Functiile ofertei de marfuri; aspecte generale de modelare : Oferta de marfuri in economie

Dovedeste-ti eficienta, sau invata de la altii

ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » economie politica » Oferta de marfuri in economie
Functiile ofertei de marfuri; aspecte generale de modelare
Prezenta ofertei de marfuri in cadrul pietei este rezultatul unor cercetari si cunoasteri amanuntite a cererii de consum atat sub aspectul sau static - volum si structura - cat si in dinamica sa, previzionandu-i-se evolutia volumului si structurii viitoare. Prezenta ofertei pe piata este insa si rezultatul unor calcule de eficienta pe care producatorul le face cu privire la raportul dintre costurile de productie ale ofertei si pretul de nzare pe care il poate realiza in cadrul pietei respective. in cadrul unor asemenea calcule, scopul il constituie profitul, iar mobilul imediat - maximizarea acestui profit. Solutionarea acestei probleme, de care depinde prezenta si dinamica ofertei in cadrul pietei, implica cunoasterea corespunzatoare a functiilor ofertei. Tinand, insa, seama de faptul ca functiile ofertei au la baza functiile costurilor si, indeosebi, functiile cos turilor marginale care fac legatura intre costurile de productie ale ofertei si pretul de nzare al acesteia, prezentarea problematicii functiilor ofertei acopera un camp mai larg de aspecte, aducand in discutie atat aspectele legate de realizarea marfurilor, cat si de comercializarea acestora. Costurile si functiile ofertei de marfuri Elaborarea functiilor ofertei de marfuri are la baza cate ipoteze menite, pe de o parte, sa faciliteze abordarea modalitatilor de constructie ale functiei respective si cunoasterea diferitelor dificultati pe care procesul respectiv le poate intampina pe parcurs, iar, pe de alta parte, sa contureze o serie de caracteristici ale ofertei, generate de sistemul sau de realizare. Ambele aspecte implica insa,, inainte de formularea ipotezelor respective, cunoasterea cator aspecte privind costurile de realizare a ofertei. aT¦ Complexitatea eforturilor financiare, materiale si umane, precum si materializarea lor in marea diversitate de cheltuieli generate ele asigurarea ofertei a facut necesara o structurare a acestora si realizarea unei tipologii de costuri, care sa faciliteze diversele sisteme de abordare a costurilor respective. In scopul usurarii procesului de elaborare a functiilor ofertei si pentru intelegerea constructiilor grafice utilizate in interpretarea unor laturi ale mecanismului pietei, referitoare la oferta de marfuri, in lucrarea de fata se apela la urmatoarea structura a costurilor\" . aT¦ Costul global, definit ca ansamblul costurilor corespunzatoare unui anumit volum de productie. Acesta, la randul sau, cuprinde: a) costuri fixe (CF), independente de volumul productiei (chirii, lumina, asigurari etc); b) costuri riabile (Cv), al caror volum se schimba in functie de volumul productiei, putandu-se folosi, in acest caz, relatia Cv = cp(Q), semnificand ca respectivele costuri reprezinta o functie crescatoare la nivelul productiei (p\'>0; c) costuri totale (CT), date de suma ansamblului de costuri fixe si riabile, respectiv: CT = CF+CV = CF+cp(Q). aT¦ Costul marginal (Cm), definit ca suplimentul de cost antrenat de productia unei unitati suplimentare de oferta. Reprezentand, prin definitie, o crestere continua, costul marginal admite ca relatie de calcul relatia in cadrul careia pentru Q = 1, Cm = AG. Admitandu-se ipoteza continuitatii functiei respective, costul marginal apare ca derita a functiei costului total si, drept urmare, ca derita a functiei costului riabil. Deci, CT = CF+CV = CF+cp(Q) si Cm = ACt/AQ, de unde se deduce ca pentru AQ = 0, Cm = dC/dQ = (p\'Q.In analiza si utilizarea acestei relatii trebuie sa se tina seama si de ideea enuntata mai sus, potrivit careia costul fix este independent de volumul productiei si, in consecinta, costul marginal este independent de costul fix. aT¦ Costurile medii sau costurile unitare, reprezentand costurile globale pe unitate de produs. Urmare a faptului ca aceasta reprezinta un raport intre costurile globale si volumul produselor realizate, vom prezenta aceeasi structura cu costurile globale, formata din trei tipuri de costuri medii: a) costul fix mediu (CFm), costul fix calculat pe fiecare unitate de productie, respectiv CFm= CF/q ; b) costul riabil mediu (CVm), costul riabil calculat pe fiecare unitate de productie, respectiv CVm= Cv/Q = (p (Q)/Q ; c) costul total mediu (CTm), costul total suplimentar calculat pe fiecare unitate de productie, respectiv CTm = CT/Q = CF-CV/Q = CF-cp(Q)/Q. aT¦ Cunoscand structura costurilor productiei de oferta, pot fi ansate, in continuare, cele cate ipoteze de care depinde procesul privind elaborarea functiilor ofertei. aT¦ O prima ipoteza are in vedere preocuparile producatorului de a-si maximiza continuu profitul sau. O asemenea ipoteza presupune cunoasterea faptului ca, in cadrul unei piete libere, concurentiale, producatorul nu are posibilitatea sa-si realizeze obiectivul respectiv prin actiuni asupra preturilor factorilor de productie sau asupra preturilor de nzare a produsului. in aceste conditii, singurul domeniu sau riabila de actiune, pe care o are la dispozitie, este dat de catre nivelul productiei asupra caruia poate actiona marindu-l sau rnicsorandu-l potrivit scopului propus. aT¦ Ipoteza maximizarii profitului producatorului are drept restrictii o alta importanta ipoteza caracteristica pietei concurentiale, potrivit careia producatorul este un consumator de pret, atat in ceea ce priveste pretul factorilor de productie, cat si in ceea ce priveste preturile de nzare a produselor sale. aT¦ O a treia ipoteza consemneaza faptul ca orice ofertant urmeaza sa realizeze pentru piata o cantitate (Q) de produse, necunoscuta si riabila, la un cost total ce depinde de cantitatea respecti (CT = CF+CV - CF+(p(Q)), care fi nduta la un pret de piata fixat in cadrul concurentei (p). in contextul unor asemenea ipoteze, profitul ofertantului (R) se prezinta ca diferenta intre loarea nzarilor sale si costul total, respectiv: R = pQ - CF- (p(Q). aT¦ Pentru modelarea matematica a procesului de maximizare a profitului se introduce o noua ipoteza, potrivit careia evolutia profitului poate fi surprins printr-o functie de tip continuu. Admitand o asemenea ipoteza si pornind de 1a faptul ca profitul este o functie de Q (Q fiind considerata anterior ca singur riabila la dispozitia producatorului), se poate calcula derita functia profitului in raport de Q. in aceste conditii, profitul maxim al ofertantului se realizeaza in momentul in care derita se anuleaza, ceea ce semnifica faptul ca profitul poate deveni maxim pentru un volum al ofertei al carui cost marginal [(p'(Q) = Cm ] este egal cu pretul de nzare [ p = (p'(Q) ]. Schematic, procesul de maximizare este redat in graficul 6-3, in cadrul caruia sunt reprezentate: curba costului total (CT); curba costului marginal (CM.) care intretaie curba costului total din punctul sau minim; dreapta pretului paralela cu axa absciselor; ordonata p, corespunzand nivelului de pret fixat d: concurenta p = p. in aceste conditii, nivelul productiei ce asigura profitul corespunzate si permite astfel ofertei sa ajunga pe piata fi dat de catre coordonatele Q si, respectiv, abscisa punctului M, punctul intersectiei curbei lui CM a drepte pretului" . ♦ Tinand seama de relatiile analizate mai sus, rezulta ca of erta pusa la dispozitia pietei de catre producatori depinde de conditiile de productie reprezentate prin costurile totale (CT) si costurile marginale (Cm) si de pretul de nzare p = p . Dat fiind faptul ca reprezentarea grafica a costului total (CT), asa cum se poate vedea in ura 6-4, este asigurata printr-o curba crescatoare, iar nivelul "optimal" al productiei este dat de intersectia dreptei pretului cu a curbei CT, reactia ofertantului la o riatie a preturilor este determinata de evolutia curbei CT, intersectand in traseul acesteia doar portiunea din stanga punctului de intersectie dintre curba CT si dreapta pretului; orice nivel de pret inferior ordonatei p antreneaza pierderi. Drept urmare, in conditiile unei concurente perfecte, cand, atat ofertantul, cat si consumatorul de pret, pretul fiind pentru ambii un element exogen in cadrul pietei, functia ofertei de marfuri este reprezentata prin portiunea curbei costului marginal, situata deasupra curbei costului total mediu. De unde rezulta o legitate importanta a ofertei de marfuri in cadrul pietei: oferta realizata de un producator rational si neconstrans de imprejurari nefavorabile reprezinta o functie crescatoare a pretului. ♦ Piata ofera, insa, terenul multor situatii contradictorii si in legatura cu oferta de marfuri. Astfel, in conditiile in care legea ofertei, amintita anterior, s-a impus in mod autoritar, devenind elementul de baza in orientarea eforturilor producatorilor, sunt si cazuri in care se pot constata anumite anomalii, oferta putand deveni o functie descrescatoare de pret sau o functie libera (la inceput crescatoare si apoi descrescatoare). Asemenea situatii pot aparea in cazul unitatilor agricole care, in conditiile scaderii preturilor pietei la produseje realizate, sunt constranse sa nda cantitati mai mari pentru a-si putea rambursa creditele, a-si plati impozitele si a realiza unele investitii strict necesare etc. ♦ Un alt aspect interesant, care are in vedere atat prezenta pe piata a ofertei, cat si, in special, diversificarea acesteia, pornind de la acelasi mobil -maximizarea profitului - dar tinand seama de structura ofertei existente in cadrul pietei, reprezentata prin diferitele produse componente, priveste realizarea unor functii ale ofertei bazate pe modelul profiturilor estimate. Functiile respective, ca modele de adaptare a ofertei la cerintele pietei, prezinta importanta, prin natura lor si parametrii luati in calcul, atat pentru producatori, cat si pentru comercianti. Modelul are in vedere doua riante: prima se refera la imbogatirea printr-un produs ce rezista in cadrul pietei circa un an; a doua rianta presupune un produs al carui ciclu de viata depaseste un an . Pentru proiectarea functiilor respective, se au in vedere urmatoarele clauze: pa - cresterea profitului silit pentru comercializarea produsului a; Pz - profitul atins de "a" fara a tine seama de efectele asupra altor produse; P^ - modificarea beneficiilor produsului actual b ca urmare a introducerii lui a; Va - cantitatea din produsul "a" nduta actualmente; pa - pretul de nzare unitar al lui "a"; ma - costul unitar de fabricatie al lui "a"; Ka - costurile comerciale si administrative ale lui "a"; Ta -costurile de fabricatie ale lui "a"; Qa - probabilitatea de succes; Ca - cheltuieli totale; V^ - estimarea schimbarii in cadrul unui numar de 49 de unitati ndute din produsul "b", ca urmare a introducerii produsului "a"; pt, - pretul unitar de nzare al produsului "b"; mb - costul unitar de fabricatie al lui "b"; Kt, -costurile comerciale si administrative ale produsului "b". Functia ofertei de marfuri corespiinzatoare primei riante, referitoare la un produs al carui ciclu de viata este mai mic de un an, foloseste urmatoarele ecuatii: s Pa'=[Va(Pa-ma-Ka)-Ta]ga-Ca Pab=Vab(pb-mb-Kb)ga in conditiile in care introducerea produsului "a" in structura ofertei existente pe piata nu are nici un efect asupra produselor existente, atunci Pa = Pa. in cazul in care efectele apar, atunci Pa = Pa + bPab. Elasticitatea ofertei de marfuri Paragraful anterior a avut drept scop de a sili principalele legaturi dintre costurile generate de realizarea produselor si nivelul ofertei prezente pe piata. S-a incercat, de fapt, sa se realizeze o modelare a preocuparilor ofertantului de a-si maximiza profitul, constrans fiind de costurile proprii si de pretul pietei, putand actiona doar prin riatia nivelului productiei. Urmare a analizei functiilor prezentate a reiesit ca sistemul de referinta il reprezinta pretul, care se prezinta ca un factor exogen, producatorul fiind in cadrul pietei un consumator de pret. intr-un asemenea context, pentru a avea o imagine de ansamblu asupra modelarii evolutiei ofertei de marfuri, este necesar sa fie puse in evidenta si sa se analizeze separat modalitatile in care reactioneaza oferta la riatiile pretului de nzare, precum si intensitatea reactiilor respective, pornind, de aceasta data, de la pret spre oferta si nu invers, ca in cazurile precedente. Fenomenul poate fi cuantificat si urmarit prin intermediul calculului elasticitatii ofertei de marfuri in functie de pret. Ca si in cazul consumului sau al cererii de marfuri, elasticitatea ofertei in functie de pret are in vedere raportul dintre riatia relati a cantitatii de marfa oferita si riatia relati a pretului de nzare fixat pe piata, sau folosind ipoteza continuitatii functiei. Asa dupa cum se obser, prin intermediul relatiei prezentate, elasticitatea ofertei in functie de pret are in vedere un raport de raporturi, independent de unitatile de masura utilizate. Un asemenea mod de expunere a relatiilor oferta-pret permite sa se e usor reactiile diferitilor ofertanti la riatia nivelurilor de preturi din cadrul fiecarei piete. intrucat cazurile anormale, ce se abat de la legea ofertei, respectiv q'p<0 si deci EpQ<0 asa dupa cum s-a zut anterior, sunt putine la numar (oferta "anormala" si oferta "libera"), loarea coeficientului de elasticitate a ofertei, in functie de pret, poate fi considerata, in general, poziti . Interpretarea grafica a elasticitatii ofertei de marfuri, in functie de pret, asigura, atat o buna intelegere a semnificatiei coeficientului respectiv, cat si delimitarea cator tipuri de elasticitati ale ofertei in functie de pret.

Politica de confidentialitate

Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.
Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact