StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Dovedeste-ti eficienta, sau invata de la altii
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » ECONOMIE » economie comerciala
Trimite articolul prin email Functiile monedei si structura masei monetare Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Functiile monedei si structura masei monetare



Functiile monedei si structura masei monetare


Rolul monedei (banilor) in cadrul unei economii este pus in evidenta prin functiile indeplinite: a) Functia de masura a valorii Prin aceasta functie, moneda serveste la masurarea cheltuielilor de productie si a rezultatelor, la realizarea de calcule economice prin care se stabileste costul activitatilor desfasurate sau programate a se desfasura, se apreciaza eficienta, se determina pretul produselor si al serviciilor. De altfel, functia de masura a valorii este exercitata prin mecanismul formarii preturilor, in care in 737f51h tervin trei factori determinanti: munca, utilitatea si raportul cerere-oferta. Moneda indeplineste aceasta functie in mod ideal; caand se exprima valoarea unei marfi sau cheltuielile de productie nu este necesara prezenta efectiva a sa, fiind suficient ca moneda (banii) sa existe, in general, in societate. b) Functia monedei ca mijloc de circulatie In aceasta functie, moneda serveste procesului circulatiei marfurilor, intervenind in actul de vaanzare-cumparare al unei marfi, ce trece de la producator la consumator in schimbul unei anumite cantitati de moneda. Totodata, trecerea din posesia unei marfi in posesia altei marfi are loc prin intermediul monedei. In aceasta calitate -de mijloc de circulatie- banii apar ca bani reali, cu existenta efectiva: numerar sau bani de cont. Pentru exercitarea acestei functii este necesar sa existe o anumita cantitate de moneda in circulatie, care sa mijloceasca noi si noi acte de vaanzare-cumparare. c) Functia monedei ca mijloc de plata Aceasta functie consta in utilizarea monedei pentru achitarea marfurilor cumparate pe credit, pentru plata salariilor, dobanzilor, chiriilor, impozitelor si taxelor, primelor de asigurari, pentru restituirea imprumuturilor etc. Si aceasta functie reclama existenta monedei in mod real, efectiv. d) Functia monedei ca rezerva a valorii In fapt, aceasta functie reprezinta o putere de cumparare in asteptare la agentii economici sau populatie. Este vorba de economisirea si acumunlarea unor sume banesti in vederea unor activitati viitoare sau in scopuri de precautie contra unor cheltuieli neprevazute. Manifestarea acestei functii se afla, evident, in relatie directa cu evolutia puterii de cumparare a monedei, fenomenul inflationist afectaand mai mult sau mai putin aceasta putere. e) Functia de moneda universala Moneda este folosita si in cadrul relatiilor economice internationale la cumpararea de marfuri si prestarea unor servicii. Monedele folosite cu preponderenta in cadrul acestor relatii sunt denumite valute forte, adica acele monede nationale recunoscute pe plan international ca mijloc de cumparare, mijloc de plata si de rezerva (dolarul SUA, euro, lira sterlina, francul elvetian, yenul japonez etc). Tot in acest sens, se utilizeaza, in prezent, si unitati monetare conventionale - DST (Drepturi Speciale de Tragere), care insa au o circulatie limitata la relatiile dintre bancile centrale ale tarilor lumii si intre acestea si Fondul Monetar International. Derularea procesului de circulatie a marfurilor, a schimbului de bunuri si servicii este mijlocita de moneda. Pentru ca moneda sa-si poata indeplini rolul si functiile sale este necesar ca aceasta sa fie pusa in circulatie intr-un anumit volum si intr-o structura anume. Cantitatea de moneda existenta in circulatie intr-o economie nationala, intr-un interval de timp dat, constituie masa monetara. Altfel spus, pornind de la functiile monedei, masa monetara reprezinta ansamblul mijloacelor de plata si de circulatie, respectiv de lichiditate, existente la un moment dat in cadrul unei economii. Intr-o alta acceptiune, masa monetara se prezinta ca o marime eterogena constand din totalitatea activelor care pot fi utilizate pentru procurarea bunurilor si serviciilor si pentru plata datoriilor .





Numeroasele dezbateri privind definirea monedei s-au concentrat indeosebi asupra formelor sale de existenta si care trebuie incluse in structura masei monetare. Generalizand diferitele sensuri si interpretari date masei monetare, sferei sale de cuprindere, se poate aprecia ca in structura acesteia pot fi incluse urmatoarele active, in functie de gradul de lichidatate: a) moneda efectiva sau numerarul (bilete de banca, moneda divizionara); b) moneda de cont (scripturala); c) depunerile la termen si in vederea economisirii; d) alte active, cu grad mai mare sau mai mic de lichiditate. Moneda efectiva sau numerarul reprezinta activul cel mai lichid, putand fi transformat imediat in bunuri si servicii de catre detinatorii sai. Moneda efectiva este una din componenetele importante ale masei monetare; este moneda care circula din mana in mana (moneda manuala). Moneda de cont (moneda scripturala), respectiv disponibilitatile in conturi curente sau la vedere probeaza acelasi grad de lichiditate ca si moneda efectiva. O suma depusa intr-un cont la banca poate fi considerata moneda intrucat titularul depozitului respectiv poate sa-si achite datoriile sau sa-si procure bunuri si servicii cu cecuri trase asupra sa. Aceste disponibilitati in conturi (curente sau la vedere) au aceleasi calitati precum moneda efectiva, putand fi transformate, fara restrictii, in aceasta din urma sau invers. Asupra acestor sume din conturi pot fi trase cecuri si efectua plati fara preaviz. In practica tarilor dezvoltate, majoritatea tranzactiilor (peste 90%) se realizeaza prin intermediul monedei de cont, cu ajutorul cecurilor (platilor prin virament). Cele doua componente ale masei monetare au, asadar, acelasi rol, se pot suplini si transforma una in cealalta; intre ele exista doar deosebiri de stare, ca forma de existenta. In timp ce numerarul are o existenta fizica materiala, moneda de cont este un simbol, se prezinta ca un numar inscris in contul bancar al unui agent economic. Depozitele la termen si in vederea economisirii sunt depuneri la termen constituite la banci si case de economii asupra carora nu pot fi trase cecuri si efectua plati imediate, dar care pot fi retrase dupa un preaviz. Includerea lor in structura masei monetare este justificata de faptul ca din punct de vedere al influentei pe care o exercita aceste tipuri de plasamente asupra volumului si structurii cheltuielilor titularilor si, deci, asupra cererii solvabile, practic nu exista nici o deosebire fata de depunerile la vedere. Mai mult, depozitele la termen manifesta o tendinta de crestere mai rapida decat cele la vedere, datorita profitului obtinut ca urmare a dobanzilor atractive pentru titularii de conturi. De aceea, se aprecieaza ca aceste active, desi au un grad mai scazut de lichiditate, ele au trasaturi si functionalitati asemanatoare cu cele ale monedei (in sens restrans) si, deci, pot fi incluse in structura masei monetare. Alte active cu grad mai mare sau mai mic de lichiditate sunt activele transformate (plasate) in diferite titluri, emise si puse in circulatie pe piata financiar-monetara; unele dintre ele (indeosebi cele pe termen scurt) cum sunt: cambiile, biletele de trezorerie, bonurile de casa si de tezaur au un grad mai mare de lichiditate decat cele pe termen mediu sau lung precum actiunile, obligatiunile s.a. Ceea ce il atrage pe cel care realizeaza economii monetare in a le plasa in aceste titluri este tocmai caracterul lor negociabil, posibilitatea de a le vinde inainte de scadenta oricand are nevoie de bani (lichiditati) pentru plata unor datorii sau pentru cumpararea unor bunuri sau servicii. Bineinteles ca nu toate aceste titluri sunt la fel de des folosite pentru plati curente si imediate, motiv pentru care modificarea masei monetare este in functie de gradul lor de lichiditate.










Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021: Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact