StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Arta de a lua DECIZIA CORECTA
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » ECONOMIE » economie generala
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Ciclicitatea activitatii economice



Ciclicitatea activitatii economice


[„Ciclicitatea este, de fapt o caracteristica logica a miscarii materiei in diferitele sale forme de organizare (natura, stiinta, societate, economie). Expansiunea si contractia alterneaza in evolutia generala a Universului si se incadreaza intr-o spirala a progresului. Ciclicitatea nu este o evolutie in cerc cum am fi tentati sa credem. Deci, ea este proprie si economiei. ' (F. Braudel)





Oricare ar fi nivelul ei de structurare si de desfasurare, activitatea economica a fost si este fluctuanta in timp (cunoaste cresteri, stagnari si reduceri). De asemenea, ea inregistreaza schimbari permanente de sensuri si de ritmuri. In acest capitol, se pune accentul, evident, pe fluctuatiile activitatilor economice dintr-o tara, pe intrarile (input-urile) si pe iesirile (output-urile) din cadrul economiei nationale. Deci, evolutia fluctuanta este opusa evolutiei uniforme (lineare) a economiilor tarilor.


Istoria moderna a fost brazdata (traversata) de mai multe feluri de fluctuatii eco­nomice: sezoniere, intamplatoare, ciclice.

Fluctuatiile sezoniere se manifesta indeosebi in agricultura, turism, constructii, in limitele unui orizont de timp dat (un an economic) pe baza unor conditii climaterice, a unor obiceiuri si traditii statornicite intr-o tara sau alta.

Fluctuatiile intamplatoare, accidentale, sunt cauzate de cataclisme naturale, de evenimente politice deosebite neasteptate, de deciziile derutante ale unor agenti economici influenti.

Fluctuatiile cicilice sunt cauzate de factori interni ai economiei, de interdepen­dentele dintre diferitele laturi ale acesteia. in cadrul unor anumite marje, acestea se pro­duc cu o anumita regularitate, la intervale de timp relativ egale.

Fluctuatiile ciclice presupun alternanta, succesiunea perioadelor de expansiune (de crestere, dezvoltare) si de contractie (stagnare, scadere, regres) a afacerilor dintr-o tara, a activitatilor economice. Ele constau, de asemenea, in trecerea periodica prin anumite faze, fiecare cu trasaturi distincte, care se schimba in aceeasi succesiune.


Fluctuatia ciclica se caracterizeaza prin:

repetabilitatea in timp a unor faze;

modificarea starii si performantelor agregate ale economiei de la o faza la alta; fiecare faza in parte si toate, luate impreuna, pregatesc premisele schimbarilor calitative in viata economica, deschid calea progresului economic.


Intensitatea evolutiei activitatilor si sensul acesteia se masoara cu indicatori rezultati vi macroeconomici atat in expresie nominala, cat mai ales in expresii reale (curatate de efectul inflatiei cu ajutorul deflatorului).

Unitatea de masura a timpului in care se succed ciclurile activitatii economice, segmentele de timp in care se incadreaza dinamica economica reprezinta ciclul economic.

Prin ciclu economic se intelege succesiunea in timp si schimbarea periodica a conditiilor si rezultatelor cresterii si dezvoltarii economice.

Pe baza datelor statistice acumulate, specialistii au identificat mai multe tipuri de cicluri economice, care, in fiecare perioada, s-au intrepatruns si s-au interinfluentat: cicluri pe termen lung, seculare sau Kondratief; cicluri pe termen mediu, comerciale, decenale sau Juglar; cicluri pe termen scurt, conjuncturale sau Kitchin. Adesea, toate aceste cicluri sunt surprinse si analizate pe un fundal general, numit trend secundar.

In mediul de miscari vibratorii pe care il distinge economia - remarca F.Braudel - calculele izoleaza cu usurinta zeci de miscari, conform cu lungimea perioadei: miscarea seculara, asa numitul trend, cea mai lenta dintre miscarile lente; conjuncturile indelungate, ciclurile de 50-60 ani ale lui Kondratief, cicluri duble sau intercicluri; conjucturile scurte durand circa 10 ani.

In jurul anului 1470, incepe probabil o ascensiune seculara a vietii economice care se intrerupe sau cel putin se incetineste o data cu scumpirile record ale anilor 1590-1600, dar continua totusi pana spre jumatatea secolului al XVII-lea, secol ce este apreciat ca un fel de sanatate secreta a economiei, adica o crestere lenta de profunzime a vietii materiale. Anumiti ani in aceasta perioada au doar valoarea unor repere foarte aproximative in esenta, aceasta lunga ascensiune se verifica pe baza variatiilor preturilor la cereale (prin scaderea lor).

Ciclul Kondratief, dupa numele economistului rus care 1-a fundamentat, are loc pe baza tendintei lungi in evolutia economiilor (nu-i vorba de acele cicluri seculare, cunoscute sub denumirea de 'trenduri ale statisticienilor'). Kondratief a relevat accentuarea, intr-o perioada de 20 - 30 de ani, a bazelor de expansiune, pentru ca, apoi, intr-o perioada asemanatoare ca durata sa se intensifice fazele de regresiune. Ansamblul ciclului Kondratief apare deci pentru o perioada semicentenara, cu o proiectie ascendenta foarte marcata (faza A), urmata de o profunda depresiune (faza B). intre cele doua faze are loc schimbarea de sens a evolutiei, numita criza de mai mare anvengura (criza structurala). De fapt, J. Schumpeter apreciaza: 'Fiecare dintre fluctuatiile ciclului lung (K) cuprinde o revolutie industriala, apoi asimilarea efectelor sale'.


Ciclul Juglar (major) a fost fundamentat de economistul francez care a cercetat problema in perioada 1860 -1890. Avand o durata de circa 10 ani, acest ciclu priveste orice perioada industriala a secolului al XlX-iea, dupa constructia cailor ferate m Franta si Marea Britanie. La intensitatea maxima a sa, ciclul era marcat aproape intotdeauna de o criza de supraproductie.


Ciclul Kitchin (minor) a fost observat si caracterizat de economistul american, al carui nume il poarta. Acesta apare ca o inrautatire a miscarii pozitive, a expansiunii din cadrul ciclului Juglar. Proces fara criza, el exprima o usoara repriza (relansare) in faza depresiunii Avand o durata intre 3 si 3,5 ani, adesea este legat in S.U.A. de durata unui mandat prezidential (4 ani).


Ciclul economic pe termen mediu



„Ciclul (in economie) este o suita neintrerupta de fenomene si procese economice care se reinnoiesc intr-o succesiune imuabila; ciclul cu o durata medie de 10 ani consta intr-o perioada de timp in limitele careia se succed faza de criza propriu-zisa, o faza de depresiune, un palier de refacere incompleta si apoi o faza de expansiune.' (Grand Larousse Encyclopedique)

Ciclul pe termen s-a bucurat si se bucura de cea mai mare atentie din partea specialistilor. Literatura de specialitate consacrata acestui gen de fluctuatii economice este foarte bogata si extrem de variata.

Caracterizarea acestui ciclu economic se face, de regula prin compararea cresterilor economice reale anuale cu cele potentiale.

Cresterea economica reala exprima sporul efectiv de productie nationala si se masoara prin ratele procentuale anuale ale sporirii rezultatelor macroeco­nomice, prin indicatorii consacrati in acest sens (P.N.B., P.I.B. etc).

Cresterea economica potentiala arata sporul anual al capacitatii de a produce a unei tari, capacitate ce consta atat din cantitatile de resurse suplimentare ce pot fi atrase in activitatile economice, cat si din sporul de eficienta cu care pot fi utilizate toate acestea.

Deci, daca cresterea economica reala se exprima prin rezultatele macroeconomice suplimentare efectiv obtinute, cea potentiala semnifica sporirea premiselor cantitative si calitative ale producerii acesteia.

Multi specialisti analizeaza relatiile dintre cresterea economica reala si cea potentiala prin relatia de marime, in dinamica, intre venitul national (ca fluxuri anuale) si avutia nationala (ca stoc). in genere, premisele cresterii potentiale (avutia nationala) se extind si se modernizeaza de la un an la altul, in functie de progresul tehnico-stiintific, de descoperirile si atragerea de noi resurse naturale, de cotele de produs national acumulate, de ridicarea gradului de calificare etc. Este vorba, deci, de un proces cumulativ de acumulari de avutie nationala, proces cu intensitati anuale diferite. El este insa continuu in plan istoric.

Cresterea economica reala a fost si a ramas insa fluctuanta asa cum confirma istoria moderna, atat fata de potentialitati, cat si fata de perioadele precedente. Aceasta inseamna ca, in anumiti ani, tarile inregistreaza rate relativ inalte de crestere a venitului (produsului) national, ca ele parcurg o perioada de prosperitate economica, de afaceri bune. In alti ani, ele cunosc rate mai joase de crestere economica sau chiar scaderi ale venitului national (cresteri negative), traversand o perioada de afaceri proaste, de recesiune. Asemenea rate de crestere - diferite ca marime si ca sens - se succed de la o perioada la alta, la intervale aproximativ egale.

Succesiunea fazelor (anilor buni si anilor rai pentru economiile nationale) si pastrarea unei anumite ordini in aceasta succesiune dau fluctuatiilor respective caracter legic, o regularitate anume (determinata).

Acest ciclu pe termen mediu cu ani economico-financiari buni (prosperi) si cu ani nefavorabili (cu dificultati multiple) poarta numele de ciclu economic decenal, de ciclu comercial sau al afacerilor.

Desi i se spune decenal, totusi acest ciclu se extinde pe intervale variind intre opt si doisprezece ani, in functie de perioada istorica, de faza ciclului economic pe termen lung in care se incadreaza, de tara si de politicile promovate in una sau alta dintre tari. De pilda, in unele tari, undele favorabile ale cresterii economice pot sa se extinda pe 5 -6 ani, in altele doar pe 3 - 4. Ca urmare, durata totala a unui asemenea ciclu poate fi doar de 7 - 8 ani, in timp ce durata altuia se poate incadra in 11 - 12 ani.

De asemenea, magnitudinea fazelor, amploarea si intensitatea scaderilor sau cresterilor difera de la o tara la alta, de la o perioada la alta. Au fost situatii cand, in evolutia economica a unei tari, intr-un orizont de 8 - 12 ani, au alternat cresterile anuale ale P.N.B. cu 6 - 8 procente cu scaderi anuale ale acestuia variind intre 3-4 procente .

Durata unui ciclu, ca si duratele diferitelor lui faze, precum si intensitatea abaterilor (variatiilor) cresterilor anuale se afla in dependenta de fazele ciclului economic pe termen lung. in fazele ascendente, durata ciclului pe termen mediu este mai lunga, mai ales pe seama anilor buni care, in aceasta faza, predomina ca numar. in ceea ce priveste magnitudinea undelor pozitive (bune) si negative (rele), aceasta este mai mica in fazele respective, indeosebi ca urmare a intensitatii reduse a caderilor productiei nationale, caderi care se manifesta sub forma unor ritmuri mai lente de crestere.

Modelul ideal al ciclului pe termen mediu (aratat mai sus) este analizat concret prin fazele lui, respectiv prin caracteristicile acestora. Denumirile, termenii folositi pentru desemnarea fazelor ciclului economic decenal difera de la un autor la altul.

De pilda, in literatura anglo-saxona cele patru faze sunt numite astfel: restrangerea sau contractia (slowdown, slump); expansiunea, criza (peaking), reprise.

In gandirea economica de nuanta socialista, aceste faze sunt urmatoarele:

-criza ciclica propriu-zisa;

-depresiunea;

-inviorarea;

- avantul.


Economistul italian Franco Poma considera ca cele patru faze ale ciclului decenal sunt: expansiunea; punctul de cotititura superior (criza); depresiunea; punctul de cotitura inferior, de reluare a expansiunii.

In Grand Larrouse, avandu-se in vedere distinct punctele de cotitura, de schimbare a sensului evolutiei rezultatelor macroeconomice, se enumera urmatoarele sase faze si momente, carora li se dau denumirile: reluarea avantului (reprise); prosperitatea sau expansiunea; tensiunea financiara; criza sau punctul de cotitura f superior; depresiunea; stagnarea.

Ciclul comercial, cunoscut si ca ciclul afacerilor sau ca ciclu economic, este o fluctuatie a nivelului activitatilor economice agregate, masurat de regula prin venitul national, careia ii corespunde, pe ansamblu, un model cu o expansiune a activitatii, urmata de o contractie, succedata, in continuare, de o expansiune.



Asemenea cicluri se produc in jurul (pe fundalul) trendului secular sau pe fundalul unui ciclu pe termen lung.


Ciclul pe termen mediu poate fi reprezentat astfel:

Curba care reflecta evolutia iesirilor cu apogeele (varfurile, crizele) in punctele B si F si cu nivelul minim in D sugereaza ciclul comercial. Timpul scurs intre cele doua puncte reprezinta durata ciclului sau perioada lui; aceasta poate fi considerata cea de la punctul A pana la punctul E sau de la punctul B la punctul F. Trebuie precizat ca intr-un ciclu nu se cuprind doua faze sau doua momente de acelasi fel.

Amplitudinea ciclului este data de inaltimea (distanta) varfului (crizei) fata de linia trendului sau de distanta fata de punctul caderii. in grafic este vorba de distanta BG sau de cea exprimata de DD

Ciclul poate fi divizat in doua faze - faza expansiunii si faza contractiei.De regula, faza contractiei este mai scurta decat cea a expansiunii. Ciclul poate fi convergent, divergent ori constant, in ceea ce priveste amplitudinea sa.

Pe baza celor aratate, a fost construit graficul de mai jos in care sunt sugerate dom cicluri economice pe termen mediu: unul - AB -, care poate fi considerat tipic pentru fazele ascendente ale ciclului pe termen lung; altul - A'B' -, ce ar putea sugera specificitatea sa in fazele descendente ale aceluiasi ciclu lung.


Recesiunea (R-l) reprezinta acea faza a ciclului economic mediu care se caracterizeaza prin reducerea de durata sau stagnarea ratelor de crestere a productiei nationale; in aceasta faza, reducerile absolute si relative ale cresterii activitatilor economice principale se intrepatrund cu scaderi absolute ale rezultatelor in alte sectoare. Aceasta este sugerata in ciclul economic AB. in unele perioade si in unele tari, evolutia negativa a activitatilor economice dintr-o tara se poate manifesta prin reducerea absoluta si de durata, in termenii reali, a P.N.B., a rezultatelor in cele mai multe sectoare si domenii. Situatia in cauza este numita depresiune si este redata in grafic pe traiectul ciclului decenal in faza descendenta a ciclului pe termen lung (D - 1).

In faza recesiunii, a depresiunii se manifesta autonom si se intepatrund asemenea procese reale si masuri de politica economica cum sunt:

- neincrederea agentilor economici in perspectiva afacerilor viitoare; neincrederetj aparuta in faza anterioara (criza) se mentine si isi exercita influenta asupra evolutia! generale a economiei;

numeroase firme mai siabe isi restrang sau chiar isi intrerup activitatea (faliment);

- alte firme intampina dificultati in calea asigurarii profitului, fie din cauza sca­derii cererii agregate (care conduce la scaderea preturilor), fie din cauza sporirii costurilor. Oricum, reducerea profitului diminueaza la maximum posibilitatile de autofinantare a acestor firme;

- reducerea capacitatilor de productie sau sporirea lor intr-o foarte mica masura are ca efect sporirea somajului , care duce la scaderea cererii solvabile in societate;

- se reduce, deci si masa monetara;

- stagneaza sau scad cursurile hartiilor de valoare, indeosebi ale actiunilor ordi­nare;

- intreprinderile sunt obligate de imprejurarile aratate mai sus sa recurga la masuri drastice de reducere a costurilor, pe baza reinnoirii capitalului fix, favorizate de inovatiile tehnice din societate si sustinute prin investitii, care pot fi potentate si prin politicile bugetare.


Perioada de inviorare (I - 2) sau punctul de cotitura inferior semnifica reluarea cresterii economice. De regula, aceasta este efectul conjugat a doua procese relativ independente unul de altul:

a) procesul investitional favorizat de asteptarile agentilor economici de a-si spori profitul in viitor;

b) cel al politicii monetare expansive, adica de reducere a ratei dobanzii si de ridicare a restrictiilor din calea creditarii.

in aceasta faza, problemele economice se leaga intre ele, in sensul antrenarii cresterii, dezvoltarii si progresului economic, dupa cum sugereaza cele de mai jos:

- reinnoirea capitalului fix activ stimuleaza cererea de prodfactori si ocuparea, mai intai, in sectoarele care produc bunuri investitionale;

- cresterea veniturilor celor ce lucreaza in sectoarele producatoare de bunuri capital va antrena si sporirea cererii solvabile de satisfactori; aceasta va antrena sporirea productiei de bunuri de consum personal curent, ceea ce va antrena investitii supli­mentare in ramurile producatoare de satisfactori;

- bunurile de folosinta indelungata achizitionate in faza expansiunii precedente se uzeaza fizic si moral, trebuind sa fie inlocuite si sporind astfel cererea de consum, deci si cererea agregata; este, in acest caz, un efect - ecou, paste intreg ciclul mediu, ce se leaga de la o inviorare la alta, de la o recesiune la alta (in cadrul a doua cicluri

succesive);

- surplusurile relative de resurse financiare pe care bancile le au in perioada de recesiune sunt oferite acum de acestea cu rate reduse ale dobanzii;

- daca aceasta oferta avantajoasa de credite se va corobora cu anticipari optimiste ale producatorilor - investitori, atunci exista sanse mari ca cererea agregata de consum sa fie onorata de investitii pe masura;



- daca in recesiune balanta de plati s-a imbunatatit in conditii de austeritate, iar inflatia s-a redus, atunci guvernul isi va concentra atentia asupra somajului, el va cauta sa amelioreze aceasta problema prin masuri convergente ca: reduceri de impozite direc­te si indirecte, care vor incuraja afacerile pe cont propriu; sporirea cheltuielilor guver­namentale; reducerea taxelor rescontului si a ratei dobanzii;

Firmele si menajele pot anticipa asemenea masuri guvernamentale si actioneaza in sensul sporirii cheltuielilor de consum si al cresterii investitiilor; in aceasta faza, sporirea cererii agregate poate fi potentata si de unele socuri aleatoare din economia nationala.


Expansiunea (E - 3, in grafic) preia toate tendintele favorabile din faza anterioara si le duce mai departe, le potenteaza:

- majoritatea factorilor vor continua sa stimuleze cererea agregata; ca urmare, multiplicatorul investitiilor si acceleratorul consumului vor interactiona, efectul lor conjugat concretizandu-se in sporuri de crestere economica mai mari;

- agentii economici consumatori anticipeaza, acum, de regula, cresteri de pret si vor achizitiona mai multe marfuri;

- intreprinderile vor anticipa noi cresteri ale cererii agregate si vor spori investitiile;

- sporirea cererii de munca este insotita de sporirea salariilor, proces care se inscrie in factorii expansiunii etc. etc.

Procesele expansiunii ating insa un punct, cand incepe sa fie pusa sub semnul intrebarii posibilitatea continuarii ei cu aceeasi intensitate. In faza expansiunii, apar unele tensiuni financiare.

Tensiunea financiara (T.f. - 3', in grafic) in evolutia pe termen mediu semnifica:

- facilitatile de creditare depasesc limita prudentei in ceea ce priveste indebitarea (sa nu se uite ca bancile au functia de a restrictiona creditul);

- autoritatile monetare iau masuri de franare a cererii globale prin majorarea taxei scontului;

- multe firme, valorificandu-si posibilitatile sporite de a produce, decid sa produca pe stocuri in asteptarea unor sporuri de cerere solvabila;

- are loc, ca urmare, incetinirea reinnoirii si modernizarii capitalului fix etc.


Criza ciclica sau punctul de cotitura superior (C - 4) este o continuare fireasca, conditiile date, a evolutiilor anterioare, indeosebi a proceselor ce s-au manifestat in &za de expansiune, cu segmentul ei - tensiunea financiara. In aceasta faza:

- apar fenomenele care marcheaza inversarea conjuncturii, a evolutiei economice;

- restrictiile impuse de guverne sau de agentii straini, dar mai ales epuizarea efectelor de antrenare din perioada (faza) anterioara, duc la greutati in livrarea pro­duselor, la aparitia unor dezechilibre puternice intre cererea si oferta de bunuri;

- tendinta de reducere a ratei profitului;

- marirea stocurilor produse, neconcordanta structurala intre cererea globala si oferta globala de satisfactori;

- reducerea relativa a investitiilor fata de evolutia economiilor;

- operatiunile bursiere anticipeaza, de regula, inversarea conjuncturii, generand neincredere in activitatile viitoare; se amplifica operatiunile speculative;

- bancile maresc rata dobanzii si restrictioneaza creditul, deci, franeaza investi­tiile; debitorii nu pot onora scadentele creditelor primite;

- boom-ul cheltuielilor de consum se termina, se reduce cererea nominala agre­gata, deci se epuizeaza efectul accelerator al ei asupra investitiilor;

- inflatia erodeaza competitivitatea exporturilor si a productiei de substitutie a importurilor;

- diverse socuri aleatoare pot urgenta sau prelungi criza (razboi, crah bursier, socul petrolier).

„Indiferent de natura sau originea lor - remarca marele nostru economist Victor Slavescu -, crizele economice se pot defini ca tulburari generale si trecatoare ale vietii economice, ce apar ca o reactiune impotriva unei activitati exagerate, de cele mai multe ori cu caracter speculativ'.

Prin regularitatea cu care se succed, fazele ciclului indeplinesc anumite Junetii in desfasurarea procesul complex si contradictoriu al cresterii economice reale. in fond, fiecare faza este rezultat al precedentei si, in acelasi timp, o pregateste (anticipeaza) pe urmatoarea.

Cunoscandu-se acest lucru, agentii economici particulari si statul desfasoara o politica de diminuare a consecintelor negative ale fluctuatiilor economice ciclice, de asigurare a unei mai mari stabilitati in economie. Pe baza unei politici de gestiune a stocurilor si a programelor de investitii pe termen lung, a capacitatii lor de autofinan­tare, marile intreprinderi lanseaza permanent noi bunuri, stimuland astfel consumul, investitiile si cercetarea. Prin politicile de mentinere in anumite limite a preturilor, salariilor si altor venituri, se atenueaza fluctuatiile activitatii economice. in raport cu conjunctura economica (cu fazele ciclului decenal), este folosit sistemul securitatii sociale, atenuandu-se, prin parghiile lui, marile fluctuatii ciclice in consumul populatiei. Astfel, in conditiile unei conjuncturi nefavorabile, se reduc cotizatiile pentru asigurarile sociale, timp in care cresc prestatiile si alocatiile in contul acestora. Invers, in anii

prosperi. Dar, pentru a se ajunge la asemenea masuri alternative de politica sociala este necesara conceperea ei pe termene variate (lung, mediu, scurt).







Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact