StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Arta de a lua DECIZIA CORECTA
economie ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » economie politica » Relatia reciproca dintre politica si economie

Doctrine socialiste democrate



intr-o societate democrata pluralista harta doctrinelor nu se rezuma doar la liberalismul clasic (traditional) si la neoliberalism. Pe aceasta harta un loc important au revenit, in anumite perioade, si doctrinelor socialiste distincte si bine conturate.1
Principiile fundamentale care formeaza osatura de baza a doctrinelor soAŽcialiste o constituie valorile: libertatea, egalitatea si fraternitatea. Ceea ce face sa se deosebeasca doctrinele socialiste democrate de cele liberale, neoAŽliberale si crestin democrate o constituie nu numai noile scopuri politice menAŽtionate si conflictul sau tensiunea dintre ele ci si ponderea acordata fiecareia, modul specific de interpretare a fiecarui scop politic in parte, precum si metodele de aplicare a acestora.
Libertatea. Principiul libertatii indiduale nu se bucura de prioritate abAŽsoluta in competitia cu celelalte scopuri p


olitice sau cu alte valori. in docAŽtrinele socialiste democrate conotatia acestui concept este mult mai larga decat in cazul celorlalte doctrine. De exemplu, intelegand prin libertate, libertatea indidului de a alege bunurile ce-i satisfac trebuintele, profeAŽsia/meseria, locul de munca, locuinta etc, -socialistii democrati considera ca aceasta este posibila numai in cazul in care in societate nu exista mari ineAŽgalitati de avutie si de putere. Ei extind astfel intelegerea libertatii de la cea juridica si politica si la cea economica prin luarea in considerare a sigurantei economice, aceasta din urma cuprinzand puterea in relatie cu conditiile sale de munca, silitatea sau siguranta locului de munca, etarea de a fi expus situatiei unor puteri ori decizii arbitrare.1
Egalitatea. Constituind unul dintre elementele fundamentale ale justitiei sociale, conceptul nu se rezuma doar la egalitatea in oportunitati. Acestea sunt considerate necesare insa nu suficiente deoarece pot persista inegalitaAŽtile generate de diferentele de avutie sau de proprietate asupra mijloacelor de productie.
Odata ce, intre indizii aceleiasi societati, exista deosebiri foarte mari de avutie provenita nu din efortul propriu ci din acumularea efectuata de geneAŽratiile trecute, nu mai poate fi vorba de existenta unei egalitati de oportunitati intre indizi. De aceea, spre deosebire de celelalte doctrine, cea socialista vede necesitatea si posibilitatea de a ajunge la adevarata egalitate de oportunitate prin adoptarea unei politici active nu numai asupra efectelor, ca in cazul neoliberalilor, ci, in primul rand asupra cauzelor inegalitatilor prin extinderea proprietatii publice, fie pe calea nationalizarii unor mijloace de productie, fie pe cale investitionala si prin extinderea controlului guvernaAŽmental in economie, inclusiv prin ificare.
Discutiile asupra ideii satisfacerii nevoilor, ca o cerinta primordiala a egalitatii, desi controversate, au putut duce totusi la concluzia ca doar o parte dintre nevoi pot si trebuie satisfacute prin interventia publica, iar aceasta trebuie legata de etapele dezvoltarii economice. in prima etapa este posibila acoperirea de catre societate doar a nevoilor de baza ale persoanelor celor mai defavorizate si lipsite de mijloace si de posibilitati de efort personal (bolna, handicapati, batrani).
Fraternitatea. Este cea de a treia componenta a doctrinelor socialiste democrate, care inseamna nu confruntare ci mai degraba cooperare maniAŽfestata pe politic - actionai prin solidaritate sociala. Fraternitatea repreAŽzinta mai degraba un bun al comunitatii decat vointe contradictorii si egoiste ale indizilor, inseamna mai mult altruism decat indidualism.2In cadrul conceptiei generale asupra socialismului democrat apare o paAŽleta larga de doctrine cum sunt cele socialiste-democrate, social-democrate, socialist-liberale. in general, aceste doctrine, se deosebesc nu atat prin scopuAŽrile politice fundamentale cat mai ales prin interpretarea unora dintre aceste scopuri, prin ponderea acordata unora sau altora, precum si prin obiectivele actiunilor politice propuse si prin metodele si instrumentele politice si econoAŽmice utilizate pentru atingerea scopurilor.
Pentru a atinge scopurile politice fundamentale mentionate mai inainte se formuleaza o seama de obiective economice si se adopta instrumente si acAŽtiuni adecvate. Important este faptul ca adeptii tuturor doctrinelor mentioAŽnate mai sus - cu toate deosebirile noile dintre ele - vad posibilitatea atinAŽgerii acestor scopuri nu in afara ci in cadrul sistemului capitalist prin diverse corecturi ale acestuia si prin interventii cu intensitati diferite ale puterii publice in economie.
Printre asemenea corecturi se numara, in primul rand, adoptarea unei structuri institutionale noi menite sa inlature atat efectele secundare, cat si incapacitatile relatiilor de piata.
Care sunt neajunsurile relatiilor de piata considerate de socialisti ca fiind cele mai flagrante si mai nocive ce impun o noua structura institutionala ? In primul rand, prin insasi structura sa, piata este nedemocrata intrucat deciAŽziile cu efecte foarte raspandite sunt apanajul unei elite puternice si redusa ca numar formata din reprezentantii monopolurilor. in al doilea rand, relaAŽtiile de piata contemporane creaza injustitii in distributia rezultatelor deoaAŽrece aceasta distributie nu se face dupa eforturile depuse si dupa rezultatele obtinute ci si dupa capitalu


l detinut. in al treilea rand, piata libera nu poate asigura echilibrul economic si nu poate solutiona problema saraciei si a inegalitatii.
Facand deosebire fata de socialismul traditionalist care are in vedere, in primul rand, dogmele ideologice preconizate de marxistii fundamentalisti, Galbraith, subliniaza ca Noul socialism (socialismul democrat A. I.) este impus de imprejurari. imprejurarea care il impune este ramanerea in urma a sistemului pietei. in acest sector exista ramuri care au nevoie de.calificare tehnica, de o organizare corespunzatoare, de putere de piata si de o dizare corespunzatoare a resurselor, in cazul in care li se pretinde sa-si indepliAŽneasca functiile in mod corespunzator.1 .

Printre principalele caracteristici ale noii structuri institutionale creata in cadrul sistemului capitalist si preconizata de socialistii democrati pot fi mentionate urmatoarele:
1. Substituirea conceptelor indidualiste cu cele colectiste, impusa de aplicarea celor trei scopuri politice fundamentale, a facut sa se accepte dezideratul potrit caruia resursele disponibile sa fie folosite cu preAŽponderenta in mod colectiv, favorizand astfel o extindere importanta a sectorului public in cadrul sistemului economic capitalist, alaturi de sectorul privat.
2. Cel mai potrit tip de economie este cel mixt care presupune coexisAŽtenta proprietatii private si a celei publice, precum si interventia guverAŽnamentala in ata economica si sociala pentru o categorie de obiective si mecanisme de lucru bine precizate de sistemul constitutional.
3. In conditiile cand vechea ura a proprietarului indidual - numit de Schumpeter antreprenor - aproape a disparut, dar in locul sau a aparut proprietatea societatilor pe actiuni (corporatiilor) moderne mai difuza si separata de manager, precum si noile relatii nu de confruntare ci de cooperare dintre patronat si sindicate, capitalismului salbatic i-a luat locul un capitalism modern, imblanzit. Noul capitalism este capabil sa satisfaca in mare exigentele impuse de scopurile politice fundamentale ale socialismului democratic.In urma unui indelungat experiment, prin adoptarea unei combinatii
rationale a sectorului public cu cel privat (economia-mixta) printr-un sistemInstitutional adecvat si prin acordarea unui rol activ guvernului in distributia
bunurilor, veniturilor si puterii, adeptii noului socialism au constatat ca se
poate ajunge la o deplina compatibilitate intre mecanismele economiei capita-
liste moderne ameliorate si scopurile politice fundamentale socialiste.
Fara a incerca o diminuare a importantei teoretice a doctrinelor socialiste, totusi, este necesar sa mentionam ca criticii acestor doctrine subliniaza limiAŽtele acestora, atat teoretice, cat si practice. In general, daca neajunsurile mecanismelor pietei justifica extinderea interventionalismului, aceasta nu inseamna nicidecum ca el reprezinta intotdeauna o gama de masuri cu efecte numai curative fara a avea si efecte secundare ca, de exemplu, generarea eleAŽmentelor birocratice exprimata prin ineficienta insotita, pe politic si social - dupa cum sublinia Friedman - de diminuarea sau pierderea libertatii.1
Modelul socialist democrat cu scopurile politice mentionate se considera mai mult a fi o emanatie a unor moralisti, politologi si economisti consuma-toristi si egalitaristi preocupati de bunastarea sociala imediata fara a lua in considerare insa procesele economice in ansamblu si, in primul rand, eficienta si performanta durabila a sistemului productiv, precum si cerintele libertatii indiduale. Conceperea unei distributii, oricat de generoasa ar parea, raAŽmane totusi un simplu proiect atata timp cat nu se iau in considerare necesiAŽtatea si posibilitatea sporirii productiei, deci a insusi obiectului distributiei. De asemenea, dene edenta si contraproductiva increderea unilaterala acordata sectorului public si supraestimarea rolului omnipotent si plin numai de bune intentii a puterii publice in solutionarea problemelor economice si sociale, fara a fi luate in considerare limitele si, mai ales, efectele secundare ale acestora cum sunt: generarea birocratiei si risipei de resurse, lipsirea de stimulente si de motivatie a agentilor economici, sacrificarea libertatilor indiduale.




Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact