lungime si 25 mm latime.

Figura 5 - Marca de bord liber si liniile de incarcare

Linia de incarcare de vara notata prescurtat cu 5 care corespunde cu centrul discului Plimsoll, este calculata dupa formule speciale anexate la Conventie.

Conventia stabileste de asemenea, variatiile pescajului maxim admis. precizand conditiile in care pescajul trebuie redus in interesul sigurantei navigatiei

Principalele diferente de pescaj, deasupra si sub linia de incarcare de vara, tin seama de conditiile climatice din diferite zone ale globului si in diferite perioade ale anului.

Registrele de clasificare. Clasa navei

O raspundere deosebita la siguranta navei pe mari si oceane revine: "Registrelor de clasificare". Acestea sunt institutii specializate de stat care, in conformitate cu legislatiile nationale si prevederilor conventiilor internationale privind conditiile de navigatie in marea libera, elaboreaza norme tehnice obligatorii si verificare indeplinirii acestora de catre navele ai caror armatori solicita din partea lor eliberarea unui "Certificat de Clasa".

Eliberand un astfel de certificat, societatea respectiva de clasificare garanteaza navlositorilor si societatilor de asigurare din toata lumea ca nava este: "etansa, solida, rezistenta si apta din toate punctele de vedere pentru efectuarea voiajelor".

Este in interesul fiecarui armator sa detina un asemenea certificat si stabileasca clasa navei de care dispune. Cu cat certificatul de clasificare este mai bun cu atat nava va prezenta un interes mai deosebit atat pentru navlositori (siguranta, viteza sporita, etc.) cat si pentru societatile de asigurare, respectiv primele de asigurare, pe care aceste le percep de armator sunt mai mari daca nava este de clasa inferioara navei de care dispune. Cu cat certificatul de clasificare este mai bun cu atat nava va prezenta un interes mai deosebit atat pentru navlositori (siguranta, viteza sporita, etc.) cat si pentru societatile de asigurare, respectiv primele de asigurare, pe care aceste le percep de armator sunt mai mari daca nava este de clasa inferioara.

Prima societate de clasificare din lume care si in prezent se bucura de un prestigiu deosebit este: "Lloyd's Register of Shipping" infiintata la Londra la sfarsitul secolului al XVII-lea. La noi in tara functioneaza, Registrul Naval Roman

Simbolul fundamental al RNR este:

RNR. - Registrul Naval Roman

CM - indicatii privind constructia si masinilor nave

M - navigatie maritima

O - Navigatie maritima nelimitata

Tonajul navei (Ship's Tonaje)

Tonaj registru este o unitate conventionala de exprimare a volumului spatiilor inchise ale navei, determinate pe baza masuratorilor efectuate de inspectorii Registrului maritim, dupa regulile de tonaj ale tarii de inmatriculare. Tonajul registru este stipulat in "Certificatul de Tonaj" anexat la Certificatul de inmatriculare, o tona registru brut (trb) - reprezinta 100 picioare cubice sau 2,8316 m3 de spatiu inchis a navei fara unele spatii - cabina pilotului, bucataria, casa scarilor, grupurile sanitare.

Tonaj deplasament - greutatea apei dislocate de nava fara marfa, asa cum a iesit din santierul naval.

Capacitatea unei nave de a transporta o anumita cantitate de marfa, exprimata in unitati de greutate, tone lungi (1 long ton = 1016,05 kg) si poarta denumirea de tonaj deadweight. Deci in tonajul deadweight se include si marfurile de transportat, combustibilul propriu, provizia de alimente si apa, si apa de balast. Deadweight Cargo Capacity (DCC) arata cata marfa se poate transporta scazandu-se din tonajul deadweight a greutatii combustibilului, proviziilor de alimente si apa si a altor materiale calculate toate in tone lungi.

Capacitatea cubica de marfa

Navlosirea navelor pentru transportul "marfurilor grele" (laminate etc.) se poate face exclusiv pe baza tonajului deadweight al acestora deoarece volumul lor este redus. La marfuri usoare insa, (lemn, bumbac, etc.), volumul spatiilor inchise prezinta o importanta deosebita.

Caile de navigatie maritima

drumuri de cabotaj cand prin voiaj se leaga intre ele porturile aceleiasi tari (ex: Constanta - Mangalia).

drumuri oceanice internationale - drumurile care leaga intre ele porturile diverselor state (Constanta - Cairo) sau drumuri maritime internationale cand fac parte din bazine maritime invecinate.

Linie maritima este denumirea generica date unei flote comerciale exploatate pe un anumit itinerar intre anumite porturi de incarcare-descarcare. Totodata poate reprezenta si o companie de navigatie care isi exploateaza navele in conditie de linie.

Conditiile privind navigatia in ;general sunt stabilite prin conventii de navigatie incheiate intre state.

Porturi comerciale

Sunt organizatii de transport complexe, protejate prin mijloace naturale sau artificiale care ofera conditii pentru intrarea navelor, manevrarea sau acostarea si stationarea la dana, desfasurarea operatiunilor de incarcare-descarcare, de aprovizionare cu produse alimentare si combustibil, efectuarea reparatiilor.

Portul se compune dintr-un acvatoriu, impartit in bazine si un teritoriu portuar pe care se afla amplasate cladirile administratiei si autoritatile portuare, diverse intreprinderi indeosebi de exploatare portuara si comerciala, santier de reparatii, magazii de depozitarea marfurilor.

Porturile pot fi comerciale sau militare. Cele comerciale pot fi generale sau specializate. In functie de importanta lor pentru navigare se impart in porturi de escala de refugiu, de transbordare sau de aprovizionare.

Organele oficiale ale unui port sunt: administratia, vama, capitania, organul de frontiera, paza portului, serviciul de pilotaj, serviciul sanitar si fitosanitar, biroul de control si supraveghere a incarcarii navelor. Ele toate formeaza Autoritatea Portuara investita prin lege pentru a da dispozitii, pentru a aplica si controla executarea legilor statului referitoare la supravegherea navigatiei.

Capitania portului urmareste respectarea regulilor de navigatie, de protectie a bazinelor impotriva poluarii, verifica brevetele personalului navigant si actele de bord a navelor. Vama si capitania portului nu sunt subordonate de obicei directorului portului. Orice nava comerciala trebuie sa notifice (sa anunte) din timp sosirea atat fata de navlositori, incarcatori cat si fata de autoritatile portuare.

Port liber sau alta parte din teritoriul unei tari in care nu sunt percepute taxe vamale pentru bunuri importate sau exportate.

Port liber se mai numeste "porto franco" si se creeaza in functie de interesul unei tari de a dezvolta comertul maritim.

Taxele portuare

Din punct de vedere istoric, taxele portuare reprezinta sursa de finantare a cheltuielilor porturilor reprezentand plati pentru serviciile portuare. Suma platita administratiei portuare sau altor institutii publice pe baza unor tarife oficiale de catre navele care fac escala intr-un port calculata in raport cu tonajul lor, pentru folosirea docurilor, cheiurilor, bazinelor, pilotilor, remorcherelor, etc.

Taxele portuare sunt platite fie de intreprinderile de comertul exterior in contul marfii, fie de catre armator in contul navei. Aceste taxe pot fi obligatorii sau neobligatorii, (cele pentru servicii de care beneficiaza nava la cererea comandantului, priza de lumina). In portul Constanta se percep taxe pentru prestatii portuare in contul marfii suportate de agentii economici cu activitati de import-export.

Navlul si formarea navlurilor

Navlul este o suma de bani platita de navlositor, armatorului pentru transportul marfurilor sale pe caile de navigatie intre portul de incarcare si descarcare in conformitate cu contractul de navlosire.

Navlosirea (ofertarea) este o operatiune de inchiriere a unui anumit spatiu ori a intregului spatiu apartinand unei nave cu scopul executarii unui transport de marfuri pe baza unui contract scris.

Armatorul, persoana fizica sau juridica ce se ocupa cu armarea unei nave pentru transporturi de marfuri, etc. Armatorul este cel care organizeaza expeditia (voiajul) maritima si isi asuma raspunderea la bordul navei. Armatorul este reprezentat de (sau chiar este) comandant. Calitatea sa se confunda cu cea de proprietar.

Armarea, este operatiune de dotare si asigurare a navei cu tot ceea ce este necesar pentru indeplinirea cu succes a misiunii. Cuprinde dotarea cu echipament si accesorii specifice; completarea echipajului si numirea comandantului, aprovizionarea cu combustibil, provizii si materiale diverse, asigurarea certificatelor de navigatie si de siguranta cerute de legi si conventii maritime. Armatorul poarta raspunderea personala pentru armarea corespunzatoare a navei, asigurand starea ei de: navigabilitate (seaworthiness).

In general posibilitatea incarcarii navei la retur influenteaza nivelul navlurilor si tarifelor. Daca nava este in situatia de a parcurge cursa de intoarcere cu balast sau partial incarcata atunci veniturile armatorului la ducere trebuie sa acopere pierderile ia intoarcere.

Ca regula pentru reprezentarea intereselor navei in porturi armatorul numeste agenti precizati in contractul de navlosire, aceasta operatie este executata de agenturi. In practica, armatorii evita sa se bazeze pe agenturi si atunci pe langa agentul numit de navlositor armatorul numeste si el un agent care sa ii protejeze interesele.

Contractele de navlosire

Voiage Charter Party care este o conventie incheiata intre armator si navlositor prin care primul se obliga sa transporte celui de al doilea, cu o nava echipata de obicei cu o cantitate determinanta de marfa, de 1a portul de incarcare pana la portul de descarcare, in schimbul unui pret numit navlu.

Time Charter (T/Ch) este un contract de transport maritim care are ca obiect inchirierea navei si a serviciilor echipajului pe o perioada determinata de timp. Prin acest contract proprietarul navei pune la dispozitia navlositorului - chirias -  nava, impreuna cu tot echipajul si comandantul sau pentru a efectua transporturi pe mare in schimbul unei sume de bani numita chirie (hire). Principalele clauze se refera la nava care face obiectul inchirierii si conditiile de plata a chiriei, perioada de valabilitate a contractului, suportarea costurilor si a riscurilor, dreptul navlositorului de a dirija nava in voiajul pe care acesta il doreste.

Bearboat Charter (Charter by Demise) Navlositorul obtine din partea armatorului posesia si controlul complet al navei pe o perioada determinata in schimbul unei sume de bani.

Angajarea navei in contract de management. Armatorii stabilesc managerii care inteleg sa actioneze cu buna credinta si maxima promptitudine pentru prestarea de servicii in interesul armatorilor:

Conosamentul (Bill of Lading), document de incarcare  care este:

adeverinta semnata de armator (sau in numele acestuia de un imputernicit al sau) si eliberata expeditorului prin care se atesta ca marfurile descrise au fost incarcate pe un anumit vas, cu o anumita destinatie;

un titlu de proprietate asupra marfii specificate de acesta, care permite destinatarului sa preia marfa respectiva;

dovada a existentei contractului de transport.

Stalii si contrastalii

Stalii, timp alocat pentru incarcarea sau descarcarea marfii, precizat in contractul de navlosire; ele pot fi: fixe, daca in contract s-au stabilit o anumita perioada si un anumit tip {zile, ore), determinabile in raport cu clauzele contractului Charter Party,  reversibile sau nereversibile cand timpul de descarcare-incarcare este stabilit impreuna sau separat si nu se admit concesii. Toate sunt in functie de zilele lucratoare admise si starea vremii.

Contrastaliile sunt penalizari platite de catre navlositor, armatorului pentru depasirea perioadelor de stalii, daca depasirea reprezinta o incalcare a prevederilor contractului de navlositor.

Depasirea timpului de incarcare-descarcare este calculata ca o despagubire ce se stabileste ca o suma forfetara pentru fiecare zi (sau fractiune a acesteia) si se calculeaza inclusiv timpul care in mod normal este exceptat (zile nelucratoare).

Transportul fluvial

Transportul fluvial este de cca. 2-3 ori mai ieftin decat celelalte transporturi. Economicitatea mai ridicata a transportului fluvial se datoreste si cheltuielilor de investitii mai reduse.

Transporturile fluviale permit dezvoltarea in preajma lor a industriilor duse pe cai navigabile fluviale.

Situatia geografica a tarii noastre permite utilizarea pe scara larga a transportului fluvial. Importanta economica a crescut dupa realizarea canalului Dunare - Marea Neagra (aflandu-se pe locul 3 in lume prin caracteristicile constructive) si dupa ce aceasta a fost legata de Main si Rin prin canalul Rin - Main - Dunare. A fost creata o magistrala de 3100 km ce incepe la Roterdam pana Ia Constanta.

Transportul fluvial are ca elemente componente:

calea de rulare (senal navigabil),

mijloace de transport (nave fluviale);

porturi fluviale.

Senalul navigabil poate fi natural (fluvii, rauri, lacuri) sau create de om (lacuri, canale, bazine). De obicei pentru realizarea si intretinerea unui senal navigabil este nevoie de mana omului care sa realizeze navigabilitatea prin dragare. Dragarea este operatia de adancire a fundului unui rau, fluviu sau canal prin indepartarea partiala a depunerilor de pe fundul lor.

In senalul navigabil intra si ecluzele, care pot prelua diferentele de nivel a apei de pe cursul raurilor sau fluviilor pentru a fi navigabile.

TRANSPORTUL AERIAN

Avionul poate asigura aprovizionarea ritmica la distanta mari a unor localitati inaccesibile altor mijloace, de transport. Tot mai multe sunt produsele care se preteaza la transport cu avionul, incepand cu cele perisabile rapid (seruri, vaccinuri, etc.), cele obisnuite (legume si fructe proaspete, carne si produse lactate proaspete) sau cele care sunt necesitati urgente (piese de schimb, documentatii tehnice). La transportul aerian se preteaza cel mai bine marfurile cu valoarea unitara ridicata si greutate sau volum redus, care desi grevate de costul ridicat al transportului aerian, se dovedesc totusi rentabile cu astfel de transport.

La fiecare 5 ani apar noi generatii de avioane cu capacitati duble fata de cele vechi.

Principalele caracteristici ale transportului aerian sunt:

rapiditatea;

adaptarea la diverse categorii de transporturi (pasageri, marfuri), oportunitatea si eficacitatea putandu-se realiza zboruri regulate si cu frecventa constanta.

Din punct de vedere comercial, atat aeronavele cat si elicopterele pot fi exploatate in regim de curse regulate.

Conditii generale ale transporturilor aeriene de marfuri

Marfurile trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

sa fie admise la transport potrivit dispozitiilor legale in vigoare;

marfurile si ambalajele lor sa nu prezinte pericol pentru aeronava, persoane sau echipaj;

sa fie cantarite si sa posede toate documentele necesare;

ambalajul sa fie corespunzator transportului aerian.

Incarcarea si descarcarea marfurilor din aeronava se face sub supravegherea stricta a companiei de transporturi aeriene.

Conditii tehnico-economice si organizatorice al transportului aerian

Avionul este o aeronava tip aerodina echipata cu grup motopropulsor care-i ofera propulsia si sustentatia. Propulsia se realizeaza cu motor cu reactie, iar la restul avioanelor propulsia se realizeaza cu elice care la randul ei este pusa in miscare de un motor cu ardere interna. Sustentatia se realizeaza de forta portanta, componenta verticala asupra fetei portante a aripilor, ce se creeaza in timpul inaintarii avionului. Caracteristicile avionului sunt:

lungime;

anvergura (distanta pe orizontala a deschiderii aripilor);

inaltimea avionului;

masa maxima de decolare;

masa combustibilului aflat la bord;

masa sarcinii utile la incarcare;

viteza de croaziera;

distanta de croaziera;

inaltimea de zbor.

Elicopterul - este tot o aeronava care poate decola si ateriza pe verticala fara rulare la sol. Sustentatia e asigurata de deplasarea unei mari mese de; aer de catre o elice portanta care se insurubeaza in aer pe verticala. Elicea portanta se numeste elice rotoare.

Aeroportul este o statie de tranzit pentru mijloace de transport aeriene ce face legatura intre acest sistem de transport si altele, precum si intre ele. Este format din aerodrom, aerogara si instalatii de deservire la sol. Aerodromul este parte a aeroportului destinat operatiunilor de aterizare si decolare ale aeronavelor si este format din piste-platforma de imbarcare-debarcare sau incarcare-descarcare, platforma de parcare, cai de acces intre platforme si piste.

Aerogara de marfuri are in componenta magazii de marfuri, cladiri administrative, spatii de verificare a marfii Instalatiile de deservire la sol sunt formate din aparatura si din instalatii care realizeaza coordonarea navigatiei pe o anumita baza de activitati a aeroportului respectiv. Tine permanent legatura cu echipajul navei si asigura dirijarea navei la aterizare si decolare. Are in componenta sisteme de balizare (semnalizare si directionare).

Spatiul aerian este impartit in trasee aeriene, respectiv culoare de zbor de o anumita inaltime, directie si o anumita latime pe orizontala

Contractul de transport aerian

Contractul se incheie in baza prezentarii marfii de catre expeditor insotita de scrisoarea de transport aerian si a platii taxei de transport.

Scrisoarea de transport aerian acceptata de transportator face dovada incheierii contractului de transport aerian. Forma si continutul scrisorii de transport aerian se stabilesc de catre transportator. Ea se prezinta transportatorului odata cu predarea marfii. Inscrierea in scrisoarea de transport aerian a taxei tarifare de transport si a celorlalte taxe aferente se face numai la compania de transport aerian.

Codul aerian prevede raspunderea transportatorului pe toata durata transportului pentru daune produse marfii.

In anul 1945, la Havana a luat fiinta Asociatia Internationala a Transporturilor Aeriene IATA. Se prevedea ca in practica contractul de transport international aerian sub forma scrisorii de transport aerian (Airway Bill). Ea este intocmita de expeditor in 3 exemplare originale. Taxele de transport si cheltuielile accesorii ale aeroportului de plecare si sosire sunt suportate de expeditor sau destinatar in functie de conditia de livrare prevazuta in contractul extern.

TRANSPORTUL COMBINAT

Este acela la care participa ce1 putin doua moduri de transport pentru realizarea transportului marfii din poarta in poarta.

Fiecare mod de transport are limite si constrangeri. Transportul aerian este legat de aeroport, cel feroviar de existenta liniei de cale ferata, transportul fluvial si maritim nu se poate face daca nu exista cale navigabila, transportul autorutier este relativ nelimitat. Asa incat se poate trage concluzia ca unul din cele doua moduri participative este si cel rutier.

Transportul multimodal cuprinde o unitate de incarcare care poate fi containerul sau cutia.

Containerul este o cutie conceputa pentru transportul marfurilor, intarita, care poate fi stivuita si care poate fi transbordata pe orizontala si pe verticala.

Containerul raspunde normelor elaborate de Uniunea Internationala a Cailor Ferate (UIC) pentru utilizarea combinata cale ferata - auto. Acest container poate fi conceput si pentru transport maritim daca corespunde normelor elabora te de ISO.

Containere IS0 de mare capacitate pot atinge:

inch = 13,73 m lungime

48 inch = 14,64 m lungime

53 inch = 16,80 m lungime

Paleta sau unitatea preambalata care intra intr-o unitate de incarcare este de regula din lemn si permite manipularea prin accesul usor al protapului, stivuitorului, sub paleta; are dimensiunile standardizate:

1000 x 1200 mm ISO

800 x 1200 mm CEN

Figura 6 - Tipuri de transporturi combinate

La transportul combinat unul din elementele tehnice in afara acestor cutii si palete este si terminalul - care are in componenta cu platforme prevazute cu instalatii de descarcare-incarcare a unitatilor de transport dintr-un mod de transport in altul, si unde de asemenea pot fi asigurate operatii tehnice si comerciale complementare legate de transportul combinat.

Romania beneficiaza de avantajele a doua cai de comunicare naturale Dunarea pe o lungime de 1.075 km si Marea Neagra cu o lungime de litoral de 288 km. Ea dispune de 17 aeroporturi din care 4 internationale, o retea feroviara de 11.000 km din care 30% cale ferata dubla si electrificata si 73.000 km de sosele din care 20% drumuri nationale.

Transportul combinat in Romania trebuie sa constituie o componenta principala a transportului public din sistemul economico - social de viitor. Este necesar amenajarea si consolidarea unor terminale de container.

Terminalul asa dupa cum am aratat este organizat special pentru transportul marfii de la un nod de transport la altul. Terminalul poate fi amenajat intr-o statie de cale ferata multifunctionala (.Arad - Glogovat), intr-un port maritim (Constanta portul RO - RO), intr-un aeroport (Otopeni) sau intr-o autogara multifunctionala.

Sistemele de manipulare a paletelor si containerelor pot fi manuale in cele mai mici cazuri, mecanizat prin rulare pe orizontala (Roll on-Roll off = RO-RO), prin ridicare cu mijloace de ridicare macara-pod rulant, utilaje de ridicat si transport pe orizontala (Lift on-Lift off = LO-LO).

Ferryboat este mijlocul de traversare a unei ape, nava fluviala sau nava maritima. Cand nava este dotata cu linii de cale ferata permitand imbarcarea vehiculelor feroviare circuland pe roti proprii, este o nava specializata pentru sistemul rail ferry. Cand nava este construita si dotata pentru admiterea vehiculelor rutiere este o nava RO-RO, iar cand este construita si dotata pentru containere ea se numeste port container. De regula ferryboatul in sistemul rail ferry este o nava utilizata la distante relativ mici, sub 800 mile marine (o Mm = 1852 m). Nava RO-RO se utilizeaza la distante mici, medii si lungi. Nava transcontainer se utilizeaza si in linii transoceanice. Sistemul RO-LA extins in ultimul timp si la Arad este sistemul in care un mijloc de transport auto este incarcat si purtat de obicei cu vagonul.

Preocuparea pentru transportul combinat in lume rezulta din multitudinea organismelor si organizatiilor existente care urmareste implementarea acestui mod de transport UNCTAD (United Nations Conference on Trade and Development).