StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Noi putem sa te ducem spre NIVELUL URMATOR
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » ECONOMIE » microeconomie si macroeconomie
Trimite articolul prin email Probleme macroeconomice : Microeconomie si macroeconomie Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Probleme macroeconomice



PROBLEME MACROECONOMICE




Macroeconomia, ca ramura a stiintei economice, s-a cristalizat dupa Marea Criza de la sfarsitul deceniului trei si inceputul deceniului al patrulea ale secolului al XX-lea. Atunci problema majora a economistilor a fost de ce apar crizele (si in special cele de supraproductie, pe care stiinta economica nu le prevazuse, dupa formularea legii debuseelor de catre lui J. B. Say) si cum pot fi ele preintampinate. Analiza macroeconomica s-a concen 232e45c trat asupra economiei nationale, a elementelor de structura ale acesteia sau asupra economiei mondiale. Teoria comportamentului agentului economic individual si Legea lui Say nu mai puteau explica de ce economia evolueaza altfel decat cum se asteptau economistii.




Daca stiinta economica dateaza inca de la 1776, anul publicarii Avutiei Natiunilor a lui Adam Smith, nasterea macroeconomiei, ca ramura a economiei poate fi datata in 1936, anul aparitiei Teoriei generale a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si a banilor a lui J.M. Keynes. In aceasta perioada au fost reconsiderata politica economica.

De asemenea, au fost reevaluate concepte precum: deficit bugetar, cerere, oferta. Au fost revizuite de asemenea, explicatiile celor mai multe dintre fenomenele economice.

Macroeconomia, desi s-a departat, nu si-a pierdut total fundamentul microeconomic. Se considera ca la nivelul economiei nationale deciziile agentilor economici individuali se supun legii numerelor mari.

Fenomenele si procesele economice sunt considerate a fi suma vectoriala a deciziilor milioanelor de agenti economici (intreprinderi, menaje, administratii, institutii financiare etc.) care trebuie sa ierarhizeze si sa aleaga din multitudinea de variante pe care le au la dispozitie pentru cheltuirea (utilizarea) resurselor lor. De asemenea, deciziile unor agenti economici pot influenta in mare masura deciziile altor agenti economici, pot orienta activitatea economica dintr-o tara sau regiune.

Legi microeconomice cum ar fi cea a economiilor de scara si cea a randamentelor descrescatoare stau la baza construirii modelor macroeconomice ale pietei interne, ale cresterii economice s.a.

Pentru descrierea efectelor acestor milioane de decizii trebuie procedat la operatiunea numita agregare. Aceasta consta in regruparea si insumarea multitudinii de operatiunii sau fluxuri economice in marimi globale, semnificative din punct de vedere economic. Operatiunile agentilor economici sunt regrupate in categorii omogene in interiorul carora sunt definite cu claritate operatiunile elementare.

Macroeconomia studiaza functionalitatea si comportamentul de ansamblu al economiei nationale. Ea se ocupa de piata bunurilor si serviciilor in ansamblul ei, neluand in considerare diferentele intre bunurile economice. Pentru macroeconomie exista o singura piata: cea nationala. De asemenea, nu exista decat un pret, care reprezinta media preturilor tuturor bunurilor si serviciilor din economia nationala.

Conceptiile macroeconomice sunt grupate in trei mari categorii:

curentul liberal sustine ca piata aloca cel mai bine resursele pentru satisfacerea nevoilor; deci, statul prin masurile pe care le ia, supravegheaza si creeaza conditiile optime pentru buna functionare a pietei;

curentul interventionist sustine ca interventia guvernului poate imbunatati semnificativ functionarea pietei nationale, care este rigida si netransparenta, ca institutiile statului satisfac nevoile generale ale societatii, mai ales in domeniile in care nu poate actiona eficient libera initiativa;

curentul de gandire neoclasic reprezinta o conciliere intre interventionism si liberalism si considera ca interventia statului este necesara pentru asigurarea unei cresteri economice echilibrate.

Inflatia, somajul, cresterea economica, cresterea sau degradarea nivelului de trai sunt cuvinte utilizate de reprezentantii institutiilor publice din orice tara. Guvernele iau masuri pentru inhibarea fenomenelor economice nefavorabile si amplificarea efectelor benefice ale acestor fenomene.

In prezent, principalele probleme macroeconomice sunt:

Inflatia

Somajul

Fluctuatiile activitatii economice

Standardul de viata



Deficitul bugetar

Dezechilibrul balantei de plati

Inflatia este un fenomen economic care, in ultimele decenii, a cunoscut o expansiune la nivel mondial. Practic, nici o tara nu este ferita de acest dezechilibru monetaro-material.

Inflatia este o problema macroeconomica pentru aceasta erodeaza puterea de cumparare a tuturor agentilor economici. Veniturile agentilor economici au, pe timp ce trece o putere de cumparare din ce in ce mai mica (cantitatea de bunuri si servicii ce pot fi achizitionate scade daca venitul nominal ramane constant) si un nivel de trai pe masura. Inflatia determina si o evolutie neproportionala a preturilor. In acest fel, in conditii ceteris paribus, unii agentii economici pot beneficia de o parte mai mare din bugetelor consumatorilor, aparand astfel o redistribuire a valorii economice independenta de deciziile agentilor economici, o distorsiune a mecanismelor pietei.

Somajul consta in slaba utilizare a fortei de munca. Aceasta aduce pierderi atat la nivelul productiei, cat mai ales la nivel individual pentru ca, daca nu muncesc, oamenii nu pot obtine venituri necesare sustinerii consumului de bunuri si servicii. In continuare, diminuarea consumului nu are alt efect decat reducerea in continuare a productiei. Somajul atrage dupa sine o reducere a resurselor bugetare si, deci, diminuarea capacitatii statului de a interveni in activitatea economica nationala. Acest dezechilibru macroeconomic induce costuri sociale suplimentare, intrucat statul efectueaza cheltuieli pentru asigurarea unui standard de viata minim persoanelor concediate.

Fluctuatiile activitatii economice (cresteri si scaderi ale productiei si consumului) reprezinta o cauza majora a somajului. Institutiile statului incearca sa reduca amplitudinea ciclurilor economice astfel incat activitatea economica si dezechilibrele acesteia sa fie sub control. Cresterea exagerata a productiei poate avea efecte negative pe termen mediu si lung asupra economiei nationale.

Standardul de viata reprezinta problema centrala a economiei normative actuale. In perioada care a urmat celui de al doilea razboi mondial, veniturile reale si, deci, si standardul de viata au crescut in majoritatea tarilor In prezent, cresterea nivelului de trai al consumatorilor reprezinta principala tinta a politicilor economice conjuncturale. Cresterea nivelului de trai isi are izvorul in cresterea productivitatii, in cresterea inzestrarii tehnice a muncii, in cresterea productiei deoarece menajele pot consuma mai mult. Normal, ca acestea au nevoie de resurse banesti pentru a achizitiona bunurile si serviciile necesare satisfacerii nevoilor. Acestea provin tot din procesul productiv. Faptul ca membri menajelor participa la procesul productiv le da acestora dreptul de a primi o parte din rezultatul productiei, sub forma baneasca, care, mai apoi, le permite sa-si ridice standardul de viata consumand mai mult.


Deficitul bugetar reprezinta un dezechilibru intre veniturile si cheltuielile statului, in sensul ca veniturile sunt mai mici decat cheltuielile. Dezechilibrul consta in faptul ca agentii economici care contribuie trebuie sa plateasca in viitor impozite si taxe mai mari, dat fiind faptul ca deficitul bugetar se acopera cu credite interne sau externe. De asemenea, cheltuielile statului sunt din ce in ce mai mari statul luand asupra sa sarcini tot mai multe ce revin pietei. Deficitul bugetar s-a generalizat dupa ce de al doilea razboi mondial, unele state ajungand in imposibilitate de plata a datoriilor externe. In aceasta situatie au fost nevoite sa reduca consumul intern (cum s-a intamplat in Romania) sau sa faca presiuni pentru reesalonarea datoriei externe. Modele economice keynesiste si neoclasice arata ca deficitul bugetar are un efect multiplicator si ca statul, efectuand cheltuieli in prezent, genereaza venituri in viitor.

In sfarsit, deficitul bugetar poate genera redistribuiri intre generatii, prin faptul ca suplimentul de cheltuiala se efectueaza in prezent, iar credite necesare acestor cheltuieli sunt platite peste decenii, de catre copii actualilor contribuabili. Asadar, din acest punct de vedere deficitul bugetar trebuie sa fie neutru.

Dezechilibrul balantei de plati constituie o problema macroeconomica de actualitate in contextul regionalizarii, globalizarii si integrarii. Crearea si deturnarea fluxurilor reale si monetare la nivel international determina intrari si iesiri de moneda straina diferite in diversele tari. De asemenea, lipsa de competitivitate a unei tari are ca efect o balanta de plati deficitara, intrucat exporturile sunt mult inferioare importurilor.

Liberalizarea contului de capital poate determina aparitia dezechilibrelor la nivelul balantei de plati. In general, sumele de valuta a caror destinatie este investitia nu reprezinta un pericol major, pentru reprezinta un contraechivalent al unor bunuri sau servicii si au drept scop principal generarea de venituri viitoare. Capitalurile speculative in schimb, pot induce chiar crize financiare pe pietele pe care vin, dar mai ales pe cele de pe care pleaca.

In sfarsit, statul, agentul economic care trebuie sa rezolve aceste probleme, sufera o criza profunda, punandu-se chiar problema functiei acestuia de regulator al activitatii economice.







Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact