StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Noi putem sa te ducem spre NIVELUL URMATOR
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » ECONOMIE » economie generala
Trimite articolul prin email Cercetarea stiintifica : Economie generala Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Cercetarea stiintifica



CERCETAREA STIINTIFICA


Creativitatea reprezinta capacitatea, potentialul omului de a stabili relatii noi intre elementele cunoscute sau de a gasi solutii noi pentru problemele nerezolvate sau rezolvate pe alte cai.

Produsul creativitatii este creatia.

Se considera ca creatia este cu atat mai remarcabila cu cat elementele intre care se stabilesc relatii noi sau combinatii intre ele sunt mai indepartate si mai greu sesizabile initial.




Exista diferite grade pentru aprecierea profunzimii actului creator.

Astfel avem:

a) creatie expresiva care se manifesta printr-o expresie, printr-o idee spontana

b) creatie productiva se refera la indemanarea operatorului de a putea realiza anumite obiecte care pot fi originale sau nu. Este o manifestare a unui grad creator sub forma produsului real

c) creatie inventiva se refera la capacitatea de a opera ingenios cu diverse metode, obiecte, de a gasi relatii noi intre acestea si de a le combina intr-un mod original (activitate specifica inventatorilor)

d) creatie inovativa – modificarea de esenta a unor principii, legi din anumite domenii. Se opereaza mai mult in domeniul abstractului (creatori de scoli, de curente noi in diferite domenii)

e) creativitate emergenta – treapta superioara a creativitatii, in care se elaboreaza directii cu totul noi care conduc la transformari profunde (in acest cadru se inscriu marii creatori, cei care iau premiul Nobel).


Factorii principali ai creativitatii


Acestia se pot clasifica in urmatoarele grupe:

a) psihici care se refera la operatiile intelectuale care au loc in legatura cu combinarea informatiilor (dorinta de cunoastere, memorarea, gandirea divergenta, gandirea convergenta si evaluarea)

b) aptitudini intelectuale necesare in procesul de creatie (fluenta, respectiv posibilitatea de asociere, de combinare, a gandirii; flexibilitatea – adaptarea la situatii noi, originalitatea, sensibilitatea, aptitudinea de transformare, de modificare a unor informatii si date, capacitate sintetica, organizarea si gandi 252i86c rea coerenta)

La acestea se mai adauga:

intuitia – procesul de iluminare;

imaginatia – idei noi;

factori neintelectuali dar care depind de aspecte psihice ale persoanelor (spirit de initiativa, independenta, creativitate, fiind o sursa de satisfactie);

factori sociali – scoala, care are influenta mare;

mediul familial;

mediul organizational in care lucreaza persoana, stilul conducatorului, colectivul;

factori biologici ( sex si varsta):

varsta – se considera ca varsta optima pentru creativitate eficienta este intre 25-35 ani;

sexul – s-a constatat statistic ca majoritatea creatiilor importante apartin barbatilor. Femeile considera ca aceasta situatie se datoreaza unor prejudecati si lipsei de implicare.


Procesul creativ si cerintele individuale


Exista parerea ca acest proces se realizeaza in patru etape:

a) Pregatirea – selectionarea, evaluarea, receptarea informatiilor.

Cerinte pentru cercetator: dorinta de a experimenta, acceptare si apoi analiza lucrurilor neclare; proces de gandire divergent.

b) Incubatia – se trece cu proiectarea problemei din campul constient in cel preconstient in care se poate face o activitate combinativa prin captarea unor informatii noi. Cerinte: imaginatie; abilitate intuitiva; predispozitie pentru prelucrarea multiconstienta a datelor.

c) Iluminarea – dupa combinarile din inconstient nedirijate se trece brusc in constient. Aceasta este o strafulgerare in care se realizeaza intersectia dintre real si imaginar. Cerinte: libertate psihologica; independenta in gandire; incredere;siguranta psihologica; abilitate de a comuta de la gandirea intuitiva la cea analitica.

d) Realizarea – presupune intoarcerea la realitate, apelarea la logica.                      Cerinte: atitudine critica; proces de gandire convergent; abilitate analitica si de detaliere.


Creativitatea individuala si cea de grup


Se considera ca in procesul creativ ideea apartine individului dar pentru finalizarea si realizarea concreta se impune si colaborarea altor persoane.


Constatari privind creativitatea grupului


Potentialul creativ al grupului este cu atat mai ridicat cu cat membrii grupului sunt mai diferiti ca experienta acumulata.

La formarea grupului se recomanda sa se asigure diferite trasaturi temperamentale la membrii grupului (unii prudenti, altii indrazneti, unii imaginativi, altii conformisti, pragmatici, logici).

Activitatea in cadrul grupului are o functie creativa, respectiv stimularea producerii de idei, dar si una formativa privind dezvoltarea aptitudinilor creatoare individuale.


Metode de analiza si stimulare a creativitatii


Aceste metode pot fi clasificate astfel:

a) Metode pentru cercetarea potentialului creativ:

metoda biografica – urmareste viata celor care creeaza;

metoda structural statistica – pe langa datele biografice se culeg si informatii privind mediul familial, social, pregatire, facilitati si greutati in viata in realizarea ideilor;

metoda caselor de evaluare – o reuniune a mai multor oameni de stiinta care sunt supravegheati si analizati, prin:

teste de asociatii de cuvinte;

de utilizarea unor figuri ascunse;

teste privind imbunatatirea unui produs;

elaborarea unei probleme pe baza unui set de date.

b) Metode pentru diagnosticarea timpurie a persoanelor cu capacitati creative. Acestea vizeaza in primul rand testarea copiilor prin anumite teste de imaginatie, combinari de figuri.

c) Metode de stimulare a activitatii de creatie individuala si de grup se impart in metode rationale si metode intuitive dupa cum urmeraza:

Metode rationale:

metoda convertoarelor de atribute – se alege un atribut al unui obiect si se aplica la un alt obiect;

metoda incrucisarilor fortate – se urmareste iesirea din gandirea conventionala si stabilirea de asociatii intre elemente foarte indepartate;

metoda catalogului;

metoda edisoniana – multe experiente;

metoda etiologica – se bazeaza pe analiza cauzelor fenomenelor si a unor probleme complexe.

Metode intuitive sau psihologice – acestea cauta sa provoace un alt comportament momentan persoanelor implicate si abordarea unor probleme:

metoda brainstorming – furtuna de idei din care apar o serie de ramificatii si in care nu e voie sa critici opinia cuiva;

metoda confruntarii punctelor de vedere – fiecare isi sustine opinia;

metoda analizei semantice – plecand de la un cuvant se cauta sa se inlocuiasca lista diverselor obiecte, situatii, procese, pe care le evoca acest cuvant;

metoda visului provocat – a fi obsedat de o problema si sa te culci cu acea problema;



metoda ideilor in timpul somnului;

metoda bionica – se cauta relatii intre diverse obiecte, produse, legi si organisme din lumea vie;

metoda sinectica – consta in reunirea unor elemente aparent diferite pentru obtinerea altor idei, produse;

metoda Phillips – grupuri de 6 persoane;

metoda Delphi – abordarea unei probleme, se trimit chestionare, ele vin inapoi, se analizeaza, se face din nou o trimitere, se analizeaza ideile si parerile;


Inovarea tehnologica


Inovarea este finalitatea activitatii de creatie stiintifica si tehnica. In sens restrans se limiteaza la realizarea de noi produse, introducerea de noi tehnologii. Inovarea are doua laturi principale: latura creativa care se refera la conceperea unor modalitati de aplicare a noilor idei respectiv latura actionala care concretizeaza ideile in produse.

In cadrul activitatii de inovare tehnologica se pot identifica urmatoarele realizari: descoperirea prin care se aduc unele idei de noutate absoluta si inventia care se concretizeaza printr-o idee si/sau un model de produs nou.

Exista mai multe categorii de inventii care se recomanda a fi brevetate:

pionier – noutate absoluta;

inventie principala – rezolvarea unei probleme independent de orice alta inventie;

inventie complementara – se apeleaza si la alte inventii anterioare.

Inovarea este o realizare ce consta in aplicarea unor idei, inventii, a unor tehnici in activitatea economica. Pentru a deveni o inovare, o inventie trebuie sa aiba succes pe piata.

Importanta inovarilor consta in inovari de baza, realizate pe noi principii tehnice cu implicatii in alte ramuri care determina aparitia de noi produse si respectiv inovari complementare prin care se urmareste modernizarea produselor si imbunatatirea costurilor.


Etapele activitatii de cercetare stiintifica


1. Alegerea temelor de cercetare. Cerinte:

trebuie sa se refere la probleme reale pentru care sa se gaseasca solutii viabile;

temele sa derive din nevoia de cunoastere sau din cerinte economico-sociale;

sa se faca o ierarhizare a importantei temelor si sa se stabileasca ordinea de rezolvare a lor.

Riscurile la alegerea temelor pot fi: supraaprecierea posibilitatilor de realizare a temei, supraaprecierea importantei temei, subestimarea posibilitatilor persoanelor sau colectivelor de realizare a temei.

Selectarea temelor de cercetare este o problema de decizie. In acest cadru avem in vedere obiectivele si strategiile adoptate de intreprinderi, un rol important revine strategiilor ofensive sau de anticipare, caz in care se abordeaza teme cu un grad mare de noutate.

In teoria deciziei, problemele se pot aborda in conditiile deterministe de risc sau incertitudine.

Exista si unele particularitati specifice in alegerea temelor de cercetare. In acest sens putem sa mentionam fisa de evaluare a unei teme.


Tabel 3.1.

Fisa de evaluare

Insuficient (-2)

Satisfacator (-1)

Bine (+1)

Foarte bine (+2)

Criteriu de evaluare



X


C1


X



C2



X


C3


X



C4







C5

Posibilitati tehnice de realizare a temei (C1)

Posibilitatile de aplicare a temei (C2)

Implicatiile economice (C3)

Profit (C4)

Implicatii de investitii (C5)

Se face pentru fiecare tema o astfel de fisa, cele care au cele mai multe parti bifate in partea dreapta sunt mai bune.

Selectarea temei pe baza unui coeficient de eficienta economica: .

Valorile din relatie pot fi actualizate cu influenta dobanzii conform celor mentionate la selectarea produselor.

2. Ipotezele de lucru se refera la o presupunere, o solutie cu caracter provizoriu, un punct de plecare. Este o etapa importanta care necesita un proces complex de gandire (imaginatie, intuitie, pasiune).

3) Observarea si documentarea practica

In aceasta etapa se colecteaza informatii referitoare la tema abordata (trebuie sa fie in legatura cu tema, sa fie complete, sa fie cat mai exacte). Acest lucru trebuie sa se faca eficient, pentru a evita redundanta, adica culegerea unui volum prea mare de informatii, uneori de aceeasi natura – depaseste necesitatea. De asemenea trebuie evitata si insuficienta de informatii, precum si culegerea informatiilor eronate. Urmeaza verificarea ipotezelor – se considera ca o ipoteza este verificata daca toate consecintele ei sunt concordate cu faptele oferite de practica.

O ipoteza partial verificata este infirmata. O ipoteza incerta este cea care nu este nici confirmata, nici infirmata. O ipoteza verificata se transforma in cunostinte sau solutii certe.

Finalizarea temei de cercetare cu redactarea lucrarii, receptia si omologarea lucrarii, valorificarea in practica a lucrarii.

Activitatea de dezvoltare a produselor. Exista pareri ca aceasta activitate este o faza distincta in tipologia cercetarii-dezvoltarii. In cazul produselor insa se poate considera ca activitatea de dezvoltare este strans legata de pregatirea tehnica a fabricatiei produselor. In acest caz exista doua etape principale: pregatirea sau proiectarea constructiva si pregatirea sau proiectarea tehnologica a produselor.

Exista mai multe cai de asimilare a produselor in fabricatie

realizarea de produse noi in conceptie proprie. Este necesar in acest caz o activitate de cercetare aplicativa si o competenta profesionala in conceperea solutiilor constructive originale. Sunt necesare cheltuieli mari, exista risc tehnic si comercial, insa asigura pozitii favorabile pe piata.

asimilare pe baza de licenta care presupune gasirea mai multor ofertanti, selectarea corecta a ofertelor si analiza atenta a clauzelor contractuale.

ameliorarea, modernizarea produselor existente apelandu-se si la calea imitativa. In acest caz se impune neadoptarea solutiilor brevetate. Daca sunt brevetate, aceste brevete trebuie cumparate.

Factorii care influenteaza solutia constructiva sunt: cerintele de utilizare si consum a produselor, parametrii tehnici, alti parametrii specifici.

In proiectarea tehnologica se stabilesc gamele de operatii, operatiile pentru executarea fiecarei componente, se aleg utilajele, echipamentele, tehnologiile. Se stabilesc normele de munca (organizare, etc.). In proiectarea tehnologica avem urmatoarele etape:

Analiza generala care consta in:

stabilirea delimitarii intre fabricarea unor componente in cadrul intreprinderi sau prin cooperare cu alte intreprinderi (analiza costului in cele doua situatii);

analiza dezvoltarii tehnologiilor in legatura cu produsul (progresul tehnologic);

posibilitatile de transfer tehnologic din tara in strainatate;

analiza metodelor de realizare a operatiilor, a procedeelor si a tehnicilor de realizare (criterii de analiza, performantele calitative si cantitative, flexibilitate, costuri, cerinte privind pregatirea personalului);

elaborarea tehnicilor propriu-zise (stabilirea gamei de operatii, a operatiilor succesive, a corelatiilor sistemelor de fabricatie, etc.);

alegerea utilajului si a echipamentelor tehnologice;

Documentatia tehnologica de baza este compusa din fisa tehnologica si cuprinde: operatiile, ordinea operatiilor, utilajele, norma de timp, etc.

Planul de operatii se face pe faze, pe pasaje, cu toate elementele corespunzatoare si detaliate.

Alte documente care se refera la: fise si extrase de consum cu munca vie, lista S.D.V.- urilor necesare, lista utilajelor speciale, etc.


Ingineria tehnologica


Se considera ca ”ingineria tehnologica este activitatea desfasurata sistematic, pe baza rezultatelor cercetarii stiintifice, care prin documentatii tehnice si proiecte tehnologice contribuie la inovarea in realizarea unor produse si tehnologii, in procesul dezvoltarii tehnologice, prin cresterea nivelului tehnic si calitativ, cresterea productiei industriale si a eficientei economice”.

Directiile de actiune ale ingineriei tehnologice:

  • sa asigure produse cu performante ridicate, competitive rezultate pe plan mondial;
  • sa elaboreze tehnologii noi care sa valorifice superior si cat mai economicos resursele de materii prime si energetice;

sa asigure perfectionarea permanenta a produselor si tehnologiilor aflate in fabricatia curenta;

sa asigure realizarea unor utilaje si a unor echipamente de inalta tehnicitate;

sa asigure tehnologii, utilaje si echipamente pentru reutilizarea deseurilor;

sa asigure masuri de scurtarea ciclului cercetare-proiectare-productie;

  • sa asigure un sistem unitar si operativ de informare si documentare tehnico-stiintifica asupra celor mai bune realizari pe plan mondial;
  • sa utilizeze programe complete de integrare a cercetarii cu productia.

Realizarea acestor cerinte presupuse cunoasterea profunda a conceptiei fluxurilor tehnologice de fabricatie, a parametrilor utilajelor si instalatiilor tehnologice.

Trecerea de la schema ”conventionala” a unitatilor structurate in sectoare specializate in functie de procesul tehnologic la organizarea in ”sistem de fabricatie” specializate in producerea unor repere grupe de piese si ansamble similare (masini specializate); automatizarea montajului, proiectarea tehnologiilor de control; studierea tehnologiilor de fabricatie in paralel cu proiectarea.


Evaluarea aplicarii noilor tehnologii


Evaluarea ofera reflectii asupra modului cum a raspuns tehnologia la comanda sociala, sugereaza modalitati de continua perfectionare, surprinde diferite efecte nedorite (poluare, consumuri mari de materiale, energie echipamente costisitoare, perisabilitate, uzura morala etc.)

Progresele tehnologice actuale includ avantaje si dezavantaje.

Trebuie sa se tina seama ca fiecare domeniu al cercetarii stiintifice, tehnologic, social este influentat de limitarea resurselor (materiale, energetice, financiare) precum si de necesitatea de a mentine nealterate conditiile de viata.

Evaluarea efectelor noilor tehnologii trebuie sa se bazeze pe o cercetare care sa elimine gradul redus de certitudine al unor prognoze tehnologice, sa reduca costurile dezvoltarii tehnologice, sa implice interventia unor forte institutionalizate care sa orienteze, sa sprijine dezvoltarea tehnologica in anumite directii.

Procesul de evaluare, dupa P. de Leon, The Evolution of Technology, R. and D.- in Researche Policy, 11/1982, trebuie sa rezolve succesiv:

definirea criteriilor si normelor corespunzatoare noilor tehnologii intr-un anumit stadiu al dezvoltarii;

identificarea cadrului organizational in care vor fi aplicate noile tehnologii;

compararea noilor tehnologii cu optiunile prevazute si mai ales viitoare;

stabilirea etaloanelor necesare pentru masurarea cu o anumita certitudine, a efectului noilor tehnologii asupra societatii.



In acest cadru se propune ca efortul de evaluare sa preceada fazele de cercetare si dezvoltare tehnologica, evaluarea sa se faca utilizand un sistem multicriterial, care sa fie sensibil la schimbarea prioritatilor pe parcurs.

Evaluarea tehnica consta in evaluarea efectelor sociale ale noilor tehnologii si este indicat sa se faca pe trei directii:

specificarea unor domenii concrete pentru o interogare initiala;

formularea unor planuri pe termen lung, astfel incat progresul scontat sa poata fi orientat si masurat;

institutionalizarea sistemica a cercetarii pluridisciplinare in raport cu tehnologia, priceperea si capabilitatea.

M. Draganescu, (Sistem de civilizatie, Editura Politica, Bucuresti, 1996) referindu-se la diversitatea tehnologiilor apreciaza:

“Daca automatizarea reprezinta esenta revolutiei stiintifico-tehnice contemporane, iar fizica si logistica reprezinta suportul ei stiintific, fara indoiala ca trebuie sa avem in vedere suportul ei tehnologic, … in etapa contemporana sunt hotaratoare tehnologiile mecanice si chimice, … se mai utilizeaza astazi tehnologiile biochimice a caror importanta va creste in viitor, … se vorbeste tot mai mult de industria genelor si intr-o anumita masura, tehnologiile electrice, electronice si nucleare.”


Particularitati ale proiectarii contemporane


Proiectarea este un proces inductiv si creator care incepe in gandirea unui om, utilizeaza o selectie a ideilor primare, creeaza componente noi sau factologice ale unui proces intre idei cunoscute si componente disponibile.

Realizeaza o sinteza care raspunde unui numar de criterii cunoscute si existente.

Sunt necesare cunostinte generale, de specialitate, deprinderi practice, aptitudini de a crea, la care se mai adauga cunostinte din domenii complexe de conducere, organizare, juridice, sociologice, economice, psihologice, etc.

Specialistul trebuie sa aiba si calitati personale: originalitate, nonconformism, cutezanta, tenacitate si independenta in gandire, flexibilitate si capacitate de restructurare. Pentru ingineria tehnologica specialistul trebuie sa posede cunostinte economice, sa cunoasca analiza valorii.

Printre cauzele costurilor nejustificate amintim: ineficienta activitatii de conducere a analizelor, aplicarea necorespunzatoare a considerentelor privind utilizarea produselor, slabiciuni umane, influente exterioare.


Tabel 3.2.

Domenii actuale si de perspectiva ale tehnologiei


Microinginerie

Macroinginerie

Inginerie globala

Tehnologii mecanice

Robotica

Sisteme sociotehnologice de productie, transport, distributie. Sisteme urbanistice de locuit, amenajarea teritoriului

Tehnica spatiului circumterestru

Tehnologii informationale

Inteligenta artificiala, microelectronica, optroelectronica si optronica

Inteligenta sociala, sistem informatic national (retea de calculatoare de transmisie de date), servicii telematice pentru populatie

Inteligenta globala, sistemul informatic si audiovizual al O.N.V. (UNESCO)

Tehnologii energetice

Fuziunea termonucleara. Diverse surse noi de energie

Managementul sistemic al energiei

Captarea energiei solare in spatiul circumterestru

Tehnologiile materialelor

Polimeri, noi materiale electronice si optice

Exploatarea resurselor minerale sarace si a celor adanci din scoarta si mantaua terestra

Exploatarea resurselor minerale ale oceanelor

Biotehnologii

Ingineria genetica

Sisteme agricole, silvice si zootehnice, sisteme bioindustriale, industria proteinelor. Sisteme medicale

Sistemul ecologic. Societatea-mediu

Tehnologii pentru dezvoltare

Tehnologii adaptate pentru industria mica rurala

Sistemul dualismului tehnologic


Tehnologia economiei

Sisteme informatice de gestiune

Moneda electronica









Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact